Nervul facial reprezintă a șaptea pereche de nervi cranieni.

Nervul facial
este un nerv mixt, motor și senzitivo-senzorial. Acesta prezintă două
rădăcini: una motorie și una senzitivo-senzorială. Rădăcina motorie este
reprezentată de nervul facial propriu-zis, iar cea senzitivă de nervul
intermediar al lui Wrisberg.

Nervul facial prezintă următorul teritoriu funcțional: inervația motorie a

mușchilor mimicii, a mușchilor stilohioidian și digastric, inervația mușchiului
scăriței, sensibilitatea porțiunii mijlocie a pavilionului, a conductului auditiv
extern și a membranei timpanice. De asemenea, nervul facial are rol în
sensibilitatea mucoasei buco-naso-faringiene și a mucoasei bazei limbii, în
sensibilitatea gustativă a vârfului și marginilor limbii, în secreția lacrimală,
nasală și salivară a glandelor submandibulară și sublinguală.

Originea reală a nervului facial

Originea reală motorie a nervului facial este reprezentată de nucleul

facialului din punte, acesta având anexate fibre vegetative provenite de la
nucleul lacrimo-muco-nasal.

Originea reală senzitivă se află la vârful nucleului fasciculului solitar,

primind fibre centripete de la ganglionul geniculat, care este anexat
facialului.

Fibrele celulifuge ale ganglionului geniculat formează nervul intermediar

al lui Wrisberg.

Originea aparentă a nervului facial

Aceasta se găsește în șanțul bulbopontin, deasupra olivei bulbare, între

emergența nervilor abducens (medial) și acustico-vestibular (lateral). În
șanțul bulbopontin, nervul facial provește spre nervul abducens, iar
intermediarul lui Wrisberg spre nervul vestibulocohlear.

Traiectul nervului facial și intermediarului lui Wrisberg

De la origine, cei doi nervi se îndreaptă anterior, lateral și superior spre

orificiul acustic intern de pe fața postero-superioară a stâncii temporalului. În
acest orificiu, nervul se află în compartimentul antero-superior, prin care
pătrunde canalul facialului. Nervii străbat cele trei porțiuni ale canalului
facialului și-l părăsesc prin gaura stilo-mastoidiană. În prima parte a
canalului, nervul intermediar al lui Wrisberg pătrunde în ganglionul geniculat
și fuzionează cu facialul formând un singur nerv. După ce părăsește canalul
săpat în stânca temporalului, nervul facial pătrunde în glanda parotidă, dând
naștere ramurilor sale.

Raporturile nervului facial și intermediarului lui Wrisberg

De la origine până la orificiul acustic intern, cei doi nervi străbat canalul
subarahnoidian. Medial și superior vin în raport cu nervul trigemen și nervul
abducens, iar lateral și inferior cu nervii vestibulocohlear, glosofaringian, vag
și accesor.

În orificiul acustic intern, cei doi nervi se găsesc antero-superior față de

nervul acustico-vestibular. La acest nivel, nervul vestibulocohlear (acustico-
vestibular) formează un șanț concav în care repauzează facialul și
intermediarul lui Wrisberg. Intermediarul lui Wrisberg este așezat între
nervii facial și vestibulocohlear, de aici venind și numele de intermediar.

În prima parte a canalulul facialului, numit și canalul lui Fallope, cei doi nervi
se orientează anterior și lateral, perpendicular pe axul stâncii. Ei pornesc de
la orificiul acustic intern și merg până la hiatul canalului facialului, aici
aflându-se prima cotitură a canalului. În acest segment, nervii trec între melc
și vestibulul urechii interne. În dreptul primei cotituri, facialul își schimbă
direcția, astfel formând și el o cotitură numită genunchiul facialului. La
nivelul acestuia se află ganglionul geniculat în care pătrunde intermediarul
lui Wrisberg.

