METODE DE CERCETARE STIINTIFICĂ IN FINANŢE

Exista numeroase materiale privind metodologia cercetarii, multe putand fi

consultate pe internet. Un astfel de curs ce traseaza liniile generale privind metodele
de cercetare este:
https://www.academia.edu/7584032/Prof._Maria_BIRSAN_METODOLOGIA_CERCETARII
Cum modelarea este o componenta esentiala in cadrul cercetarii stiintifice, prezentam in
continuare doua tipuri de modele - liniare si prin grafuri - ce ofera posibilitatea de a lua decizii
optime din punct de vedere financiar.

1. MODELE LINIARE

Problema de programare liniară în formă standard este o problemă de forma următoare:

(max) f  x1 , x2 ,..., xn   c1 x1  c2 x2  ...  cn xn
a11 x1  a12 x2  ...  a1n xn  b1
.......... .......... .......... .......... ..
am1 x1  am 2 x2  ...  amn xn  bm

x1  0, x2  0,..., xn  0,
unde rangul sistemului de restricţii este egal cu m și m<n.

Notând:
 a11 ... a1n   b1   x1 

C  (c1 , c2 ,..., cn ), A    
 , B    , X    
 
a 
 m1 ... amn   bm   xn 
problema standard de programare liniară se poate scrie în formă matriceală ca:
(max) f ( X )  CX
AX  B
X 0
Forme nestandard de probleme de programare liniară sunt asemanatoare cu cea standard,
dar fie sistemul de restrictii contine inecuatii liniare, fie problema este de minim, fie combinatii
ale acestor situatii.
Rezolvarea unei astfel de probleme se face cu algoritmul simplex. Exista numeroase
pachete software care au implementat algoritmul simplex, astfel ca rezolvarea numerica este
simpla. Importanta este scrierea modelului, plecand de la o situatie practica.Astfel, modelul are 3
parti: variabilele (positive), functia obiectiv (liniara) al carei maxim sau minim se cere si
sistemul de restrictii (ecuatii si/sau inecuatii liniare).
Printre pachetele software amintim Mathematica, Maple, Lindo. In exemplele urmatoare
este data rezolvarea cu Mathematica.
 1. 1 Model de investiţie optimă pe un an, fără credit bancar

Un investitor are 600 000 $ pe care ȋi poate investi ȋn orice combinaţie ȋn creanţe, acţiuni,
depozite la termen, imobiliare şi aur. Ratele de profit, factorii de risc pe o scara de la 1 la 10 şi
creşterea prognozată a investiţiei sunt date ȋn tabelul următor:

Tip investiţie Profit Factor Cresterea prognozată

(% anual) de risc a investiţiei
Creanţe 5% 3 0
Acţiuni 2% 7 7%
Depozite la termen 3% 2 0
Imobiliare 4% 4 7%
Aur 0 10 8%

Remarcăm faptul că imobiliarele, ȋn afară de creşterea prognozată de 7%, aduc şi un profit

anual de 4%, ceea ce ȋnseamnă ca imobilul achiziţionat va fi ȋnchiriat.
Să se determine cum trebuie investiţi banii astfel ca profitul dupa un an să fie maxim, cu
următoarele condiţii:
 Din totalul de bani investiţi, cel putin 30% trebuie plasaţi ȋn creanţe, nu mai mult de 10%
ȋn acţiuni şi cel putin 10% ȋn depozite la termen
 Factorul de risc mediu nu poate depăşi 4.
 Profitul mediu anual trebuie să fie cel puţin 2%.
 Suma investită ȋn aur nu poate depăşi suma plasata in creante si actiuni

Solutie.
Variabilele:
x1 = suma investită în creanţe
x2 = suma investită în acţiuni
x3 = suma investită în depozite la termen
x 4 = suma investită în imobiliare
x5 = suma investită în aur
x1 , x2 , x3 , x4 , x5  0
Funcţia obiectiv (profitul după un an):
F(X)=1.05 x1 +1.09 x2 +1.03 x3 +1.11 x4 +1.08 x5
maxF=?
Restricţiile:

 Suma totală investită:

x1 + x2 + x3 + x4 + x5 =600 000

 Cel putin 30% din banii investiţi trebuie plasaţi ȋn creanţe:

x1  0.3( x1 + x2 + x3 + x4 + x5 )

 Nu mai mult de 10% din banii investiţi trebuie plasaţi ȋn acţiuni:

x2  0.1( x1 + x2 + x3 + x4 + x5 )

 Cel putin 10% din banii investiţi trebuie plasaţi ȋn depozite la termen
 x3  0.1( x1 + x2 + x3 + x4 + x5 )
  Factorul de risc mediu nu poate depăşi 4:
3x1  7 x 2  2 x3  4 x 4  10x5
4
x1  x 2  x 3  x 4  x5

 Profitul mediu anual trebuie să fie cel puţin 2 %:

5 x1  2 x 2  3x 3  4 x 4
2
x1  x 2  x3  x 4  x5

 Suma investită ȋn aur nu poate depăşi suma plasata in creante si actiuni:

x 5  x1 + x2

Soluţia cu Mathematica:

, *
( )
( )
( )
( )
( )
+* +-

Solutia optimă:

max F=650400 $

x1 = suma investită în creanţe= 180000

x2 = suma investită în acţiuni =0
x3 = suma investită în depozite la termen =60000
x4 = suma investită în imobiliare =360000
x 5 = suma investită în aur = 0.

1.2. Model de investiţie optimă pe un an, cu credit bancar

Un investitor are 1 milion $ pe care ȋi poate investi ȋn orice combinaţie ȋn creanţe, acţiuni,
depozite la termen, conturi de economii, imobiliare şi aur. Ratele de profit, factorii de risc (pe o
scara de la 1 la 20) şi creşterea prognozată a investiţiei sunt date ȋn tabelul următor:

Tip investiţie Profit Factor Cresterea prognozată

(% anual) de risc a investiţiei
Creanţe 5% 3 0
Acţiuni 2% 10 7%
Depozite la termen 4% 2 0
Conturi economii 3% 1 0
Imobiliare 0 5 7%
Aur 0 20 11%
 Remarcăm faptul că, spre deosebire de modelul precedent, profitul adus de imobiliare este
acum zero, ceea ce ȋnseamnă ca imobilul achiziţionat nu va fi ȋnchiriat.
Să se determine cum trebuie investiţi banii astfel ca profitul dupa un an să fie maxim, cu
următoarele condiţii:
 Din totalul de bani investiţi, cel putin 30% trebuie plasaţi ȋn creanţe, nu mai mult de 10%
ȋn acţiuni şi cel putin 10% ȋn depozite la termen şi/sau conturi de economii
 Pȃnă la 50% din totalul de bani investiţi ȋn imobiliare pot fi imprumutaţi la o rată a
dobanzii de 6 %. Suma imprumutată nu poate depăşi 150 000 $.
 Factorul de risc mediu nu poate depăşi 4.5.
 Profitul mediu anual trebuie să fie cel puţin 2.5%.
 Suma investită ȋn aur nu poate depăşi 100 000 $ sau 8% din suma totală disponibilă,
oricare ar fi mai mică.

Solutie.

Variabilele:
x1 = suma investită în creanţe
x2 = suma investită în acţiuni
x3 = suma investită în depozite la termen
x4 = suma investită în conturi de economii
x5 = suma investită în imobiliare
x6 = suma investită în aur
x7 = suma împrumutată
x1 , x2 , x3 , x4 , x5 , x6 , x7  0.

Funcţia obiectiv (suma existentă după un an):

F(X)=1.05 x1 +1.09 x2 +1.04 x3 +1.03 x4 +1.07 x5 +1.11 x6 - 1.06 x7
maxF=?

