Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
În educarea elevilor în vederea obțineri unor rezultate eficiente în procesul de învățământ trebuie, în
primul rând, să-i cunoaștem. Identificarea particularităților și a progreselor înregistrate periodic reglează
procesul de educație asigurând aceleași șanse tuturor elevilor.
Copilul trebuie să fie observat, astfel încât primele probleme dificile să nu fie neglijate, evitându-se
repercusiunile asupra dezvoltării sale ulterioare. Respectarea individualităţii acestuia, formarea şi
dezvoltarea în concordanţă cu direcţiile proprii de dezvoltare ale acestuia devin deziderente cu tendinţăde
accentuare permanentă. Trebuie luat în evidenţă şi faptul că fiecare copil are un fond propriu ereditar şi că
dezvoltarea lui are loc în condiţiile specifice de mediu, faşă de care acesta depune efort continu de adaptare.
Preucupările de identificare şi cultivare a specificului individual al copilului sunt justificate şi de prezenţa
ştiinţei în acţiunea de orientare şcolară şi profesională care contribuie la înlăturarea întâmplări, neinformării
sau a capriciilor în alegerea profesiunii, înlesneşte în acelaşi timp trecerea de la un criteriu constatativ,
dogmatic şi statistic la unul dinamic şi interpretativ.
O cunoaştere corectă a elevului în vederea înţelegerii lui şi a organizării unei acţiuni de conducere,
implică o prelucrare, în ansamblu, a datelor obţinute prin investigaţii profunde şi formularea unor concluzii
fundamentale pe aprecierea obiectivă a tuturor factorilor implicaţi în dezvoltarea lui. Elevul este considerat
sub aspectul caracteristicilor sale de personalitate ca fiind rezultatul interacţiunii dintre fondul ereditar,
condiţiile de mediu în care se dezvoltă şi acţiunile educative exercitate asupra sa. Cercetările psihologice
evidenţiază necesitatea de a cerceta copilul în dependenţă cu condiţiile în interiorul cărora are loc procesul
de maturizare. Copilul şi mediul său în care trăieşte alcătuiesc o unitate dinamică ce evoluează pe doua
direcţii: prima marcată de procesul de socalizare prin care copilul asimilează experienţa social-istorica, iar
cea de-a doua de structurarespecifică a caracteristicilor proprii de personalitate. Necesitatea de a înţelege
copilul în ansamblul personalitaţii sale impune în investigaţie adoptarea unui punct de vedere funcţional ca o
consecinţă a dependenţei individului de mediul ăn care se dezvoltă precum şi a metodei longitudinale,
conform căreia evoluţia copilului este urmărită în succesiunea anilor. Paralel cu metoda longitudinală se
poate folosii metoda investigaţiei transversale, prin care se pot face sondaje asupra aspectelor caracteristice
ale anumitor categorii de copii sau cu privire la anumite procese psihice. Studiile transversale permit
aprecierea gradului de dezvoltare prezent la anumiţi copii prin raportarea le dezvoltarea copiilor cu care se
găseşte în situaţii identice din cadrul aceluiaşi grup.
Caracterizările formulate cu privire la copil în urma experienţei zilnice, dar întâmplătoare trebuie
considerate simple ipoteze care urmează a fi supuse acţiunii de verificare. Observaţiile profesorului trebuie
confruntate cu părerile celorlalţi profesori, cu părinţii copilului sau chiar cu ceilalţi elevi din clasă.
Informaţiile astfel obţinute urmeaza a fi prelucrate, comparate, analizate, supuse unor deducţii, confruntări.
indicaţii. Cu o valoare deosebită în diagnosticul nivelului de dezvoltare a aptitudinilor unui elev, al nivelului
de realizare atins sub diverse aspecte, al intereselor este analizarea lucrărilor pe care le realizează elevul în
cadrul activităţii şcolare sau extraşcolare. Produsul activităţii exprimă prin funcţiile implicate o sinteză între
fondul nativ şi cel formativ, între îndemânare şi interes sau pasiune, între posibilităţi şi voinţă. Conversaţia
reprezintă un mijloc de a cunoaşte motivaţia intimă a actelor săvârşite de elevi, a preferinţelor stărilor
emoţionale, a nivelului său de informare. Desfăşurarea corectă a conversaţiei, presupune o anumită legătură
între elev şi profesor: încredere, apreciere, intimitate. Chestionarul ca metodă de investigare solicită
subiectul să dezvăluie modurile sale constante de conduită, interese, forme de reacţiune, aspiraţii, aspecte
structurale ale personalităţii. Autobiografia este şi ea o metodă simplă la îndemânarea oricărui cadru
didactic, şi oferă posibilitatea de a cunoaşte evenimentele mai importante din viaţa elevilor. În acelaşi scop
pot fi folosite autocaracterizările. Ele permit distingerea atitudinii elevului faţa de el însuşi, trăsăturile sale de
personalitate, modul de apreciere a capacităţilor sale, a felului propriu de conduită în relaţiile sociale. Testul
sociometric de personalitate îşi propune să realizeze investigaţii asupra caracteristicilor de personalitate ale
elevilor prin intermediul tehnicilor sociometrice care permit relevarea dominantelor psihice.
