Cuprins

Lecţia Nr. 1 Şcoala mingii ………………....................................................................4

Lecţia Nr. 2 Metodica predării jocurilor de mişcare. ……………................................9
Lecţia Nr. 3 Metodica predării serviciului de jos din faţă.,.…………………………..11
Lecţia Nr. 4 Metodica predării pasei de sus cu două mâini. ………........................14
Lecţia Nr. 5 Metodica predării organizării celor trei lovituri. ….................................20
Lecţia Nr. 6 Metodica predării modelului de joc cu jucătorul din zona 6 avansat
..................................................................................................................................23
Lecţia Nr. 7 Metodica predării preluării de sus cu două mâini ………………....…25
Lecţia Nr. 8 Metodica predării jocului 2x2 pe teren redus …...................................27
Lecţia Nr. 9 Metodica predării preluării de jos cu două mâini …………..................28
Lecţia Nr. 10 Metodica predării jocului 3x3 pe teren redus .....................................34
Lecţia Nr. 11 Organizarea de competiţii. Sistem turneu, sistem eliminatoriu, sistem
combinat ..................................................................................................................36
Lecţia Nr. 12 Prelucrarea practică a noţiunilor de regulament .…………………..37
Lecţia Nr. 13 Metodica predării serviciului de sus din faţă …………………….........58
Lecţia Nr. 14 Metodica predării jocului 4x4 pe teren redus ...……………………….62
Lecţia Nr. 15 Metodica predării loviturii de atac ......................................................63
Lecţia Nr. 16 Metodica predării blocajului individual ...............................................66
Lecţia Nr. 17 Metodica predării blocajului individual cu jucătorul din zona 3 peste tot
..................................................................................................................................69
Lecţia Nr. 18 Metodica predării blocajului individual la corespondent ....................70
Lecţia Nr. 19 Metodica predării jocului bilateral 6x6 ................................................71
Lecţia Nr. 20 Metodica predării combinaţiilor simple ...............................................73
Lecţia Nr. 21 Metodica predării modelului de joc cu jucătorul din zona 6 retras .....82
Lecţia Nr. 22 Metodica predării blocajului colectiv ..................................................83
Lecţia Nr. 23 Metodica predării jocului de volei în lecţia de educaţie fizică. Lecţia cu
o temă .....................................................................................................................86
Lecţia Nr. 24 Lecţia cu două teme ...........................................................................87
Lecţia Nr. 25 Metodica predării jocului de volei în lecţia de ansamblu sportiv ........88
Lecţia Nr. 26 Metodica pregătirii echipei reprezentative şcolare (ciclu gimnazial) .89
Lecţia Nr. 27 Metodica pregătirii echipei reprezentative şcolare (ciclu liceal) ........91
Lecţia Nr. 28 Probe de control .................................................................................92
Bibliografie ...............................................................................................................94
3
 Lecţia Nr. 1 Şcoala mingii

Prin "şcoala mingii" se înţelege totalitatea jocurilor şi exerciţiilor folosite în

scopul formării deprinderii de a manevra cu uşurinţă mingea şi de a crea premisele
însuşirii mai rapide şi mai uşoare a tehnicii jocului de volei. Plasarea ei în această
etapă corespunde atât respectării principiilor didactice, cât şi perioadei de formare şi
dezvoltare a deprinderilor motrice.
De fapt, "şcoala mingii" reprezintă etapa de iniţiere, în care se trece prin "abc-
ul" voleiului, punându-se un mare accent pe însuşirea corectă a procedeelor tehnice.
Contactul cu mingea sub formă de "joacă" îi stimulează pe copii, dezvoltându-
le îndemânarea şi formându-le un bagaj de deprinderi motrice complexe.
Şcoala mingii se poate realiza prin exerciţii, formaţii şi jocuri cu caracter de
întrecere, în doi, în grup sau cu tot colectivul, cu una sau cu mai multe mingi de
diferite mărimi şi greutăţi. De pe loc sau din deplasare, copiii vor executa lovirea,
transmiterea, transportul, rostogolirea sau prinderea din rostogolire, pasarea,
aruncarea sau deplasarea cu mingea.
Astfel, ei îşi vor dobândi o serie de deprinderi de bază ca:
➢ simţul mingii ca dimensiune şi greutate;
➢ aprecierea vitezei, direcţiei sau traiectoriei mingii;
➢ coordonarea ochi-cupă;
➢ capacitatea de anticipare a mişcării mingii şi a jucătorilor;
➢ îmbunătăţirea percepţiilor spaţio-temporale;
➢ ambidextria (mână, picior).
Concomitent se dezvoltă şi o serie de calităţi psihice ca:
➢ atenţia;
➢ încrederea în forţele proprii;
➢ disciplina;
➢ capacitatea de decizie;
➢ rezistenţa la emoţii;
➢ spiritul de echipă şi întrecere corectă;
➢ bucuria succesului dar şi recunoaşterea învingătorului;
➢ memoria, prin reţinerea şi respectarea regulilor de joc.
Din multitudinea de mijloace existente, am ales doar câteva cu caracter
orientativ pentru această etapă, pe care le vom enumera în continuare.

4
 Jocuri şi ştafete pentru acomodarea cu mingea

1. Ştafetă cu transportul mingilor. Colectivul este împărţit pe 2-3 şiruri. La semnal,

primii din fiecare şir aleargă, ocolesc un reper şi predau mingea următorului.
Mingea poate fi ţinută astfel:
-în ambele palme
-între palmă şi antebraţ
-între palmă, antebraţ şi şold
-echilibrată pe palmă cu braţul întins;
-între genunchi;
-pe perechi, cu mingea ţinută la nivelul capului, a umerilor, şoldurilor.
2. "Culesul şi semănatul cartofilor". Colectivul este împărţit pe 2-3 şiruri egale, iar
primii copii au câte trei mingi în braţe. În faţa fiecărui şir, se desenează trei cercuri la
un interval de 3m. La semnalul profesorului, primul elev aleargă cu mingile, aşezând
câte una în fiecare cerc, ocoleşte un jalon şi se întoarce în alergare pentru a preda
ştafeta. Următorul aleargă şi culege mingile, ocoleşte jalonul şi continuă alergarea,
predând atât ştafeta, cât şi mingile. Câştigă şirul care a folosit mai repede toţi
jucătorii pentru a culege şi a semăna mingile.
Obs.: Se vor folosi diferite mingi (oină, volei, baschet, handbal, medicinale), în
funcţie de particularităţile individuale şi de vârsta elevilor.
3. "Mingea călătoare". Grupa dispusă pe două rânduri cu interval de un braţ între
executanţi, iar distanţa dintre rânduri de minim 3m. Jucătorii predau mingea celui din
dreapta până la ultimul, care aleargă prin spatele rândului şi se aşează în stânga
primului, predând mingea. Câştigă echipa care termină prima.

Varianta I: Aceeaşi formaţie dar cu interval de 2-3m şi mingea transmiţându-se printr-

o uşoară lansare.
Varianta a II-a: Executanţii sunt dispuşi pe şiruri.

5
Varianta a III-a: Jucătorii sunt dispuşi în formaţie de cerc şi se lucrează cu mai multe
mingi, care se transmit într-un singur sens, urmărindu-se una pe alta. Executantul,
care în momentul primirii are mâinile ocupate, primeşte un punct penalizare. Câştigă
cel care are mai puţine puncte de penalizare. Jocul se reia cu faţa spre exterior.
4. "Mingea peste cap". Jucătorii sunt dispuşi pe 2-3 şiruri şi primii din fiecare şir au
câte o minge în mână. La semnal, mingea se transmite peste cap prin oferire şi
primire. După ce primeşte mingea, ultimul jucător aleargă în faţă şi continuă
transmiterea mingii în acelaşi mod. Jocul se finalizează când toţi executanţii au trecut
prin faţă şi câştigă şirul care a terminat primul.
5. "Mingea şerpuită". Copiii sunt aşezaţi ca la jocul anterior. Mingea se transmite prin
răsucirea trunchiului şi oferirea acesteia cu două mâini prin lateral, alternativ spre
stânga şi spre dreapta. Ultimul aleargă în faţa şirului şi jocul se continuă până când
primul copil ajunge din nou în poziţia iniţială de începere. Câştigător este şirul care
termină primul.
6. "Mingea rostogolită în suveică". Copiii sunt dispuşi pe două şiruri, aşezate faţă în
faţă. Primii au câte o minge în mână şi, la semnal, pleacă în alergare, rostogolind
mingea până la şirul din faţă. După predarea mingii, aceştia trec la coada şirului.

7. "Mingea prin tunel". Copiii sunt aşezaţi pe două sau mai multe şiruri, la o distanţă
de 1m unul înapoia celuilalt. Jucătorii se află în poziţia de stând cu picioarele
depărtate şi primii din fiecare şir au câte o minge în mână. La semnal, primii transmit
mingea printre picioarele celui din spate şi se continuă până la ultimul jucător, care
aleargă prin lateral şi se aşează în faţă, transmiţând la rândul său mingea prin tunel.
Şirul care termină primul, câştigă jocul.
Variantă: Mingea poate fi transmisă şi prin rostogolire.
6
8. "Mingea rostogolită după jalon". Colectivul este împărţit în două sau mai multe
şiruri egale. Primul din fiecare şir are câte o minge de volei (handbal) în mână. La
semnal, aleargă cu mingea în mână până la jalon, îl ocoleşte şi se întoarce
rostogolind mingea până la următorul care o preia şi continuă acţiunea.
Variantă: La semnal, elevii rostogolesc mingea până la jalon, îl ocolesc şi se întorc
tot rostogolind mingea până la următorul. Se poate realiza şi cu rostogolirea a două
mingi.

9. Ştafetă cu transportul şi rostogolirea mingii în echilibru. Colectivul este împărţit în

două sau mai multe şiruri egale. Primul din fiecare şir are câte o minge în mână. La
semnal, aleargă cu mingea în mână până la o bancă de gimnastică aşezată
longitudinal, rostogoleşte mingea pe bancă. Elevul se întoarce pe acelaşi traseu,
predând mingea la următorul. Câştigă echipa care termină prima.

10. Mingea prinsă în cupă - elevii aruncă mingea în sus, o lasă să cadă şi apoi o
prind în cupă.
11. Exerciţiu de îndemânare: elevii dispuşi în cerc, aruncă mingea în sus şi o prind în
cupă, înainte ca aceasta să ia contact cu pământul.
12. Manevrări de mingi cu una sau cu două mâini (jonglerii cu mingi de diferite
mărimi): cu pase de sus; cu pase la perete; cu pasă înaltă şi cu prinderi în cupă; cu
pase de sus, lăsând de fiecare dată mingea să sară pe podea; alternativ o pasă de
sus şi una cu capul; pase înalte, între ele atingându-se laba piciorului; idem, atingând
alternativ piciorul stâng şi piciorul drept etc.

Poziţia fundamentală
Ca element de tehnică, mişcarea în teren cuprinde o serie de procedee
tehnice, dintre care amintim: pornirile (plecările) de pe loc, alergarea lansată,
alergarea cu spatele, alergarea laterală cu pas încrucişat, şi uneori adăugat,
alergarea tropotită, alergarea de viteză, frânările din alergare, opririle, întoarcerile,
schimbările de direcţie săriturile pe unul şi două picioare de pe loc şi din deplasare,
mişcările speciale ale trunchiului şi ale braţelor, mişcarea în teren pe post de atac.

7
1. „Cine ajunge primul la linia de centru ?”: elevii aliniaţi pe linia de fund a terenului
execută uşoare sărituri ca mingea sau joc de glezne; la semnal pleacă în alergare
spre centrul terenului.
2. Deplasare în poziţie fundamentală medie înainte, înapoi, lateral (cu pas adăugat)
pe diferite distanţe.
3. Deplasare în poziţie fundamentală printre jaloane.
4. Deplasare cu transportul unui partener.
5. Alergare cu handicap de 1-2m pe distanţa de 20-30m.
6. Deplasare în poziţie fundamentală (înaltă, medie şi joasă) cu atingeri succesive la
nivelul braţelor, genunchilor şi gleznelor pe perechi („în oglindă”).
7. Deplasare înainte din colţul drept al terenului (la linia de fund) până la fileu,
deplasare laterală spre stânga (pe lăţimea terenului), deplasare cu spatele până la linia
de fund, deplasare laterală spre dreapta pe toată lăţimea terenului (pe linia de fund).
8. Idem 7 în evantai (cu plecare de la mijlocul liniei de fund).

