Subiecte

pentru examen sesiunea de iarnă

unitatea de curs Patologia chirurgicală cu nursing specific II
calificarea Asistent medical, anul V, grupa 541-547

1. Plăgile toracelui. Cauzele, clasificarea, asistenţa de urgenţă. Principiile de tratament. Rolul

asistentului medical în îngrijirea şi supravegherea bolnavilor.
2. Pneumotoraxul. Definiţie. Tipurile. Manifestările clinice. Asistenţa de urgenţă.
Principiile de tratament. Rolul asistentului medical în îngrijirea bolnavilor.
3. Pneumotoraxul deschis. Definiţie. Manifestările clinice. Asistenţa de urgenţă. Principiile
de tratament. Rolul asistentului medical în îngrijirea bolnavilor.
4. Pneumotoraxul sufocant. Definiţie. Manifestările clinice. Asistenţa de urgenţă.
Principiile de tratament. Rolul asistentului medical în îngrijirea bolnavilor.
5. Hemotoraxul. Definiţie. Tipurile. Manifestările clinice. Asistenţa de urgenţă. Principiile
de tratament. Rolul asistentului medical în îngrijirea bolnavilor.
6. Fracturile coastelor. Clasificarea. Manifestările clinice. Asistenţa de urgenţă. Principiile
de tratament. Rolul asistentului medical în îngrijirea şi supravegherea bolnavilor.
7. Fracturile claviculei Cauzele, clasificarea, manifestările clinice, asistenţa de urgenţă, principii
de tratament.
8. Voletul costal. Cauzele, manifestările clinice, asistenţa de urgenţă.
9. Cancerul esofagian. Etiopatogenie, manifestările clinice, principiile de diagnostic
şi tratament. Îngrijiri paliative.
Cancerul esofagian este cea mai gravă maladie a sofagului.Cancerul cel mai des se întîlneşte la vîrsta de 60 -70 ani .
Cauza: este inflamaţia cronică a mucoasei esofagului în rezultatul excitaţiei mecanice, termice,chimice.
Manifestările clinice:
Cancerul esofagului are un debut asimptomatic pe parcursul a 1-2 ani, cea ce face ca adresarea la
medic să fie tardivă. Apoi apare disfagia. Mai întîi apare sindromul esofagian:
1. La început tulburări uşoare de deglutiţie - disfagie;
2. Apoi disfagia apare la înghiţirea alimentelor solide sau insuficient mestecate. Bolnavii au impresia
că alimentele se lipesc de peretele esofagian şi sau oprit la anumit nivel. De obicei aceste senzaţii
dispar după o înghiţitură de apă;
3. Cu timpul trece greu şi hrana mestecată bine, bolnavii sunt nevoiţi să consume numai lichide,
care mai tîrziu tot trec cu greu;
4. Durerea este un semn tardiv frecvent în cancerul esofagului. Durerile sînt retrosternale, apar în
timpul mesei, pot iradia în spate, gît. Au caracter de tracţiune, greutate, arsură;
5. Regurgitaţia apare atunci cînd disfagia este bine conturată. Masele vomitive conţin hrană
nedigerată, salivă, mucus uneori cu amestec de sînge;
6. Miros fetid din gură din cauza descompunerii tumorii;
7. Salivaţie intensă(sialoreea).
Starea generală se agravează rapid – apar slăbiciuni, scăderi ponderale pînă la 50% în rezultatul
foamei şi intoxicaţiei – bolnavul „se topeşte” din cauza deshidratării şi caşexiei. Apar semne
patologice din partea organelor vecine pe care le invadează:
Schimbarea vocii, dispnee, tuse, bradicardie.
Diagnosticul:
1. Examenul clinic;
2. Esofagoscopia cu recoltarea biopsiei din zona afectată;
3. Radiologia cu masă baritată – îngustarea lumenului esofagului, imagine
lacunară (defect de umplere) cu margini neregulate;
4. Examenul histologic a materialului bioptic recoltat.
Tratamentul - este chirurgical chimioterapic şi radioterapic. Metoda de tratament al cancerului
esofagian se alege în dependenţă de localizare, stadiul procesului.
Tratamentul chirurgical este radical sau paliativ.
10. Mastita. Cauzele. Stadiile evolutive şi caracteristica lor. Educaţia pentru sănătate în
sectorul primar.
11. Mastita. Principiile de tratament. Profilaxia mastitei de lactaţie. Rolul asistentului
medical în profilaxia mastitei. Educaţia pentru sănătate în sectorul primar
12. Cancerul mamar. Definiţie. Cauzele, Manifestările clinice. Principiile de tratament.
13. Profilaxia cancerului mamar. Rolul asistentului medical în depistarea precoce. Tehnica
autoexaminării sânului. Îngrijiri paliative acordate pacientei în cancerul mamar.
14. Noţiune de abdomen acut. Clasificarea. Abdomen acut chirurgical. Etiopatogenie,
manifestările clinice, asistenţa de urgenţă. Tactica asistentului medical.
Abdomen acut –sindromul patologic abdominal acut apărut în iritaţia şi inflamaţia peritoneului, care
necesită asistenţă medicală imediată, monitorizare permanentă şi tratament adecvat
1. Abdomen acut chirurgical - necesită intervenţie chirurgicală de urgenţă.
2. Abdomen acut medical - ce necesită tratament conservator
Abdomenul acut medical este un potenţial abdomen acut chirurgical.
3. Abdomen acut fals – criză abdominală aparentă cauzată de afecţiunile organelor
ce nu sunt localizate în cavitatea abdominal
Cauzele:
1. Leziunile organelor cavitare,peritonita,perforate ocluzia hemoragiile.
Manifest.clinice
Semnul de bază este durerea în regiunea abdomenului;• Se asociază greaţa, voma, lipsa
tranzitului intestinal; Anxietate, inhibiţie,Semne de deshidratare, ascuţirea trăsăturilor
feţei, Tegumentele palide, uneori acoperite cu transpiraţii reci; Bolnavul ocupă poziţie
forţată antalgică cu picioarele flectate spre abdomen, des îşi schimbă poziţia.Pulsul
filiform accelerat, TA joasă, în permanentă scădere;Status localis: Abdomenul balonat,
uneori retractat, nu participă în actul de respiraţie; Palparea abdomenului
dureroasă;Contractura muşchilor peretelui abdominal „abdomen de lemn,Semnul
Şciotchin – Blumberg pozitiv;
Asistenta de urgenta
Aceşti bolnavi se internează de urgenţă în staţionarul chirurgical. Transportarea se
face pe brancardă, foarte vigilent cu monitorizarea funcţiilor organelor vitale.
Bolnavul va fi culcat în poziţie de securitate în decubit dorsal fără pernă sau lateral
cu picioarele flectate spre abdomen. Pe abdomen la nivelul regiunii afectate se
aplică punga cu gheaţă. Dacă TA este 80 mm, se instalează un abord venos şi se
perfuzează substituenţii sângelui – sol. Na Cl 0,9%, sol. Glucoză 5%, sol. Ringher.
În prezenţa medicului se perfuzează una din soluţiile macromoleculare – Refortan,
Reopoliglucină, Gelofuzină, Haes etc.
Se interzice:
1. De a administra preparate analgezice şi antibiotice;
2. De a bea, mânca, fuma;
3. De a aplica termoforul pe abdomen;
4. De a face clisma evacuatoare.
15. Traumatismul închis al abdomenului. Cauzele. Manifestările clinice. Asistenţa de
urgenţă. Principiile de tratament. Rolul asistentului medical în tratamentul şi
supravegherea bolnavilor.
Traumatismul abdominal închis poate fi:
1. Contuziile abdomenului.
2. Leziunile organelor cavitare.
3. Leziunile organelor parenchimatoase
Cauzele:
1. Accidente
2. Traumatisme prin agresiune legate de creşterea violenţei şi criminalităţii;
3. Accidente de muncă mai ales din mediul
4. Accidente sportive;
5. Lovituri directe cu un obiect bont;
 6. Căderi de la înălţime
Manifest clinice:daca vb de cele cavitare este durere cu caracter difus, sub forma de perforatii cu
peritonita, apar semne de intoxicatie febra ochi infundati fata ascutita.
Tactica a/m – vezi abdomenul acut. Tratamentul: 1. Investigarea rapidă a bolnavului. 2. Laparatomie
largă, suturarea sau rezecţia organului lezat, sanarea cavităţii abdominale, aplicarea drenajelor pentru
lavajul peritoneal, aplicarea suturilor. 3. Dacă e lezat intestinul se face aplicarea stomei pe abdomen
16. Traumatismul închis al abdomenului cu lezarea organelor parenchimatoase. Cauzele.
Manifestările clinice. Şocul hemoragic. Asistenţa de urgenţă. Principiile de tratament.
Rolul asistentului medical în tratamentul şi supravegherea bolnavilor.
Parenchimatoase cauza soc hemoragic traumatic
Cuprinde semnele clinice de colaps: 1. Durerea la început provocată prin palpare, apoi devine permanentă;
3. Sete, limbă uscată, buze arse; 4. Vertijuri, ceaţă în ochi; 5. Tegumentele palide acoperite cu transpiraţii
reci, lipicioase; 6. Obiectiv se observă un abdomen tensionat şi mărit în volum; 7. Prăbuşirea TA, Ps
filiform
Asistenţa de urgenţă:
1. Bolnavul se aşează în decubit dorsal, fără pernă - poziţie de securitate;
Extremitatea cefalică se coboară mai jos decât planul toracic, membrele
inferioare ridicate sub unghi de 45°;
2. Pe abdomen în regiunea organului lezat se aplică punga cu gheaţă;
3. Se administrează remedii hemostatice: sol. Etamsilat 12,5% - 2ml, sol.
Clorură de calciu 10% - 10ml, sol. Acid aminocapronic.
4. Dacă TA este 80mm, se face un abord venos şi se perfuzează substituenţii
sângelui – sol. Na Cl 0,9%, sol. Glucoză 5%, sol. Ringher. În prezenţa
medicului se perfuzează una din soluţiile macromoleculare – Refortan,
Reopoliglucină, Gelofuzină, Haes.

