Atitudinea micii boierimi după anul 1821

Mișcarea întreprinsă de Tudor Vladimirescu în anul 1821 s-a soldat cu ocuparea celor
două Principate de către armata otomană. Mai mult decât restabilirea ordinii, această armată
avea drept scop constituirea unei administrații militare care să consolideze suzeranitatea
otomană în țările române. Acest regim a durat până în toamna anului 1822. În tot acest timp,
boierii au cooperat cu administrația militară și se bazau pe aceasta pentru a preîntâmpina
revoltele țăranilor. Turcii doreau înțelegere cu boierii pentru a-și consolida controlul politic și
pentru a-și asigura fluxul de provizii către Constantinopol.1
O altă urmare a anului 1821 a fost formarea în Moldova a unor grupări cu scopuri
politice, numite partide boierești sau grupări politice. În acest context, atât marea, cât și mica
boierime, s-au organizat în cadrul unor asociații. Asocierea se făcea în baza unor acte scrise
care accentuau luarea în comun a hotărârilor, respectarea angajamentelor, stabilirea unor
sancțiuni pentru cazurile de trădare.2
Ca urmare a constituirii acestor, așa-numite partide boierești, în această perioadă
aveau să apară diferite proiecte și memorii care urmăreau reformarea administrației,
guvernării, domeniului social, economiei etc. În cadrul acestui curent reformator interesele
micii boierimi se vor ciocni de cele ale marilor boieri. Cum era de așteptat, actele clasei
dominante, adică ale marii boierimi, vor avea un caracter retrograd fiind caracterizate de
cerințe care urmăreau conservarea privilegiilor feudale, sau chiar sporirea obligațiilor
țărănești. Apar și memorii care întrunesc atât cereri burgheze, cât și cereri conservatoare.
Acestă tendință de reorientare, de adaptare a unor mari boieri reflectă de fapt situația
ireversibilă creată în anul 1821. Această situație este descrisă astfel de marele boier
Alexandru Vilara: Există acum un spirit de nesupunere și îndărătnicie, care nu poate fi
stăpânit cu biciul. Locuitorii nu mai au sfiala de altă dată și nu se vor mai lăsa asupriți.3
Acest spirit de nesupunere despre care vorbește boierul Al. Vilara, se va infiltra și în
sufletele micii boierimi, care va prelua ideile Revoluției franceze și se va folosi de acestea
pentru a-și îndeplini interesele. Mica boierime, fiind o clasă aflată în ascensiune, va elabora
proiecte cu caracter progresist care urmăreau scopuri precum participarea acestei clase la
guvernarea țării dar și luarea unor măsuri în sens liberal. Pentru a exemplifica atitudinea
acestei clase sociale, luăm drept exemplu unul dintre arzurile înaintate Porții în toamna anului
1821. Prin acest arz, mica boierime cerea: domn pământean ales de obște, care să guverneze
pe baza legilor obiceiului pământului, cu ajutorul boierilor, dar nu numai a celor de starea I ci
din toate neamurile de boieri pământeni; excluderea grecilor și a arnăuților; restituirea către
pământeni a mănăstirilor; întocmirea cadastrului moșiilor (pentru stabilirea mai precisă a
dreptului de proprietate boierească); repartizarea dregătoriilor exclusiv pământenilor;
egalitate indiferent de rang în sânul Sfatului boieresc. Caracterul progresist al acestui act este
evidențiat de cererile care vizau egalitatea în sfat și alegerea domnului de către obște. Trebuie
1
Keith Hitchins, Românii 1774-1866, Editura Humanitas, București 2013, pp. 191-192
2
Valeriu Șotropa, Proiectele de constituție, programele de reforme și petițiile de drepturi din Țările Române,
Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1976, p. 66
3
Paul Cornea, Originile romantismului românesc, Editura Minerva, București, 1972, pp. 192-193
totuși observat si caracterul limitat al acestor cereri care își propun să lărgească numărul celor
