TEMA 6

FENOMENUL DISONANȚEI COGNITIVE.

TEORIA DISONANȚEI COGNITIVE

Obiective
analiza noţiunilor de consonanţă cognitivă şi disonanţă cognitivă;
explicarea ideilor de bază ale teoriei disonanţei cognitive;
argumentarea nevoii de coerenţă/consonanță psihologică.

Cuvinte cheie
Consonanță/ disonanță cognitivă, strategii de diminuare a disonanței cognitive

Sumar
1. Consonanţă şi disonanţă cognitivă
2. Principalele postulate ale teoriei disonanţei cognitive (L. Festinger, 1956)
3. Strategii de diminuare/eliminare a disonanţei cognitive

1. Consonanţă şi disonanţă cognitivă

Consonanţa cognitivă (CC) – stare psihologică în care gândurile, atitudinile şi comportamen-

tele unei persoane sunt compatibile între ele.
Disonanţă cognitivă (DC) – stare psihologică în care cognițiile gândurile, atitudinile şi compor-
tamentele unei persoane sunt incompatibile între ele (vezi fig. 4).
 DC generată de comportamentele proprii;
 DC generată de comportamentele altora;
 DC generată de felul în care se produce o situaţie.

Aşteptări privind propriul comportament Comportamentul

Cogniţii Sine efectiv observat
Gânduri într-o anumită
Opinii situaţie
Atitudini Alţii Aşteptări privind comportamentul celuilalt
Valori
Credinţe
Percepţii Situaţii Aşteptări privind derularea situaţiei Felul în care se
Reprezentări desfăşoară
Informaţii efectiv situaţia
Acţiuni propriu zisă
anterioare Figura 4. Mecanismul producerii disonanţei cognitive
 Psihologie socială,
dr. conf. univ., Natalia COJOCARU

2. Principalele postulate ale teoriei disonanţei cognitive

Avem nevoie să menţinem „relaţii echilibrate” între felul în care gândim şi felul în care
reacţionăm şi să eliminăm ideile sau comportamentele care sunt contraductorii;
DC se instalează în situaţiile de discrepanţă între Gd-At-Cp;
DC creează disconfort psihic, tensiuni, sentimente negative, e trăită ca o situaţie
penibilă;
Oamenii tind să iasă din starea de DC, utilizând diverse strategii de reducere sau
eliminare a DC;
Intensitatea DC depinde de valoarea cogniţiilor disonante şi numărul cognitiţiilor
disonante;
În starea de CC indivizii resping orice informaţii care ar crea DC;
DC este un mijloc de schimbare atitudinală (dacă aflu că A, pentru care am o
atitudine negativă, a spus ceva de bine de B, pe care eu îl apreciez, cel mai probabil că imi
voi schimba atitudinea faţă de A).

3. Strategii de diminuare/eliminare a disonanţei cognitive

Sunt orientate fie asupra cogniţiilor iniţiale, fie asupra acţiunii produse:
 Negarea elementelor disonante;
 Expunerea selectivă și evitarea situațiilor care ar putea să creeze disonanțe;
 Minimalizarea importanţei elementului disonant;
 Negarea legăturii dintre acţiune şi efecte;
 Justificarea comportamentului incompatibil cu percepția de sine;
 Justificarea propriului efort în situaţia unui rezultat modest;
 Adăugarea de cogniţii (informații, argumente...) care ar întări cogniţia iniţială;
 Modificarea aposteori a cogniţiilor pentru a le face compatibile cu comportamentul.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE ŞI TEME DE REFLECŢIE

Cum apare disonanța cognitivă și ce efecte produce în plan psihologic?
Cum se explică nevoia de coerență psihologică și care sunt strategiile prin care indivizii
mențin starea de coerență?

APLICAŢII
Analizaţi exemple de situaţii, explicând cum indivizii îşi justifică disonanţa cognitivă
trăită; identificând elementul (elementele) disonant(e), felul în care acesta (acestea)
determină intensitatea disonanţei şi ce strategii de eliminare a disonanţei cognitive sunt
utilizate de către indivizi în exemplul pe care îl propun (1,5 pag.).