Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacău

Facultatea de Ştiinţe Economice

Program de studii: Contabilitate şi Informatică de Gestiune

Control Financiar

Temă referat: Evaziunea fiscală

Coordonatori Studenţi

Conf. univ. dr. Botez Daniel Davidescu Irina

Lector univ. dr. Solomon Daniela Dodiţă Andreea- Cătălina

Anul II

Grupa 623

2013

1
 Cuprins

Cap.I Noţiunea de evaziune fiscală………………………………………………..……… 3

Cap.II Formele evaziunii fiscale…………………………………………………………....4

II.1 Evaziunea fiscală legală…………………………………….…………………….4

II.2 Evaziunea fiscală frauduloasă…………………………………………………….6

II.2.1 Tipuri de fraude fiscale……………………………………………………….…8

Cap.III Infracţiuni de evaziune fiscală...................................................................................9

Cap.IV Cauzele evaziunii fiscale……………………………………………...……...…...10

Cap.V Măsuri de combatere a evaziunii fiscale……………..…...………………………..11

Bibliografie………………………………………………………………………………...13

2
 Cap.I Noţiunea de evaziune fiscală

Evaziunea fiscală este unul din fenomenele economico-sociale, deosebit de importante, cu

care se confruntă statele lumii. Având în vedere că aceasta a luat amploare, statele încearcă să
găsească soluţii pentru a limita cât mai mult consecinţele nedorite ale acestui fenomen.

Evaziunea fiscală a fost întotdeauna în special activă şi ingenioasă pentru motivul că fiscul
lovind indivizii în averea lor, îi atinge în cel mai sensibil interes: interesul bănesc ”.

Efectele negative indiscutabile pe care le generează fenomenul evaziunii fiscale se resimt

direct asupra nivelului încasărilor veniturilor fiscale, determinând importante distorsiuni în
mecanismul funcţionării pieţei.

Evaziunea fiscală este rezultanta logică a defectelor şi inadvertenţelor unei legislaţii

imperfecte şi rău asimilate, a metodelor defectuoase de aplicare, precum şi a neprevederii şi
nepriceperii legiuitorului a cărui fiscalitate excesivă este tot atât de vinovată ca şi cei pe care îi
provoacă prin aceasta la evaziune.1

Când sarcinile fiscale apasă prea greu asupra unei materii impozabile aceasta tinde să evadeze.
Este un reflex economic care face să dispară capitalurile pe care fiscul, vrea să le impună prea
mult “Un impozit excesiv pune pe fugă materia impozabilă ”.

Amenzile fiscale nu-l vor determina pe contribuabil să declare veniturile ce le are, ci el se va

înconjura de precauţiuni mai minuţioase pentru a se sustrage de la obligaţiile faţă de stat.

Natura omenească are întotdeauna tendinţa să pună interesul general în urma interesului
particular. Ea este înclinată să considere impozitul mai mult ca un prejudiciu decât ca o legitimă
contribuţie la cheltuielile publice şi să vadă întotdeauna cu ochii săi pe acela care vrea să-i
micşoreze patrimoniul.

Cap.II Formele evaziunii fiscale

1
Conf. univ. dr. Dan Drosu Şaguna, “Evaziunea fiscală”, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1995, pag. 20

3
  După modul în care se procedează în activitatea de evitare a reglementărilor
fiscale se diferenţiază:
- Evaziunea fiscală legală
- Evaziunea fiscală frauduloasă

II.1 Evaziunea fiscală legală

Evaziunea fiscală legală reprezintă sustragerea unei părţi din materia impozabilă, prin
promovarea anumitor exonerări sau facilităţi fiscale , care permit “fuga de impozitare” fără a
încălca legea în mod flagrant. Aceste practici fiind oarecum tolerate de permisivitatea
reglementărilor fiscale.2

De regulă, evaziunea fiscală legală presupune o versatilă manevrabilitate a textelor de lege.

Efectul acesteia se reflectă în minimizarea impozitării pe baza unor mecanisme alternative, deci
interpretabile şi care, în general sunt accepatate de legislaţia fiscală.