aflați la guvernare dar, mențin întâietatea boierimii.4
Existența atât de activă a micii boierimi pe scena politică de după anul 1821, i-a făcut
pe mulți istorici să cerceteze modul de consolidare al acestei clase sociale. După părerea lui
I.C.Filitti, pretențiile acestei clase sociale se pot explica prin influențele primite de la
revoluționarii poloni refegiați în Moldova la sfârșitul secolului al-XVIII-lea. Însă, acești
refugiați regrupau de fapt ideile Revoluției franceze, idei care au luat naștere în țările române
fără a fi fost nevoie de intermediari. Consolidarea micii boierimi este pusă și pe seama
avântului economic posibil ca urmarea a tratatului de la Kuciuk-Kainardji. Anul 1821 este
însă punctul critic al procesului de dezvoltare a acestei clase sociale. În acest an, sistemul
oligarhic și-a dovedit slăbiciunea, mica boierime găsind astfel o oportunitate de afirmare a
doleanțelor sale. Mica boierime a jucat un rol foarte important și în cadrul mișcării organizate
de Tudor Vladimirescu, precum demonstrează un studiu efectuat de I.Neacșu. Conform
acestui studiu, din 85 de conducători ai mișcării revoluționare cu originea identificată, 52 sunt
boieri mici! Această intensă participare se poate explica prin: starea economică buna a micii
boierimi, relațiile acesteia atât cu clasa de sus, cât și cu cea de jos și inițierea ideologică și
culturală care îi caracteriza pe micii boieri.5
În ceea ce privește compoziția acestei clase sociale, mica boierime era compusă din:
scăpătați ai unor neamuri vechi, intelectuali, foști negustori bogați, slugi ridicate prin
favoarea stăpânului. Se remarcă astfel o compoziție destul de eterogenă care avea să
sporească între anii 1821-1822, datorită boieririlor înfăptuite de domnitorul Moldovei, Ioniță
Sandu Sturdza. În această perioadă 245 de persoane vor primi ranguri; printre acestea se
aflau: negustori, arendași, mici patroni, proprietari de manufacturi, profesori și funcționari.
Până în anul 1826 mai au loc încă 155 de astfel de boieriri. În aceste condiții, căftăniții
mărunți dobândesc superioritatea numerică în sânul boierimii.6
Burghezii au manifestat real interes în a face parte din clasa boierească. Devenind
boieri, acestora le era mai simplu să obțină hrisoave privilegiale conținând autorizații pentru
deschiderea de manufacturi sau fabrici. Existența factorului burghez printre rândurile micii
boierimi este oglindită și de anumite cereri formulate în cadrul proiectelor: organizarea
creditului, siguranța comerțului, deschiderea căilor de comunicație, înlăturarea monopolurilor
etc. Relatările aristocrației îi numesc pe acești proaspăt boieriți, ciocoi. Din rândurile
ciocoilor îi pomenim pe: Gh. Asachi, Leonte Radu și Ioan Adamachi.7
După cum se poate observa din rândurile de mai sus, domnitorul Moldovei,
I.S.Sturdza, i-a susținut pe micii boieri cu scopul de a-i ține în frâu pe cei mari, care
reprezentau un potențial pericol pentru propria poziție. Cererile fiscale, precum și politica
deselor înnobilări practicată de Sturdza, i-a nemulțumit pe marii boieri care au înaintat în
acest sens un memoriu sultanului. Domnitorul a interpretat acest act ca un gest de
neloialitatea și a recurs imediat la arestări și amenzi. Intențiile marilor boieri vizau
dobândirea rolului hotărâtor în conducerea Principatelor. Prin memoriile pe care le-au
întocmit în anii 1821-1822, ei au cerut înființarea unei forme monarhice de guvernământ,
limitarea prerogativelor domnului, recunoașterea marii boierimi drept organ de conducere și
păstrarea privilegiilor politice și economice ale boierimii.8
4
Șotropa, op.cit., p.58
5
Cornea, op.cit., pp. 197-199
6
Ibidem, p. 199
7
Șotropa, op.cit. pp. 66-67
8
Hitchins, op.cit., pp. 196-197
 Cererile marilor boieri au fost contestate de lupta dusă de mica boierime din Moldova