8
Lecţia Nr. 2 Metodica predării jocurilor de mişcare

Jocurile dinamice, jocurile pregătitoare, traseele aplicative şi ştafetele

reprezintă mijloace importante, des utilizate în educaţia fizică a şcolarilor în general,
dar mai ales a celor mici. Ele sunt prezente în diverse împrejurări: în cadrul lecţiilor de
educaţie fizică, a serbărilor, dar şi a concursurilor sportive, constituind mijloace de
bază ale educaţiei fizice din ciclul primar, deoarece sunt activităţi specifice acestei
vârste, cu influenţe multilaterale.
Jocurile de mişcare se pot folosi aproape pe tot parcursul lecţiei. În primele
două verigi ale lecţiei, se efectuează jocuri ce urmăresc captarea atenţiei elevilor sau
pregătirea fiziologică a organismului pentru efortul care va urma. Jocurile dinamice,
jocurile pregătitoare, parcursurile aplicative se utilizează cu precădere în acele verigi
ale lecţiei, în care se urmăreşte dezvoltarea calităţilor motrice, consolidarea
deprinderilor de mişcare. Important este ca, efectuând în mod plăcut, sub formă de joc,
să se asigure realizarea cerinţelor programei, caracterul instructiv-educativ al activităţii.
Datorită influenţei multilaterale asupra întregii personalităţi a copilului, jocurile
de mişcare constituie unul din mijloacele de bază a educaţiei fizice a elevilor din
clasele I–IV şi V-VIII. Pot avea însă efecte pozitive şi la clasele de liceu, fiind foarte
bine primite datorită caracterului emulativ. Cu ajutorul lor se însuşesc şi se
consolidează la clasele mai mici deprinderile motrice de bază, în condiţii variate. În
aceste clase, se recomandă ca jocurile să nu aibă mai mult de 3–4 reguli, însă ele
trebuie alese în aşa fel, încât să-i oblige pe elevi să realizeze subiectul jocului.
La început, în clasele I–II, ponderea jocurilor de mişcare este de aproximativ
70% din lecţia de educaţie fizică şi se reduce pe măsură ce copiii cresc şi trec în
clasele III-IV. În acest ciclu, jocurile de mişcare sunt folosite pentru formarea
deprinderilor motrice de bază cu efect benefic asupra dezvoltării multilaterale a
organismului copiilor, în vederea dezvoltării calităţilor fizice.
În funcţie de obiectivul urmărit, jocul de mişcare poate fi folosit cu succes în
aproape toate momentele lecţiei, excepţii făcând cel destinat influenţării selective a
aparatului locomotor.
Este bine cunoscut faptul că, “dintre toate conţinuturile cuprinse în programa
şcolară, jocul sportiv reprezintă principalul punct de interes pentru elevii de toate
vârstele şi de ambele sexe. Această atractivitate se justifică prin aceea că
practicarea unui joc realizează, în condiţii superioare, năzuinţele elevilor pentru
destindere şi recreere, aspecte de mare importanţă dacă avem în vedere intensele
9
solicitări intelectuale impuse de programul şcolar. Profitând de cadrul favorizant,
oferit de practicarea jocurilor sportive, profesorul trebuie să utilizeze procedeele
tehnice şi în scopul dezvoltării unor calităţi motrice” - E. Scarlat şi M. B. Scarlat
(2002, p. 216).

Timp de lucru 4 ore

(recomandat)

Rezumat Înainte de a învăţa principalele procedee tehnice din jocul de volei, este
bine a pune bazele deprinderilor motrice de bază. Acest lucru poate fi
realizat utilizând jocurile de mişcare care favorizează acomodarea
elevilor cu mingea, învăţarea poziţiilor fundamentale din volei, dar şi
învăţarea unor reguli.
Alegerea jocurilor trebuie să ţină cont atât de capacităţile de înţelegere
al elevilor, dar şi de nivelul de cunoştinţe pe care îl au aceştia.

Concluzii Şcoala mingii se poate realiza prin exerciţii, formaţii şi jocuri cu caracter
de întrecere, în doi, în grup sau cu tot colectivul cu una sau cu mai
multe mingi de diferite mărimi şi greutăţi. De pe loc sau din deplasare,
copii vor executa lovirea, transmiterea, transportul, rostogolirea sau
prinderea din rostogolire, pasarea, aruncarea sau deplasarea cu
mingea.

Teste de autocontrol 1. Prezentaţi câte 10 jocuri dinamice pentru fiecare ciclu de

învăţământ

Surse bibliografice - Sabău, G. (2006). Jocurile dinamice şi deprinderile motrice, ed.

GMY, Cluj-Napoca
- Hanţiu, I. (2002) - Jocuri de mişcare, Editura Universităţii din
Oradea Surugiu V,
- Tărăchilă N - “Antrenament, exerciţii, jocuri, ediţia a II-a”, ed.
C.N.E.F.S., Bucureşti 1969

10
Lecţia Nr. 3 Metodica predării serviciului de jos din faţă

Condiţii de execuţie ale serviciului de jos din faţă:

▪ mingea trebuie lovită în punctul maxim al traiectoriei sau în porţiunea ascendentă
▪ suprafaţa de lovire a mingii să fie cât mai mică
▪ lovirea mingii se face pe axul orizontal al ei
▪ după lovirea mingii are loc o blocare a braţului.

1. Explicarea şi demonstrarea procedeului tehnic (poziţie fundamentală şi lovirea

mingii).
2. În linie, aruncarea mingii pentru execuţia serviciului fără lovirea ei.
3. Lansarea mingii pe sol pe o linie.
4. Lansarea mingii şi păşire în teren.
5. Servici spre perete cu accent pe ansamblul acţiunii inclusiv unghiul de lovire
asemănător fazei de joc (se loveşte peretele mai sus de înălţimea fileului).
6. Servici spre perete urmat de alergare până la peretele opus şi înapoi (trei executanţi
la minge).
7. Servici în doi jucători cu prinderea mingii în cupă.

8. Servici peste plasă de la distanţă mai mică de 9 m (6-7m).

9. În linie spre perete la 5-6m. Executarea serviciului de jos din faţă.

Obs.: se stabileşte un nivel de 3-4m peste care mingea loveşte peretele. Se

corectează greşelile individuale.
10. În linie la linia de fund. Executarea serviciului de jos din faţă peste plasă.

11
 Obs.: Cei care nu pot trece mingea peste plasă pot servi de la 2-3m din teren.
Nu se modifică înălţimea fileului.
11. Servici în doi jucători cu prinderea mingii în cupă.
12. Concurs: din 10 servicii câte sunt reuşite.
13. Serviciu în doi jucători cu două mingi (“bandă rulantă”).

Obs.: Jucătorul 1 serveşte, jucătorul 2 aruncă a doua minge cu pământul spre

partener şi o prinde pe cealaltă.
14. Serviciu peste plasă de la distanţă mai mare cu reţinerea numărului de servicii
reuşite din 5-10 repetări.
Obs.: Se face individualizat.
15. Serviciu în jumătatea dreaptă a terenului - serii de 6-8 servicii.

Obs.: Jucătorii din grupa A şi B servesc în zona haşurată, apoi se deplasează

în locul jucătorilor din grupele C şi D recuperează mingile şi revin la serviciu.
16. Execuţia serviciului în diferite zone din teren (precizie).
Obs.: De preferat zonele 1 şi 5.
17. Concurs: Servicii de jos din faţă pe zone mai mari (atât pe lăţimea cât şi pe
lungimea terenului).

12
18. Concurs: Servicii de jos din faţă executate în zone mai mici.

Greşeli întâlnite frecvent în execuţie:

a. În momentul iniţial:
➢ poziţia prea joasă a braţului cu mingea.
➢ poziţia joasă a braţului lovitor, mingea coborând până la ridicarea acestuia
pentru lovire.
b. În timpul execuţiei acţiunii:
➢ articulaţia pumnului relaxată.
➢ acoperirea mingii la lovire.
➢ punct jos de lovire comparativ cu planul superior al plasei.
c. În finalul acţiunii:
➢ pendularea laterală a braţului lovitor.
➢ flexia articulaţiei pumnului după lovire.

13
Lecţia Nr. 4 Metodica predării pasei de sus cu două mâini

Condiţii de execuţie:
Este cel mai des procedeu întâlnit în jocul de volei. Se execută în mod frecvent
din poziţie medie, de pe loc sau precedată de o deplasare şi oprire, printr-o mişcare de
întâmpinare a mingii, care constă într-o uşoară întindere a articulaţiei gleznelor,
genunchilor şi coatelor. Lovirea propriu-zisă are loc în dreptul frunţii cu primele falange
în special ale primelor patru degete, degetul mic atingând tangenţial mingea, formând
o cupă după care mişcarea de întindere continuă cu trecerea greutăţii corpului spre
înainte şi în sus. Este de reţinut faptul că după pasarea mingii braţele îşi continuă
mişcarea până ajung aproape întinse. Corpul este în uşoară extensie privirea
urmăreşte mingea în permanenţă.

1. Pe perechi. Unul din executanţi aruncă mingea partenerului (imitând pasa de sus),
cu traiectorie medie, la 1-3m înainte. Acesta se deplasează, ia poziţia fundamentală
medie şi prinde mingea, aruncând-o înapoi la locul iniţial.
Variantă: Mingea se aruncă lateral cu menţionarea locului obligând partenerul să
execute deplasare laterală.

2. Pe perechi, un jucător aruncă mingea, celălalt cu braţele îndoite în dreptul bărbiei

primeşte mingea, execută o autoaruncare deasupra capului (pasă de control) după
care o retrimite partenerului.
Variantă: Jucătorul care efectuează autoaruncarea poate sta în aşezat pe sol, pe
saltea sau pe bancă.

3. Pe perechi. Mingea este aruncată partenerului care din poziţie medie o pasează
înapoi.

14
 Obs.: În momentul execuţiei jucătorul trebuie să se afle sub minge şi să o
urmărească pe parcursul traiectoriei pe care i-o imprimă. Trebuie corectate
următoarele greşeli de execuţie: deplasarea târzie la minge, lovirea cu palmele, cupă
incorectă.
Variante: - Mingea se aruncă înainte sau lateral, iar partenerul execută deplasarea
impusă (cu menţionarea locului);
- Executantul stă în poziţia aşezat .

4. Pe perechi. Partenerii pasează mingea între ei.

Joc /concurs: Câştigă perechea care ţine mingea mai mult în aer.
Obs.: Se urmăreşte precizia pasei şi lovirea corectă. Se reia numărătoarea
dacă scapă mingea jos.
5. Pe perechi. A este în picioare pe o bancă de gimnastică aşezată transversal, B este
pe sol şi-i pasează precis lui A.
Variantă: Banca este aşezată de-a lungul şi A se aşează pe partea îngustă.

Obs.: Se pune accent pe corectitudinea mişcării şi precizia pasei. Se poate

executa şi în şir.
6. Pe perechi. A şi B pasează între ei. A este aşezat pe gardul de atletism (în sprijin pe
patru picioare) şi îI trimite pase precise lui B.
Variantă: A se aşează în altă manieră.
Obs.: Se pune accent pe echilibru şi îndemânare.
7. Pe perechi. A este în picioare pe o ladă de gimnastică, B este culcat pe spate. A
lasă să cadă mingea exact în mâinile lui B, care retrimite mingea prin pasă.
Variantă: B închide ochii şi nu-i deschide decât la comanda lui A.

15
 Obs.: În lipsa lăzii de gimnastică pot fi folosite scaune sau bănci de gimnastică.
Se execută de 5-7 ori.
8. Pe perechi. A şi B se aşează unul în spatele celuilalt şi pasează la perete.
Variantă: Ambii jucători se deplasează la stânga şi la dreapta.

9. Pe perechi. A şi B pasează în triunghi la perete.

Variante: - Se schimbă direcţia pasei
- La fel, pe deasupra unei linii trasate pe perete la înălţimea fileului.

10. A pasează la perete şi mingea ajunge la B. A trece prin spatele lui B şi preia de la
perete pasa lui B ş.a.m.d. Deplasările scurte (2-3m) îI dau exerciţiului mai multă
rapiditate.
Variantă: A fixează înălţimea pasei.

11. Pase consecutive la doi pereţi (în colţul sălii). După pasă jucătorii schimbă partea.
Joc /concurs: Grupe de 6-12 jucători pasează ca mai sus. Câştigă echipa care va
realiza prima 25 de pase.

16
 Obs.: Distanţa faţă de pereţi va fi cu atât mai mare cu cât jucătorii sunt mai
avansaţi.
12. Pe perechi. A şi B sunt în picioare pe banca de gimnastică şi pasează.
Joc /concurs: Câştigă echipa care va pasa de mai multe ori până la greşeală.
Variantă: Se poate juca pe deasupra fileului sau a unei corzi.

Obs.: Aceste structuri de exerciţii se pot lucra şi în şir.

13. Pe perechi. A pasează lui B care se găseşte în spatele băncii. B trebuie să se urce
pe bancă pentru a pasa.
Variantă: Mărirea distanţei dintre A şi bancă.

Obs.: Aceste structuri de exerciţii se pot lucra şi în şir.

14. Pase între A şi B driblând o altă minge (în acelaşi timp) .
Variante: - A driblează singur
- ambii jucători driblează

15. Pase între A şi B. Ambii jucători pasează în acelaşi timp o altă minge cu picioarele.
Variantă : - Un mic obstacol între jucători.