17. Plăgile abdominale. Cauzele, clasificarea, manifestările clinice, asistenţa de urgenţă,

principiile de tratament . Rolul asistentului medical în supravegherea şi îngrijirea bolnavilor.
Plăgile abdomenului pot fi:
1. Nepenetrante;
2. Penetrante:
a) Perforante
b) Neperforante.
Cauzele: 1. Acţiunea armelor albe 2. Acţiunea armelor de foc
Manifestările clinice sunt marcate de durere iniţial localizată, apoi generalizată,poate apărea voma. Local prin plagă poate eviscera
epiploonul sau ansele intestinului subţire, sau se pot exterioriza produse patologice: bilă, sânge, materii fecale, urină etc.
Asistenţa de urgenţă:
1. Segmentul eviscerat nu se va reduce nici într-un caz. Pe el se va aplica o compresă sterilă umezită cu sol. Furacilină sau sol. Ser
fiziologic cald şi se fixează cu benzi de leucoplast.
2. Tactica următoare depinde de semnele de traumatizare a organelor cavitare sau parenchimatoase şi de complicaţiile posibile:
a) Sindromul de hemoragie internă;
b) Sindromul de iritaţie peritoneală;
c) Sindromul complex al politraumatizaţilor.
3. Internarea de urgenţă în staţionar unde se efectuează intervenţie chirurgicală de maximă urgenţă
18. Herniile. Definiţie. Cauzele. Clasificarea. Componentele herniei. Manifestările clinice.
Rolul asistentului medical în depistarea precoce.
Herniile este ieşirea parţială sau totală a viscerelor din cavitatea abdominală prin
orificii naturale sau patologice sub tegumente.
clasificare
I. Deosebim hernii: interne şi externe.
Hernia externă – ieşirea organelor interne împreună cu peritoneul parietal
Hernia internă – în interiorul cavităţii abdominale când viscerele trec în pungile
peritoneale.
Herniile externe de pe peretele abdominal pot fi:
1. Congenitale - predispoziţie anatomică ereditară.
2. Dobândite – apar pe parcurs sub influenţa diverselor cauze.
Cauzele: participă două categorii de factori:
1. Predispozanţi – factori structural-anatomici ereditari,
2. Determinanţi – efortul fizic brusc şi exagerat,
Hernia este alcătuită din 3 componente:
- Traiectul parietal (orificiu herniar);
- Sacul herniar;
 - Conţinutul herniar
Manifestările clinice:
La început apare un junghi. După un răstimp apare o proeminenţă care dispare în poziţie orizontală a
bolnavului şi apare din nou la efort fizic, în poziţie ortostatică Când hernia apare brusc se atestă dureri, .
La palpare este netedă, nedureroasă, elastică. Dacă conţinutul herniar dispare în poziţie orizontală sau se
reduce cu mâna, hernia se numeşte reductibilă, dacă nu se reduce – ireductibilă. Dacă se aplică palma
mâinii pe proeminenţă herniară şi bolnavul tuşeşte, impulsul tusei se transmite la palmă.
Tratamentul este: 1. Ortopedic prin utilizarea bandajelor speciale. Se utilizează la nou-născuţi şi la
persoanele în etate a căror stare generală nu permite actul operator 2. Chirurgical - programat la celelalte
categorii de bolnavi.
19. Hernia strangulată. Cauzele. Manifestările clinice. Asistenţa de urgenţă. Principiile de
tratament. Rolul asistentului medical în îngrijirea postoperatorie a bolnavilor.
Hernia strangulată - este constricţia bruscă şi permanentă a sacului şi conţinutului herniar în poarta
herniară cu dereglări accentuate de circulaţie.
Are loc:
1. Întreruperea circulaţiei sangvine (venoase, arteriale);
2. Întreruperea tranzitului intestinal Principalele semne sunt: 1. Agravarea stării bolnavului; 2. Dureri
violente în regiunea herniei; 3. Greaţă, vomă repetată la început cu conţinut gastric iar în faze avansate
lichid fecaloid; 4. Temperatura corpului creşte; 5. Tegumentele au o culoare pământie, ochii înfundaţi; 6.
Limba iniţial saburală, apoi uscată cu aspect de „perie” Local: 7. Tumefiere încordată, foarte dureroasă; 8.
Ireductibilitatea herniei.
Asistenţa de urgenţă: vezi abdomenul acut. Tratamentul – chirurgical de maximă urgenţă
20. Complicaţiile ulcerului gastroduodenal. Cauzele. Manifestările clinice. Asistenţa de
urgenţă. Principiile de tratament. Rolul asistentului medical în supravegherea bolnavilor.
Educaţia pentru sănătate în sectorul primar.
Este o afecţiune cronică cauzată de hipersecreţie şi hiperaciditate ce se caracterizează de
acutizări sezoniere şi perioade de remisie.
Tratamentul maladiei ulceroase în mare măsură este conservator. Tratamentul chirurgical se
aplică în caz de complicaţiile ulceroase.
Complicaţiile: 1. Ulcer perforat – 10-30% 2. Ulcer hemoragic – 25-30% 3. Ulcer stenozant
(stenoza pilorică) – 10% 20 4. Ulcer penetrat. 5. Malignizarea ulcerului: 3-10% ulcer gastric,
0,3% ulcer duodenal.
21. Complicaţiile ulcerului gastroduodenal. Ulcer hemoragic. Cauzele. Manifestările clinice.
Asistenţa de urgenţă. Principiile de tratament. Rolul asistentului medical în
supravegherea bolnavilor. Educaţia pentru sănătate în sectorul primar.
Ulcer hemoragic este determinat de erodarea vaselor din zona ulcerului.
Epizodul hemoragic poate surveni după un surmenaj fizic, exces alimentar, abuz de alcool,
tutun etc.
Manifestările clinice: Apar senzaţii de „stare de rău”, slăbiciuni, stări de lipotimie, vertijuri în
poziţie ortostatică, reţea în faţa ochilor, vâjâituri în urechi, tegumente palide, transpiraţii reci,
melena calibru mare – în deplină sănătate bolnavul acuză senzaţii de tensiune, greutate în
regiunea epigastrică, astenie generală, vertije, vâjâituri în urechi, transpiraţii reci, paliditatea
tegumentelor, cefalee, greţuri etc. Apoi are loc exteriorizarea hemoragiei sub formă de vomă cu
sânge (hematemeza) şi scaun de păcură (melena)
Asistenţa de urgenţă: 1. urgent internat o poziţie „de securitate”:
2. Pe regiunea epigastrică se aplică punga cu gheaţă. Se dă să înghită bucăţi de gheaţă sau să
bea 1-2 pahare de apă rece.
3. Se administrează i/v remedii cu acţiune hemostatică sol. CaCl 10%-10,0; sol. Etamzilat 2,5% -
2,0; sol. Vikasol 1%-2,0 i/m sau sol. acid Aminocapronic 5% - 5,0 per oral după administrarea a
2-3g de bicarbonat de Na pentru neutralizarea acidităţii.
4. tr simptomatic
se face intervenţie chirurgicală:
1. Acoperirea ulcerului cu embol biologic;
2. Suturarea ulcerului ce sângerează;
3. Rezecţie gastrică intervenţie radicală pentru persoanele tinere
22. Complicaţiile ulcerului gastroduodenal. Ulcer perforat. Cauzele. Manifestările clinice.
Asistenţa de urgenţă. Principiile de tratament. Rolul asistentului medical în
supravegherea bolnavilor. Educaţia pentru sănătate în sectorul primar.
Ulcer perforat – este cea mai acută şi cea mai gravă complicaţie a maladiei ulceroase. Se
produce necroza tuturor straturilor gastrice sau duodenale. Conţinutul duodenal sau cel gastric
se revarsă în cavitatea peritoneală, unde exercită acţiune de excitant fizic, chimic şi bacterian.
Cause eforturi fizice mari, abuz alimentar, spălături gastrice, tensiune nervoasă, oboseală fizică
şi psihică
in evoluţie se disting câteva perioade, etape: 1. Şoc primar, decurge 3-6 ore - durere violentă,
faţa palidă, exprimă spaimă, Pulsul bradicardic 50-60 b/min; T/A scade, t° corpului normală sau
scăzută. e) Abdomenul plat sau retractat, imobil, nu participă la respiraţie. f) abdomen „de
lemn”.