pentru câștigarea dreptului ei de a lua parte la conducerea statului. Pretențiile acestei clase
sociale aflate în ascensiune au fost consemnate într-unul dintre cele mai radicale documente
ale vremii. Comparându-i pe petiționari cu revoluționarii carbonari italieni, marii boieri i-au
numit pe aceștia cărvunari, iar documentul a primit numele de Constituția Cărvunarilor.9
Acest memoriu împărțit în 77 de ponturi a fost prezentat domnitorului I. Sandu
Sturdza, în 1822, de către reprezentanții micii boierimi. Autorii memoriului urmăreau ca
acesta să fie aprobat de către Poartă și sancționat de către domn, devenind astfel baza
constituțională a guvernării. Dacă acestea s-ar fi întâmplat, boierimea mica ar fi obținut
participarea la conducerea țării și si-ar fi asigurat dezvoltarea unor activități economice
profitabile. Sursa de inspirație a acestui act este chiar Declarația drepturilor omului și
cetățeanului- numeroase principii conținute de acest act fiind preluate de către moldoveni și
adaptate situației existente în Principat. Prin principiile adoptate actul are un caracter
progresist doar parțial, având în vedere ca ideile iluministe au fost filtrate prin intermediul
intereselor acestei clase sociale. Astfel, ea luptă pentru interesele micii boierimi și nu a
tuturor claselor sociale, burghezia primește concesii de ordin economic, dar nu politic.10
Unul dintre principiile Revoluției franceze, care este preluat și de acest program de
constituție, este libertatea. Libertatea personală era garantată prin lege, iar orice acuză i se
aducea unei persoane aceasta trebuia să fie făcută pe baza legii. Democratismul acestei
prevederi e limitat însă de participarea exclusivă a clasei dominante la elaborarea legilor. În
cazul unei arestări, respectivul trebuia să se supună autorității statului, nesupunerea
aducându-i acuza de vinovăție. Se remarcă faptul că autorii acestui memoriu au omis să
integreze și dreptul de rezistență la opresiune, principiu existent în Declarația drepturilor.
Această prevedere se situează în limitele intereselor autorilor memoriului. Principiul libertății
este neglijat și în cazul reglementărilor robiei care apar în textul memoriului dar, și din punct
de vedere al restricțiilor pe care actul le impune în sfera de activitatea a anumitor locuitori ai
țării. Statuarea libertății industriei și a comerțului este la prima vedere o măsură cu caracter
progresist, însă presupune desfășurarea unor activități rentabile prin exploatarea țărănimii și a
clasei muncitoare. Textul proclamă libertatea religioasă dar, în vreme ce ortodoxia are toată
slobozenia, celelalte culte sunt doar suferite. ( această prevedere este un amestec între
Declarația drepturilor omului din 1789 și Approbate Constitutiones din 1653). Se oferă
libertatea de a deschide tipografii în limba patriei nu numai clasei conducătoare, dar libertatea
presei nu poate fi întrutotul garantată atâta vreme cât intervine cenzura. Libertatea
comunicării gândirii și părerilor prin grai nu e pomenită, iar într-un articol de cod penal se
cere ca cel care face entregă să fie pedepsit pravilicește. Este garantată libertatea
învățământului, cu toate că școlile aveau să funcționeze numai la orașe. În fine, dreptul de
petiționare era prevăzut de proiect în materie judecătorească, jalbele urmând a fi înaintate la
judecătoria ținutului sau la domnie.11
Egalitatea, un alt principiu al Revoluției franceze, este și ea garantată limitat prin
Constituția Cărvunarilor. Egalitatea tuturor înaintea legii este un principiu întărit prin
supunerea la lege atât a domnului, cât și a Sfatului. Egalitatea intervine și în ceea ce privește
obținerea funcțiilor publice, acestea fiind acordate după merit și fiind imposibil de moștenit.