16. B pasează spre A. A lansează a doua minge şi-i retrimite pasa lui B înainte de a
prinde mingea din nou.

17
17. A pasează lui B şi-i arată imediat un număr cu degetele. Înainte de a pasa, B
trebuie să spună ce număr i-a arătat A.

18. Pasă, alergare în jurul jalonului şi întoarcere.

Variantă : - Schimbarea distanţei jucător-jalon.

19. A pasează lui B plasându-se o dată în faţa şi o dată în spatele băncii de

gimnastică. B face pase apropiate (scurte) şi lungi (înalte).

20. A pasează lui B, merge să-l atingă şi revine în poziţia iniţială. B face o pasă de
control şi apoi procedează ca A.

Obs.: se pot executa în formaţie de şir („mingea la căpitan”).

21. Joc 1x1 pe terenuri mici, pe deasupra unei corzi.
Regulă: - Numai pasele de sus sunt permise
Variante: - Sunt permise două atingeri pentru fiecare jucător.
- Pase din săritură.
22. Jucătorii sunt dispuşi pe teren ca în figură. Executanţii A şi B pasează pe rând cu
cei din şirul C şi D, efectuând înainte şi după pasarea mingii o deplasare laterală. B
începe deplasarea numai când mingea este lovită de un jucător din şirul C.

18
23. Pase cu două mâini de sus în teren. Trei jucători fără minge, trei jucători cu minge.
Se execută pase spre fiecare jucător cu mingea, urmată de trecerea la coada şirului.

Greşeli frecvente ce apar în execuţie:

a. În momentul iniţial:
➢ Aprecierea inexactă a locului de contact cu mingea (înainte, înapoi).
➢ Nu se urmăreşte locul şi acţiunile jucătorilor proprii (de la preluare, dar mai
ales atacanţii).
➢ Nu se urmăreşte dispunerea blocajului advers.
b. În timpul execuţiei acţiunii:
➢ Lipsa unei cupe elastice, ca urmare a unei contracturi pronunţate a
degetelor, poziţia greşită a degetelor, palmelor.
➢ Punct de lovire a mingii prea coborât în comparaţie cu planul capului.
➢ Imprimarea unei forţe inegale asupra mingii de către membrele inferioare,
dar mai ales superioare cu efect asupra preciziei.
c. În finalul acţiunii:
➢ Privirea nu însoţeşte mingea pe traiectorie.
➢ Lipsa flexiei sau extensiei articulaţiei pumnului în funcţie de direcţia mingii
la ridicare.
➢ Deplasarea corpului în direcţia inversă traiectoriei mingii.

19
Lecţia Nr. 5 Metodica predării organizării celor trei lovituri

1. Pasare în trei cu intervenţie alternativă numai de sus, inclusiv din minge ricoşată din
podea.
2. Idem cu prinderea mingii în cupa din dreptul frunţii, întoarcere spre noua direcţie de
pasare şi aruncarea mingii imitând pasa.
3. Idem cu prinderea mingii în cupă, deasupra frunţii, întoarcere spre noua direcţie de
pasare, autoaruncare, pasare.
Obs.: Organizarea celor trei lovituri se face în condiţii uşoare, cu accent pe
pasare spre dreapta şi mişcare amplă a extensiei membrelor inferioare şi superioare
menţinând cupa.
4. Pase în triunghi numai spre dreapta (accent pe mişcare-oprire-întoarcere spre
dreapta- pasare-cursivitate)-cu intervenţie nominalizată.

Obs.: Organizarea celor trei lovituri se face în condiţii uşoare.

5. Organizarea celor trei lovituri cu intervenţie alternativă şi trecerea mingii peste
plasă. Jucătorul A trimite spre jucătorul 1 sau 3 din a II-a lovitură, aceştia preiau spre
2, care pasează lângă plasă, de unde jucătorul 3 trimite înapoi la instructor.

6. Idem cu organizarea celor trei lovituri şi trecerea mingii peste plasă de către
instructor din prima lovitură.
7. Idem cu organizarea celor trei lovituri în doi jucători. Jucătorul A trimite peste plasă
din prima sau a II-a lovitură, jucătorul 1 preia spre jucătorul 2, care pasează spre
jucătorul 1, care o retrimite peste plasă la instructor.
8. Idem cu schimbarea locurilor între jucătorii 1 şi 2 după fiecare trecere a mingii peste
plasă.
9. Pasare în triunghi spre dreapta cu intervenţie nominalizată. Se pasează în ordinea
numerelor : dacă greşeşte 1 intervine 2, dacă greşeşte 2 intervine 3 şi dacă greşeşte
acesta intervine 1.

20
 Obs.: Organizarea celor trei lovituri se face cu accent pe mişcare premergătoare,
oprire cu întoarcere spre dreapta şi pasare.
10. Idem cu accent pe cursivitate prin intervenţia nominalizată şi la mingile ricoşate din
podea.
11. Idem cu pasare în triunghi “ dă şi du-te”

12. Organizarea celor trei lovituri, cu intervenţie alternativă şi trecerea mingii peste
plasă. Jucătorul A trimite spre jucătorul 1 sau 3 din a doua lovitură, aceştia preiau
spre 2, care pasează lângă plasă, de unde jucătorul 3 trimite înapoi la jucătorul A.

Obs.: Se pune accent pe cursivitatea jocului.

13. Idem 4 cu schimb de locuri între jucători. Se întârzie aruncarea mingii de către
instructor.
14. Joc 2x2 peste plasă cu schimb de locuri.
Obs.: Se joacă un set până la 10.
15. Organizarea celor trei lovituri, cu intervenţie alternativă şi trecerea mingii peste
plasă. Instructorul trimite spre jucătorul 1 sau 3 din a doua lovitură. Aceştia preiau spre
2, care pasează lângă plasă, de unde jucătorul 3 trimite înapoi la instructor.

Obs.: Organizarea celor trei lovituri se face în condiţii apropiate de joc.

16. Idem cu organizarea celor trei lovituri şi trecerea mingii peste plasă de către
instructor din prima lovitură.

21
17. Idem cu schimbarea locurilor între jucătorul 1 şi 2 după fiecare trecere a mingii
peste plasă.

18. Pasare în triunghi cu intervenţie nominalizată şi trecerea mingii peste plasă cu

două mâini sau cu o mână din săritură. Rotaţie a celor trei jucători din apărare după
fiecare trecere a mingii peste plasă.
Obs.: A trimite peste plasă din a doua lovitură în direcţii diferite; jucătorul 1
intervine peste tot la prima lovitură, jucătorul 2 la a doua lovitură, jucătorul 3 la trecerea
mingii peste plasă.
19. Idem 18 dar cu introducerea mingii în joc prin servici de jos din faţă.

22
Lecţia Nr. 6 Metodica predării modelului de joc cu jucătorul din zona 6 avansat

În cadrul acestui sistem jucătorii 1 şi 5 ocupă colţurile terenului, iar jucătorul din
zona 6 se află în apropierea liniei de 3m. Jucătorii din linia I se află în apropierea plasei
(dispozitiv de bază).
Extremele 1 şi 5 apără partea a II-a a terenului, iar jucătorul 6 acoperă mijlocul
terenului sau dublează blocajul dacă se efectuează.

Avantajele sistemului cu jucătorul 6 avansat:

➢ jucătorii au sarcini bine precizate, fie în apărare în linia a II-a, fie numai de
asigurare a blocajului;
➢ favorizează acoperirea jucătorilor mai puţin pregătiţi în apărare (sunt trimişi în
apropierea blocajului);
➢ necesită mai puţină mişcare în teren;
➢ este util dacă echipa posedă un blocaj colectiv înalt şi foarte eficace.

Dezavantajele acestui sistem:

➢ se adaptează mai greu tacticii cu un jucător la blocaj şi fără utilizarea blocajului;
➢ punctul forte al sistemului este blocajul, ori în jocul actual acesta este deseori
depăşit;
➢ diminuează într-o oarecare măsură dezvoltarea jucătorului complet;
➢ nu este eficace la atacul de la distanţă de plasă, din linia a II-a şi la cel rapid;
➢ la începători, unde apărarea se efectuează de cele mai multe ori cu un jucător la
blocaj sau fără blocaj (în primul ciclu) sistemul blochează prea mulţi jucători în
spaţiul de 3m şi mai puţini în jumătatea a doua a terenului foarte des solicitată
de atacul advers (fg. 12).

23
 Sistem cu jucătorul 6 avansat fără blocaj.

Sistem cu jucătorul 6 avansat la blocaj individual efectuat cu jucătorul 3 peste tot

(fig.1) sau de către corespondent (fig.2).

fig.1 fig.2

24
Lecţia Nr. 7 Metodica predării preluării de sus cu două mâini

Preluarea de sus cu două mâini este o acţiune individuală ce permite acţiunea

asupra mingii în cazul în care adversarul nu a putut utiliza o lovitură în forţă;
presupune blocarea articulaţiei pumnului înainte de lovire).
Condiţii de execuţie
Tehnica de execuţie a preluării din servici este asemănătoare preluărilor de sus
şi de jos cu două mâini. Se impun următoarele precizări:
În cazul preluării de sus cu două mâini:
- poziţia fundamental este medie;
- toată musculatura jucătorului, inclusiv cea a degetelor este mai încordată decât
la pasa de sus cu două mâini, cu participarea concomitentă la preluarea şi
pasarea mingii.

1. Servici în doi jucători cu prinderea mingii în cupă direct sau după ricoşarea ei în
podea.
2. Servici spre perete (5-6m distanţă) cu intrare sub traiectoria mingii şi prinderea
acesteia în cupă, situată în dreptul frunţii.
3. Idem cu preluare de sus şi prindere în cupă.
4. Servici cu doi jucători la minge şi prinderea mingii în cupă după preluarea de sus.
5. Preluare din servici în trei jucători cu o minge. Jucătorul 1 serveşte; jucătorul 2
efectuează preluarea spre 3, care trimite (pasează) mingea la jucătorul 1.
6. Preluare din servici, efectuat alternativ de către doi jucători; jucătorii 1 şi 2 servesc, 3
şi 4 efectuează preluarea şi schimbarea locurilor prin deplasarea laterală.

7. Servici-preluare în trei jucători peste plasă; cu două mingi (aprox. 5-6m distanţă)
cu accent pe cursivitate.

25
8. Preluare din servici cu două mâini de sus în doi jucători, urmată de schimbarea
locurilor prin deplasare laterală.
9. La perete, doi jucători cu o minge. Jucătorul A execută servici de jos din faţă de la
4-5m distanţă, iar jucătorul B efectuează preluare cu două mâini de sus uşor spre
înainte.

10. Pe perechi. Serviciu peste plasă de la distanţă mai mică, preluare de sus.
Variantă : două şiruri cu doi instructori.
11. Pe perechi. Serviciu de la linia de fund, peste plasă, preluare de sus.
Obs.: Se reţine numărul de acţiuni reuşite.

26
Lecţia Nr. 8 Metodica predării jocului 2x2 pe teren redus

1. Joc 2x2 cu prinderea mingii în cupă la prima intervenţie, întoarcere spre direcţia de
pasare şi transmiterea mingii prin imitarea pasei; prinderea şi aruncarea mingii şi la a-
II-a intervenţie; trecerea mingii peste plasă se va efectua direct prin lovirea mingii cu
două mâini de sus.
Obs.: În traseul instruirii, învăţarea jocului cu efectiv redus poate fi abordat după
însuşirea preluării de sus şi a organizării celor trei lovituri. Este importantă menţinerea
mingii cât mai mult timp în joc.
2. Joc cu recuperarea mingii, autoaruncare şi transmiterea mingii peste plasă cu două
mâini de sus în loc de serviciu.
3. Joc cu minge aruncată, în loc de serviciu.
4. Joc 2x2 cu reguli puţine, pe teren redus.
5. Joc 2x2 dar cu rotaţie.
6. Joc 2x2 cu minge aruncată de instructor şi cu rotaţie.
7. Joc 2x2 cu punerea mingii în joc prin serviciu de jos din faţă. Dacă se greşeşte,
instructorul aruncă mingea din interiorul terenului.
8. Joc 2x2 accent pe servici, preluare din servici, rotaţie, intervenţia nominalizată a
jucătorilor la minge. Dacă se greşeşte serviciul se acordă punct pentru adversar.
9. Joc 2x2 pe teren mai mic, cu minge aruncată în loc de serviciu, cu intervenţie a
jucătorului 2 la a doua lovitură şi trecerea mingii peste plasă din a treia intervenţie.
10. Idem, cu punerea mingii în joc prin serviciu de jos din faţă şi efectuarea rotaţiei
conform regulamentului.