2. Perioada de toxicoză (de falsă ameliorare, –6-12 ore semnele peritonitei – se ridică t°
corpului la 38°; 21 b) Pulsul tahicardic, TA scade; c) Bolnavul se află în stare de alarmantă ochii
înfundaţi; d) Greaţă, vomă bilioasă, apoi fecaloidă; e) Abdomenul balonat, palparea mai puţin
dureroasă , contractura musculară mai redusă;
3. Perioada terminală (peritonita generalizată) – survine după 12 ore cu urmări dramatice.
Starea bolnavului e grava vomă repetată, febră 39-40°, Ps – filiform, accelerat 110-120 b/min,
T/A – stare de colaps. Asistenţa de urgenţă:
1. Nu se administrează analgezice, spasmolitice;
2. Nu se va hidrata sau alimenta;
3. Nu se va aplica termoforul;
4. Nu se va efectua lavajul gastric, clisme evacuatoare;
5. În vomă – se va îngriji pentru a preveni aspirarea în căile respiratorii.
6. Se vor administra cardiotonice (sol. Cofeină, Cordiamină).
7. Pe abdomen se va aplica punga cu gheaţă.
8. La prima ocazie abord venos şi perfuzarea soluţiilor cristaloide;
9. Internarea de maximă urgenţă în instituţia medico-sanitară.
23. Apendicita acută. Definiţie. Clasificarea. Manifestările clinice. Asistenţa de urgenţă.
Principiile de tratament. Rolul asistentului medical în supravegherea bolnavilor.
Apendicita acută – inflamarea apendicelui vermicular
Etiopatogenia: în:
1. Mărirea permeabilităţii mucoasei apendicelui cu invadarea microbiană din cec;
2. Spasmul sau tromboza vasculară ce duce la întreruperea circulaţiei sangvine;
3. Pătrunderea infecţiei pe cale hematogenă ori limfogenă;
4. Infecţiile gastrointestinale, ovariene
Clasificarea:
1. Apendicită simplă (catarală).
2. Apendicită distructivă:
- Flegmonoasă;
- Gangrenoasă;
3. Apendicită complicată:
- „plastronul apendicular”;
- abcesul apendicular;
- peritonită purulentă difuză.
Manifestările clinice:
Debut: brusc, de obicei în plină sănătate.
Durerea . Greaţa - apare direct de la debutul bolii. 3. Voma - poate fi unică sau repetată la scurt
timp după apariţia durerilor 4. Indispoziţie, inapetenţă. 5. Modificări de tranzit (diaree sau
constipaţie). 6. t o subfebrilă – 37,2 – 37,5°C
Tratamentul:
În toate formele de apendicită acută bolnavii se supin tratamentului chirurgical de
urgenţă. În evoluţia nefavorabilă cu semne de peritonită se impune o medicaţie
intensivă timp de 3 ore. Sub anestezie generală se extirpează segmentul iliocecal
inflamat - apendicectomia. Incizia se face în fosa iliacă dreaptă. Postoperatoriu se
indică antibioterapia, îngrijirea minuţioasă a bolnavului.
24. Colecistita acută. Cauzele. Manifestările clinice. Asistenţa de urgenţă în colica biliară.
Principiile de tratament. Rolul asistentului medical în supravegherea şi îngrijirea
bolnavilor. Educaţia pentru sănătate în sectorul primar.
Colecistita - este inflamaţia colecistului.
Cauzele: 1. Pătrunderea microbilor patogeni în lumenul vezical 2. Staza biliară
Debutul este brusc deseori seara sau noaptea la 3-4 ore după o masă
copioasă, abundentă, bogată în grăsimi,alcool, băuturi reci. Apar dureri
violente colicative Apar greţuri şi vărsături la început cu conţinut gastric apoi biliar. Limba
saburală, galbenă;
3. t° corpului se ridică până la 38°-39°;
4. Ps accelerat, TA normală sau uşor scăzută;
5. Acutizarea durerilor poate fi provocată de mişcare, palpare, zguduire
6. Bolnavul este anxios ,Semnul Murphy pozitiv
Asistenţa de urgenţă: 1. Administrarea analgezicelor neopioide în comun cu antispastice: şi
analgezice opioide
2. Administrarea colinoliticelor – sol. Atropină sulfat
3. . Administrarea spasmoliticelor – Platiphilina,
4. punga cu gheaţă,
5. Băuturi calde alcaline –apă minerală Borjomi, infuzie din măceş, mătase de păpuşoi,
mintă, gălbenele. Bolnavii se internează în staţionarul chirurgical unde li se indică
tratament medicamentos pentru 3-4 zile. 1. Repaus absolut, administrarea sondei
nazogastrice; 2. Antibioterapia; 3. Terapia de dezintoxicare per os şi prin perfuzii în
volum de 2,0 – 2,5 l; 4. Administrarea preparatelor analgetice şi spasmoltice; 5.
Vitaminoterapia etc.
6. Dacă accesele persistă pe fundalul tratamentului medicamentos sau apar complicaţii
(icterul, colecistopancreatita), atunci este indicată intervenţia chirurgicală de urgenţă –
colecistectomia tradiţională prin laparatomie sau endoscopică.
7. Dacă starea se ameliorează, atunci colecistectomia se amână pe o perioadă mai lungă
(2-3 săptămâni)
25. Litiaza biliară. Cauzele. Manifestările clinice. Asistenţa de urgenţă în colica biliară.
Principiile de tratament. Rolul asistentului medical în supravegherea şi îngrijirea
bolnavilor. Educaţia pentru sănătate în sectorul primar.
26. Colica biliară. Cauzele. Manifestările clinice. Asistenţa de urgenţă. Rolul asistentului
medical în supravegherea şi îngrijirea bolnavilor. Educaţia pentru sănătate în sectorul
primar.
27. Pancreatita acută. Cauzele. Manifestările clinice. Principiile de tratament. Îngrijiri
specifice acordate pacientului.
Pancreatita acută – este inflamaţia acută a pancreasului cu deversarea sucului
pancreatic bogat în proteaze în cavitate peritoneală. cauze
1Litiaza biliară;
2. Alcoolul;
3. Traumele operatorii ale pancreasului
4. Afecţiuni inflamatorii.)
5. Boli infecţioase
6. Ascaridoze etc.
Manifestările clinice: debutul este acut cu:
1. Durerea –adesea în „centură” şi iradiază în spate, în umărul stâng, în
regiunea retrosternală.
2. Greaţă persistentă, vomă alimentară şi bilioasă repetată sau incoercibilă ce
nu aduce la uşurare.
3. Poziţia corpului forţată cu picioarele semiflectate spre abdomen.
4. Tegumentele palide cu cianoză, des se manifestă icterul sau aspectul
marmorat.
5. Trăsăturile feţei devin ascuţite, ochii încercănaţi;
6. Limba şi buzele uscate;
7. Lipsa scaunului cauzată de pareza intestinului;
8. Abdomen balonat, meteorism fără apărare musculară sau contractură.
 9. PS - tahicardie până la 120 b/min, TA scăzută.
10.Respiraţia – dificilă însoţită de sughiţ. În unele cazuri severe, se instalează
plămân de şoc cu toate consecinţele sale;
11.Tulburări psihice – bolnavul este agitat, poate apărea delirul şi confuzie
Mentală
Tratament Sunt importanţi 3 componenţi:
1. Foame - este interzisă alimentarea şi hidratarea pe cale bucală.
2. Hipotermie pe regiunea epigastrică;
3. Repaos absolu
Tratamentul medicamentos include:
1. Cateterizarea unei vene centrale
2. Suprimarea sindromului algic – sol. Baralgină,
3. Administrarea spasmoliticelor – Papaverin,
4. Alimentaţia parenterală totală – aminoacizi, glucide;
7. Antibiotice cu spectrul larg de acţiune;
9. Hormonoterapia
10. anticoagulante- sol. Heparină, sol. Fraxiparină.
Tratament chirurgical în complicaţii se face:
1. Laparatomia cu necrectomia pancreatică în pancreonecroză;
2. Rezecţii pancreatice limitate.
28. Ocluzia intestinală. Definiţie. Clasificarea. Manifestările clinice. Asistenţa de urgenţă.
Principiile de tratament.
Ocluzia intestinală este un sindrom clinic cauzat de oprirea totală a tranzitului
intestinal.
Clasificarea:
1. OI mecanică: oprirea tranzitului intestinal datorită unui obstacol mecanic -
a) prin obturare
b) prin strangulare.