Cu toate acestea, numeroase ponturi ale acestui act contravin principiului egalității. Vom
pomeni aici câteva dintre acestea: Sfatul Obștesc se alcătuia exclusiv din boieri, deputații
9
Ibidem, p.196
10
Sotropa, op.cit.,pp.68, 69
11
Ibidem, pp.69, 70, 71
Sfatului Obștesc proveniți din cele 16 ținuturi se aleg numai de către boierii din cuprinsul
ținutului, se acorda numai stăpânilor de moșii dreptul de a avea velnițe pentru fabricarea
rachiului, se păstrau unele scutiri și privilegii, se menține robia, existau reglementări de
natură să restrângă sfera de activitatea a străinilor, egalitatea în numirea dregătorilor nu era
absolută pentru că se făcea după socotința domnului și a Sfatului. În concluzie, acest
principiu exista doar la nivel declarativ, nefiind însă garantat.12
Proprietatea individuală este un alt subiect abordat de autorii actului. Se menține
marea proprietate feudală dar, se dorește luarea unor măsuri de inspirație burgheză pentru
dezvoltarea beneficiilor titularilor ei. Se garantează proprietatea individuală asupra bunurilor
mobile și imobile și asupra rodurilor ostenelor și a iscusinței. Individul este declarat liber să
aleagă asupra averii sale. Din această prevedere reiese tendința moșierilor de a-și extinde
drepturile în dauna țăranilor și de a-și lărgi dreptul de folosință asupra întregii moșii. Se
impune și principiul exproprierii pentru o cauză publică, precum și primirea unei despăgubiri
aferente.13
Reglementările legate de cetățenie prevăd obținerea acesteia prin căsătorie cu o
pământeancă proprietară a unei averi imobile și un stagiu neîntrerupt de 10 ani. Pierderea
cetățeniei are loc în urma săvârșirii unei fapte penale sau, în urma obținerii unei cetățenii
străine.14
În ceea ce privește organizarea statală, prevederile memoriului demonstrează faptul
ca micii boieri nu și-au dorit construirea unui stat democratic; ei au ales însă să excludă
anumite clase sociale de la conducerea politic-administrativă și să păstreze elemente feudale.
Domnitorul urma să fie ales de o Obștească Adunare compusă din vârfurile bisericii și "toată
obștea boierească", Poarta urmând să confirme alegerea acestora. Puterea domnului era
limitată de Sfatul Obștesc care se compunea din mitropolit, 2 episcopi, membrii divanurilor și
departamentelor judecătorești și câte un boier ales din fiecare ținut de boierimea locală. Din
aceste prevederi rezultă tendința de a restrânge puterea domnitorului în favoarea Sfatului
Obștesc care avea să preia rolul principal în conducerea statului. Acest sistem este însă unul
imperfect și doar parțial reprezentativ. Imperfect pentru că doar o parte a membrilor Sfatului
sunt aleși, alții precum mitropolitul și episcopii fiind integrați de drept în cadrul acestui organ
de conducere. Parțial reprezentativ pentru că printre alegători nu se regăsește totalitatea
claselor sociale, ci doar boierimea, țărănimea fiind total exclusă de la dreptul de a-și alege
reprezentanții. Cu toate aceste limite, adoptarea acestui sistem ar fi însemnat un progres prin
lărgirea dreptului de participare la viața politică a micii boierimi.15
În ceea ce privește separația puterilor în stat, se face separația între puterea
legislativă și cea executivă, dar puterea judecătorească nu era strict delimitată de celelalte.
Astfel, membrii instanțelor judecătorești erau aleși de către legislativ și executiv, ispravnicii
urmau să facă parte din completul judecătoriei ținutului respectiv și puteau judeca chiar și
singuri. În plus de acestea, domnul și Divanul I, în caz de retrimitere de către instanța de
fond, formează suprema instanță.16
Proiectul propune și o serie de îmbunătățiri în ceea ce privește organizarea
administrativă, cum ar fi : reglementarea modului de numire al funcționarilor, a duratei
slujbelor, a remunerării slujbașilor, sancționarea abaterilor. Așezămintele de binefacere
12
Ibidem, pp. 71, 72
13
Ibidem, pp. 72, 73
14
Ibidem, p. 73
15
Ibidem, pp. 73, 74
16
Ibidem, p. 75
urmau să fie unite într-unul singur condus de o epitropie compusă din 6 boieri. Organizarea