27
Lecţia Nr. 9 Metodica predării preluării de jos cu două mâini

Din poziţie fundamentală medie, picioarele depărtate aproximativ la lăţimea

umerilor şi chiar mai mult, aproape pe aceeaşi linie, braţele uşor flexate din articulaţia
coatelor, depărtate mai mult de trunchi, cu palmele la înălţimea centurii. Din această
poziţie, braţele se apropie, se apucă palmă peste palmă, cu coatele mult apropiate şi
întinse. Contactul cu mingea se face pe treimea inferioară a antebraţelor, puţin răsucite
înafară, în supinaţie pentru a forma o suprafaţă mai mare de lovire, palmele sunt
orientate în sus. Mişcarea de lovire (pasare), în perioada de învăţare se face uşor,
numai din articulaţia umerilor, de jos în sus şi spre înaite, fiind ajutată de toate
segmentele corpului şi se termină cu extensia tuturor articulaţiilor, picoare, trunchi,
braţe.
Condiţii de execuţie:
- cu două mâini de jos.
- poziţie medie.
- lucrul braţelor din articulaţia umerilor, participând şi celelalte articulaţii: coate
întinse şi blocate.
- unghiul dintre braţe şi corp – sub 900.

1. 4-6 jucători pe aceeaşi linie, unul lângă altul la 2-3m distanţă. Alt jucător, fără
minge, se deplasează lateral şi trebuie să efectueze preluare la fiecare minge venită
din atac uşor de la partener.
Variantă: Cu o singură minge. Între preluări, jucătorul trebuie să atingă, de fiecare
dată, solul.

2. Joc /Concurs: - “Nimereşte popicele” -3 popice se găsesc pe o ladă de gimnastică

plasate între două bare asimetrice. într-un cerc, la 5-6 m distanţă, 4 jucători încearcă
să atingă popicele cu lovitură de atac uşoară. Doi jucători din echipa B apără popicele
executând preluare de jos şi încearcă să trimită baloane în aşa fel încât ceilalţi jucători
din echipa lor, care se găsesc în interiorul cercului să ajungă să le prindă. 1 punct
pentru fiecare minge apărată şi prinsă.
28
 Obs.: echipa care se apără devine cea care atacă.
3. Pe perechi. Unul din executanţi execută lovitură de atac de pe loc, iar partenerul
preluare.

4. Joc/ concurs: O echipă de 4 jucători este aşezată pe fiecare din bănci. În faţa
acestor jucători este întinsă o frânghie la 2m înălţime. În spatele frânghiei se află un
alt jucător. El trimite o pasă jucătorului din fruntea grupului care o retrimite prin
preluare de jos (poziţia de plecare: mâinile pe marginea fileului). Câştigă echipa care
va termina prima 2 tururi.

5. A pasează precis lui B care se deplasează dintr-un cerc în altul. B preia de jos la
plecarea din cerc.
Variantă: A şi B fac preluare de jos.

6. O echipă formează o coloană în spatele unei linii de plecare. Unul dintre jucători se
plasează la o distanţă de 7-9m de linie cu o minge. Primul jucător din coloană

29
înaintează şi execută o preluare la mingea aruncată de coechipier, apoi sare peste
obstacol şi se întoarce în coloană.

7. A lansează mingea la C care o retrimite la A prin preluare de jos. C de deplasează

în C1. B lansează mingea la C1 care o retrimite la B prin preluare. C1 revine la poziţia
iniţială C.

8. Pase în suveică (în 4 jucători folosind ca direcţie pentru traiectoria mingii una din
tuşele terenului (A prinde mingea iar B loveşte mingea cu două mâini de jos).
Obs.: Se poate executa cu 4 jucători (“dă şi du-te”).
9. Trecerea mingii peste plasă (pase cu două mâini de jos) precedată şi urmată de
deplasare.

Obs.: Se va insista pe deplasările foarte rapide (înainte, înapoi, lateral) şi pe

execuţia corectă a lovirii mingii (la care trebuie să participe întregul corp: picioare,
trunchi, braţe).
10. Joc de glezne - fandare şi preluarea unei mingi aruncate cu traiectorie întinsă la
distanţa unei fandări. Jucătorii 1 şi 2 efectuează pe rând preluare cu fandare înainte -
cu fandare laterală stânga şi dreapta.
11. Idem 10 din minge oferită.
12. Idem 10 din pasă întinsă.

30
13. Preluare cu deplasare laterală (oprire şi fandare) din pase întinse, efectuate de
către 2 instructori. Jucătorii A şi B efectuează pase întinse şi jucătorii 1, 2 şi 3
efectuează deplasare laterală, oprire cu fandare şi preluare spre “instructor”.

14. Preluare lungă şi scurtă (alternativ) din minge aruncată de către instructor cu
deplasare înainte, lateral stânga, lateral dreapta, cu accent pe deplasare specifică,
oprire-fandare şi preluare.
15. 4-6 jucători pe aceeaşi linie, unul lângă altul la 2-3m distanţă. Fiecare are câte o
minge, se deplasează lateral şi trebuie să efectueze preluare la fiecare aruncare de
minge.
16. Preluare de jos din minge aruncată de către instructor. Instructorul aruncă de două
ori consecutiv la jucătorul 1 şi apoi 2 care efectuează preluare până la jumătatea
distanţei.
17. Idem 16 din minge aruncată la distanţa unei fandări.
18. Preluare de jos din serviciu în 3 jucători cu o minge. Jucătorul 1 serveşte,
jucătorul 2 efectuează preluare spre 3 care pasează mingea la jucătorul 1.
19. Preluare de jos din serviciu efectuat alternativ de către doi instructori. Jucătorii 1 şi
2 servesc, 3 şi 4 efectuează preluare şi schimbă locurile prin deplasare laterală.

20. Cu faţa la perete (la 3-4m distanţă) serviciu de jos din faţă la perete; preluare de
jos cu două mâini uşor oblic înainte (la 1-1,5m înainte).
21. Aruncarea mingii peste plasă şi preluare de jos spre dreapta. Jucătorul 1 aruncă
mingea precis la jucătorul 2 care preia spre jucătorul 3 şi aceasta trimite mingea la
jucătorul 1.
22. Idem 21 dar cu două mingi. (“bandă rulantă”).

31
23. Serviciu - preluare în trei jucători peste plasă cu două mingi de la linia de fund a
terenului, cu accent pe cursivitate.

24. Preluare din serviciu cu două mâini de jos în doi jucători, urmată de schimbarea
locurilor prin deplasare laterală.

25. Preluare din serviciu cu două mâini de jos în doi jucători, urmată de schimbarea
locurilor prin deplasare laterală cu două mingi.

26. Preluare din serviciu urmată de atac pe direcţia elanului. Jucătorul 1 serveşte - 2
preluare şi atacă uşor spre 1 din ridicarea jucătorului 3.

Obs.: Ceilalţi jucători execută pase de sus şi de jos pe perechi sau în diverse
formaţii cu accent pe lovirea mingii din deplasare.

Greşeli frecvente ce apar în execuţia preluărilor din serviciu:

a. În momentul iniţial:
➢ Aprecierea inexactă a traiectoriei mingii.
➢ Aprecierea inexactă a momentului şi formelor de deplasare.
➢ Aprecierea inexactă a locului de contact cu mingea.
➢ Lipsa opririi în poziţie stabilă pe traiectoria mingii.

32
b. În timpul execuţiei acţiunii:
➢ Lovirea cu o mână.
➢ Articulaţia cotului nu este blocată.
➢ Contactul cu alte porţiuni ale membrelor superioare decât antebraţele.
➢ Extensia fragmentată a articulaţiilor trenului superior şi inferior.
c. În finalul acţiunii:
➢ Privirea nu însoţeşte mingea.
➢ Braţele sunt ridicate deasupra nivelului umerilor.
➢ Corpul face o mişcare de recul după lovirea mingii.

Greşeli frecvente ce apar în execuţia preluărilor din atac:

a. În momentul iniţial:
➢ Anticipare greşită a intenţiei atacantului advers.
➢ Aprecierea greşită a momentului deplasării şi locului de contact cu mingea.
b. În timpul execuţiei acţiunii:
1. Poziţia înaltă.
2. Contactul cu mingea pe alte segmente decât antebraţele.
3. Executarea fragmentată a cedării din articulaţii la nivelul trenului superior şi
inferior.
c. În finalul acţiunii:
➢ Mişcări cu caracter inutil ulterioare preluării (flexie a antebraţelor,
desfacerea prizei palmelor imediat după momentul preluării.

33
Lecţia Nr. 10 Metodica predării jocului 3x3 pe teren redus

1. Joc 3x3 cu prinderea mingii în cupă la prima intervenţie, întoarcere spre direcţia de
pasare şi transmiterea mingii prin imitarea pasei; prinderea şi aruncarea mingii şi la a-
II-a intervenţie; trecerea mingii peste plasă se va efectua direct prin lovirea mingii cu
două mâini de sus. Jucătorul A aruncă spre jucătorul 1 care prinde în cupă, se întoarce
spre dreapta, aruncă la jucătorul 2, care după prindere transmite mingea la jucătorul 3
şi acesta o pasează direct peste plasă, unde intervin pe rând în acelaşi mod jucătorii
A,B şi C.

Obs.: În traseul instruirii, învăţarea jocului cu efectiv redus poate fi abordat după
însuşirea preluării de sus şi a organizării celor trei lovituri. Este importantă menţinerea
mingii cât mai mult timp în joc.
2. Joc cu recuperarea mingii, autoaruncare şi transmiterea mingii peste plasă cu două
mâini de sus în loc de serviciu.
3. Joc cu minge aruncată, în loc de serviciu.
4. Joc 3x3 cu reguli puţine, pe teren redus.
5. Joc 3x3 dar cu rotaţie.
6. Joc 3x3 cu minge aruncată de instructor şi cu rotaţie.
7. Joc 3x3 cu punerea mingii în joc prin serviciu de jos din faţă. Dacă se greşeşte,
instructorul aruncă mingea din interiorul terenului.
8. Joc 3x3 accent pe servici, preluare din servici, rotaţie, intervenţia nominalizată a
jucătorilor la minge. Dacă se greşeşte serviciul se acordă punct pentru adversar.
9. Joc 3x3 pe teren mai mic, cu minge
aruncată în loc de serviciu, cu intervenţie a
jucătorului 2 la a doua lovitură şi trecerea
mingii peste plasă din a treia intervenţie.
10. Idem, cu punerea mingii în joc prin
serviciu de jos din faţă şi efectuarea rotaţiei
conform regulamentului.

34
Timp de lucru 16 ore
(recomandat)
Rezumat Jocul de volei diferă puţin de celalte jocuri sportive prin aceea că
deşi au la bază deprinderile motrice de baţă, execuţia principalelor
procedee dethnice de bază presupun tehnici speciale de execuţie.
Pentru însuşirea acestora este nevoie de învăţarea corectă încă din
stadiul de iniţiere acţiunilor tehnice individuale.
De gradul de stăpânire al acestor elemente tehnice individuale, cu
procede specifice, depinde desfăşurarea acţiunilor tactice de joc, în
condiţii variate de viteză şi complexitate.
Chiar dacă mai târziu în cadrul procesului de antrenament va
apărea specializarea pe posturi, în procesul de pregătire la
începători este necesară însuşirea de către toţi jucătorii (elevii) a
acţiunilor tehnice şi tactice. Pentru aceasta, jocurile pe teren redus
cu efectiv redus (2x2, 3x3) favorizează consolidarea principalelor
deprinderi din volei.
Au fost prezentate succesiuni metodice pentru însuşirea
principalelor acţiuni tehnice individuale (pasa de sus cu două mâini,
serviciul de jos din faţă, preluarea de sus şi de jos cu două mâini),
precum şi a acţiunilor tactice collective (organizarea celor trei
lovituri, sistemul cu Z6 avansat). Pentru fiecare element ethnic sunt
prezentate şi o serie de greşeli întâlinite în procesul instructive-
educativ în moment diferite ale execuţiei (în momentul iniţial, în
timpul şi la finalul execuţiei).
Concluzii Datorită numărului mare de repetări pe care-l reclamă
perfecţionarea şi automatizarea anumitor aspecte din cadrul
componentei tehnice, ponderea afectată ei înregistrează valorile
cele mai mari în perioadele iniţiale ale pregătirii şi se realizează prin
utilizarea mijloacelor înglobate majoritar în cadrul unor modele
operaţionale curente şi speciale.
Eficienţa acţiunilor tactice depind de eficineţa acţiunilor tehnice,
individuale sau colective.

Teme 1. Prezentaţi o succesiune metodică de 10 exerciţii pentru învăţarea

unui procedeu tehnic la alegere (etapa de iniţiere-fixare)
2. Prezentaţi 5 jocuri şcoală sau cu temă pe teren redus pentru
începători

Surse bibliografice - Bachmann, E., Bachmann, M. - “1000 exercices et jeux de volley-

ball”, ed. Vigot, Paris, 1992
- Balaiş, F., Păcuraru, A. – Volei de la selecţie la performanţă, ed.
Academica, Galaţi, 1997
- Ghenadi, V.- “Volei sub formă de joc”, ed. Stadion, Bucureşti, 1971
- Ghenadi, V. (coord.) – Volei - obiectivizarea instruirii, ed. Plumb,
Bacău, 1995
- Iacob I, Braharu, O., Ştirbu, C. - “Volei – caiet de lucrări practice” ”,
ed. Univ. “Al.I.Cuza”, Iaşi,1997

Lecţia Nr. 11 Organizarea de competiţii. Sistem turneu, sistem eliminatoriu,

sistem combinat

35
 1. Organizarea unei competiţii sistem eliminatoriu şi turneu
Schema pentru o competiţie sistem eliminatoriu cu 8 echipe.

