Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. Delimitări conceptuale.
II.1 Funcţia informativă sau cognitivă, constă în faptul că mijloacele de învăţământ sunt
instrumente prin care se comunică date, informaţii asupra realităţii studiate, facilitând inţelegerea,
însuşirea şi reţinerea acestora, prin îmbinarea obiectelor reale cu cuvântul, a scrisului cu acţiunea. a
cunoaşterii senzoriale cu cunoaşterea raţională. Această funcţie deţine anumite caracteristici
specifice, precum:
3
motivarea intrinseacă a învăţării; prin îmbinarea utilului cu plăcutul, mărind atractivitatea pentru
învăţare, consolidând motivaţia acesteia.
Încă de foarte multă vreme, din timpul învăţământului programat sunt utilizate dispozitive
de evaluare. Contribuţia tuturor acestor dispozitive la optimizarea operaţiei de evaluare a
progresului şcolar oferă posibilitatea profesorului de a obţine informaţii referitoare la rezultatele
instruirii, cunoştinţe stocate (ex: calculator), capacităţi şi deprinderi dobândite de elevi, eliminându-
se astfel factorii subiectivităţii în notare.
6
normale). Din această categorie fac parte: mulaje, machete, corpuri geometrice, globul terestru,
forme de relief miniaturizate, aparate şi maşini cu piese demontabile etc.
c) substitute bidimensionale ale realităţii, adică materiale sau reprezentări figurative, ce redau
imaginea obiectelor reale. Din această categorie fac parte: ilustraţii, fotografii, albume, tablouri,
desene, documente, atlase, planşe, reproduceri de artă, imagini audio-vizuale obţinute prin
proiecţia de diapozitive, diafilme, folii transparente, filme, emisiuni de televiziune, înregistrări
audio. Perceperea acestor imagini este de regulă însoţită de trăirea unor impresii, a unor stări
afectiv-emoţionale favorabile receptării cu interes şi curiozitate a celor explicate de profesor.
Aceste mijloace introduc o notă de varietate în activitatea didactică, ajutând la prevenirea
oboselii şi plictiselii, la redresarea atenţiei atunci când aceasta slăbeşte.
d) reprezentări simbolice, care concentrează o mare cantitate de informaţie şi simbolizează date
reale, raporturi, proporţii, cantităţi. Din această categorie fac parte: reprezentări grafice, scheme,
desene pe tablă, formule matematice, note muzicale, numere, cuvinte scrise şi orale etc. Cu cât
elevii vor stăpâni mai bine asemenea simboluri, cu atât vor putea să se ridice mai repede de la
concret la nivelul superior al cunoaşterii abstracţiunilor, la sesizarea esenţialului, dar vor putea
parcurge şi drumul invers, al concretizării, al ilustrării prin exemple concrete a simbolisticii.
B. Mijloace de exersare şi formare a deprinderilor, care asigură efectuarea experienţelor,
exersarea diferitelor operaţii intelectuale, practice, tehnice, artistice, deprinderea
exprimării corecte. Din această categorie fac parte diferite tipuri de jocuri de construcţii
tehnice şi de creaţie, truse de piese demontabile, aparate şi instrumente de laborator,
aparate pentru educaţie fizică şi sport, instrumente muzicale etc.
7
utilizarea lor frecventă marchează acordarea învăţământului la evoluţia tehnică a societăţii
moderne.
Crearea de către cadrul didactic a unor situaţii didactice favorabile pentru formarea
personalităţii elevilor impune optarea conştientă pentru unul sau altul dintre mijloacele de
învăţământ aflate la dispoziţia sa, ceea ce depinde în mare măsură de valenţele psihopedagogice ale
acestor mijloace. Profesorul trebuie să aibă în vedere câteva aspecte care îl vor ajuta să aleagă cele
mai potrivite mijloace de învăţământ:
a) Evaluarea eficienţei mijloacelor de învăţământ. Aceasta se studiază în condiţii
experimentale, iar rezultatele experimentelor indică modificările observate la elev din punct de
vedere al gradului de stăpânire a materiei, din punct de vedere motivaţional, al activizării, al
aspectelor formative etc. S-a constatat însă că personalitatea şi competenţa profesorului îşi pun
amprenta asupra eficienţei oricărui mijloc de învăţământ.
b) Funcţia mediatoare a mijloacelor de învăţământ. Instrumentele pedagogice se interpun
între logica ştiinţei şi logica elevului, facilitează comunicarea dintre profesor şi elev, dezvoltând
capacitatea celui din urmă de a înţelege realitatea şi de a acţiona adecvat asupra ei.
c) Valoarea pedagogică a mijloacelor tehnice de învăţământ. Modul de transmitere a
cunoştinţelor, de mediere a achiziţionării şi a operaţionalizării lor trebuie urmărit şi sub aspectul
randamentului şcolar aşteptat. Valoarea pedagogică a mijloacelor didactice este condiţionată de
următorii factori:
nivelul motivaţiei şcolare şi al cunoştinţelor anterioare necesare asimilării noilor
cunoştinţe;
capacitatea de învăţare şi inteligenţa generală a elevilor;
caracterul activ al predării – învăţării;
verificarea activităţii mentale a elevului, asigurarea conexiunii inverse, a
repetiţiei şi a exersării.
d) Alegerea mijloacelor de învăţământ specifice. Alegerea mijlocului de învăţământ adecvat
realizării obiectivelor propuse, la o clasă de elevi cu anumite particularităţi de vârstă şi individuale,
presupune cunoaşterea mecanismelor interne, psihologice ale tipului de învăţare care intervine în
condiţiile folosirii mijloacelor de învăţământ.