Faptele de evaziune bazate pe interpretarea favorabilă a legii, aşa numite cazuri de evaziune
fiscală legală, sunt foarte diversificate în funcţie de inventivitatea contribuabilului şi largheţea
legii, dar dintre cele mai reprezentative menţionăm:

a)  constituirea de fonduri de amortizare sau de rezervã, în cuantum mai mare decât cel ce se
justificã din punct de vedere economic, micşorând astfel veniturile impozabile;

b)  practica unor societãţi comerciale de a investi o parte din profitul realizat în achiziţii de
maşini şi echipamente tehnice pentru care statul acordã reduceri ale impozitului pe venit, mãsurã
care este menitã sã stimuleze acumularea;

2
Silvia Marinescu, “Contabilitate, fiscalitate şi evaziune fiscală”, Editura EduSoft, Bacău, 2010, pag. 69

4
c)  asocierile de familie, precum şi societãţile oculte dintre soţia şi copiii întreprinzãtorului şi
acesta; rezultatul unei asemenea manevre este impunerea separatã a acestora, repartizarea
separatã a venitulor pe fiecare asociat ducând la micşorarea sarcinilor fiscale;

d)  venitul total al membrilor familiei poate fi împãrţit în mod egal între aceştia, indiferent de
contribuţia fiecãruia la realizarea lui, pe aceastã cale obţinându-se o diminuare a cuantumului
impozitului pe venit, care este datorat statului;

e)  constituirea unor depozite de pãstrare şi administrare de cãtre pãrinte (tutore) a unor fonduri
în favoarea copilului minor. În acest caz, deşi venitul aferent depozitului este supus impunerii,
impozitul plãtit este mai mic în comparaţie cu ceea ce s-ar datora pe venitul astfel redivizat;

f)  folosirea în anumite limite, a prevederilor legale cu privire la donaţiile filantropice, indiferent
dacã acestea au avut loc sau nu, duce la sustragerea unei pãrţi din veniturile realizate de la
impunere;

g)  un contribuabil are posibilitatea sã opteze pentru impozitul pe venitul persoanelor fizice, fie
pe sistemul de impunere aplicabil veniturilor realizate de corporaţie. Optând pentru cel de al
doilea regim fiscal, contribuabilul realizeazã o importantã sustragere din venitul impozabil,
deoarece sistemul de impunere al corporaţiilor cuprinde numeroase facilitãţi care duc la o
substanţialã reducere a sarcinilor fiscale;

h)  luarea în considerare a unor facilitãţi legale cu privire la excluderea din masa impozabilã a
cheltuielilor cu munca vie, cu pregatirea profesionalã şi practica în producţie, a sumelor plãtite
pentru contracte de cercetare ce au ca obiect programe prioritare de interes national;

i)  scãderea din venitul impozabil a cheltuielilor de protocol, reclamã sau publicitate, indiferent
dacã au fost fãcute sau nu;

j)  interpretarea favorabilã a dispoziţiilor legale care prevãd importante facilitãţi pentru
contribuţiile la sprijinirea activitãţilor sociale, culturale, ştiinţifice şi sportive.

Atâta timp cât acţiunile de genul celor sus-numite nu sunt interzise de lege, ba chiar sunt
uneori expres permise, nu suntem în prezenţa evaziunii fiscale frauduloase. Evaziunea fiscală
poate fi considerată şi drept o modalitate de optimizare fiscală, prin urmare evitarea plăţii
impozitelor, taxelor şi a celorlalte sume datorate bugetului public, dacă se realizează în limita
prevederilor legale, poate constitui un scop în sine.

II.2 Evaziunea fiscală frauduloasă

5
 Evaziunea fiscală frauduloasă, spre deosebire de cea legalã, se sãvârşeşte prin cãlcarea
flagrantã a legii, profitându-se de modul specific în care se face impunerea. În acest caz
contribuabilul violeazã prescripţia legalã cu scopul de a se sustrage de la plata impozitelor,
taxelor şi contribuţiilor cuvenite statului. 

Evaziunea fiscalã este frauduloasã când contribuabilul, obligat sã furnizeze date în sprijinul
declaraţiei în baza cãreia urmeazã a i se stabili cota impozitului, recurge la disimularea obiectului
impozabil, la subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau la folosirea altor cãi de
sustragere de la plata impozitului.3

În general este greu sã se determine toate formele de evaziune de acest gen, ele fiind practic
nelimitate. În activitatea fiscalã existã însã forme care se regãsesc mai frecvent:

- întocmirea de declaraţii false

- întocmirea de documente de plăţi fictive

- alcătuirea de registre contabile nereale

- nedeclararea materiei impozabile

- declararea de venituri impozabile inferioare celor reale

- executarea de registre de evidenţe duble, un exemplar real şi altul fictiv

- diminuarea materiei impozabile, rezultate din reducerea cifrei de afaceri, prin 