2. Sistem turneu-tur pentru 8 echipe.

Grupa va fi împărţită în echipe care vor juca sistem eliminatoriu câte un set.

36
Lecţia Nr. 12 Prelucrarea practică a noţiunilor de regulament

I. INSTALAŢII şi ECHIPAMENTE
Suprafaţa de joc
Suprafaţa de joc cuprinde terenul de joc (un dreptunghi ce măsoară 18x9m) şi
zona liberă (având o lăţime de minimum 3m pe toate laturile). Spaţiul liber este
considerat spaţiul situat deasupra suprafeţei de joc şi liber de orice obstacol. Suprafaţa
de joc trebuie să fie plană, orizontală şi uniformă; nu trebuie să prezinte vreun pericol
de accidentare pentru jucători. Este interzis să se joace pe suprafeţe cu asperităţi sau
alunecoase. Liniile care delimitează terenul trebuie să aibă o culoare deschisă şi
diferită de culoarea solului şi de a oricăror alte linii trasate; toate liniile au o lăţime de
5cm. Două linii laterale şi două linii de fund delimitează terenul de joc, ambele fiind
trasate în interiorul terenului de joc. Axa liniei de centru împarte terenul de joc în două
terenuri egale, măsurând 9x9m fiecare. Linia de centru se întinde pe sub fileu între
liniile laterale. În fiecare teren, o linie de atac este trasată la 3m faţă de axa liniei de
centru.

37
 Zone
În fiecare teren, zona de atac este prima zonă de lângă fileu, delimitată de axa
liniei de centru şi de linia de atac trasată în interiorul zonei. Zona de atac este
considerată ca fiind prelungită dincolo de liniile laterale până la capătul zonei libere.
Zona de serviciu este zona de 9m lăţime situată în spatele liniei de fund (linia de
fund nu este inclusă în zona de serviciu). Zona este delimitată lateral prin două linii
scurte, fiecare având 15cm lungime, trasate la 20cm în spatele liniei de fund şi în
prelungirea liniilor laterale. Aceste două linii scurte sunt incluse în lăţimea zonei de
serviciu. În adâncime, zona de serviciu se întinde până la limita zonei libere.
Zona de înlocuiri este delimitată de prelungirea liniilor de atac până la masa
scorerului.
Înălţimea fileului
Fileul, întins vertical, este instalat deasupra liniei de centru. Marginea sa
superioară trebuie plasată la înălţimea de 2,43m pentru bărbaţi şi 2,24m pentru femei.
Înălţimea fileului este măsurată la centrul terenului de joc. Cele două extremităţi ale
plasei (deasupra liniilor laterale) trebuie să fie exact la aceeaşi înălţime şi trebuie să nu
depăşească cu mai mult de 2cm înălţimea oficială.
Pe fileu, deasupra fiecărei linii laterale sunt fixate vertical două benzi albe ce
măsoară 5cm pe lăţime şi 1m în lungime, fiind considerate ca făcând parte din fileu.
Antena este o tijă flexibilă care măsoară 1,80m în lungime şi 10mm în diametru.
Ea este confecţionată din fibră de sticlă sau dintr-un alt material similar. Două antene
sunt prinse la marginea exterioară a fiecărei benzi laterale, fiind plasate în opoziţie de
fiecare parte a fileului. Partea superioară a antenei depăşeşte fileul cu 80cm şi este
marcată cu benzi de 10cm vopsite în culori contrastante, de preferinţă alb şi roşu.
Antenele sunt considerate ca făcând parte din fileu şi delimitează lateral spaţiul de
trecere.

38
 Mingi
Mingea trebuie să fie sferică, având o anvelopă flexibilă din piele sau piele
sintetică. Culoarea mingii poate fi uniformă şi deschisă sau o combinaţie de culori.
Circumferinţa sa trebuie să fie cuprinsă între 65-67cm şi greutatea între 260-280g.

II. ECHIPE
Componenţa echipelor
O echipă poate fi compusă din maximum 12 jucători, un antrenor, un antrenor
secund, un preparator fizic (maseur) şi un medic. Unul dintre jucători este căpitanul
echipei şi el trebuie să fie identificat ca atare în foaia de arbitraj.
Fiecare echipă poate opta să înregistreze, între cei 12 jucători, unul specializat
în apărare numit “libero”.
Numai jucătorii înregistraţi pe foaia de arbitraj pot să pătrundă în teren şi să
participe la meci. După ce căpitanul şi antrenorul au semnat foaia de arbitraj,
componenţa echipei nu mai poate fi modificată.

39
 Locul participanţilor
Jucătorii care nu sunt în joc trebuie să stea pe banca de rezerve a lor sau să fie
în zona de încălzire. Antrenorul şi ceilalţi membri ai echipei trebuie să stea pe bancă
dar pot să o părăsească pentru un timp. Băncile de rezerve sunt aşezate de o parte şi
de alta a mesei scorerului.
Numai membrilor echipei li se permite să stea pe bancă în timpul meciului şi să
participe la încălzirea la fileu.
Echipamentul
Echipamentul jucătorilor se compune dintr-un tricou, un şort, şosete şi pantofi
de sport. Culoarea şi designul tricourilor, şorturilor şi şosetelor trebuie să fie uniforme
pentru întreaga echipă (excepţie face libero-ul).
Tricourile trebuie să fie numerotate de la 1 la 18. Numerele trebuie plasate pe
tricou în centrul pieptului şi al spatelui. Culoarea şi strălucirea numerelor trebuie să fie
în contrast net cu culoarea tricourilor.
Numerele trebuie să măsoare cel puţin 15 cm în înălţime pe piept şi 20 cm pe
spate. Lăţimea benzii care formează cifra trebuie să aibă minim 2 cm.
Căpitanul echipei este identificat datorită unei barete de 8x2 cm plasată pe
tricou sub numărul de pe piept. Este interzisă echiparea cu uniforme care nu sunt
numerotate regulamentar sau care au o culoare diferită de cea a altor jucători.
Schimbări de echipament
Arbitrul principal poate să autorizeze unul sau mai mulţi jucători:
- să joace desculţ(i);
- să-şi schimbe tricourile umezite între seturi sau după înlocuire, cu condiţia ca
noile tricouri să fie identice ;
- să joace în treninguri pe timp rece, cu condiţia ca acestea să aibă aceeaşi
culoare şi acelaşi model pentru toată echipa (excepţie jucătorul libero) şi să fie
numerotate regulamentar.
Obiecte interzise
Este interzis să fie purtate obiecte care pot să provoace accidentări sau să ofere
un avantaj artificial jucătorului.
Jucătorii pot să poarte ochelari sau lentile de contact pe propria răspundere.
Căpitanul
Înaintea începerii meciului căpitanul echipei semnează foaia de arbitraj şi
reprezintă echipa la tragerea la sorţi.

40
 În timpul meciului căpitanul echipei acţionează în calitate de căpitan atâta timp
cât el se află în teren. Când căpitanul echipei nu se află în teren, antrenorul este
obligat să desemneze un alt jucător de pe teren care va prelua funcţia de căpitan de
echipă.
Căpitanul în joc este singurul autorizat să se adreseze arbitrilor, numai când
mingea este în afară din joc pentru:
- a cere o explicaţie privind aplicarea sau interpretarea regulilor şi de a face
cunoscute cererile sau întrebările coechipierilor. În cazul care explicaţia arbitrului
principal nu îl satisface, căpitanul în joc trebuie imediat să exprime dezacordul
său. Astfel. El poate să înregistreze la sfârşitul meciului o reclamaţie oficială pe
foaia de arbitraj.
- a cere autorizarea schimbării echipamentului, verificării poziţiei echipelor,
controlul suprafeţei de joc, fileului, mingilor etc.
- a cere timpii de odihnă şi înlocuirile de jucători.
La sfârşitul meciului căpitanul de echipă mulţumeşte arbitrilor şi semnează foaia
pentru a confirma rezultatul sau poate consemna în foaie o reclamaţie oficială.
Antrenorul
Pe toată durata meciului, antrenorul conduce jocul echipei sale din afara
terenului de joc. El decide formaţiile de start, solicită timpurile de odihnă şi schimbările.
În timpul acestor atribuţii interlocutorul său oficial este arbitrul secund.
Înaintea meciului antrenorul înscrie sau verifică numele jucătorilor săi şi
numerele acestora înregistrate pe foaia de arbitraj şi apoi o semnează.
În timpul meciului antrenorul:
- remite scorerului sau arbitrului secund fişa de poziţie completată corect şi
semnată;
- stă pe banca de rezerve cel mai aproape de scorer, dar poate părăsi pentru un
timp poziţia sa;
- poate da indicaţii jucătorilor din teren.

III. FORMULA JOCULUI

Pentru a marca un punct
Orice acţiune de joc a unei echipe care este contrară acestor reguli sau care le
încalcă constituie o greşeală de joc, fluierată de unul din arbitri. Arbitrii judecă greşelile
şi determină penalizările conform următoarelor reguli:

41
 a) dacă două sau mai multe greşeli sunt comise succesiv, numai prima dintre
ele este luată în calcul;
b) dacă două sau mai multe greşeli sunt comise simultan de adversari, este
socotită dublă greşeală şi faza de joc este rejucată.
Consecinţa unei greşeli de joc este pierderea fazei de joc:
a) dacă echipa adversă celei care a greşit se află la serviciu, ea marchează un
punct şi continuă să servească;
b) dacă echipa adversă celei care a greşit se află la preluare atunci ea câştigă
un punct şi dreptul de a servi.
Pentru a câştiga un set
Un set (cu excepţia celui decisiv – al cincilea) este câştigat de echipa care
obţine prima 25 puncte cu un avans minim de două puncte faţă de cealaltă echipă. În
caz de egalitate la scorul de 24-24, jocul continuă până când este realizată o diferenţă
de două puncte (26-24, 57-55, …).
Pentru a câştiga meciul
Meciul este câştigat de echipa care obţine trei seturi. În cazul unei egalităţi la
seturi de 2-2, setul decisiv (al cincilea) este jucat până la punctul 15, cu o diferenţă
minimă de două puncte între cele două echipe.
Forfait şi echipă incompletă
Dacă o echipă refuză să joace după ce a fost solicitată să o facă, ea este
declarată forfait şi pierde meciul cu rezultatul 0-3 pentru meci şi 0-25 pentru fiecare
set.
O echipă care, fără justificări valabile, nu se prezintă la timp pe terenul de joc,
este declarată forfait cu acelaşi rezultat ca cel menţionat la regula de mai sus.
O echipă declarată incompletă pentru un set sau pentru meci pierde setul sau
meciul. Echipei adverse i se atribuie punctele sau punctele şi seturile necesare pentru
a câştiga setul sau meciul. Echipa incompletă păstrează punctele şi seturile câştigate.

STRUCTURA JOCULUI
Tragerea la sorţi
Înaintea meciului, arbitrul principal efectuează o tragere la sorţi pentru a decide
asupra primulu serviciu şi a terenurilor de joc în primul set. Dacă trebuie să fie jucat un
set decisiv, se procedează la o nouă tragere la sorţi.
Tragerea la sorţi se efectuează în prezenţa celor doi căpitani ai echipelor.
Câştigătorul tragerii la sorţi alege ori dreptul de a servi sau de a primi serviciul ori
42
partea terenului (terenul) de joc. Cel care a pierdut obţine alternativa rămasă. În cazul
încălzirilor consecutive, echipa care a câştigat serviciul dispune prima de fileu.
Perioada de încălzire
Înaintea meciul, echipele pot să facă încălzire la fileu timp de 3 minute fiecare
dacă ele au dispus în prealabil de un teren de joc sau un timp de 5 minute fiecare,
dacă ele nu au avut această posibilitate.
Dacă cei doi căpitani acceptă să efectueze încălzirea împreună, echipele vor
dispune de fileu timp de 6 sau 10 minute.
Formaţii ale echipelor
Fiecare echipă trebuie să prezinte în teren permanent 6 jucători. Formaţia de
start a echipei indică ordinea la rotaţie a jucătorilor pe teren. Această ordine trebuie
menţinută pe toată durata setului. Când o echipă optează să înregistreze un jucător
“LIBERO” în apărare numărul lui trebuie indicat pe fişa primului set, alături de
numerele celorlalţi şase din formaţia de start.
Înainte de începutul fiecărui set, antrenorul trebuie să prezinte formaţia de start
a echipei sale pe o fişă de poziţie. Această fişă, corect completată şi semnată, este
înmânată arbitrului secund sau scorerului.
Jucătorii care nu fac parte din formaţia de start sunt jucători de rezervă în acel
set. După ce fişa de poziţie a fost înmânată arbitrului secund sau scorerului, nici o
modificare a formaţiei nu mai poate fi autorizată fără o înlocuire regulamentară.
Poziţii
În momentul când mingea este lovită de jucătorul la serviciu, fiecare echipă
trebuie să fie plasată în interiorul propriului său teren de joc (cu excepţia jucătorului la
serviciu), potrivit cu ordinea la rotaţie.
Poziţiile jucătorilor sunt numerotate după cum urmează:
- cei trei jucători plasaţi de-a lungul fileului sunt jucătorii din linia I şi ocupă
poziţiile 4 (în faţă - stânga), 3 (în faţă - centru) şi 2 (în faţă - dreapta);
- ceilalţi trei sunt jucători din linia a II-a şi ocupă poziţiile 5 (în spate - stânga), 6
(în spate - centru) şi 1 (în spate - dreapta).
Rotaţie
Ordinea la rotaţie este determinată prin formaţia de start a echipei; ea este
controlată prin intermediul ordinii la serviciu şi a poziţiilor jucătorilor pe toată durata
setului.