Fişa de caracterizare psihopedagogică este un instrument practic de cunoaştere psihologică, deosebit
de folositor, pentru a urmări evoluţia, conduita elevului, în mod programat, în timp – fie pe o perioadă de un
an în raport cu o disciplină de învăţământ sau pe alte segmente de timp, fie pentru un întreg ciclu şcolar,
gimnaziu sau liceu. Dacă suntem în situaţia de a fi diriginţi, de a avea o activitate şi o legatură mai
îndelungată cu elevii în ani şcolari succesivi şi dacă am ajuns să putem aplica cât mai bine metodele de
cunoaştere psihologică, putem obţine date relevante despre personalitatea în formare a elevului.
Alături de noţiunea de fişă se foloseşte şi noţiunea de diagnostic pedagogic, care se poate defini ca
fiind forme de organizare a activităţii de cunoaştere a elevului, destinată necesităţilor acţiunii pedagogice,
adică obiectivelor de formare a personalităţii copilului, sub multitudinea aspectelor sale: dezvoltare fizică,
dezvoltare psihică, fond informaţional, integrare socială. Fişa destinată studiului individualităţii elevului
privită în interdependenţa factorilor în care se integrează poate fi definită ca un document cu valenţe practice
care permite desfăşurarea unei acţiuni programate, în scopul desăvârşirii personalităţii elevului prin
intermediul preocesului de învăţământ. Eficienţa nu trebuie căutată în valoarea analizei psihologice sau
pedagogice efectuate, ci în rolul ei de factor dinamizant al procesului de învăţământ.
Alcătuirea fişei se sprijină pe câteva principii. dintre care menşionăm: considerarea unitară a
personalităţii copilului, cercetarea variabilelor de personalitate în interdependenţa lor, distingerea
caracteristicilor dominante de personalitate, de mediu şi de educaţie, abandonarea unui punct de vedere
dinamic şi funcţional în explicarea procesului de formare a elevului.
Aceste principii, precum şi metodele de studiere a trăsăturilor de personalitate ale elevilor au impus
unele caracteristici specifice fişei psiho-pedagogice:
este o fişă de concluzii, adică sunt menţionate în fişă doar rezultatele prelucrării informaţiei,
realizează cunoaşterea prin trierea şi ordonarea datelor, exprimă generalul şi caracteristicul prin fapte.
are un caracter sintetic, priveşte copilul din toate punctele de vedere: fiziologic, psihologic şi social.
Fişa de psiho-pedagogică scoate în reliefceea ce este diferenţiat de ceea ce este comun, ceea ce este
permanent de ceea ce este accidental, explică persoana prin dominantele sale psihologice, pedagogice
şi sociologice. Conţine date din analiza procesului de adaptare, integrare ăn familie, şcoală, societate
şi urmăreşte copilul în procesul de formare, sesizând modul de cristalizare a anumitor trăsături.
are un caracter direcţional, adică permite o acţiune programatăîn formarea copilului, conţine idicaţii
asupra direcţiilor de intervenţie prin procesul instructiv, educativ cât şi datele referitoare la orientarea
şcolară şi profesională.
are caracter explicativ, fiind rezultatul acţiunii de înţelegere a copilului, conţine motivaţii pentru
anumite situaţii sau conduite;
caracter de continuitate, reflectând permanent situaţia copilului, urmăreşte elevul în toate etapele de
învăţământ, se definitivează pe parcurs, putând fi completată şi utilizată de orice cadru didactic;
I.Date personale
Numele: STANCIU
Prenumele VALENTIN
Născut(ă) în anul 2004 luna decembrie ziua 8, în localitatea: BRĂILA
Domiciliul părinţilor: Str. Morii, nr 30, localitatea Ianca, jud. Brăila
Aparţine şcolii din clasa V - a
A absolvit clasele anterioare (clasele I-IV) la Şcoala cu clasele I-IV , Sărăţeni;
2. Atmosfera în familie (relaţii în familie, regim şi climat educativ etc): normală, fără
evenimente majore negative
3. Condiţiile de muncă ale elevului: bune
4. Proiectele părinţilor, privind viitorul copilului: Asigurarea unui viitor sigur, bazat pe
educaţie continuă. Finalizarea studiilor liceale şi apoi înscrierea la o facultate tehnică.
VI.Caracteristicile personalităţii