2. OI dinamică sau funcţională datorită tulburării funcţionale a motilităţii intestinale:
a) spastică
b) paralitică.
29. Ocluzia intestinală funcţională. Cauzele. Clasificarea. Manifestările clinice. Asistenţa de
urgenţă. Principiile de tratament. Rolul asistentului medical în supravegherea şi îngrijirea
bolnavilor.
Reprezintă o tulburare a dinamicii intestinului prin:paralizia cu lipsa totală a mişcărilor peristaltice sau
spasmului pronunţat al intestinulu
Cauzele: procesele inflamatorii acute din cavitatea abdominală (colecistita), pancreatita, apendicita,
peritonita, traumatismul abdomenului şi trauma operatorie, intoxicaţiile, hematoamele retroperitoneale.
Manifestari clinice 4 simptoame cardinale: durerile, voma, oprirea tranzitului intestinal,
meteorismul abdominal. Starea generală este gravă, bolnavii sunt într-o stare de alarmă „facies toxic”,
poziţia în pat cu picioarele strânse spre abdomen, to corpului la început este normală, apoi cu dezvoltarea
peritonitei se măreşte la 39-40o , limba uscată, semne de deshidratare
Tratamentul : 1. Administrarea sondei nazogastrice – cu scop de diagnostic şi de decompresie;
2. Dacă cauza este fecalom se îmbracă mănuşa, se unge cu vazelină şi se înlătură fecalomul;
3. Tratament chirurgical de urgenţă în celelalte forme de OI;
4. Administrarea i/v a componentelor sângelui, a sol. perfuzionale;
5. Administrarea antibioterapiei;. În OI dinamică tratamentul este conservator: remedii spasmolitice în OI
spastică, sol. Prozerină în OI paralitică – stimulează peristaltismul intestinului.
30. Ocluzia intestinală mecanică. Cauzele. Clasificarea. Manifestările clinice. Asistenţa de
urgenţă. Principiile de tratament. Rolul asistentului medical în supravegherea şi îngrijirea
bolnavilor.
Obstacolul poate fi endoluminal, parietal, extraintestinal. 1. Obturaţii endoluminale – ghem de ascaride,
calculi biliari, corpi străini, fecalom la vârstnici. 2. Obturaţii parietale – stenoze inflamatorii, tumori,
atrezii şi stenoze congenitale. 3. Obturaţii extraintestinale – aderenţe peritoneale, tumori benigne
Strangularea se poate produce prin: a) Volvulus (torsiune)– răsucirea intestinului în jurul axului sau
vascular împreună cu mezoul sau înnodarea a câtorva anse. b) Invaginaţie – pătrunderea unei anse cu
mezenterul său în lumenul alteia. c) Herniile strangulate. d) Bride sub forme de benzi fibroase
31. Peritonita acută. Cauzele. Clasificarea. Manifestările clinice. Principiile de tratament.
Rolul asistentului medical în supravegherea şi îngrijirea bolnavilor.
Peritonita - este inflamaţia acută (rareori cronică) a seroasei peritoneale.
Clasificarea peritonitelor:
 1. În funcţie de modalitatea de infectare:a) Primară b) Secundară
2. În funcţie de zonele de răspândire a procesului:
a) Localizată; b) Difuză d) Generalizată.
3. În funcţie de caracterul exudatului: a) Seroasă;b) Purulentă;c) Hemoragicăd) Biliară;e) Uroperitonită.
Manifestările clinice: stadii: 1. Iritarea peritoneală Semnele generale lipsesc, predomină o stare
de agitaţie a bolnavului provocată de dureri greaţa, voma, Abdomenul este retractat, la palpare
„defans muscular” de intensitate diferită; • Semnul Şciotchin-Blumberg pozitiv; • Hiperestezie cutanată.
Peritonită declarată, după 6-12 ore de la debut reprezintă o alterare moderată a stării bolnavului
„perioada de acalmie falsă”. În acest interval se instalează perioada de peritonită difuză. • Durerea
moderată, constantă; • Febră moderată 37°- 38,6°C; • Bolnavul are expresia feţei de alertă
Peritonită terminală – starea bolnavului se alterează considerabil. • Adinamie care se alternează cu
euforie sau excitaţie motorie, confuzie mentală, delir; • Tegumentele icterice, cu semne de deshidratare şi
acrocianoză, membrele reci şi cianotice; • Faţa Hippocrates – cu căderea în orbite a globilor oculari; •
Respiraţia frecventă, superficială, • Ps filiform, accelerat; • T o corpului rămâne în urmă - „semnul
foarfecelui”; • Vomă cu mari cantităţi
Intervenţia constă în: 1. Laparatomia centrală cu lichidarea sursei primare cu extirparea sau suturarea
organului afectat; 2. Extragerea exudatului, lavajul cu soluţii antiseptice; 3. Drenarea cavităţii abdominale
cu 4-5 drene. 4. Suturarea plăgii. 5. Lavaj peritoneal postoperatoriu prin drene cu amestec sol. Furacilină şi
sol. Betadină, sol Dioxidină etc.
32. Hemoroizii. Cauzele. Manifestările clinice. Complicaţiile. Principiile de tratament. Rolul
asistentului medical în pregătirea preoperatorie şi îngrijirea postoperatorie a bolnavilor.
Educaţia pentru sănătate.
Hemoroizii – este dilatarea plexurilor venoase anorectale
Manifestările clinice
1. La început bolnavii semnalizează senzaţii neplăcute în regiunea anală ), care se accentuează la
încălcări ale regimului alimentar, în constipaţii, diaree.
2. Mai târziu apar dureri, hemoragii 3. Apare pruritul în rezultatul maceraţiei tegumentelor din cauza
eliminării mucusului din rect. 5. Următoarea etapă a hemoroizilor este prolabarea nodulilor
hemoroidali interni care de la început se reduc înapoi spontan, iar mai târziu nu mai reduc de la
sine. 6. O caracteristică este alternanţa perioadelor de remisii şi de crize. În perioada de remisie
bolnavii nu prezintă plângeri.
Complicaţiile
1. Hemoragia cu dezvoltarea anemiei.
2. Tromboza nodulilor hemoroidali
3. Prolabarea cu strangularea nodulilor hemoroidali interni
4. Ulcerarea nodulilor hemoroidali;
5. Formarea fisurilor anale.
6. Inflamaţia cu dezvoltarea anitei, anorectitei.
Principiile de tratament ale hemoroizilor.
Se reglează scaunul cu produse alimentare bogate în celuloză: legume şi fructe Se fac băi de
şezut cu romaniţă
Se administrează laxative
În hemoragii se administrează coagulante
După fiecare act de defecaţie se va face spălarea cu apă caldă şi săpun.
După stingerea proceselor acute se va face intervenţie chirurgicală programată
Pregătirea preoperatorie şi îngrijirea postoperatorie a bolnavilor cu hemoroizi.
Pregătirea preoperatorie.
Înainte de operaţie timp de trei zile se indică alimente fără reziduri: semilichide, terciuri, dietă
protectoare.
Pentru profilaxie infecţiei postoperatorie, cu 3 zile înainte de operaţie se indică: Tetraciclină,
Levomicitină, Colimicină.
În ajun de operaţie se fac câteva clisme evacuatoare până la apă curată. Dimineaţa cu 2 ore înainte
de operaţie, se fac câteva clisme evacuatoare până la apă curată. Apoi se face toaleta intimă cu apă şi
săpun, se rade părul, se dezinfectează, se deodorează cu soluţii de permanganat de Kaliu, se
transportă în sala de operaţii unde se efectuează operaţia. După excizia nodulilor hemoroidali în anus
se introduce o compresă îmbibată cu unguent Vişnevschi.
Îngrijirea postoperatorie
Bolnavului i se pregăteşte patul tare, acoperit cu o muşama. Poziţia bolnavului după operaţie este în
decubit ventral.
Primele 4-5 zile se alimentează cu hrană fără reziduri: lichide, bulion, chefir, suc, ouă crude,
bomboane, ciocolată. În fiecare zi se schimbă pansamentul. La a 4 - 5 zi apare scaunul spontan.
 Dacă scaunul nu apare spontan se face clisma mică Ognev. La un pahar de apă se adaugă o
lingură de sol