43
 Când echipa la primire câştigă dreptul la serviciu, jucătorii săi efectuează o
rotaţie, deplasându-se cu o poziţie în sensul acelor de ceasornic: jucătorul din poziţia 2
trece în poziţia 1 pentru a servi, jucătorul din poziţia 1 trece în poziţia 6 etc.
Greşeala de rotaţie
O greşeală de rotaţie este comisă când serviciul nu este efectuat conform cu
ordinea la rotaţie. Ea antrenează consecinţele următoare:
- echipa care a greşit este sancţionată cu pierderea fazei de joc;
- ordinea la rotaţie a jucătorilor este corectată.
În plus, scorerul trebuie să determine momentul exact în care greşeala a fost
comisă. Toate punctele marcate începând din acel moment de echipa care a greşit
trebuie anulate. Punctele marcate de echipa adversă sunt menţinute. Dacă momentul
comiterii greşelii nu poate fi determinat, nici un punct nu este anulat şi singura
sancţiune va fi pierderea fazei de joc.
Înlocuiri de jucători
Înlocuirea este actul prin care un jucător, după ce a fost înregistrat de către
scorer, intră în joc pentru a ocupa poziţia unui alt jucător care trebuie să părăsească
terenul. Înlocuirile trebuie să fie autorizate de arbitru (pentru procedura înlocuirilor).
Limitarea înlocuirilor
Maximum şase înlocuiri de jucători sunt autorizate pentru fiecare echipă într-un
set. Se poate proceda la înlocuirea unuia sau mai multor jucători în timpul aceleaşi
întreruperi pentru înlocuire.
Un jucător din formaţia de start poate ieşi din joc şi reintra, dar numai o singură
dată într-un set şi numai în poziţia pe care el o ocupa anterior în formaţia de start.
Un jucător de rezervă poate intra în joc, dar numai o singură dată într-un set în
locul unui jucător din formaţia de start şi poate fi înlocuit numai de jucătorul căruia el i-a
luat locul.
Înlocuire excepţională
Un jucător accidentat (excepţie “LIBERO”) care nu mai poate continua să joace
trebuie să fie înlocuit regulamentar. Dacă înlocuirea regulamentară nu este posibilă,
echipa are dreptul să beneficieze de o înlocuire excepţională. O înlocuire
“excepţională” înseamnă că oricare din jucătorii care nu se află în teren în momentul
accidentării (cu excepţia “LIBERO”-ului) poate substitui jucătorul accidentat. Un jucător
accidentat (care a fost înlocuit excepţional) nu mai poate reintra în joc pe tot parcursul
meciului.

44
 Înlocuirea ca urmare a unei eliminări
Un jucător eliminat sau descalificat trebuie să fie înlocuit regulamentar. Dacă
înlocuirea regulamentară nu este posibilă, echipa este declarată incompletă.
Înlocuire neregulamentară
Dacă o echipă a efectuat o înlocuire neregulamentară şi dacă jocul a fost reluat
trebuie aplicată procedura următoare:
- echipa este penalizată cu pierderea fazei de joc;
- înlocuirea este corectată;
- punctele marcate de echipa vinovată din momentul comiterii greşelii a fost
comisă sunt anulate. Punctele marcate de echipa adversă sunt menţinute.
Jucătorul “LIBERO”
“LIBERO”-ul trebuie înregistrat în foaia de arbitraj înainte de începerea meciului
într-o rubrică specială pentru aceasta. Numărul lui (ei) trebuie de asemenea adăugat
pe fişa cu poziţia iniţială a jucătorilor din primul set.
LIBERO-ul trebuie să poarte un tricou de culoare diferită şi contrastantă faţă de
coechipieri (chiar şi cu un design diferit).
- LIBERO-ului i se permite să-i înlocuiască pe oricare din jucătorii din linia a II-a;
- El (ea) poate acţiona numai ca jucător în linia a II-a şi nu i se permite să
execute un atac efectiv din oricare parte a suprafeţei de joc dacă în momentul
contactului cu mingea aceasta este în întregime mai sus decât marginea
superioară a fileului;
- El (ea) nu poate servi, bloca sau efectua o tentativă de blocaj;
- Un jucător nu poate executa un atac efectiv dacă în momentul contactului cu
mingea aceasta este în întregime mai sus decât marginea superioară a fileului
şi mingea i-a fost pasată de sus, în degete, de către un LIBERO aflat în zona de
atac. Mingea poate fi atacată fără restricţii dacă LIBERO execută acelaşi
procedeu dar el (ea) se află în spatele liniei de atac;
- Înlocuirile care-l privesc pe LIBERO nu sunt înregistrate ca şi înlocuirile
obişnuite. Ele sunt nelimitate ca număr, dar trebuie să se dispute o fază de joc
între două înlocuiri ale LIBERO-ului. LIBERO-ul poate fi substituit doar de
jucătorul care a fost înlocuit de el.
- Înlocuirile pot fi efectuate doar:
➢ la începutul fiecărui set, după ce arbitrul secund a verificat fişa cu
poziţia iniţială a echipei şi înainte de fluierul arbitrului principal care
autorizează serviciul.
45
 ➢ În timpul jocului, când mingea este afară din joc (moartă) şi înainte
de fluierul arbitrului principal care autorizează serviciul.
- LIBERO-ul poate intra şi ieşi în şi din teren pe linia laterală din dreptul propriei
bănci de rezervă, între linia de atac şi linia de fund;
- După aprobarea prealabilă a arbitrului principal se poate desemna un nou
LIBERO în locul celui accidentat, dintre coechipierii care nu se aflau pe teren în
momentul accidentării. LIBERO-ul accidentat nu mai poate reintra în teren
pentru tot restul meciului. Jucătorul desemnat să-l înlocuiască pe LIBERO va
activa numai ca LIBERO pentru tot restul meciului.

IV. ACŢIUNI DE JOC

Situaţii de joc
Mingea în joc. Mingea este în joc din momentul loviturii de serviciu care a fost
autorizată de arbitrul principal.
Mingea afară din joc. Mingea devine afară din joc în momentul când este
comisă o greşeală semnalată prin fluier de unul din arbitri; în absenţa unei greşeli,
începând din momentul semnalării prin fluier.
Minge în teren. Mingea este în teren când ea atinge solul terenului de joc,
inclusiv liniile de delimitare a terenului de joc.
Minge afară. Mingea este afară când:
- parte din minge care atinge solul este complet în afara liniilor de delimitare;
- ea atinge un obiect din afara terenului de joc, plafonul sau o persoană din afara
jocului;
- ea atinge antenele laterale, cablul, sforile, stâlpii sau fileul însuşi în exteriorul
benzilor laterale.
Jocul cu mingea. Fiecare echipă trebuie să joace în interiorul suprafeţei şi
spaţiului de joc proprii. Mingea poate fi totuşi recuperată şi retrimisă în joc din afara
zonei libere.
Lovituri ale echipei. Fiecare echipă are dreptul la maximum trei lovituri (în plus
faţă de blocaj) pentru a retrimite mingea. Dacă sunt utilizate mai mult de trei lovituri
echipa comite greşeala celor patru lovituri.
Loviturile echipei nu includ numai loviturile intenţionate ale jucătorilor ci şi
contactele întâmplătoare cu mingea.
Contacte consecutive. Unui jucător nu îi sunt permise două lovituri consecutive
ale mingii.
46
 Contacte simultane. Doi sau trei jucători pot să atingă mingea în acelaşi timp.
Lovitura ajutată. În interiorul suprafeţei de joc, jucătorului nu îi este permis să
se sprijine pe alt coechipier sau pe orice structură sau obiect cu scopul de a juca
mingea. Totuşi, jucătorul care este pe punctul de a comite o greşeală poate fi oprit sau
tras înapoi de un coechipier (atingerea fileului, depăşirea liniei de centru etc.).
Caracteristici ale loviturii. Mingea poate să atingă oricare parte a corpului.
Mingea trebuie să fie lovită, ea nu trebuie să fie ţinută şi/sau aruncată. Mingea poate
să ricoşeze în orice direcţie. Mingea poate să atingă mai multe părţi ale corpului, cu
condiţia ca aceste contacte să aibă loc simultan.
Greşeli în jocul cu mingea. Patru lovituri: o echipă loveşte mingea de patru ori
înainte de a o retrimite.
Lovitură ajutată: un jucător se sprijină pe un coechipier sau pe un obiect în
interiorul suprafeţei de joc cu scopul de a juca mingea.
Minge ţinută: un jucător nu loveşte mingea care este ţinută şi/sau aruncată.
Dublu contact: un jucător loveşte mingea de două ori succesiv sau mingea
atinge succesiv mai multe părţi ale corpului său.
Mingea care atinge fileul. Mingea poate să atingă fileul în timpul depăşirii
acestuia cu excepţia serviciului.
Minge în fileu. O minge trimisă în fileu poate fi reluată în cadrul celor trei lovituri
O minge trimisă în fileu poate fi reluată în cadrul celor trei lovituri ale echipei, cu
excepţia serviciului.
Dacă mingea rupe ochiurile fileului sau îl răsuceşte, faza de joc este anulată şi
rejucată (excepţie serviciul).
Trecere pe deasupra fileului în spaţiul de joc advers. La blocaj, jucătorul are
voie să atingă mingea pe deasupra fileului în spaţiul de joc advers cu condiţia ca el să
nu incomodeze jocul adversarului, înaintea sau în timpul loviturii de atac a acestuia.
Pătrundere pe sub fileu. Este permisă pătrunderea în spaţiul advers pe sub
fileu, cu condiţia ca aceasta să nu împiedice jocul adversarului.
Contact cu fileul. Contactul cu fileul nu este o greşeală, excepţie făcând
jucătorul care le atinge în timp ce acesta joacă sau această atingere deranjează jocul.
Nu este comisă o greşeală atunci când mingea trimisă în fileu provoacă contactul
fileului cu un jucător advers.
Serviciul. Serviciul este actul punerii mingii în joc de către jucătorul din spate –
dreapta plasat în zona de serviciu.

47
 Primul serviciu al unui set. Primul serviciu al primului set, ca şi primul serviciu
al setului decisiv, este executat de echipa desemnată prin tragere la sorţi.
Celelalte seturi vor fi începute cu serviciul echipei care nu a servit prima în setul
anterior.
Ordinea la serviciu. Jucătorii trebuie să urmeze ordinea la serviciu indicată în
fişa de poziţie.
După primul serviciu al setului, jucătorul la serviciu este determinat după cum
urmează: când echipa la serviciu câştigă faza de joc, jucătorul care a efectuat serviciul
precedent (sau jucătorul care l-a înlocuit) serveşte din nou; când echipa la primire
câştigă faza de joc, ea obţine dreptul să servească şi efectuează o rotaţie înainte de a
servi. Serviciul va fi efectuat de jucătorul care trece din poziţia 2 (faţă-dreapta) în
poziţia 1(spate-dreapta).
Autorizarea serviciului. Arbitrul principal autorizează execuţia serviciului după
ce a verificat că cele două echipe sunt pregătite să joace şi că jucătorul la serviciu este
în posesia mingii.
Execuţia serviciului. Mingea trebuie să fie lovită cu o mână sau oricare parte a
braţului după ce a fost aruncată în aer sau lăsată să cadă din mână şi înainte ca ea să
atingă oricare altă parte a corpului sau suprafaţa de joc.
În momentul lovirii mingii la serviciu sau al desprinderii de pe sol pentru un
serviciu din săritură jucătorul nu trebuie să atingă terenul de joc (inclusiv linia de fund)
sau solul din afara spaţiului de serviciu. După ce a servit el poate să păşească în
terenul de joc sau în afara spaţiului de serviciu.
Jucătorul la serviciu trebuie să lovească mingea în decurs de 8 secunde de la
fluierul arbitrului principal pentru autorizarea serviciului.
Serviciul executat înainte de fluierul arbitrului trebuie să fie anulat şi repetat.
Paravan. Jucătorii echipei la serviciu nu au voie să împiedice adversarii printr-
un paravan individual sau colectiv, să vadă jucătorul la serviciu sau traiectoria mingii
servite.
Un jucător sau un grup de jucători ai echipei la serviciu fac paravan dacă mişcă
braţele, sar sau se balansează lateral în timpul executării serviciului sau stau grupaţi
pentru a acoperi traiectoria mingii.
Greşeli după executarea serviciului. Dacă jucătorul la serviciu comite o
greşeală în timpul executării acestuia şi adversarul se află în poziţie greşită, greşeala
serviciului este cea penalizată.