înregistrarea în cheltuielile unitãţii a unor cheltuieli neefectuate în realitate

- vânzãrile fãcute fãrã facturã, precum şi emiterea de facturi fãrã vânzare

efectivã, care ascund operaţiunile reale supuse impozitării

- falsificarea bilanţului, ca mijloc de fraudare a fiscului, care presupune o

convenţie între patron şi contabilul şef, ei fiind astfel ţinuţi sã rãspundã solidar
pentru fapta comisã

3
Silvia Marinescu, “Contabilitate, fiscalitate şi evaziune fiscală”, Editura EduSoft, Bacău, 2010, pag 75

6
 Micşorarea încasãrilor bugetare din impozite, datoritã evaziunii fiscale, este o problemã acutã
şi frecventã, mãrimea acestora nefiind deloc neglijabilã.

Romania este din păcate în categoria ţărilor care nu au adoptat politici fiscale, iar rezultatele
sunt evidente în ceea ce priveşte proliferarea unei economii subterane importante şi în
consecinţă, colectarea insuficientă a veniturilor statului.

Pe plan macroeconomic se observă o crestere a prelevărilor obligatorii, descurajarea dorinţei

de a munci şi de a economisi. Aceasta deoarece mărirea ratei de impunere de la un anumit punct
limitează stimularea agentilor economici, descurajeaza realizarea de investitii, îngustează bazele
de impozitare.4

Totodata printr-o rata de impozitare peste o anumita limită, se pot antrena şi acţiuni de
evaziune fiscală ca şi orientarea spre activităţi ce beneficiază de avantaje fiscale, fraude fiscale,
diminuarea PIB şi scăderea încasărilor fiscale.

4
Silvia Marinescu, “Contabilitate, fiscalitate şi evaziune fiscală”, Editura EduSoft, Bacău, 2010, pag 79

7
 II.2.1 Tipuri de fraude fiscale

a. Frauda pe termen lung – un agent economic care şi-a creat în timp o bună reputaţie prin
comportament şi rezultate încetează brusc plăţile, se declară în faliment dupa ce în
prealabil a transferat profitul în altă ţară;

b. Frauda pe termen scurt – o nouă întreprindere înfiinţată înaintează organelor fiscale o

cerere justificată de rambursare de TVA, însa după rambursare întreprinderea îşi
încetează activitatea, iar plătitorul dispare;

c. Sindromul „ Phoenix „ – o firma ce avea obligaţia de plată a TVA se declară în

faliment, dar apare o altă firmă cu acelaşi director;

d.  Sindromul „companiilor multiple „ – se înregistrează mai multe firme, printre care şi

una fantomă;

e.  Manipulările insignifiante – omiterea de la însumare a unor pagini din registrele

contabile, înregistrare repetată a unor facturi de intrare etc.

Cap.III Infracţiuni de evaziune fiscală

8
 Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu amendă de la 50.000.000 lei la
300.000.000 lei fapta contribuabilului care, cu intenţie, nu reface documentele de
evidenţă contabilă distruse, în termenul înscris în documentele de control, deşi
acesta putea sa o facă.

 Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau

amendă, refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente
documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor
fianciare, fiscale sau vamale, în termen de cel mult 15 zile de la somaţie.

 Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu

amendă împiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de a intra, în
condiţiile prevăzute de lege, în sedii, incinte sau pe terenuri, cu scopul efectuării
verificărilor financiare, fiscale sau vamale.

 Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu

amendă, reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a
sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.

 Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 7 ani şi

interzicerea unor drepturi, deţinerea sau punerea în circulaţie, fără drept, a
timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu
regim special. Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la
12 ani şi interzicerea unor drepturi tipărirea, deţinerea sau punerea în circulaţie ,
cu ştiinţă, de timbre, banderole sau formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal,
cu regim special, falsificate.

 Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi

interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a
impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a
unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general
consolidat. Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15
ani şi interzicerea unor drepturi asocierea în vederea săvârşirii faptei prevăzute
mai sus.

