OSTEOGENEZA IMPERFECTA

Iniţial a fost catalogată ca un defect ereditar al ţesutului conjunctiv, afectand atât oasele cât şi
ţesuturile moi. Studii recente de biochimia colagenului şi microscopie electronică au relevat de
asemenea o serie de anomalii metabolice considerând această afecţiune o boală cu transmitere
genetica heterogenă, dar şi ca o serie de sindroame ce reprezinta grupuri de anomalii moleculare
cu tablouri clinice distincte.
o Istoric. Prima descriere a fost facuta de Malebranche in 1678.
o Clasificare :
- Looser 1906 clasifica osteogeneza imperfecta in doua tipuri:
- congenita (boala Vrolik,van der Hoeve) caracterizata prin fracturi multiple de la
nastere
- tarda (boala Lobstein)in care fracturile apar dupa nastere
- Seedorff 1949 descrie doua tipuri pentru O.I. tarda :
- tarda gravis caracterizata prin faptul ca prima fractura se produce in primul an de
viata,cu deformari ulterioare grave ale membrelor si coloanei
- tarda levis in care prima fractura apare dupa primul an de viata,deformarile si
handicapul fiind mai reduse.
- Sillence si Danks(Victoria, Australia) considera ca exista 4 tipuri distincte
genetic si anume :
- tipurile I si IV cu transmitere autosomal dominanta
- tipurile II si III cu transmitere autosomal recesiva
- in functie de anomaliile in dentinogeneza,tipurile I si IV sunt clasificate in cate doua
subtipuri A si B.

Tabel 2. Clasificarea O.I. dupa Sillence

TIPUL MOD DE TRANSMITERE TABLOU CLINIC
I Autosomal dominant Fragilitate osoasa,sclere albastre,primele
fracturi dupa nastere(majoritatea la varsta
prescolara)
A:fara dentinogeneza imperfecta
B:cu dentinogeneza imperfecta
II Autosomal recesiv Letala in perioada perinatala,sclere albastru
inchis,femur “in acordeon”,coaste
deformate,hipoacuzie.
III Autosomal recesiv Fracturi la nastere,deformari
progresive,sclere normale,auz normal.
IV Autosomal dominant Fragilitate osoasa,sclere normale,auz normal.
A:fara dentinogeneza imperfecta
B:cu dentinogeneza imperfecta.

o Patogenie si anatomie patologica. Defectul fundamental in O.I.consta in lipsa maturarii

colagenului dincolo de stadiul de fibre de reticulina. Osteoblastele au activitate normala sau
chiar crescuta, dar nu pot produce si organiza colagenul.Din punct de vedere al biochimiei, in
mod normal, in urma sintezei moleculelor de colagen intre moleculele adiacente se formeaza
legaturi incrucisate, vitale pentru maturarea colagenului si asigurarea proprietatilor sale fizice
si chimice. Un defect la nivelul stabilirii acestor legaturi are ca rezultat o stabilitate scazuta a
colagenului polimeric, instabilitate constatata in O.I.In mod normal colagenul este aproape in
intregime de tip I (in tesuturile fetale si la prematuri o parte din colagen este de tip III si V.La

42
 pacientii cu O.I. se constata o crestere a concentratiei tipurilor III si V, cu variatii mari in
ceea ce priveste legaturile incrucisate, cu trei tipuri de modificari :
- cresterea reziduurilor de hidroxilizina la nivelul oaselor
- scaderea hidroxilizinei-nonleucina din colagenul tegumentar
- absenta productiei de -2 polipeptid in fibroblastii tegumentari de cultura.
Anomaliile metabolice sunt sugerate de fenomenele clinice: sudorati abundenta, intoleranta la
caldura, cresterea temperaturii corporale, tahicardia de repaus si tahipneea ar pleda pentru un
hipertiroidism, dar neconfirmat ulterior. Concentratiile serice de pirofosfat anorganic sunt
crescute. Studiile asupra metabolismului leucocitelor au aratat necuplarea fosforilarii oxidative,
iar studiile asupra functiei trombocitelor au aratat defecte la nivelul adeziunii si retractiei
cheagului. La acesti pacienti este posibila aparitia hipertermiei maligne la anestezia generala.
Din punct de vedere histopatologic exista aspecte variate:
- abundenta tesutului osos cu aspect “impletit” si nu
lamelar,
- trabeculele osoase sunt subtiri si nu au o
organizare normala ci sub forma de spiculi
fragmentati de trabecule,
- spongioasa este rarefiata, iar matricea intracelulara
redusa, cu relativa abundenta de osteocite,
- osteoclastele sunt normale morfologic, desi par
numeroase si cu suprafete de resorbtie in numar
crescut,
- la microscopia electronica ( ultrastructural) se Fig. 42
observa aranjamentul haotic al fibrelor de colagen la nivelul osului si al altor
tesuturi. (Fig.42)
o Tablou clinic general (Fig.43) :
• Fragilitate osoasa variabila,de la moderata la
foarte grava,extrema.
• Statura mica (nanism).
• Scolioza (cifoscolioza).
• Dentinogeneza defectuoasa a danturii
deciduale si\sau permanente.
• Hipoacuzie pana la surditate prin afectarea
urechii medii.
• Laxitate ligamentara.
• Sclere si membrana timpanica de culoare
albastra (tesuturi foarte subtiri,cu
vascularizatia subiacenta evidenta). Fig.
43