48
 Când execuţia serviciului a fost corectă, dar serviciul ulterior greşit (mingea
atinge fileul, ajunge afară, paravan etc.) greşeala de poziţie a fost comisă prima şi este
penalizată.
Lovitura de atac. Orice acţiune care direcţionează mingea spre spaţiul de joc
advers cu excepţia serviciului şi blocajului este considerată lovitură de atac. În
momentul unei lovituri de atac, plasarea mingii este permisă, contactul trebuind să fie
net şi mingea să nu fie ţinută sau aruncată.
Un jucător din linia întâi poate efectua o lovitură de atac la orice înălţime, cu
condiţia ca acel contact cu mingea să fi avut loc în interiorul propriului său spaţiu de
joc.
Un jucător din linia a doua poate efectua o lovitură de atac la orice înălţime
dinapoia zonei de atac. În momentul săriturii sale, picioarele jucătorilor nu trebuie nici
să atingă şi nici să depăşească linia de atac. După ce a lovit mingea el poate să revină
pe sol în interiorul zonei de atac.
Nici un jucător nu are voie să efectueze o lovitură de atac asupra serviciului
advers, atunci când mingea este în zona de atac şi în întregime deasupra marginii
superioare a fileului.

49
 Blocajul
Acţiunea de a bloca. Blocajul este acţiunea de interceptare a mingii care vine
de la adversar efectuată de jucătorii plasaţi aproape de fileu, depăşind marginea
superioară a fileului. Numai jucătorilor din linia întâi le este permis să realizeze un
blocaj efectiv.
Tentativa de blocaj. Tentativa de blocaj este acţiunea de blocaj fără să fie
atinsă mingea.
Blocaj efectiv. Un blocaj este efectiv ori de câte ori mingea este atinsă de un
jucător aflat la blocaj.
Blocaj colectiv. Un blocaj colectiv este realizat de doi sau trei coechipieri aflaţi
unul aproape de celălalt şi devine efectiv când unul dintre ei atinge mingea.
Blocaj în spaţiul advers. În cursul blocajului jucătorul poate să treacă mâinile
şi braţele pe deasupra fileului cu condiţia ca această acţiune să nu împiedice jocul
adversarului. Nu este permisă atingerea mingii pe deasupra fileului atât timp cât
adversarul nu a executat o lovitură’ de atac.
Blocajul şi loviturile echipei. Contactul mingii cu blocajul nu este considerat
ca o lovitură a echipei. În consecinţă după o atingere la blocaj echipa are dreptul la trei
lovituri pentru a retrimite mingea.
Prima lovitură după blocaj poate fi executată de orice jucător inclusiv de cel care
a atins mingea în cursul blocajului.
Blocajul serviciului. Blocajul serviciului advers este interzis.

V. ÎNTRERUPERI şi ÎNTÂRZIERI
Întreruperile de joc regulamentare sunt TIMPII DE ODIHNĂ şi ÎNLOCUIRILE DE
JUCĂTORI.

50
 Fiecare echipă are dreptul la doi timpi de odihnă şi şase înlocuiri de jucători într-
un set. Durata unui timp de odihnă este de 30 secunde. În cursul tuturor timpilor de
odihnă jucătorii trebuie să se deplaseze în zona liberă, lângă banca lor de rezerve.
Întreruperile pot fi cerute de antrenorul sau căpitanul în joc al echipei şi numai
de aceştia. Cererea este efectuată când mingea este afară din joc şi înaintea fluierului
pentru serviciu. Cererea de înlocuire înainte de începutul unui set este permisă şi
trebuie să fie înregistrată ca o înlocuire regulamentară în acel set.
Unul sau doi timpi de odihnă şi o cerere de înlocuire pentru una sau cealaltă din
echipe se pot succeda fără să fie necesară o reluare prealabilă a jocului. Totuşi, o
echipă nu este autorizată să ceară întreruperi consecutive pentru înlocuiri de jucători în
cursul aceleaşi întreruperi a jocului. Doi sau mai mulţi jucători pot fi înlocuiţi în cursul
aceleaşi întreruperi.
Întreruperi de joc excepţionale
Dacă se produce un accident grav în timp ce mingea este în joc, arbitrul
trebuie să oprească imediat jocul şi să autorizeze personalul medical să pătrundă pe
teren. Faza de joc este apoi rejucată.
Dacă un jucător accidentat nu poate fi înlocuit regulamentar sau excepţional,
jucătorului îi vor fi acordate 3 minute pentru recuperare.
Incident exterior jocului
Dacă se produce un incident exterior jocului în cursul meciului, jocul trebuie să
fie întrerupt şi faza de joc va fi rejucată.
Schimbări ale terenurilor
După fiecare set, echipele schimbă terenurile de joc, cu excepţia setului decisiv.
Ceilalţi membri ai echipei schimbă băncile de rezerve.
În setul decisiv, de îndată ce o echipă a realizat 8 puncte, trebuie să fie
efectuată fără nici o întârziere o schimbare a terenurilor de joc; poziţiile jucătorilor
rămân aceleaşi. Dacă schimbarea terenurilor nu a avut loc la momentul cerut, aceasta
trebuie să fie efectuată de îndată ce eroarea este observată. Scorul înregistrat în
momentul când se efectuează schimbarea rămâne valabil.

VI. CONDUITA PARTICIPANŢILOR

Fair-play
Participanţii trebuie să se comporte respectuos şi politicos în spiritul FAIR-
PLAY-ului, nu numai faţă de arbitri ci şi faţă de ceilalţi oficiali, adversari, coechipieri sau
spectatori. Comunicarea între membrii echipei în timpul meciului este permisă.
51
 Conduita incorectă şi sancţionarea ei
a. Conduita incorectă minoră nu face obiectul unei sancţiuni. Este de datoria
arbitrului principal să prevină jucătorii de a se apropia de nivelul sancţionabilităţii,
folosind avertismente verbale sau prin gestica mâinilor, către echipă, prin căpitanul
în joc al acesteia. Acest avertisment nu constituie o sancţiune şi nu are consecinţe
imediate. Nu va fi înregistrat în foaia de arbitraj.
b. Conduite incorecte care duc la sancţiuni (a unui membru al unei echipe faţă de
oficiali, adversari, coechipieri sau spectatori înainte sau între seturi); toate
sancţiunile sunt individuale, rămânând valabile pe întregul meci şi sunt înregistrate
în foaia de arbitraj; repetarea conduitei incorecte de către acelaşi membru al
echipei în acelaşi meci va fi sancţionată progresiv; eliminarea sau descalificarea
(ca urmare a unei conduite ofensatoare sau agresiuni) nu necesită o altă sancţiune
prealabilă:
- penalizare (aduce cu sine pierderea fazei de joc): cartonaş galben;
- eliminare (jucătorul echipei sancţionat nu va mai juca în tot restul
setului şi va trebui să rămână aşezat în zona de pedeapsă aflată în
spatele propriei bănci de rezervă; antrenorul care a fost eliminat îşi
pierde dreptul de a mai interveni în acel set şi va rămâne aşezat în
zona de pedeapsă din spatele băncii de rezervă a echipei): cartonaş
roşu;
- descalificare (membrul echipei va părăsi suprafaţa de control a
competiţiei pentru tot restul meciului, fără alte consecinţe): cartonaş
galben şi roşu (împreună).
Arbitrul principal îşi îndeplineşte atribuţiile funcţiei stând în picioare sau
aşezat pe un scaun situat la unul din capetele fileului:
- Conduce meciul de la început până la sfârşit. El are autoritate asupra tuturor
celorlalţi oficiali şi membri ai echipelor. În timpul meciului, deciziile lui sunt finale;
este autorizat să anuleze deciziile altor oficiali, dacă el consideră că acele
decizii au fost eronate; poate chiar înlocui un oficial care nu-şi îndeplineşte
corect răspunderile sale.
- Controlează activitatea culegătorilor de mingi, a ajutoarelor pentru uscarea şi a
celor pentru ştergerea rapidă a podelei.
- Este împuternicit să decidă asupra tuturor problemelor în legătură cu jocul,
inclusiv asupra celor care nu sunt prevăzute de regulament.

52
- Nu trebuie să permită nici o discuţie privind deciziile sale. Totuşi, la cererea
căpitanului în joc, arbitrul principal va da o explicaţie privind aplicarea sau
interpretarea regulilor pe baza cărora el şi-a întemeiat decizia.
- Îi revine răspunderea de a decide înaintea şi în timpul meciului dacă suprafaţa
de joc, instalaţiile şi echipamentele precum şi condiţiile îndeplinesc cerinţele
regulamentare de joc:
- înaintea meciului: inspectează condiţiile suprafeţei de joc, mingile şi
celelalte echipamente şi instalaţii; efectuează tragerea la sorţi
împreună cu căpitanii echipelor; controlează încălzirea oficială a
echipelor;
- în timpul meciului: avertizează echipele; sancţionează conduitele
incorecte şi întârzierile de joc; decide greşelile jucătorului la serviciu
şi greşelile de poziţie ale echipei la serviciu, inclusiv paravanul,
greşelile în jocul cu mingea, greşelile deasupra fileului şi în partea sa
superioară, cu privire la mingea care traversează spaţiul inferior;
- la sfârşitul meciului: controlează şi semnează foaia de arbitraj.
Arbitrul second îşi îndeplineşte atribuţiile funcţiei stând în picioare, în afara
terenului de joc, lângă stâlpul fileului situat pe partea opusă scaunului de arbitraj şi
cu faţa la arbitrul principal:
- Este asistentul arbitrului principal, dar el are propria sferă de competenţă. Dacă
arbitrul principal devine inapt să asigure îndeplinirea atribuţiilor sale, poate să-l
înlocuiască pe acesta.
- Poate, dar fără să fluiere, să semnalizeze greşelile care nu intră în competenţa
sa, dar el nu trebuie să insiste asupra lor pe lângă arbitrul principal.
- Controlează activitatea scorerului.
- Controlează membrii echipelor de pe băncile de rezerve şi raportează arbitrului
principal orice conduită incorectă a acestora.
- Controlează jucătorii aflaţi în zona de încălzire.
- Autorizează întreruperile, controlează durata lor şi respinge cererile nefondate.
- Controlează numărul timpilor de odihnă şi înlocuirilor de care s-a folosit fiecare
echipă şi semnalează al II-lea timp de odihnă şi a 5-a şi a 6-a înlocuire de
jucători arbitrului principal şi antrenorului echipei care le-a cerut.
- Autorizează, în cazul accidentării unui jucător, o înlocuire excepţională sau
acordă un timp de recuperare de 3 minute.