Cap.IV Cauzele evaziunii fiscale

9
 Cauzele evaziunii fiscale sunt multiple. Printre acestea se numără:

• Sistemul legislativ fiscal care, pe lângă faptul că este incomplet, prezintă numeroase goluri,
imprecizii şi chiar ambiguităţi, ceea ce face ca eventualul contribuabil evazionist să aibă un
spaţiu larg de manevră în încercarea sa de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale legale;

• Psihologia contribuabilului şi insuficienţa educaţiei fiscale şi civice a acestuia;

• Eludarea fiscală, aceasta fiind diferită de la o categorie socială la alta, în funcţie de natura şi
provenienţa veniturilor ori averii supuse impunerii, de modul concret de stabilire a materiei
impozabile, de modul de organizare a controlului fiscal şi alţi factori specifici. Dintre toate
categoriile sociale, salariaţii sunt aceia care dispun de cele mai reduse posibilităţi de eludare a
fiscului, deoarece impunerea acestora se face pe baza unui terţ – a întreprinzătorului. În acelaşi
timp, industriaşii, comercianţii, liber profesionişti beneficiază din plin de posibilităţi de eschivare
de la impozit, pe care le oferă impunerea pe bază de declaraţie;

• Desfăşurarea de activităţi nelegale (sub aspectul obţinerii autorizaţiei de funcţionare sau a

respectării obiectului de activitate declarat);

• Refuzul sau tergiversarea obligaţiilor fiscale corect determinate;

• Conducerea incorectă sau incompletă a evidenţelor privind determinarea cheltuielilor,

veniturilor şi a obligaţiilor fiscale.

Evaziunea fiscală este consacrată în statul nostru prin Legea nr. 241/2005 privind prevenirea
şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în M. Of. Nr. 672/27.07.2005, care prevede că această
evaziune “reprezintă sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata
impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetelor
asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale extrabugetare, de către persoanele fizice şi
persoanele juridice române sau străine având calitatea de contribuabili”.

10
 Combaterea evaziunii fiscale este concepută şi urmarită după cum rezultă din întregul cuprins
al legii de specialitate - prin acţiuni atât preventive, cât şi de sancţionare.

Cap.V Măsuri de combatere a evaziunii fiscale

Evaziunea fiscală este un fenomen complex şi necesită multă muncă pentru a putea fi
combătut. Populaţia trebuie educată şi informată în legătură cu obligaţiile lor (declaraţiile de
venit), dar şi în legătură cu pedepsele şi sancţiunile celor ce încalcă legea.

Măsuri de limitare a evaziunii fiscale:

-sistematizarea cadrului legislativ din economie

-eliminarea actelor normative ce pot favoriza evaziunea fiscală

-legislaţia fiscală trebuie să determine un comportament economic normal

-implementarea unui sistem informatic ce va furniza datele necesare analizei şi combaterii

evaziunii

- reducerea corupţiei în administraţia fiscală şi justiţie

- stabilirea unei agende comune de control pentru evitarea supracontroalelor

- implicarea statului în recuperarea banilor de la rău platnici

- stabilirea unor regului de ajutorare a firmelor controlate (la prima analiză se constată neregulile,
se fixează termene de rezolvare şi abia pe urmă se trece la măsuri de penalizare)

- plata TVA-ului la încasarea facturilor

- rolul controlului fiscal ar trebui să fie acela de a preveni eventualele neregului şi de a ajuta
societăţile să evite falimentul

11
-micşorarea poverii fiscale prin eliminarea taxelor aberante şi comprimarea celor necesare

Consider că, indiferent de modul cum este definit acest fenomen, evaziunea fiscală reprezintă,
în cele din urmă, neîndeplinirea, cu rea credinţă, de către contribuabil, a obligaţiilor fiscale. În
ceea ce priveşte infracţiunile de evaziune fiscală, acestea includ faptele încriminate ca atare în
legea penală.

Aşadar, evaziunea fiscală este un fenomen antisocial, care trebuie combătut cu toată energia,
deoarece lipseşte societatea de importante surse de venituri necesare pentru finanţarea unor
activităţi sociale, economice ş.a.

Bibliografie

12
1. Conf. univ. dr. Dan Drosu Şaguna, “Evaziunea fiscală”, Editura Oscar Print,
Bucureşti, 1995

2. Silvia Marinescu, “Contabilitate, fiscalitate şi evaziune fiscală”, Editura

EduSoft, Bacău, 2010

3. Dumitru A.P. Florescu, Paul Coman, Gabriel Bălaşa, “Fiscalitatea în România”,

Editura All Beck, Bucureşti, 2005

4. Petre Brezeanu, “Fiscalitate”, Editura Economică, Bucureşti, 1999

5. Ioan Condor, “Procedura fiscală”, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2000

6. Ioana Maria Costea, “Optimizarea fiscală”, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2011

7. Cristian George Buzan, “Paradisurile fiscale şi centrele financiare offshore în

contextul economiei mondiale”, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2011

13