33. Fisura anală. Cauzele, manifestările clinice, principiile de tratament.

34. Perirectita. Etiopatogenie. Clasificarea. Manifestările clinice locale şi generale.
Principiile de tratament. Rolul asistentului medical în supravegherea bolnavilor.
Perirectita este inflamaţia acută sau cronică a ţesutului celuloadipos perirectal. Agentul patogen
colibacilii, stafilococii, bacilii gram-pozitiv şi gram-negativ. Infecţia pătrunde în ţesutul celuloadipos
perirectal în urma traumatismelor mucoasei, hemoroizilor, fisurii anale, colitei ulceroase etc.
Clasificarea:
I. Perirectita acută
II. Perirectita cronică:
1. În funcţie de etiologie:
a) Banală;
b) Anaerobă;
c) Specifică;
d) Traumatică.
Apar dureri intense în regiunea perineului,dificultăţi la şedere şi deplasare, febră însoţită de frisoane,
slăbiciune, cefalee, insomnie, inapetenţă. Adesea apar constipaţii, tenesme, disurie. Adesea din motive
de jenă bolnavii se adresează târziu la medic.Pe măsura acumulării puroiului durerile se intensifică,
devin cu caracter pulsatil. Local sunt caracteristice cele 5 semne ale inflamaţiei. Dacă nu se va
deschide abcesul, el va erupe în spaţiile adipoase vecine, în rect, prin tegumentul perineal.
Tratamentul - până la apariţia supuraţiei se face antibioticoterapia, dezintoxicarea, terapia
antiparazitară. Local se fac băi de şezut, pansamente cu unguentul Vişnevschi, Levomicol, proceduri
fizioterapeutice, supozitoare antiinflamatorii. În stadiul avansat tratamentul este exclusiv chirurgical.
Operaţia constă în deschiderea şi drenarea abcesului sub narcoza generală. Incizia se face în
formă de semilună ca să nu afecteze sfincterul anal. După operaţie se reţine scaunul pe 4-5 zile.
Se face terapia antimicrobiană şi cea de dezintoxicare. Local se tratează cu o plagă purulentă.

