Sunteți pe pagina 1din 9

Universitatea de Petrol și Gaze din Ploiești

Domeniul:Inginerie și Management

Facultatea: Inginerie mecanică și electrică

Specializarea: Inginerie economica în domeniul mecanic

Deprinderile şi priceperile motrice de bază și utilitar aplicative

STUDENT: Andrei Dragostin Ioan TUDOR

ANUL: II

GRUPA: 10581
CUPRINS
CUPRINS.....................................................................................................................2
Deprinderile şi priceperile motrice de bază și utilitar aplicative.......................................3
Generalităţi....................................................................................................................3
Deprinderile şi priceperile motrice de bază...................................................................4
Deprinderea motrică de bază.........................................................................................4
Deprinderea motrică de bază – Alergarea.....................................................................5
Deprinderea motrică de bază – Săritura........................................................................6
Deprinderea motrică de bază – Aruncarea şi Prinderea................................................6
Deprinderea motrică utilitar-aplicativă – Echilibrul......................................................7
Deprinderea motrică utilitar-aplicativă – Căţărarea şi Escaladarea..............................7
Deprinderea motrică utilitar-aplicativă – Târârea.........................................................7
Deprinderea motrică utilitar-aplicativă – Transportul de greutăţi.................................8
Deprinderea motrică utilitar-aplicativă – Tracţiunea şi Împingerea..............................8
Bibliografie....................................................................................................................9

2
Deprinderile şi priceperile motrice
de bază și utilitar aplicative
Generalităţi

Deprinderile şi priceperile motrice sunt considerate de toţi specialiştii ca reprezentând


componente ale procesului instructiv–educativ care se învaţă prin repetări sistematice
ajungând într-un final, să se perfecţioneze, dar în strânsă legătură cu dezvoltarea capacităţilor
motrice ale organismului. Deprinderile motrice sunt definite ca reprezentând caracteristici sau
componente ale actelor învăţate, care prin exersare dobândesc indici superiori de execuţie:
coordonare, precizie, viteză, uşurinţă, plasticitate, automatism.

Deprinderile motrice sunt clasificate în următoarele categorii:

 deprinderi elementare – complet automatizate, mişcările ciclice;

 deprinderi complexe– parţial automatizate, pot fi considerate stereotipuri

 dinamice cu mai multe verigi; deprinderi utilitare– căţărare, escaladare, sărituri, târâre,
tracţiuni,

 împingeri, transport aplicate în condiţii speciale; deprinderi debază– mers, alergare,


sărituri, aruncare-prindere;

 deprinderi specifice probelor şi ramurilor de sport– procedee tehnice

 specifice probelor şi ramurilor sportive; deprinderi perceptiv – motrice şi deprinderi


cognitiv – motrice – constau

 în adaptarea comportamentului motric la situaţiile schimbătoare din scrimă, lupte,


jocuri sportive etc; deprinderi motrice propriu-zise– sunt sinteze chinestezice care se

 reglează pe baza aferentaţiei proprioceptive din atletism, patinaj, gimnastică etc


Etapele formării deprinderilor motrice sunt descrise din punct de vedere fiziologic:

Etapa mişcărilor inutile şi a lipsei de coordonare– în care sunt atraşi muşchii


care nu au nici o legătură cu mişcarea datorită iradierii în scoarţa cerebrală a
proceselor nervoase ce provoacă generalizarea răspunsurilor motrice prin
excitarea mai multor centri nervoşi.
Etapa mişcărilor încordate– se înlătură mişcările inutile datorită apariţiei
proceselor de diferenţiere dar şi a echilibrului ce se realizează între excitaţie şi
inhibiţie.
Etapa execuţiei corecte– dispare încordarea se realizează concentrarea
proceselor nervoase, execuţia se realizează conform indicaţiilor cadrului didactic
sau a planului propus de subiect.
3
Etapa însuşirii detaliate a mişcării– apare stereotipul dinamic motric, mişcările
sunt automatizate.
Etapele de formare a deprinderilor motrice din punct de vedere psihologic:
Etapa însuşirii preliminarea bazelor exerciţiului– se formează reprezentarea
actului motric pe suportul explicaţiei şi demonstraţiei şi a primelor execuţii.
Etapa însuşirii precizate a execuţiei– în care se realizează legarea şi unificarea
actelor şi acţiunilor individuale, se caută executarea elementelor cât mai corect.
Etapa consolidării şi perfecţionării deprinderii– în care mişcările sunt bine
învăţate şi se pot adapta la condiţii schimbătoare.

Specialiştii domeniului, consideră că omul posedă:

 priceperi elementare– definite ca fiind o acţiune comportamentală motrică, specifică


etapei iniţiale de învăţare, ce au la bază aptitudinile, achiziţiile anterioare şi
informaţiile obţinute prin explicaţii sau observaţii de aceea autorii le mai numesc şi
predeprinderi;
 priceperi complexe superioare– caracterizate de o mare complexitate structural–
funcţională, înglobând cunoştinţe, fondul de imagini, experienţa, deprinderi care pot fi
actualizate, combinate şi selecţionate pentru rezolvarea unor situaţii noi, originale,
nestereotipe, în continuă schimbare, la baza lor stând schemele operaţionale.