finanțelor și a poștelor urma să fie îmbunătățită. Se solicita ca toate mănăstirile, inclusiv cele
închinate, să fie puse sub administrația clerului pământesc. Urmau să fie înființate școli, o
tipografie obștească, precum și comisii pentru hotărnicia moșiilor, compuse din boieri și
ingineri.17
Îmbunătățirile în justiție vizau: alcătuirea legislației civile și penale în limba țării,
publicarea pravilelor, obligativitatea începerii proceselor de la prima instanță de pe teritoriul
pricinii pentru a curma obiceiul boierilor de aduce cauza direct la instanța supremă,
întocmirea unui dosar pentru fiecare proces și organizarea grefelor.18
Cu toate inovațiile dar și limitele care îl caracterizează, proiectul este în cele din urmă
atât progresist, cât și retrograd. Autorii acestui proiect de constituție și-au dorit un stat în care
cuvântul legii să fie predominant, cu toate că respectiva lege nu convenea tuturor claselor
sociale. Neluarea în considerare a intereselor țărănimii, precum și păstrarea unor instituții și
privilegii vechi, constituie punctele retrograde ale memoriului. Cu toate acestea, autorii
actului pot fi considerați capete luminate ale epocii lor, dând dovadă de gândire politică și de
o mai bună înțelegere a ideologiei revoluției burgheze decât strămoșii lor. Mai mult decât
atât, se remarcă stilul juridic în care este redactat actul, prevederile fiind expuse pe articole,
fapte care îi atribuie acestui memoriu statutul de proiect de constituție.19
În ceea ce privește paternitatea actului, Alecu Russo atribuia lui I. Tăutu exclusivitatea
în redactarea acestui proiect. Diversitatea care se regăsește însă în natura propunerilor și în
stil demonstrează existența unor colaboratori.20
Cu toate că acest proiect nu a fost niciodată adoptat din punct de vedere oficial,
influența pe care mica boierime o exercita asupra domnitorului Sturdza a permis aplicarea
parțiala a unor prevederi ale actului. Printre acestea amintim: luarea hotărârilor cu majoritate
de voturi, existența unor organe administrative colegiale, administrarea mănăstirilor de către
pământeni, expulzarea unor străini. 21
În urma convenției de la Akkerman, prin hrisovul de aprobare al Anaforalei pentru
pronomiile Moldovei din 1827, domnitorul renunța definitiv la aplicarea proiectului
cărvunarilor.22
După observarea prevederilor limitate ale acestui proiect putem conchide că autorii lui
nu doreau schimbarea din temelii a regimului existent, ci mai exact, ei doreau doar o
redistribuire a puterii în cadrul clasei stăpânitoare. Dacă acest proiect s-ar fi aprobat, în locul
celor câteva sute care conduceau, s-ar fi așezat câteva mii, ceea ce constituie totuși un
progres, dar unul mediocru. Totuși, atunci când judecăm această perioadă trebuie să ținem
seama de faptul că ceea ce noi considerăm astăzi o limită, putea însemna o adevărată inovație
în prima jumătatea a secolului al XIX-lea. Contribuind la delimitarea pozițiilor de clasă,
această, așa-numită constituție, a accelerat dezvoltarea politică și ideologică, iar apariția
acestui act la scurtă vreme după mișcare lui Tudor Vladimirescu, demonstrează, în cuvintele
lui Paul Cornea- caracterul de salt pe care îl reprezintă anul 1821 în istoria conștiinței
sociale.23

17
Ibidem, p. 75
18
Ibidem, p. 76
19
Ibidem, pp. 77, 78
20
Cornea, op.cit. p. 201
21
Șotropa, op.cit., p. 80
22
Ibidem, p. 81
23
Cornea, op.cit., p. 205
 În încercarea de a stabili caracterul acestui proiect s-au pronunțat mai mulți istorici.
Printre aceștia, D.V. Baronschi așază actul la originile vieții de stat modern democratic, în
vreme ce I.C.Filitti consideră că actul înglobează idei mai vechi, sau idei depășite de
prevederile mai moderne ale unor proiecte muntene. Un manuscris muntenesc care se
distinge prin radicalism si pasiune revoluționară este Pentru unirea blagorodnicilor. Acest
act îi condamnă pe boierii care au redus poporul la simplu instrument pentru satisfacerea
propriilor interese, motivează acțiunea lui Tudor enunțând faptul că deznădăjduirea a dus la
revoltă și, mai mult decât atât, justifică răzvrătirea prin dreptul de rezistență la opresiune.