35. Cancerul rectal. Stadiile evolutive. Manifestările clinice. Principiile de tratament.

Pregătirea preoperatorie a bolnavilor. Îngrijirea după operaţie. Îngrijiri paliative la
domiciliu.
Cancerul rectal - printre maladiile oncologice, cancerul rectal ocupă locul 5, iar în unele ţări pe locul 2-3. Sunt
afectate persoane de vârsta 40-60 ani cu aceiaşi frecvenţă bărbaţi şi femei. După incidenţă cancerul rectal ocupă
locul doi printre tumorile tractului digestiv, după cancerul gastric. Stările precanceroase sunt polipii rectali, colita
ulceroasă nespecifică, perirectită cronică.
se disting 4 stadii:
Stadiu I- tumoare mobilă cu dimensiuni mici (2cm) nu depăşeşte stratul submucos, metastaze nu-s.
Stadiu II - este afectat până la jumătate din perimetrul intestinului fără a depăşi limitele lui. Metastaze solitare în
ganglionii limfatici.
Stadiul III – afectează mai mult de jumătate din perimetrul intestinului
Stadiu IV- tumoarea obturează lumenul intestinului cu dezvoltarea ocluziei intestinale joase.
Manifestările clinice: evaluează lent la început fără simptoame. Mai târziu apare constipaţia, care alternează
cu diareea, eliminări de mucus, sânge şi puroi, senzaţie de nedefecaţie deplină. Masele fecale se elimină în formă
de panglici, apar senzaţii false de defecaţie, dureri în intestin cu tenesme caracteristice pentru 90% din bolnavi.
Simptomele generale sunt: anxietatea, pierdere ponderală, anemie.
Tratamentul: în stadiile începătoare tratamentul chirurgical radical – extirparea rectului cu tumoarea în limita
ţesuturilor sănătoase. Se aplică anus contranaturii - colostoma ari în regiunea perineală ori pe peretele
abdominal. Paralel se face tratamentul conservativ - radioterapia, chimioterapia. Bolnavii cu cancer rectal în
stadiile avansate necesită îngrijiri paliative care se acordă în staţionar şi la domiciliu de către a/m în comun cu medicul
şi cu familia bolnavului.
36. Traumatismul sistemului uroexcretor. Cauzele, clasificarea, manifestările clinice, asistenţa de
urgenţă, principiile de tratament. Rolul asistentului medical în supravegherea şi îngrijirea
bolnavilor.
Rupturile vezicale pot fi:
1. Deschise
2. Închise
Traumatismele închise ale vezicii urinare intervin ca rezultat al deplasării fragmentelor oaselor bazinului în fracturarea lor,
la lovituri directe, presiuni,vezică supraplină etc.
Asistenţa de urgenţă
1. În caz de declanşare a abdomenului acut a/m va urma tactica identică (vezi abdomen acut.
2. Se recomandă aplicarea sondei nazogastrice continue şi a sonde vezicale continue.
 3. Local se aplică punga cu gheaţă
4. Se transportă în instituţia curativă specializată
Traumatismele deschise ale vezicii urinare Plăgile vezicale sunt produse cu arme reci, arme de foc. Adesea evoluează mai
dificil, deoarece sunt asociate cu leziunea intestinului. Sunt caracteristice tenesmele.
Are loc eliminarea sângelui, urinei, materiilor fecale din plagă.
Asistenţa de urgenţă este cea de mai sus, doar că se adaugă aplicarea pansamentului pe plagă.
Tratamentul este chirurgical de urgenţă
Ruptura uretrei: apare în fracturile oaselor bazinului cu deplasării mari a fragmentelor osoase, în lovituri directe.
Manifestările clinice:accidentatul acuză dureri în regiunea uretrei,micţiuni dureroase, disurie, absenţa urinei sau urina se
elimină cu picături de sânge. Inspecţia denotă tumefiere, uneori echimoze, eliminarea sângelui din uretră în formă de cheag.
Asistenţa de urgenţă – este exclusă cateterizarea vezicii urinare. Dacă vezica urinară este supraplină se va face puncţia
suprabubiană. Se transportă bolnavul de urgenţă în staţionar.

37. Urolitiaza. Definiţie. Cauzele. Principiile de tratament.

Urolitiaza – prezenţa în parenchimul renal sau în căile urinare a calculilor.
1. Factorii metabolici
2. Factorii de mediu;
3. Factorii de organ
4. Factorii anatomici – anomaliile renouretrale
5. Factorii medicamentoşi
Tratamentul litiazei urinare poate fi:
1. Conservator;( regim alimentar se exclude carnea Se administrează medicaţia ce favorizează eliminarea
calculilor: Ciston, Shilingtong; Urinex, Fitolizină (pastă dizolvă în 0,5 pahar de apă).Medicaţia
spasmolitică: No-Spa, Baralgin;Cura de diureză: aport de lichid zilnic;Se recomandă de a evita pierderile
de lichide
2. Chirurgical; Se aplică tehnici chirurgicale clasice şi moderne: pielolitotomia, ureterolitotomia, nefrectomia,
metode endoscopice culitotriţie intracorporală etc.
3. Profilactic.
38. Colica renală. Cauzele, manifestările clinice, asistenţa de urgenţă. Managementul pacienţilor
conform PCN. Rolul asistentului medical în supravegherea şi îngrijirea bolnavilor.
Colica renală
Semnul clinic major în colica renală este durerea care începe de obicei brusc, la un efort fizic, ridicarea greutăţilor, mers cu
trăsura, maşina, consumul unei cantităţi mari de lichide sau în a 2-a jumătate a nopţii. Bolnavul devine agitat, îşi schimbă
des poziţia, faţa este suferindă. Uneori se constată T 0 înaltă, greaţă, vomă, cefalee, constipaţie sau diaree. Palparea
abdomenului este foarte dureroasă.Din partea sistemului uroexcretor se semnalează:
- Hematuria totală sau macrohematuria;
- Piuria – aproape permanent însoţeşte colica renală ca semn a prezenţei inflamaţiei.
- Prezenţa sărurilor în urină.
- Disuria Semnul Giordano
Asistenţa de urgenţă:
1. Consilierea pacientului;
2. Repaus fizic absolut;
3. Suprimarea sindromului algic prin:
- Administrarea antiinflamatoare nesteroidiene (AINS):sol. Analgin 50% -2,0+sol. Dimedrol 1%-2,0; sol. Ketanol
2,0, sol. Togesic 2,0; sol. Diclofenac 5,0;
- Administrează remediilor antispastice: sol. Papaverină 2,0, sol. No-spa 2,0; sol. Platifilină 2,0.
- Un efect benefic se realizează prin administrarea remediilor cu acţiune combinată: sol. Baralgină 5,0; sol. Piafen,
sol. Spasghin.
4.Cu scop adjuvant se utilizează substanţe fitoterapeutice: Fitolizină, Urolesan, Ciston, Cistenal, Shilingtong etc.
5.Se aplică termoforul cald pe regiunea lombară sau se face o baie caldă cu cufundarea acestei regiuni în apă pe 15-20 minute.
39. Cistita. Etiopatogenie, manifestările clinice, principiile de tratament.
Cistita- este inflamaţia vezicii urinare. Agenţii patogeni: E. Coli, Proteus mirabelis
Factorii predispozanţi:
1. Suprarăcirea organismului generală sau locală (aşezarea pe sol rece, etc).
2. La bărbaţi: ca rezultat al adenomului de prostată.
3. Stricturi ale uretrei cu stază urinară;
 micţiuni frecvente, mai apoi apar durerile în timpul micţiunii, (disuria), micţiuni false. Durerile se localizează
în partea inferioară a abdomenului. În urină se observă hematuria mai ales la sfârşitul micţiunii. Des este
evidenţiată piuria.
Principii de tratament:
1. Antibioterapia: Levomicetină;
2. Chimioterapia antibacterială: Nevigromon,
3. Remedii Spasmolitice: No-spa, sol. Papaverină.
4. supozitoare: Diclofenac, Dicloberl;
5. Supozitoare cu Beladonă, Anestezină;
6. Băi calde pe şezut cu infuzie de: romaniţă, coajă de stejar, rostopască (cistotel), KMnO 4,salvie.
7. Aplicarea căldurii uscate:sare, tărâţe, făină de păpuşoi, nisip. Toate acestea trebuiesc încălzite bine;
8. Dieta strictă Nr.7;