Deprinderile şi priceperile motrice de bază

Deprinderile motrice de bază sunt exerciţii naturale care se manifestă în viaţa de zi cu


zi, având o largă aplicativitate în viaţa cotidiană a omului. Însuşirea, consolidarea şi
perfecţionarea acestor deprinderi motrice de bază contribuie la dobândirea unei bune
motricităţi. Mişcările de locomoţie sunt de două feluri: mişcări ciclice (mersul şi alergarea) şi
mişcări aciclice (săritura, aruncarea şi prindere

Deprinderea motrică de bază

Mersul Mersul este deprinderea motrică naturală, ce se formează începând din primul an
al existenţei şi care se manifestă pe tot parcursul ei.

Mersul omului are unele particularităţi în funcţie de condiţiile în care se execută; fiecare
om are mersul său caracteristic. De asemenea în lecţia de educaţie fizică şi sportivă, mersul
poate ,,îmbrăca” diferite forme şi variante în funcţie de poziţia corpului aflat în mişcare şi de
structura pasului:

Mers liber fără cadenţă

 Mers în cadenţă sau pasul de manevră

4
 Mers cu pas de defilare (de front, de paradă)

 Mers cu pas de gimnastică (pas gimnast)

 Mers pe vârfuri, călcâie, pe marginea internă sau externă a labei piciorului

Mers cu pas fandat (pasul uriaşului)

 Mers ghemuit (pasul piticului

 Mers cu ridicarea genunchilor la piept (mersul berzei)

 Mers cu pendularea gambei în faţă (pasul prusac)

 Mers cu paşi încrucişaţi

 Mers cu paşi adăugaţi (mers cu partea laterală

 Alte variante de mers– mers în trei, patru labe; mersul elefantului (mers cu genunchii
întinşi şi sprijin pe palme); mers cu spatele pe direcţia de înaintare; mers cu sprijin pe
genunchi şi palme (de-a buşilea).

Alte forme de mers– mersul sportiv; mersul pe plan înclinat; mersul prin înfruntarea
unui obstacol (împingerea unei greutăţi, mers împotriva unui vânt puternic); mers cu genunchi
îndoiţi (transportul de greutăţi); mersul prin tatonare (mersul pe întuneric); mersul patologic
(determinat de leziuni ale membrelor inferioare).

Deprinderea motrică de bază – Alergarea

Alergarea reprezintă un procedeu natural, o deprindere motrică naturală de deplasare


rapidă a omului, prin coordonarea activităţii musculaturii membrelor inferioare şi superioare.

Alergarea–reprezintă o succesiune de unităţi ciclice, constituind în ansamblu o mişcare


complexă, simetrică, reciprocă şi automatizată, care este determinată de forţele interne ale
organismului în interacţiune cu forţa de gravitaţie, cu reacţia sprijinului şi cu rezistenţa
mediului.

În lecţia de educaţie fizică şi sportivă, alergarea poate compune diferite variante, şi


anume:

Alergarecu joc de glezne

 Alergare cu genunchii sus (cu ridicarea coapselor)

 Alergare cu pendularea gambei înapoi (cu călcâie la şezută)

 Alergare cu pendularea gambei înainte (pas lopătat sau pas vâslit)

 Alergare cu paşi încrucişaţi

 Alergare peste obstacole

5
 Alergarea cu spatele spre direcţia de deplasare

Deprinderea motrică de bază – Săritura

Săritura face partea din categoria mişcărilor locomotorii aciclice, constituind o activitate
motrică independentă şi completă, care nu se repetă ciclic şi care reprezintă proiectarea în aer
a corpului prin contracţia bruscă a musculaturii membrelor inferioare flexate în prealabil.
În lecţiile de educaţie fizică şi sportivă, săriturile le întâlnim sub diferite variante şi
forme:

Sărituri ca mingea

 Sărituri succesive cu deplasare în direcţii diferite

 Sărituri la coardă

 Sărituri libere pe o suprafaţă ridicată

 Săritura în adâncime

 Sărituri cu bătaie pe o suprafaţă ridicată

 Pasul săltat (pasul ştrengarului, pasul înalt)

 Pasul sărit

 Săritură cu paşi adăugaţi

 Săritura în lungime de pe loc cu desprindere de pe două

Deprinderea motrică de bază – Aruncarea şi Prinderea

Aruncarea reprezintă deprinderea motrică de bază prin care obiecte de forme şi greutăţi
diferite sunt propulsate în aer, datorită forţei imprimată de contracţia muşchilor corpului.