o Particularitati clinice
• Craniul tipic, cu distanta intertemporala mare si fata mica triunghiulara. Oasele subtiri şi
difuz osteogenice, cu corticala extrem de subtire (coaja de ou); baza craniului aplatizata
(platibazie),cu tulburari neurologice posibile.
• Oasele lungi cu diafize inguste , incurbate, cu fracturi multiple frecvente.
• Vindecarea fracturilor se face normal (ca secventa de evenimente): calus endostal initial
cartilaginos, cu reactie periostala abundenta, dar predomina osul impletit si nu lamelar.
• Frecventa fracturilor scade cu varsta
• Pelvisul are aspect de trefla, cu protruzie acetabulara, consecinta fracturilor repetate.
• Dentinogeneza este imperfecta, dintii sunt mici translucizi si de culoare maronie.

43
 • La nivelul coloanei, vertebrele sunt osteopenice,
cu fracturi frecvente capatand in final un aspect turtit sau biconcav.
• Frecventa crescuta a herniilor (inghinale,ombilicale,diafragmatice).
• Tegumente subtiri si translucide si usor extensibile.

o Examenul radiologic :
• Modificarile sunt prezente sau nu de la
nastere.
• Exista un grad variabil de osteopenie.
• In tipul II femurul are aspect de armonica la
nou-nascut.
• In copilarie oasele lungi sunt subtiri, efilate,
cu corticala foarte subtire si deformari
rezultate in urma fracturilor multiple.
Fig. 44

Fig.45

• De obicei oasele sunt scurte, traducandu-se prin nanism.

• Craniul este deformat, cu aspect de oase vermiculare. (Fig.44)
• Vertebrele cu semne de fracturi multiple cu platispondilie si scolioza severa.(Fig.45)
• In cazurile severe metafizele pot apare cu aspect chistic.

o Diagnostic diferential
• Osteoporoza juvenila
• Rahitism
• Sindromul de copil batut (Silverman)
• Rar aspect de malignitate-leucemie.

o Tratament. Nu exista un tratament specific sau eficace. De-a lungul timpului s-au folosit
calciu, vitamina D, vitamina C, fluor,calcitonina, dar fără eficacitate.
• Ortopedic. Este util mai ales in formele medii si usoare, mult imbunatatit in timp. Se
adreseaza fracturilor acute precum si reabilitarii pe termen lung pentru mentinerea
posibilitatilor de miscare si autonomie motorie. Se adapteaza bine deficientelor, fracturile
se vindeca bine, calusul este exuberant, dar structural identic cu osul din restul
scheletului, fiind fragil, plastic, usor deformabil la propria greutate sub actiunea

44
 muschilor inserati in apropierea deformarii. Reducerile ortopedice inchise imobilizate in
aparat gipsat dau cele mai bune rezultate.
• Chirurgical. Se utilizeaza tija centromedulara (nu placa si suruburi). In 1952 Sofield a
introdus tehnica osteotomiilor multiple urmate de insiruirea fragmentelor osoase pe o tija
centromedulara, corectand astfel curburile exagerate la nivelul oaselor lungi. Bailey a
introdus tija centromedulara extensibila (telescopica). Cel mai greu de tratat este scolioza
deoarece curburile recidiveaza, curburile cu grad mai mare de 60 avand indicatie
chirurgicala (instrumentaţii Harrington, Luque).

45
OSTEOPETROZA
(BOALA ALBERS-SCHONBERG, BOALA OASELOR DE MARMURA)

o Definitie. A fost descrisa in 1904. Se caracterizeaza prin deformari scheletice bazate pe

imposibilitatea resorbtiei osteo- si condroblastice, oasele devenind foarte dense, cu canalul
medular foarte ingust si cu o fragilitate crescuta.
o Forme clinice : - usoara (tardiva, benigna), autosomal dominanta.
-severa (precoce, maligna, congenitala), autosomal recesiva.
o Patogenie : studii recente considera afectiunea o tulburare imunologica rezultata in urma
unui deficit la nivelul timusului tradusa printr-o anomalie ostoeblastica.
o Tabloul clinic :
- oase groase, dense, cu canal medular nedezvoltat tulburari de crestere si
dezvoltare
-anemie mieloftizica, trombocitopenie, hepatosplenomegalie, limfadenopatie
- echimoze spontane, sangerari anormale
- fracturi multiple
- gaurile craniene stenotice, cu paralizie optica, oculomotorie, faciala.
- supravietuirea este sub 20 de ani in forma maligna.
o Radiologic se caracterizeaza prin:
- oase supradense
- regiunea metafizara din portiunea proximala a humerusului si distala a femurului
au configuratie de sticla.
o Tratamentul este nespecific.

46