40. Adenomul de prostată. Cauzele. Manifestările clinice. Principiile de tratament. Rolul

asistentului medical în supravegherea şi îngrijirea bolnavilor.
Tumoare benignă cauzată de dezvoltarea excesivă a ţesutului glandular şi a stromei conjunctive a prostatei.
dereglările hormonale ce au loc la vârsta înaintată
Manifestările clinice:clinic Adenomul de prostată evoluează în 3 stadii:
I st. Compensatorie (faza de prostatism)- urinare frecventă într-un jet slab în timpul nopţii, vezica
urinară se goleşte deplin, disurie.
II st. Subcompensatorie - semnul principaleste retenţia de urinei în vezica urinară. În rezultat
micţiunea devine frecventă şi ziua. Apare senzaţia de neurinare completă, simptome de insuficienţă
renală - uscăciune în gură(xerostomie),sete, dureri în vezica urinară, disurie.
III st. Decompensatorie- vezica urinară devine supraîncărcată(glob vezical), se depistează la palpare
şi uneori se vede cu ochiul liber. Urina se elimină cu picătura, involuntar.Se dezvoltă insuficienţa
renală cronică.
Asistenţa de urgenţă în retenţia acută a urinei:
1. Se face sondajul vezical cu cateter elastic care se lasă în vezica urinară. Sondajul se realizează de
către medic. A/m asistă medicul în timpul intervenţiei;
2. Dacă nu se reuşeşte cateterizarea, atunci este indicată puncţia suprapubiană a vezicii urinare;
3. Transportarea pacientului în staţionarul chirurgical cu monitorizarea parametrilor vitali.
Principii de tratament:
În stadiile iniţiale se recurge la tratament conservator:
1. Tratament hormonal, fitoterapia;
2. Tratamentul cu razele Laser;
41. Traumatismul vertebromedular fără lezări medulare. Cauzele. Clasificarea. Manifestările
clinice în traumatism. Asistenţa de urgenţă. Principiile de tratament. Rolul asistentului
medical în supravegherea şi îngrijirea bolnavilor.
Fără lezarea măduvei spinării. Pot fi diferite combinări de leziuni: ➢ Fracturi-luxaţii. ➢ Fracturi ale
corpului şi apofizelor vertebrei, etc. Cele mai frecvente se întâlnesc fracturile corpurilor vertebrei şi
apofizelor vertebrei transversal
Dureri violente în locul lezării. ➢ Gibozitate accentuată ori proeminenţă vizibilă a apofizei spinoase. ➢
Contractura muşchilor paravertebrali. ➢ Tulburarea mai mult sau mai puţin totală a mişcărilor. ➢
Imposibilitatea de a sta în picioare şi chiar de a şedea
tratament
1. Se va evita orice tentativă de ridicare a accidentatului.
1. Se va cerceta dacă acesta are sau nu leziuni medulare prin înţepare uşoară sau
zgârierea extremităţilor – accidentatul chiar şi fără conştiinţă trebuie să reacţioneze.
2. Atunci când bolnavul este conştient va fi rugat să mişte membrele inferioare.
3. Prin interviu se poate afla prezenţa unor parestezii ( amorţeli, furnicături, înţepături).
4. Îmbrăcămintea de pe bolnav se înlătură prin tăiere cu foarfeca pe la cusături.
5. Examinarea bolnavului se face în poziţia în care a fost găsit .
6. Dacă este nevoia de mişcarea accidentatului, atunci se face de câteva (4-5) persoane
şi nici de cum de umeri, subţiori şi de picioare.
 6. În dereglări respiratorii se va asigura permeabilitatea căilor respiratorii
7. Venepuncţia unei vene de calibru mare cu instalarea sistemului de perfuzii cu sol. macromoleculare
(Refortan, Geloguzin, Reopoliglucină, Poliglucină etc.) .
8. În lipsa lor se vor perfuza sol. cristaloide (sol.Fiziologică, sol. Ringher, sol. Glucoză etc.)
9. Suprimarea sindromului algic prin administrarea analgezicilor sol. Dexalgină, sol. Analgin 50%-2,0ml
+Dimidrol 1%-2,0, Ketanol, Togesic, Baralgină (Atenţie la parametrii TA). În prezenţa medicului se
va administra: sol. Tramadol, Promedol.
10. .Accidentatul se aşează pe brancardă sau pe scânduri cu faţa în sus..Brancarda se aşează lângă
accidentat se acoperă cu o pătură.
11. .În leziunile cervicale se aplică gulerul din vată şi tifon sau gulerul Schanţz
12. Tratamentul: În caz de contuzii se aplică o pungă cu gheaţă în primele 24 ore. Iar după 24 ore
proceduri calde - comprese semialcoolice, termofoare. Se recomandă repaos, mai târziu urmează
masaj, gimnastică medicală.
42. Traumatismul vertebromedular cu lezări medulare. Cauzele. Clasificarea. Manifestările
clinice în traumatism. Asistenţa de urgenţă. Principiile de tratament. Rolul asistentului
medical în supravegherea şi îngrijirea bolnavilor.
Fracturile cu lezarea măduvei spinării sunt destul de frecvente. Deosebit de des apar în fracturi – luxaţii a
coloanei vertebrale. Manifestările clinice: Sunt diferit de variate şi depind de gradul leziunii şi al antrenării
în traumă a măduvei spinării: meningelui, rădăcinilor nervoase. 1. Paralizii motorii şi senzitive. 2.
Tulburarea funcţiilor organelor pelviene cu retenţia urinei şi incontenenţa fecalelor. 3. Decubitusuri. 4.
Edemele extremităţilor
Tratamentul chirurgical şi conservator este foarte dificil îndelungat, pe toată viaţa. Aceşti bolnavi
necesită îngrijiri paliative conform nevoilor fundamentale şi problemelor de sănătate ce sunt prezente
43. Fracturile oaselor bazinului. Clasificarea. Cauzele. Manifestările clinice. Asistenţa de
urgenţă. Principiile de tratament. Rolul asistentului medical în supravegherea şi îngrijirea
bolnavilor.
Cauzele: Cel mai des apar în rezultatul compresiunii în direcţia anterioposterioară sau oblică între
automobile, vagoane
Clasificarea fracturilor oaselor bazinului
I. În funcţie de mecanismul de producere fracturile se împart în:
1. Directe
2.Indirecte – cădere pe trohanter de la înălţime cu picioarele întinse.
II cu lezarea org interne
Inchise si deschise
Deci semnele principale sunt:
1. Durerea –duce la dezvoltarea şocului traumatic.
2. Edemul ţesuturilor.
3. Echimoze mari cu hemoragii mari tisulare.
4. Ca regulă accidentatul se află în poziţie dorsală cu picioarele în
semiflexie şi rotaţia externă – “ broască ”.
5. Deformarea bazinului ( lărgirea, îngustarea bazinului, asimetria oaselor).
6. Crepitaţia fragmentelor osoase.
7. Mobilitatea patologică a fragmentelor însoţite de dureri mari.
8. Scurtarea sau alungirea membrului.
Asistenţa de urgenţă: Înlăturarea factorului şocogen – eliberarea victimei de sub acţiunea agentului
traumatizant. Aprecierea rapidă a stării funcţiei organelor vitale Combaterea durerii - administrarea
analgezicelor sol. Analgin 50%-2,0 + Dimedrol 1%-1,0 Se face sedarea bolnavului cu sol. Diazepam,
Relanium. Dacă TA este mai mică de 90 mm col. merc., atunci se administrează 0,3-0,5 sol. Adrenalină
0,1% s/c, sau 1,0 i/v dizolvat în sol. fiziologică. Obligator se administrează corticosteroizi. Ex. sol.
Dexametazon 4 -12mg. Se transportă pe brancardă tare , procedând ca în cazul fracturii coloanei