Multe alte texte fac referire la unire în scopul reconcilierii cu marea boierime. Foarte des apar
referiri la Tudor Vladimirescu, acestea reprezentând un avertisment la adresa protipendadei :
"De aceia, dar, vă îndreptați, ca nu cumvaș obida și deznădăjduirea neamului să nască alți
Theodori".24
Astfel, odată cu anul 1821 începe o epocă caracterizată de un real progres ideologic și
cultural. Printre actele apărute în această perioadă se numără și "Actul de chezășie" din 1824,
care era elaborat de același grup social ca și memoriul cărvunarilor. Acest act prevedea :
existența unui stat de sine stătător, existența unor legi fundamentale, a unui organ legiferator
colectiv, separația dintre veniturile domnului și cele ale statului, numirea domnilor pe viață și
ereditatea domniei, existența unei armate naționale. În aceeași perioadă apar și programele lui
Eufrosin Poteca. Acestea prevedeau existența unei legi politicești care să instituie egalitatea
în materie fiscală prin impunerea unor impozite în funcție de venit. Se mai solicita: egalitatea
tuturor claselor la numirea în funcții, libertatea tiparului, dezrobirea țiganilor, constituirea
unei adunări compuse din delegați ai județelor aleși prin vot indirect. Tot în cadrul acestor
programe apare principiul conform căruia, cârmuitorul este și slujește binele norodului, iar
nu norodul, este și slujește pentru cârmuitor.25
Ambiția micii boierimi în a-și dobândi un rol în conducerea statului, precum și
inovațiile economice pe care aceasta le propunea, nu au rămas fără răspuns din partea marii
boierimi. De cele mai multe ori aceasta a contestat cu vehemență drepturile ciocoilor, dar
întâlnim și excepții, adică proiecte care recunosc statutul acestei clase sociale aflate în
ascensiune. Un astfel de exemplu îl constituie memoriile adresate Rusiei de către marele
boier Nicolae Rosetti-Roznovanu. Acesta recunoaște rolul micii boierimi în conducerea
statului, preconizează alegerea domnului prin vot direct de către toți boierii țării în vârstă de
29 de ani. Aceste propuneri sunt în opoziție cu punctul de vedere obișnuit al stratului său
social.26
Cu toate că aceste proiecte nu au fost adoptate, acestea au dat naștere unei anumite
conștiințe naționale și au atras atenția marilor puteri asupra problemelor existente în
Principate. Drept dovadă, Convenția de la Akkerman, precum și Tratatul de la Adrianopol vor
realiza mai multe din dezideratele enunțate în proiectele micii boierimi. Astfel, Convenția de
la Akkerman, încheiată în 1826, stabilea libertatea comerțului cu restricția aprovizionării
Porții, dar și redactarea unor regulamente de organizare. În 1829 se încheie la Adrianopol un
nou tratat prin care Principatelor li se garanta: libertatea navigației pe Dunăre și Marea
Neagră, granița era stabilită pe Dunăre, autonomie administrativă, furniturile obligatorii
pentru turci erau desființate, libertatea comerțului, Poarta se obliga să confirme regulamentele
de organizare ce aveau să fie întocmite.27
24
Ibidem, pp. 206 - 210
25
Sotropa, op.cit., pp. 83, 84
26
Ibidem, p. 85
27
Hirchins, op.cit, pp. 198-200
 În concluzie, anul 1821 a marcat un moment foarte important în cadrul dezvoltării
ideologiei micii boierimi. Această boierime care participase activ în cadrul mișcării lui Tudor
Vladimirescu, a continuat să se afirme și în anii următori. În ceea ce privește atitudinea
acesteia față de marea boierime, este de remarcat faptul că aceasta încearcă să se integreze în
cadrul clasei dominante a societății și să câștige, implicit, un rol în guvernare. După cum am
putut observa, în Moldova, instituția Domniei a susținut ascensiunea micii boierimi cu scopul
de a diminua puterea, considerată amenințătoare pentru domn, a marilor boieri. Cu toate
acestea, proiectul cărvunarilor, emanație a ideologiei micii boierimi, propunea diminuarea
puterii domnești de către un Sfat compus din toate categoriile de boieri. În marile proiecte ale
așa-numiților ciocoi, propunerile cu caracter modern nu se refereau și la situația țărănimii.
Tocmai în această tendință, de a modela principiile moderne după propriile interese, constă
caracterul limitat al actelor micii boierimi. Cu toate acestea, nu este de neglijat faptul că unele
dintre aceste idei cu caracter modern au răsunat multă vreme în Principate și multe dintre ele
au fost chiar aplicate, constituind astfel fundamente ale sistemului politic și social românesc.

Realizat de : Popescu Luminița Andreea

Bibliografie :
- Keith Hitchins, Românii 1774-1866, Editura Humanitas, București, 2013
- Paul Cornea, Originile romantismului românesc, Editura Minerva, București, 1972
- Valeriu Șotropa, Proiectele de constituție, programele de reforme și petițiile de
drepturi din Țările Române, Editura Academiei Republicii Socialiste România,
București, 1976