Restricţiile:

 Suma totală investită:

x1 + x2 + x3 + x4 + x5 + x6 =1000 000+ x7

 Cel putin 30% din banii investiţi trebuie plasaţi ȋn creanţe:

x1  0.3( x1 + x2 + x3 + x4 + x5 + x6 )

 Nu mai mult de 10% din banii investiţi trebuie plasaţi ȋn acţiuni:

x2  0.1( x1 + x2 + x3 + x4 + x5 + x6 )

 Cel putin 10% din banii investiţi trebuie plasaţi ȋn depozite la termen şi/sau conturi de
economii:
x3 + x4  0.1( x1 + x2 + x3 + x4 + x5 + x6 )

 Suma ȋmprumutată reprezintă pȃnă la jumătate din suma investită ȋn imobiliare:

x7  0.5 x5

 Suma imprumutată nu poate depăşi 150 000 $:

x7  150 000

 Factorul de risc mediu nu poate depăşi 4,5:

3x1  10x2  2 x3  x4  5 x5  20x6
 4.5
x1  x2  x3  x4  x5  x6

 Profitul mediu anual trebuie să fie cel puţin 2.5%:

5x1  2 x2  4 x3  3x4
 2.5
x1  x2  x3  x4  x5  x6

 Suma investită ȋn aur nu poate depăşi 100 000 $:

x6  100 000
 Suma investită ȋn aur nu poate depăşi 8% din suma totală:
x6  0.08( x1 + x2 + x3 + x4 + x5 + x6 )

Soluţia cu Mathematica:

f=1.05x1+1.09x2+1.04x3+1.03x4+1.07x5+1.11x6-1.06x7

ConstrainedMax[f,{ x1+x2+x3+x4+x5+x6==1000000+x7,
x1>=0.3(x1+x2+x3+x4+x5+x6),
x2<=0.1(x1+x2+x3+x4+x5+x6),
x3+x4>=0.1(x1+x2+x3+x4+x5+x6),
x7<=0.5x5,x7<=150000,
3x1+10x2+2x3+x4+5x5+20x6<=4.5(x1+x2+x3+x4+x5+x6),
5x1+2x2+4x3+3x4>=2.5(x1+x2+x3+x4+x5+x6),
x6<=100000,x6<=0.08(x1+x2+x3+x4+x5+x6)},{x1,x2,x3,x4,x5,x6,x7}]

Solutia optimă:
max F=1 061 794 $
x1 = suma investită în creanţe= 437 000 $
x2 = suma investită în acţiuni =115 000 $
x3 = suma investită în depozite la termen = 115 000 $
x4 = suma investită în conturi de economii =0 $
x5 = suma investită în imobiliare =478 400 $
x6 = suma investită în aur = 4 600 $
x7 = suma împrumutată=150 000 $

Observatie. Dacă rata dobȃnzii creşte la 6.5%, atunci x7 =0, max F=1 061 560 $.
 1.3. Model de transport optim

Un avion cargo are 3 compartimente de depozitat marfa: in fată, in centru si in spate.

Limitele de greutate si volum admise pentru cele 3 compartimente sunt:

Compartiment Greutate admisa Volumul

(tone) (metri cubi)

Fata 10 680
Centru 16 870
Spate 8 530

Pentru a mentine echilibrul avionului, greutatea marfii din fiecare compartiment trebuie
să fie proportională cu greutatea admisă a compartimentului.

Pentru următorul zbor sunt disponibile următoarele 4 incărcături:

Marfa Greutate Volum Profit

(tone) (metri cubi/tona) (EUR/tona)

C1 18 48 310
C2 15 65 380
C3 23 58 350
C4 12 39 285

Se presupune ca marfa poate fi divizată in orice proportie. Să se determine ce cantitate

din fiecare tip de marfă trebuie transportată si cum trebuie distribuită in compartimentele
avionului astfel incat profitul zborului să fie maxim.