vertebrale. Se aşează pe brancardă de 4-5 persoane în bloc. Poziţia bolnavului este a “broaştei” cu
picioarele semiflectate şi rotate. Pentru aceasta sub genunchi se pune un suport din haine. Este interzisă
transportarea traumatizatului cu fracturi de bazin pe pătură , cearşaf etc.
44. Torticolis. Cauzele, clasificarea, manifestările clinice, principiile de diagnostic şi
tratament.
Torticolisul - Gât strâmb este contractura muşchiului sternocleidomastoidean şi
ţesuturilor moi vecine. Apare de 3 ori mai frecvent la fete.
Clasificarea Se distinge torticolis: 1. Dobândit - în urma arsurilor, traumei. 2. Înnăscut – gât strâmb
format în perioada embrionară
. MC - Semnul principal este înclinarea capului în partea muşchiului contractat cu rotaţia lui anterioară.
Cu vârsta dacă nu s-a făcut tratamentul cuvenit diformitatea progresează, contractura se măreşte, creşte
 asimetria feţei şi a cutiei craniene. Din partea patologiei umărul este ridicat în sus. Cu timpul se dezvoltă
scolioză secundară.
Tratamentul - la nou–născuţi în primele luni după naştere este de ajuns gimnastică de corecţie, masajul,
fixarea gâtului cu guler Schanţz. După doi ani dacă tratamentul este ineficient se recomandă intervenţie
chirurgicală. Se face secţionarea pedunculilor sternali şi claviculari a muşchiului sternocleidomastoidean şi
a aderenţilor din această regiune, se imobilizează cu aparat ghipsat capul, gâtul şi cutia toracică timp de 3-
4 săptămâni. Tratamentul adjuvant: ➢ Fizioterapeutic. ➢ Corecţie de reabilitare.
45. Scolioza. Cauzele. Manifestările clinice. Principiile de diagnostic şi tratament. Rolul
asistentului medical în educaţia pentru sănătate.
Scolioza – ( înseamnă “strâmb”).
Este incurbarea laterală stabilă a coloanei vertebrale în plan frontal însoţită de
rotaţia vertebrelor.
Cauzele:
➢ Slăbirea muşchilor, ligamentelor coloanei vertebrale.
➢ Rahitismul.
➢ Poliomielita.
➢ Radiculita.
➢ Leziunile discurilor intervertebrale.
➢ Arsuri.Cauza principală este Deformarea corpurilor vertebrelor anterior şi lateral.
Manifestările clinice: Bolnavul acuză deformaţia coloanei vertebrale, oboseală în muşchii spatelui, dureri
în coloana vertebrală, asimetria umerilor şi omoplaţilor. Regiunea umărului din partea incurbării e mai
scurtă, omoplaţii sunt asimetrici.
Tratamentul – scoliozei este una dintre cele mai dificile probleme ale ortopediei. Toate mijloacele de
tratament au drept scop formarea “ corsetului muscular propriu” care să menţină stabil coloana vertebrală
în poziţie corectă.În formele uşoare este indicată:
➢ Gimnastică medicală.
➢ Masajul.
➢ Înotul în piscine, mări, râuri, iazuri.
➢ Jocuri sportive - volei, baschet, patinajul.
➢ Noaptea să doarmă pe pat drept şi tare.
În deformaţii stabile:
➢ Paturi de corecţie.
➢ Corsete ortopedice, orteze ortopedice.
➢ Extensia cu ansa(căpăstrul) Glison
46. Malformaţie luxantă a şoldului. Manifestările clinice. Principiile de diagnostic şi
tratament. Managementul pacientului conform PCN.
Malformaţia luxantă a şoldului. Una din cele mai complicate deformaţii congenitale. Mai rar se întâlneşte
luxaţia bilaterală. Luxaţia congenitală a femurului dacă nu este tratată la timp, din primele zile după
naştere, provoacă complicaţii
Manifestările clinice: La nou-născuţi luxaţia congenitală este greu de diagnosticat. Pot fi observate
numai: ➢ Displazia articulaţiei cu deformitate prin înclinare. ➢ Întinderea aparatului capsulo-ligamentar.
➢ Capul femurului poate fi deplasat ➢ Pe suprafaţa antero–medială a coapsei în loc de 3 pot fi observate
➢ 4-5pliuri, iar abducţia coapsei este limitată. ➢ Are importanţă semnul Putti-Marx în depistarea luxaţiei
şi reducerea ei. ➢ Capul şi partea proximală a femurului sunt atrofiate. După vârsta de 1 an diagnosticul
luxaţiei devine mai uşor: ➢ Copiii merg cu 6-9 luni mai târziu decât cei sănătoşi. ➢ Şchiopetează
înclinând capul în partea lezată. ➢ În poziţie verticală se observă înclinarea bazinului în partea bolnavă.
➢ Membrul bolnav este mai scurt. ➢ Mersul este legănat şi capătă denumirea de “ mers de raţă
Tratamentul:
Se face din primele zile de la naştere ambulatoriu cu:
1. Atele de corecţie.
2. Perna de abducţie Freic.
3. Dispozitivul – scăriţa Pavlic.
La vârsta de 3 ani tratamentul conservator este foarte dificil se recomandă reducerea deschisă a luxaţiei.
Toate operaţiile se împart în: 1. Operaţii extraarticulare. 2. Operaţii intraarticulare. 3. Operaţii paliative –
în cazuri învechite după 10 ani.
47. Picior plat. Cauzele. Manifestările clinice. Principiile de tratament. Profilaxia. Rolul
asistentului medical în depistarea precoce. Educaţia pentru sănătate în sectorul primar.
Picior plat - Se numeşte deformitatea caracterizează prin prăbuşirea bolţilor,valgizare posterioară şi
abducţie anterioară a piciorului poate fi:
1. Congenital.
2. Dobândit.
 Cauzele piciorului plat dobândit: ➢ Mersul precoce. ➢ Rahitismul. ➢ Toxicoinfecţii. ➢ Tulburări de
creştere. ➢ Obezitate.
Manifestări clinice: Unul din primele semne este durerea. Durerea din picior iradiază în timpul mersului
în muşchii gambei, coapsei, în genunchi şi în regiunea lombară. in gr. II – III pacienţii urcă cu greu scările
şi acomodează cu atenţie partea anterioară a piciorului. În schimb bolnavii coboară scările sigur şi îndesat
călcând în călcâie. Alt simptom este oboseală şi tumefierea regiunii maleolare care apare evident la
sfârşitul zilei. de gr. I – se fac băiţe calde, În gr.II – se aplică aparate ghipsate bine modelate pe 3-4
săptămâni În gr.III- încălţăminte ortopedică ,,intervenţii chirurgicale, aplicarea aparatului
Ilizarov
Tratamentul.
Este foarte importantă profilaxia piciorului plat încă din copilărie. Purtarea încălţămintei cu călcâi de 1 cm,
exerciţii de gimnastică medicală, folosirea încălţămintei cu supinatoare etc.
48. Picior strâmb. Cauzele. Manifestările clinice. Principiile de tratament. Profilaxia. Rolul
asistentului medical în depistarea precoce. Educaţia pentru sănătate în sectorul primar.

Picior strâmb congenital. Prezintă contracturi congenitale ale articulaţiilor cu deformare în răsucire
internă şi plantară.
Manifestările clinice:
Semnele de bază sunt:
➢ Poziţia ecvină – flexia plantară.
➢ Supinarea-rotarea internă a tălpii cu coborârirea marginii laterale a
piciorului.
➢ Răsucirea internă a gambei.
➢ Limitarea mişcărilor în articulaţia talocrurală.
Tratamentul: Tratamentul trebuie început cât se poate mai precoce fiindcă ţesuturile nou– născutului sunt
elastice, mobile şi deci corectarea e mai uşoară.
1.Conservatoriu - se începe din primele săptămâni şi constă în corectare prin manevre manuale a
deformaţiei.
2. Dacă tratamentul conservator nu ajută – atunci se face tratamentul chirurgical.