Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Indicatiile microprotezelor
- suprafetele preparatiilor;
sa cuprinda tot campul protetic; daca este prea scurta distal sau apical ele pot fi
prelungite cu diferite materiale (de obicei mase termoplastice sau polimeri
autopolimerizabili);
sa fie rigide, adica stabile la deformare; lingurile din materiale fotopolimerizabile se
pot utiliza imediat, cele din materiale plastice autopolimerizabile, este bine sa se
foloseasca doar dupa 24 de ore;
sa asigure o grosime cat mai uniforma materialelor de amprenta; se apreciaza ca
spatiul intre lingura si camp ar fi bine sa fie cuprins intre 3-5 mm in toate directiile, ca
sa permita revenirea elastica a materialului;
sa retentioneze cat mai bine materialele de amprenta prin diferite sisteme mecanice;
trebuie amintita insa si posibilitatea utilizarii unor lacuri (pelicule adezive care permit
o mai buna fixare (aderenta) a materialelor la portamprente;
sa prezinte maner, stopuri si puncte de reper necesare unei centrari corecte;
sa nu limiteze miscarile functionale ale partilor moi.
. obtinerea unor modele de studiu care usureaza diagnosticul si planul de tratament;
. obtinerea modelelor document, cu ajutorul carora se pot demonstra conditiile initiale
ale campului protetic sau de-a lungul diferitelor etape de tratament;
. realizarea modelelor duplicat, foarte utile in cursul tehnologiilor moderne de laborator.
Amprentele monofazice (intr-un singur timp) sunt utilizate frecvent in protetica fixa:
amprentarea arcadelor antagoniste, amprentele preliminare in vederea realizarii modelelor
pe care se confectioneaza portamprente individuale si nu in ultimul rand amprentele
(finale) cu elastomeri de sinteza in linguri individuale.
Pentru realizarea unui DCR in vederea restaurarii unui dinte tratat endodontic,
amprentarea se face prin tehnica directa sau indirecta.
Sunt denumite bifazice sau in doi timpi deoarece in realitate procedeul presupune
doua amprente separate. In cadrul amprentelor bifazice vom descrie tehnica de corectare
(spalare), amprenta rigid-elastica si amprenta cu masa termoplastica si inel de cupru.
Amprentarea rigid-elastica
In primul timp campul protetic este amprentat cu material rigid, reversibil (o masa
termoplastica, de obicei - Stent) iar in cel de al doilea timp se foloseste un elastomer cu
vascozitate medie (regular) sau cu vascozitate redusa (Light bodied).
. Portamprenta aleasa se verifica prin inserarea pe arcada cu preparatii, dupa care ea se
dezinsera;
. Urmeaza prepararea materialului chitos (baza + catalizator) de obicei manual in cazul
elastomerilor chitosi (Putty) si prin mijloace electromecanice de omogenizare si
dozare a polieterilor. Daca materialul chitos (siliconic) se prepara manual (doua doze
pentru arcada maxilara si una pentru cea mandibulara), practicianul sau ajutorul
acestuia va purta manusi de protectie. Materialul se insera apoi in portamprenta.
. dupa priza materialului chitos cu un instrument special sau cu o lama de bisturiu fin de
unica folosinta se indeparteaza din masa siliconului chitos regiunile retentive si se
rascroiesc zonele interdentare ale marginilor gingivale ale preparatiilor. De asemenea,
se mai pot crea santuri (canale) de evacuare pentru materialul fluid.
. In general, in practica pentru inregistrarea ocluziei se utilizeaza mai multe materiale:
ceara speciala si/sau ceara cu adaos de pulberi metalice,
- fizionomia
- fonatia in totalitate;
- amprentarea;
1. Rezistenta mecanica
- alegerea materialului;
4. Estetica satisfacatoare
. Pasta de acrilat care refuleaza se indeparteaza imediat, deoarece pasta refulata si
polimerizata in spatiile retentive poate creea mari probleme la indepartarea lucrarii
provizorii.
. Cand materialul de captusire atinge faza elastica (dupa circa 2 minute), coroana se
prinde intre index si police, se mobilizeaza usor in sens vestibulo-oral si se
indeparteaza de pe preparatie.
. se realizeaza o amprenta cu material elastic, aceasta trebuie sa cuprinda cel putin un
dinte vecin puntii;
. se realizeaza preparatiile de la nivelul dintiilor stalpi, astfel incat sa devina preparatiile
finale ale dintiilor stalpi;
. se indeparteaza amprenta din cavitatea bucala, apoi lucrarea provizorie rezultata;
. Clasa II: Edentatie uniterminala - cuprinde edentatiile dintr-o singura regiune laterala
a arcadei, bresa fiind delimitata numai mezial
. Clasa III: Edentatie laterala intercalata - cuprinde edentatiile din ambele regiuni
laterale ale arcadei, cu bresele marginite de dinti restanti atat mezial, cat si distal.