Modelul matematic

Variabilele
x11, x12, x13 = numarul de tone din marfa C1 ce se incarcă in fată, centru, spate;
x21, x22, x23 = numarul de tone din marfa C2 ce se incarcă in fată, centru, spate;
x31, x32, x33 = numarul de tone din marfa C3 ce se incarcă in fată, centru, spate;
x41, x42, x43 = numarul de tone din marfa C4 ce se incarcă in fată, centru, spate.

Obiectivul

Maximizarea profitului total, notat cu f:

f(X)=310[x11+ x12+x13] + 380[x21+ x22+x23] + 350[x31+ x32+x33] + 285[x41+ x42+x43]

max f=?

Restrictiile

 Se poate incarca maxim cantitatea de marfă existentă

x11 + x12 + x13  18

x21 + x22 + x23  15
x31 + x32 + x33  23
x41 + x42 + x43  12

 respectarea greutătii maxime in fiecare compartiment

x11 + x21 + x31 + x41  10

x12 + x22 + x32 + x42  16
x13 + x23 + x33 + x43  8

 respectarea volumului fiecărui compartiment

48x11 + 65x21 + 58x31 + 39x41  680

48x12 + 65x22 + 58x32 + 39x42  870
48x13 + 65x23 + 58x33 + 39x43  530

 greutatea mărfii in compartimente trebuie sa fie proportională cu greutatea admisă

[x11 + x21 + x31 + x41]/10 = [x12 + x22 + x32 + x42]/16 = [x13 + x23 + x33 + x43]/8

Solutia cu Mathematica:
f=310(x11+x12+x13)+380(x21+x22+x23)+350(x31+x32+x33)+285(x41+x42+x43)
ConstrainedMax[f,{x11+x12+x13<=18,
x21+x22+x23<=15,
x31+x32+x33<=23,
x41+x42+x43<=12,
x11+x21+x31+x41<=10,
x12+x22+x32+x42<=16,
x13+x23+x33+x43<=8,
48x11+65x21+58x31+39x41<=680,
48x12+65x22+58x32+39x42<=870,
48x13+65x23+58x33+39x43<=530,
16(x11+x21+x31+x41)==10(x12+x22+x32+x42),
8(x12+x22+x32+x42)==16(x13+x23+x33+x43)},
{x11,x12,x13,x21,x22,x23,x31,x32,x33,x41,x42,x43}]

Se obtine profitul maxim daca x11=0, x12=0, x13=0, x21=7, x22=0, x23=8, x31=3,
x32=246/19, x33=0, x41=0, x42=58/19, x43=0.

2. MODELAREA PRIN GRAFURI

Defini\ia 1. Un graf orientat G este o pereche G=(X,A), unde X este o mul\ime, iar A
este o submul\ime a produsului cartezian X  X.
Elementele mul\imii X se numesc v`rfurile grafului G, iar perechile de v`rfuri (xi, xj)A
se numesc arcele grafului G. Dac[ (xi, xj) este un arc @n graful G, atunci xi se nume]te
extremitatea ini\ial[ (originea) arcului, iar xj se nume]te extremitatea final[. Un arc de forma
(xi, xi) se nume]te bucl[. Dac[ mul\imea X a v`rfurilor grafului G are n elemente ]i anume
X={x1, ..., xn}, atunci se spune c[ G este un graf finit de ordinul n.
#n continuare ne vom ocupa de grafuri finite.
 Reprezent`nd v`rfurile xi ale grafului G prin puncte distincte din plan (alese @ntr-o ordine
arbitrar[) ]i perechile (xi, xj)A prin arce de curb[ sau segmente, orientate prin s[ge\i, ce unesc
punctele xi ]i xj, se ob\ine imaginea geometric[ a grafului G. De multe ori graful G este dat
direct prin imaginea sa geometric[, aceasta detemin`ndu-l complet.