În cel de-al treilea segment al canalului facialului, cei doi nervi se orientează
lateral și posterio, pornind de la hiatul canalului facialului și ajungând la cea
de a doua cotitură. În acest segment, nervii se află uniți sub un singur cordon
nervos.

Facialul părăsește canalul său prin gaura stilo-mastoidiană.

De la gaura stilo-mastoidiană până la glanda parotidă, nervul are un traiect

anterior, inferior și lateral, venind în raport medial cu procesul stiloidian și
mușchiul stilohioidian și lateral cu pântecele posterior al digastricului. Când
trece prin gaura stilo-mastoidiană, nervul este însoțit de artera stilo-
mastoidiană, care este o ramură a arterei auriculare posterioare.

Ajuns în glanda parotidă, nervul facial are un traiect anterior, inferior și

lateral, trecând lateral de vena jugulară externă și artera carotidă externă.

Ramurile colaterale ale nervului facial

Acestea se împart în ramuri intrapietroase și ramuri extrapietroase:

1.      Ramuri colaterale intrapietroase:

–        Nervul pietros mare

–        Nervul pietros mic superficial

–        Nervul mușchiului scăriței

–        Nervul coarda timpanului

–        Ramura senzitivă a conductului auditiv extern

–        Ramura anastomotică.

2.      Ramurile colaterale extrapietroase:

–        Ramura auriculară posterioară

–        Ramura mușchiului stilohiodian

–        Ramura pântecelui posterior al mușchiului digastric

–        Ramura linguală

Ramurile terminale ale nervului facial

Acestea sunt în număr de trei:

1.      Ramura temporo-facială: este cea mai voluminoasă, formând des

un plex intraparotidian care se anastomozează cu nervul auriculo-temporal.

2.      Ramura trasverso-facială: merge pe fața laterală a maseterului,

dând naștere unor filete nervoase: filete suborbitale și fibre bucale
superioare.

3.      Ramura cervico-facială: are un traiect antero-lateral, la nivelul

unghiului mandibulei dând naștere unor filete nervoase: filete bucale
inferioare, mentoniere și cervicale.

Ramurile anastomotice ale nervului facial

Nervul facial realizează anastomoze cu:

–        Nervul vestibulo-cohlear, prin două filete: unul anterior de la

genunchiul facialului și unul posterior de la intermediarul lui Wrisberg.

–        Nervul glososfaringian prin nervii pietroși superficiali, ramura

linguală a facialului și ansa lui Haller.

–        Nervul trigemen prin nervii pietroși, prin coarda timpanului și prin

ramurile terminale ale nervului facial.

–        Nervul vag printr-o ramură anastomotică a fosei jugulare care

străbate canaliculul osos. Acesta se  întinde de la fosa jugulară la canalul
facialului.

–        Simpaticul prin nervul pietros mare superficial și plexul simpatic

pericarotidian.

Patologia nervului facial

Lezarea unilaterală a nervului facial duce la pareza sau paralizia flască a

mușchilor expresiei faciale: platysma, stilohiodian, digastric, ulterior apărând
atrofia musculară. De asemenea, mușchiul stapedius va fi paralizat, astfel
apărând hiperacuzia. Alte consecințe ale lezării facialului sunt: pierderea
gustului în cele două treimi anterioare ale limbii și scăderea
secreției glandelor salivare submandibulare și sublinguale.

Paralizia Bell

Paralizia Bell este cea mai des întâlnită patologie a facialului și reprezintă

paralizia sau slăbiciunea mușchilor de la nivelul unei hemifețe (partea cu
leziunea). Aceasta poate fi de cauză necunoscută sau consecința unei
traume. Pacienții care suferă de paralizia Bell experimentează fenomenul
Bell. Acesta constă în devierea ochiului afectat în sus și în lateral,
atunci când pacientul încearcă să-și închidă ochii. Paralizia lui Bell se
manifestă clinic prin asimetrie facială, lacrimi care se scurg pe
față, dificultate în realizarea mișcărilor de încrețire a frunții, de
fluierat, șuierat, pronunțare a unor sunete.