. Clasa IV: Edentatie frontala - cuprinde edentatiile din regiunea anterioara de o parte si
de alta a liniei mediene
18. Nominalizarea edentatiilor dupa Costa
. edentatie laterala prin lipsa unor premolari sau molari,cu bresa delimitata la ambele
extremitati de dinti restanti. Poate fi uni sau bilaterala.
. edentatie terminala prin lipsa unor premolari si molari, cu bresa delimitata de dinti
restanti numai anterior. Poate fi uni sau bilaterala.
. edentatie mixta cand pe arcada exista brese frontale, laterale si terminale.
. daca bresa intereseaza atat zona laterala cat si zona frontala este numita edentatie
extinsa.
. in scris, precizarea breselor de pe aceeasi hemiarcada se face despartind denumirea lor
prin virgula; precizarea pozitiei breselor fata de linia mediana se face in scris printr-o
linie orizontala iar in vorbire prin litera M.
. Estetica
. Adaptarea ocluzala se verifica cu hartie de articulatie, folie de ceara sau spray de
ocluzie. In caz de contacte premature si interferente ocluzale, corectarile se vor face
conform regulilor de slefuire selectiva. Suprafetele corectate vor fi relustruite.
. Se verifica relatia dintre cuspizii maxilari si cuspizii antagonisti. Cuspizii vestibulari
maxilari trebuie sa-i circumscrie corect pe cei mandibulari.
. Se va verifica incadrarea intermediarilor (corpul de punte) si a elementelor de
agregare (coroanele de pe dintii stalpi) in morfologia arcadei respective, inscrierea in
curburile vestibulara si orala a arcadei.
. Controlul se face vizual si tactil. Tactil se face cu varful sondei dentare.
. Varful sondei dentare se plimba dinspre restaurare spre dinte si dinspre dinte spre
restaurare. Astfel se pot detecta discontinuitatile, mai ales daca sunt supragingivale.
. In sens axial coroanele de acoperire pot fi inserate corect (in functie de limita
cervicala a preparatiei) sau incorect (prea lungi sau prea scurte)
. La restaurarile turnate din aliaje nobile se poate imbunatati adaptarea marginala prin
brunisarea pe model. Daca coroana de invelis este prea scurta si nu acopera zona
terminala a prepararii, trebuie refacuta. In cazul bonturilor preparate fara prag, adesea
modelul se graveaza de catre tehnician si rezulta coroane prea lungi, marginea
coroanei, patrunzand prea mult in santul gingival va provoca ischemierea gingiei
libere, traumatizarea si lezarea insertiei epiteliale.
. In sens transversal se verifica daca coroana nu este larga la nivelul coletului. Daca nu
este corecta, se poate poduce o adevarata mutilare a parodontiului marginal.
. Defectele de lungime se pot corecta, avand grija ca in final marginile coroanei sa
urmareasca conturul festonului gingival pe tot traseul sau (inclusiv la nivelul papilei
interdentare), la o adancime minima in santul gingival. Controlul se face tot cu varful
sondei dentare.
. Un contact proximal trebuie sa permita depasirea lui doar cu dificultate de catre o
matrice sau un fir de matase dentara; procedand in mod similar, pot fi depistate si
zonele cu contact prea strans, care, daca nu vor fi eliminate, pot impiedica inserarea
restaurarii sau pot genera senzatia de tensiune in arcada. Aceasta tensiune se percepe
preponderent la nivelul dintilor vecini, fiind deseori reclamata de catre pacienti.
. Un contact proximal prea slab este de asemenea, nedorit, deoarece va favoriza
impactul alimentelor cu gingia interdentara, traumatizarea gingiei interdentar si
retentia alimentelor.
. Daca firul de matase dentara nu poate depasi zona de contact, se indeparteaza
restaurarea de pe bont si se cauta suprafetele lucioase care apar in zona de frecare
excesiva. Se corecteaza cu o piatra mica montata, adecvata materialului. Operatia se
repeta pana la inserarea optima pe bont. In tot acest interval se evita inserarea cu forta,
prin exercitarea unor presiuni excesive pe lucrare.
. verificarea adaptarii pieselor protetice in cele trei sfere: proximala, cervicala si
ocluzala.
. cimentarea de durata se face de obicei mai corect, intrucat inserarea protezelor partiale
fixe este mai exacta.