Exemplu. Fie graful G=(X, A), unde X={x1, x2, x3, x4, x5} ]i A={(x1, x2), (x1, x4), (x2, x4),
(x2, x5), (x3, x1), (x3, x2), (x3, x4), (x3, x5), (x4, x3), (x5, x1), (x5, x5)}.

Imaginea geometric[ a grafului G este dat[ @n Figura 1.

Fig. 1 Graful G

Defini\ia 2. Se nume]te drum @n graful G o submul\ime ordonat[ de v`rfuri d=(xi1, xi2,

…, xip), cu proprietatea c[
(xik, xik+1)A, oricare ar fi k=1, 2, …, p-1.
V`rful xi1 se nume]te extremitatea ini\ial[ a drumului d, iar v`rful xip se nume]te
extremitatea final[ a lui d. Dac[ xi1=xip, atunci d se nume]te drum @nchis sau circuit. Num[rul de
arce care compun un drum poart[ numele de lungimea drumului.

Defini\ia 3. Graful G=(X, A) se nume]te valuat dac[ fiecare arc (xi, xj)  A este marcat
printr-o valoare vij  R+.

Dac[ d este un drum @ntr-un graf valuat, atunci suma valorilor arcelor care compun
drumul d se nume]te valoarea drumului d.

ALGORITMUL LUI FORD

Defini\ia 4. Fie graful G=(X, A). V`rful xi  X se nume]te intrare @n graful G dac[ el nu
este extremitate final[ pentru nici un arc al grafului G.
V`rful xj se nume]te ie]ire din graful G dac[ el nu este extremitate ini\ial[ pentru nici un
arc al grafului G.

Defini\ia 5. Graful orientat G se nume]te graf re\ea dac[ are o singur[ intrare, o singur[
ie]ire, este valuat ]i nu are circuite sau bucle.
Defini\ia 6. Drumul de valoare maxim[ @n graful re\ea G se nume]te drum critic.

Exist[ mai mul\i algoritmi de determinare a drumului critic (precum ]i a drumului de

valoare minim[ de la intrare la ie]ire) @ntr-un graf re\ea. Un astfel de algoritm este prezentat @n
continuare.
 Algoritmul lui Ford pentru determinarea drumului critic @n graful re\ea G.
1. Se marcheaz[ intrarea @n graf cu 0.
2. Se marcheaz[ v`rful xj cu num[rul tj ob\inut din:
tj= max {ti  vij , cu (xi , x j )  A}
i
unde vij este valoarea arcului (xi, xj).
Evident, v`rful xj se poate marca dac[ s-a marcat deja cu ti v`rful xi, oricare ar fi (xi, xj)
arc @n G av`nd pe xj ca extremitate final[.
Algoritmul se termin[ atunci c`nd s-a marcat ie]irea din graful G. Valoarea drumului critic este
egal[ cu marcajul ie]irii. Analiz`nd provenien\a marcajelor de la ie]ire c[tre intrare se determin[
]i drumul critic. Acesta nu este neap[rat unic, put`nd exista mai multe drumuri de la intrare la
ie]ire, toate de valoare maxim[.

Exemplu. Fie graful din Figura 2. Se observ[ c[ x1 este intrare unic[ @n graf, iar x6 este
ie]ire unic[. Graful este valuat ]i nu are circuite sau bucle, deci este un graf re\ea.