Prinderea reprezintă acţiunea întregului corp de a se poziţiona, intercepta şi reţine prin


intermediul membrelor superioare, un obiect aflat în mişcare. Aruncarea şi prinderea sunt
structuri singulare, nu se repetă, fiind mişcării aciclice.

Variante ale deprinderii motrice de bază – aruncarea:

1. Aruncarea azvârlită

2. Aruncareaîmpinsă

3. Aruncarealansată

Variante ale deprinderii motrice de bază – prinderea:

1. Prindereacu o mână – se poate realiza cu mâna stângă sau cu mâna dreaptă, de pe loc
sau din deplasare, sus, jos, la piept sau lateral.
6
2. Prindereacu două mâini – se poate realiza sus, jos, la piept sau lateral, din auto-
aruncare, de la partener sau din ricoşare, de pe loc sau din deplasare.
1.3. Deprinderile şi priceperile motrice utilitar-aplicative
Formarea unui sistem de deprinderi şi priceperi motrice utilitare elevilor/studenţilor, au
un rol important în activitatea cotidiană datorită accesibilităţii şi aplicativităţii acestora.

Deprinderea motrică utilitar-aplicativă – Echilibrul

Termenul de ,,echilibru” defineşte situaţia unui corp asupra căruia se exercită forţe care
nu-i schimbă starea de mişcare sau repaus; starea staţionară a unui fenomen.
Formele de manifestare a echilibrului în lecţiile de educaţie fizică şi sportivă, sunt:

echilibrul static (menţinerea echilibrului în poziţii statice)

 echilibrul dinamic (menţinerea echilibrului corpului aflat în mişcare

Deprinderea motrică utilitar-aplicativă – Căţărarea şi Escaladarea

Căţărarea este definită de dicţionarele limbii române ca reprezentând capacitatea unui


individ de a se sui, folosindu-se de mâini şi picioare agăţânduse de trepte, frânghii etc.
Escaladarea reprezintă capacitatea de se căţăra pe un obstacol înalt, pentru a trece de partea
cealaltă.
Căţărarea se poate executa sub mai multe forme, variante:

căţărarea la scara fixă

căţărarea la frânghia verticală

căţărarea la frânghia orizontală


Escaladarea se realizează sub diferite forme variante fiind în funcţie de înălţimea,
lăţimea, poziţia, forma aparatului sau obstacolului ce se depăşeşte; cele mai utilizate
escaladării sunt: deplasarea cu prinderea obstacolului şi trecerea lui cu picioarele; deplasare
cu prindere şi rulare pe abdomen sau pe fese; deplasare cu prindere şi agăţare cu un
genunchi,etc.

Deprinderea motrică utilitar-aplicativă – Târârea

Târârea este deprinderea motrică utilitar-aplicativă care constă din deplasarea orizontală
a corpului pe o suprafaţă de sprijin netedă, cu ajutorul braţelor şi picioarelor.
Târârea se poate utiliza sub forma următoarelor variante:

târâre pe antebraţe şi genunchi

târâre pe o parte

târâre joasă

târâre pe antebraţ

7
Deprinderea motrică utilitar-aplicativă – Transportul de greutăţi

Deprinderea motrică utilitar-aplicativă – transportul de greutăţi constă din ridicarea şi


purtarea în deplasare a diferitelor greutăţi (obiecte sportive, parteneri etc). Obiectele utilizate
pentru a fi transportate în lecţia de educaţie fizică şi sportivă, sunt: mingiile medicinale,
săculeţi umpluţi cu nisip, banca de gimnastică, cutiile de ladă, capra, calul, saltelele, parteneri
etc. Transportul de greutăţi în lecţiile de educaţie fizică şi sportivă se realizează individul, pe
perechi sau în grup prin menţinere, susţinere cu unul sau ambele braţe, pe cap, pe umeri, la
piept, sub braţ, pe şold, în spate etc, sub diferite forme, variante.

Deprinderea motrică utilitar-aplicativă – Tracţiunea şi Împingerea

Termenul de tracţiune ca deprindere motrică utilitar-aplicativă, poate fi definit ca


reprezentând acţiunea de deplasare a unui partener, obiect fără a fi ridicat de pe sol, podea
prin tragere cu ajutorul musculaturii flexoare a corpului şi apucarea cu membrele superioare.
Termenul de împingere, ca deprindere motrică utilitar-aplicativă poate fi definit ca
reprezentând acţiunea de deplasare a unui partener, obiect fără a fi ridicat de pe sol, podea
prin intervenţia musculaturii extensoare a corpului şi apucarea - sprijinirea cu membrelor
superioare sau alte părţi ale corpului.

Variante de efectuarea a acestor deprinderi motrice utilitare:

tracţiuni individuale

tracţiuni pe perechi

tracţiuni în grup

împingeri individuale

împingeri pe perechi

împingeri în grup

8
Bibliografie
1. https://www.academia.edu/9855120/Deprinderile_motrice
2. Suport curs