8
Există tendinţa de a pune semnul egalităţii între tehnologia didactică şi mijloacele
tehnice de instruire: aparate, instalaţii, calculatorul, camera de luat vederi etc. Acestea din urmă,
oricât de performante ar fi, sunt inutilizabile în lipsa unor produse intelectuale. Ele nu reprezintă
decât suportul tehnic pe care îl vor folosi profesorii pentru a realiza ceea ce au gândit şi planificat în
procesul de învăţământ. Pentru a pune de acord ritmul lent, uniform al modificărilor din domeniul
educaţiei cu ritmul continuu şi accelerat al schimbărilor ce se petrec în viaţă, Gaston Berger observa
că este necesar a dota învăţământul cu mijloace tehnice similare cu cele care se utilizează în afara
şcolii.
Pregătirea psihopedagogică şi metodică a cadrelor didactice are în vedere mai mult o iniţiere
în metodele de predare şi mai puţin în modalităţile de utilizare a mijloacelor tehnice de instruire. Un
program de formare iniţială a cadrelor didactice în privinţa metodologiei utilizării mijloacelor
tehnice de instruire trebuie să cuprindă familiarizarea cu acestea şi exersarea în tehnica mânuirii lor.
Se impune formarea unor abilităţi de mânuire a aparatelor, pentru a preveni apariţia greşelilor
frecvent întâlnite :
9
VIII – imagini mobile (filme);
VII – imagini TV;
VI - imagini statice (expoziţii, muzee);
V - observaţii intenţionate ( excursii);
IV – observaţii bazate pe experienţe ştiinţifice (demonstraţii);
III - scene dramatice;
II - experienţe inventate (simulări, machete);
I - experienţe directe (activitatea reală a copilului).
Se observă din „scară” că la bază se situează experienţele cele mai directe, dirijate spre un anume
scop, adică, contactul fizic pe care copilul îl realizează cu obiectele şi fiinţele, folosind toate
amintirile sale pentru a învăţa prin acţiune.
10
să asigure însuşirea corectă – de către elevi – a unor priceperi şi deprinderi practice de
execuţie a unor operaţii tehnologice;
să creeze condiţii pentru activitatea de perfecţionare a lecţiei.
În acest cadru organizat este necesar să se acorde cea mai mare pondere dobândirii cunoştinţelor şi
formării priceperilor şi deprinderilor practice, prin efortul propriu al elevilor. Se recomandă ca
spaţiu de organizare pentru laborator sau cabinetul tehnic, o sală de lucru şi o sală anexă.
În sala de lucru trebuie să se găsească:
mese de lucru;
echipamente de comunicare didactică (retroproiector, aspectomat, calculator şi ecrane,
suporţi, instalaţii de obscurizare etc.);
aparatură tehnică (machete funcţionale, maşini-unelte de dimensiuni reduse cu scheme
cinematice, luminoscheme, microscoape, dulapuri modulare etc.).
Încăperea anexă trebuie să asigure depozitarea mijloacelor de învăţământ în dulapuri vitrină sau în
rafturi, în care materialele sunt grupate pe temele programei şcolare pentru a fi uşor folosite la
lecţiile de specialitate.
În concluzie, indiferent de mijloacele tehnice utilizate, procesul instructiv-educativ
presupune şi momente de conversaţie profesor-elevi şi elevi-elevi, discuţii de grup, jocuri de
simulare, adică asigurarea unor condiţii interactive între elevi, profesor şi mijlocul tehnic folosit.
Pentru ca strategia didactică bazată pe utilizarea unui mijloc tehnic de instruire să fie eficientă, este
necesar ca informaţiile transmise cu ajutorul mijloacelor tehnice să fie supuse unor prelucrari,
interpretari, restructurari, corelaţii etc., iar noile cunoştinţe să fie integrate în sistemul cognitiv al
elevilor. Din acest motiv , este necesară pregatirea clasei în vederea perceperii eficiente a mesajului
audio-vizual. Această pregatire constă într-o discuţie prealabilă cu elevii, în cadrul căreia se
reactualizeaza ceea ce elevii cunosc deja despre subiectul discutat. Este important ca profesorul să
formuleze întrebări ,,de descoperire", pentru a obliga elevii să gândească şi să asimileze în mod
conştient informaţiile. In comentariile sale, profesorului nu se va limita la simpla descriere şi nici nu
va epuiza explicatiile; dimpotrivă le va lăsa elevilor o zonă de necunoscut şi de investigare în
legatură cu imaginile prezentate, oferind, dacă este necesar- puncte de sprijin.
11