Fig. 2. Graful re\ea ]i drumul s[u critic

Aplic`nd algoritmul lui Ford pentru a g[si drumul critic, ata][m v`rfurilor grafului
marcajele urm[toare:
x1  t1=0;
x3  t3=0+5=5;
0  10  10 
x2  max  , deci t2=10;
5  3  8
10  5  15
x5  max  , deci t5=15;
[5]  7  12
10   4  14

x4  max 0  12  12 , deci t4=17;
15  2  17

17  1  18
x6  max  , deci t6=19.
15  4  19
Cum marcajul ie]irii x6 este 19, rezult[ c[ valoarea drumului critic este de 19. Totodat[,
x6 este ultimul v`rf al drumului critic. Cum marcajul 19 a provenit din marcajul 15 al lui x5,
penultimul v`rf al drumului critic este x5. Marcajul 15 a provenit din marcajul 10 al lui x2, deci
@naintea lui x5 este v`rful x2 pe drumul critic. Marcajul 10 a provenit din marcajul 0 al intr[rii @n
graf, deci x1 este primul v`rf al drumului critic. S-a ob\inut drumul critic unic:
d=(x1 x2 x5 x6).
Probleme de organizare. Rezerve de timp
Pentru realizarea @n practic[ a unui proiect economic (de exemplu realizarea unei construc\ii,
efectuarea unui proces tehnologic etc.) trebuie @ndeplinite o serie de opera\ii. #n unele situa\ii
organizatorul poate decide ordinea efectu[rii acestor opera\ii, @n altele exist[ rela\ii de preceden\[
obligatorii (c`nd una din opera\ii preia produsul realizat de opera\iile anterioare). Unui astfel de
proiect economic i se poate ata]a un graf re\ea, @n care intrarea reprezint[ debutul proiectului,
ie]irea reprezint[ finalizarea acestuia, iar opera\iile, @n succesiunea lor, sunt reprezentate prin
arce marcate de valori ce reprezint[ duratele acestora. V`rfurile acestui graf se numesc
evenimente ]i ele au un rol mai mult conven\ional, reprezent`nd evenimentul termin[rii
opera\iilor reprezentate prin arcele ce se termin[ @n acel v`rf. #n cazul grafului ata]at unui proiect
economic, marcajul ti al evenimentului xi reprezint[ data cea mai apropiat[ c`nd se poate ajunge
cu realizarea proiectului la evenimentul xi, @n timp ce marcajul ie]irii din graf (adic[ valoarea
drumului critic) reprezint[ timpul minim @n care se poate finaliza proiectul respectiv.
V`rfurile situate pe drumul critic se numesc evenimente critice, iar arcele care compun
drumul critic se numesc opera\ii critice. Celelalte evenimente ]i opera\ii se numesc necritice.
Evenimentele critice nu admit @nt`rzieri. Dac[ ele nu se realizeaz[ la momentele de timp
date de marcajele din algoritmul lui Ford, atunci timpul minim de finalizare al proiectului este
afectat. #n schimb, evenimentele necritice pot fi @nt`rziate. De aceea, fiec[rui eveniment xi al
grafului @i vom ata]a, al[turi de marcajul ti dat de algoritmul lui Ford, un al doilea marcaj t i* care
reprezint[ data cea mai @ndep[rtat[ c`nd se poate ajunge cu realizarea proiectului la
evenimentul xi, f[r[ a afecta termenul final (minim) de realizare al proiectului.
Avem, pentru xi eveniment critic:
ti*=ti,
iar pentru xi eveniment necritic
 
ti*= min t j* - v ij , cu (x i , x j )  A ,
j

Intervalul de timp t i , t i *  se nume]te interval de fluctua\ie al evenimentului necritic xi ]i

reprezint[ intervalul de timp @n care se poate produce evenimentul, f[r[ a afecta termenul final al
proiectului.
Opera\iile critice nu admit @nt`rzieri, @n schimb pentru opera\iile necritice exist[ dou[
categorii de rezerve de timp.
Rezerva de timp liber[ a opera\iei necritice (xi, xj), notat[ rl(xi, xj), reprezint[ timpul cu
care poate fi prelungit[ opera\ia, f[r[ a afecta datele cele mai apropiate ale evenimentelor
urm[toare.
Rezerva de timp total[ a opera\iei necritice (xi, xj), notat[ rt(xi, xj), reprezint[ timpul cu
care poate fi prelungit[ opera\ia, f[r[ a afecta datele cele mai @ndep[rtate ale evenimentelor
urm[toare (deci f[r[ a afecta nici termenul final de realizare al proiectului).
Fie opera\ia necritic[ (xi, xj), marcat[ prin durata ei vij, pentru care se cunosc datele cele
mai apropiate ]i cele mai @ndep[rtate ale evenimentelor xi ]i xj ]i anume:

Atunci formulele cu care se calculeaz[ rezervele de timp liber[ ]i total[ ale acestei
opera\ii sunt:

rl(xi, xj)=tj-ti-vij
rt(xi, xj)=tj*-ti-vij
 #n general, unui proiect economic i se pot ata]a mai multe grafuri re\ea. Totu]i, nu
@ntotdeauna este convenabil s[ se aleag[ acel graf care conduce la timpul cel mai scurt de
realizare al proiectului, ci este bine s[ se urm[reasc[ s[ existe ]i opera\ii necritice @n graful ales,
pentru a avea ]i rezerve de timp. De aceea s-a introdus coeficientul de rigiditate al unui graf
re\ea, definit ca num[rul de opera\ii critice raportat la num[rul total de opera\ii ale grafului.
Desigur, acest coeficient ia valori @n intervalul (0, 1]. Dac[ el este egal cu 1, rezult[ c[ toate
opera\iile sunt critice, deci nu exist[ nici un fel de rezerve de timp, ceea ce face ca proiectul s[
fie dificil de realizat.

Exemplu. Pentru graful din exemplul precedent, vom calcula rezervele de timp pentru
evenimente ]i pentru opera\ii. Evenimentele x1, x2, x5, x6 fiind critice, nu admit @nt`rzieri, deci
avem t1*=t1=0, t2*=t2=10, t5*=t5=15, t6*=t6=19
Pentru evenimentele necritice x3 ]i x4, avem:
10 - 3  7
t3*=min 
15  7  8
t4*=19-1=18.

Graful @n care evenimentele sunt marcate at`t prin data cea mai apropiat[, c`t ]i prin cea mai
dep[rtat[, este dat @n Figura 3.

Fig. 3. Rezervele de timp pentru re\eaua din Fig. 2

Opera\iile critice sunt (x1, x2), (x2, x5) ]i (x5, x6) ]i ele nu admit rezerve de timp. Pentru opera\iile
necritice, rezervele de timp libere ]i totale sunt calculate @n continuare:

rl(x1, x4)=17-0-12=5; rt(x1, x4)=18-0-12=6

rl(x2, x4)=17-10-4=3; rt(x2, x4)=18-10-4=4
rl(x1, x3)=5-0-5=0; rt(x1, x3)=7-0-5=2
rl(x3, x2)=10-5-3=2=rt(x3, x2)
rl(x3, x5)=rt(x3 x5)=15-5-7=3
rl(x5, x4)=17-15-2=0; rt(x5, x4)=18-15-2=1
rl(x4, x6)=rt(x4, x6)=19-17-1=1.
Toate rezultatele ob\inute din analiza grafului re\ea ata]at realiz[rii unui proiect economic
pot fi sintetizate @n diagrama Gantt. Aceasta ofer[, pentru fiecare zi de desf[]urare a proiectului,
imaginea stadiului @n care acesta se g[se]te.
Exemplu. Diagrama Gantt pentru graful din exemplele precedente este dat[ @n Figura 4.

Opera\ia Durata Rezerve For\a munc[ Utilaje Zile lucr[toare

timp
lib. tot. nr. cali nr. tip 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
fic.
(x1,x2) 10 0 0

(x1,x3) 5 0 2

(x1,x4) 12 5 6

(x3,x2) 3 2 2

(x2,x4) 4 3 4

(x2,x5) 5 0 0

(x3,x5) 7 3 3

(x5,x4) 2 0 1

(x4,x6) 1 1 1

(x5,x6) 4 0 0

Fig. 4 Diagrama Gantt