53
- Verifică starea solului, mai ales în zona de atac şi, în timpul meciului, verifică
dacă mingile îndeplinesc permanent condiţiile regulamentare.
- Supraveghează şi controlează conduita incorectă a membrilor echipelor aflaţi în
zona de pedeapsă şi o aduce la cunoştinţa arbitrului principal.
- la începutul fiecărui set şi la schimbarea terenurilor de joc în setul
decisiv, precum şi de fiecare dată când este necesar, verifică dacă
poziţiile jucătorilor din teren în momentul respectiv corespund cu cele
de pe fiţele de poziţie;
- în timpul meciului: decide, fluieră şi semnalizează greşelile de poziţie
ale echipei la primire; contactul greşit cu fileul, în partea sa inferioară,
sau cu antena situată de partea sa de teren a unui jucător care joacă
mingea sau deranjează jocul; pătrunderea în terenul advers şi în
spaţiul de sub fileu; lovitura de atac sau blocajul neregulamentar ale
jucătorilor din linia a II-a sau a LIBERO-ului; mingea care depăşeşte
fileul prin afara spaţiului de trecere în direcţia terenului de joc advers
sau care atinge antena situată de partea sa de teren; contactul cu
solul când arbitrul principal nu poate vedea din poziţia sa acel contact
sau cu un obiect exterior;
- la sfârşitul meciului: controlează şi semnează foaia de arbitraj.
Scorerul execută sarcinile postului său aşezat la masa scorerului, pe partea
opusă şi cu faţa la arbitrul principal:
- Ţine foaia de arbitraj în conformitate cu regulile, colaborând cu arbitrul secund.
- Utilizează o sonerie sau un alt semnalizator pentru a transmite arbitrilor diverse
informaţii în baza răspunderilor sale:
- înaintea meciului şi a setului: înscrie datele jocului şi ale echipelor,
conformându-se procedurilor în vigoare şi obţine semnăturile
căpitanilor şi antrenorilor celor două echipe; înregistrează formaţia de
start a fiecărei echipe pe baza fişelor de poziţie primite(dacă nu
primeşte la timp fişele de poziţie, el trebuie să anunţe imediat arbitrul
secund); înregistrează numărul şi numele LIBERO-ului;
- în timpul meciului: înregistrează punctele marcate şi asigură
concordanţa cu scorul afişat pe tabela de marcaj; controlează ordinea
rotaţiei la serviciu şi semnalează arbitrilor orice eroare imediat după
lovitura serviciului; înregistrează timpii de odihnă şi înlocuirile de
jucători, controlând numărul lor şi informând arbitrul secund; anunţă
54
 arbitrilor orice cerere de întrerupere contrară regulilor; anunţă
arbitrilor sfârşitul fiecărui set şi marcarea celui de-al 8-lea punct în
setul decisiv; înregistrează toate sancţiunile, toate celelalte
evenimente la indicaţiile arbitrului secund, timpi de recuperare,
întreruperi prelungite ale jocului, incidente exterioare jocului;
- la sfârşitul jocului: înscrie rezultatul final; după ce a semnat el însuşi
foaia de arbitraj, obţine semnăturile căpitanilor şi apoi ale arbitrilor; în
cazul unei reclamaţii, cu autorizarea prealabilă a arbitrului principal,
înscrie sau permite căpitanului echipei să înscrie pe foaia de arbitraj
o declaraţie cu privire la incidentul contestat.
Asistenţii de linie
Dacă se apelează la numai doi asistenţi de linie, ei se vor plasa în
diagonală, în colţurile terenului situate cel mai aproape de mâna dreaptă a fiecărui
arbitru şi la o distanţă de 1-2m de colţ. Fiecare din ei controlează atât linia de fund cât
şi linia laterală situate de partea sa.
Asistenţii de linie execută sarcinile postului lor utilizând un steag:
- Semnalizează mingea “în teren” sau “afară” de fiecare dată când mingea
cade aproape de linia (liniile) lor;
- Semnalizează mingile “afară” atinse în prealabil de echipa care a
recepţionat mingea;
- Semnalizează când mingea atinge antena, mingea servită depăşeşte fileul
prin afara spaţiului de trecere etc.
- Semnalizează dacă oricare dintre jucători (cu excepţia jucătorului la serviciu)
păşeşte în exteriorul terenului de joc propriu în momentul loviturii serviciului.
- Asistenţii de linie care răspund de controlul liniilor de fund semnalizează
greşelile de picior ale jucătorului la serviciu.
- La cererea arbitrului principal, un asistent de linie trebuie să repete
semnalizarea sa.

55
Timp de lucru 4 ore
(recomandat)
Rezumat Au fost prezentate cele două sisteme de joc: sistem turneu şi
sistem competiţional.
În cadrul procesului instructiv-educativ se urmăreşte ca pe lângă
însuşirea principalelor acţiuni tehnico-tactice, să se însuşească de
către elevi (jucători) noţiunile de regulament. Pe de o parte, este
vizat volumul de cunoştinţe necesar practicării jocului de volei, dar
şi formarea abilităţilor de a organiza şi conduce o competiţie de
volei.
Se pot crea situaţii, atât în cadrul lecţiei de volei, cât şi în cadrul orei
de ansamblu sportiv sau la nivelul reprezentativei şcolare, în care
elevii să fie organizatorii unei competiţii de volei.
Concluzii Jocul de volei evoluează permanent, atât în ceea ce priveşte
execuţia acţiunilor în cadrul jocului, a concepţiei de joc, cât şi
modificările care apar din punct de vedere al regulamentului de joc.
Este necesară adaptarea jocului de volei de performanţă la
56
 obiectivele jocului pe fiecare palier (ciclu) a sistemului de
învăţământ. Pentru aceasta, e nevoie de informare permanentă.

Teme 1. Prezentaţi modul de organizare a unei competiţii (număr de

echipe, sistem de joc la alegere)
2. Prezentaţi arbitrii unui meci de volei şi principalele lor îndatoriri.

Surse bibliografice - www.frv.ro

- Scarlat, E. - “Lecţia de educaţie fizică – metode şi mijloace”, ed.
Sport-Turism, Bucureşti, 1981
- Rusu Flavia Curs de volei, ed. Casa Cărţii de Ştiinţă Cluj-Napoca,
2007

57
Lecţia Nr. 13 Metodica predării serviciului de sus din faţă

Condiţii de execuţie:
Se execută pe întreaga lungime a liniei de fund a terenului de volei, jocătorul
este orientat cu faţa către plasă, cu linia umerilor paralelă cu aceasta.
Tălpile sunt paralele, depărtate aproximativ la lăţimea umerilor, piciorul opus
braţului îndemânatic (care loveşte mingea) este la o lungime de talpă înaintea celuilalt.
Picioarele sunt uşor flexate din articulaţia genunchilor, trunchiul uşor înclinat înainte,
privirea înainte. Greutatea este repartizată egal pe ambele picioare. Mingea este ţinută
în palma braţului neîndemânatic cu palma în sus, flexat din articulaţia cotului, oblic
înainte, la nivelul centurii şi spre partea braţului care execută lovirea. Braţul de lovire
este uşor îndoit din articulaţia cotului, cu palma orientată spre înainte, degetele
răsfirate.
Din poziţia de execuţie (descrisă mai sus), jucătorul aruncă cu mâna stângă
(pentru dreptaci) mingea, în sus. Corpul execută o uşoară extensie, mişcarea de lovire
a mingii fiind dinapoi spre înainte. Contactul cu mingea se efectuează deasupra
capului sau uşor înainte, articulaţia pumnului fiind blocată. Mingea este lovită cu toată
palma pe linia mediană sau aproape sub ea.

1. Executarea mişcării de lovire, fără minge.

Obs.: în execuţie, se va căuta să se lovească palma braţului neîndemânatic,
care este întins înainte sus.
2. Acelaşi exerciţiu, cu mingea ţinută în palma braţului neîndemânatic; simularea lovirii
mingii.
3. Cu faţa la perete (la 5-6m distanţă); mingea ţinută în palma braţului neîndemânatic,
se loveşte urmărindu-se traiectoria în zbor

58
 Obs.: Braţul în momentul lovirii este uşor îndoit din articulaţia cotului;
articulaţia pumnului blocată. Palma cu degetele uşor flexate şi încordate (sub formă
de căuş) sau cu degetele răsfirate pentru a cuprinde o suprafaţă cât mai mare din
minge.
4. Acelaşi exerciţiu; cu uşoară aruncare a mingii.
5. Pe perechi faţă în faţă (la 6-8m distanţă), pe lăţimea terenului, execuţia serviciului
din minge aruncată.
6. Pe grupe de câte 2-3 executanţi de o parte şi de alta a plasei (la 6-8 paşi de plasă);
execuţia serviciului peste plasă din minge aruncată.

7. În linie, la linia de 3m. Individual serviciul de sus din faţă spre perete.

8. Pe grupe de 4 executanţi de o parte şi de cealaltă a fileului (la 6m de plasă);

execuţia serviciului peste plasă din minge aruncată.
9. Idem 6 dar serviciul se va executa din spaţiul de serviciu.
10. Joc / Concurs: Se aşează mai multe saltele pe teren. Câştigă cel care atinge primul
toate ţintele în ordine.
Variantă: După o încercare ratată, jucătorul trebuie să alerge de cealaltă parte a fileului
şi să servească de după linia de fund opusă.

59
11. Joc / Concurs: Terenul este împărţit în 9 pătrate egale cărora li se atribuie câte o
cifră şi care constituie o succesiune de ţinte pentru cel care serveşte.
Variantă: Jucătorii dispun de 10 servicii pentru a obţine cel mai mare număr de puncte
posibil.
12. Joc / Concurs: Când un jucător din prima echipă serveşte în fileu, în aut sau în
zonă, el trebuie să aştepte în zona B şi eliberează jucătorul din zona A. Când un
jucător din echipa a doua pierde serviciul aşteaptă în zona A şi-l eliberează pe cel din
zona B. Echipa care rămâne fără om la serviciu pierde.

13. Joc / Concurs: Jucătorii încearcă să servească evitând trimiterea mingii pe saltea.
Fiecare echipă joacă la rândul ei începând din propria zonă de serviciu. Jucătorul care-
şi pierde serviciul se aşează care se găseşte în terenul său şi încearcă să prindă
mingea adversarului. Dacă reuşeşte, se poate la serviciu cu echipa sa. Echipa care n-
are nici un jucător la serviciu pierde. Un serviciu este pierdut şi dacă mingea este
prinsă de jucătorul de pe saltea.

60
 Greşeli frecvente ce apar în execuţie:
a. În momentul iniţial:
➢ Poziţii incorecte ale tălpilor picioarelor (la acelaşi nivel, fără decalajul şi
depărtarea necesară, cu vârfurile spre exterior).
➢ Poziţia incorectă a axului umerilor ce trebuie să fie aproape paralel cu
plasa sau cu direcţia ce se intenţionează a fi imprimată mingii.
b. În timpul execuţiei acţiunii:
➢ Aruncarea mingii înainte, înapoi, lateral faţă de braţul de lovire.
➢ Punct de contact cu mingea pe calota inferioară sau lateral.
➢ Amplitudine mică a cursei braţului şi trunchiului, înaintea contactului cu
mingea.
c. În finalul acţiunii:
➢ Rămânerea centrului de greutate pe piciorul din spate fără a se efectua
transferul acestuia pe piciorul din faţă.
➢ Braţul lovitor face mişcarea după lovire în plan lateral.
➢ Privirea nu urmăreşte mingea pe toată traiectoria şi executantul rămâne în
afara terenului, după lovire.

61
Lecţia Nr. 14 Metodica predării jocului 4x4 pe teren redus

1. Joc 4x4 cu obligativitatea organizării celor trei pase. Se insistă pe ţinerea mingii cât
mai mult timp în joc.
2. Joc cu minge aruncată, în loc de serviciu.
3. Joc 4x4 dar cu rotaţie.
4. Joc 4x4 cu minge aruncată de instructor şi cu rotaţie.
5 Joc 4x4 cu punerea mingii în joc prin serviciu de jos din faţă. Dacă se greşeşte,
instructorul aruncă mingea din interiorul terenului.
6. Joc 4x4 pe teren redus (6x9m) cu accent pe folosirea dispozitivului în semicerc la
primirea serviciului, în organizarea atacului şi a apărării.
Dispozitiv la efectuarea şi primirea serviciului.
Obs.: La primire jucătorul 2 stă lângă plasă, iar jucătorii 3, 4 şi 1 în semicerc. După
efectuarea serviciului jucătorul 1 intră în dispozitiv de semicerc.

Dispozitiv pentru organizarea atacului şi

apărării.
Obs.: Jucătorul 2 stă lângă plasă, iar
jucătorii 3, 4 şi 1 în semicerc cu 4 puţin retras.

62
Lecţia Nr. 15. Metodica predării loviturii de atac (procedeu drept)

Momentele componente ale oricărui procedeu de lovitură de atac sunt:

a. Schimbarea poziţiei caracteristice pentru preluare (poziţie medie, joasă) cu
cea pentru atac (cu mâna de atac - poziţie înaltă).
b. Apropierea, elanul şi săritura.
c. Lucrul braţelor şi tehnica lovirii mingii.
d. Aterizarea pe sol şi deplasarea pentru fazele următoare ale jocului.

1. Cu faţa la perete la 4-5m, se va arunca mingea cu ambele mâini în sus (1-2m) şi

se va executa lovirea mingii în jos spre perete.
2. Acelaşi exerciţiu pe perechi, faţă în faţă.
3. Trei jucători (A, B, C) efectuează atac din minge autoaruncată şi trebuie să-l
ochească pe jucătorul D, care transportă mingi medicinale de la locul M la locul N.
Dacă el termină neatins, îI Ia locul jucătorul A. Dacă jucătorii îl ating cu mingea pa cel
ce transportă (în afară de cap), D pierde 1 punct. Câştigă cel care are cele mai multe
puncte în poziţia D.

4.Atac spre perete din minge oferită de un partener dinspre braţul lovitor.
5. Idem cu un pas elan, bătaie pe două picioare şi atac uşor.
6. Atac peste plasă din minge oferită înalt cu traiectorie descendentă.
7. Jucătorii echipei A încearcă să dea jos mingile albe de pe cele 2 bănci prin atac de
sus. Echipa B vizează mingile negre. Câştigă echipa care a dat toate 3 mingile jos.
Joc / Concurs: Joc 6x6 (12 mingi de echipă).

63
8. Joc / Concurs: “Mingea mobilă”
Câştigă echipa care va reuşi cel mai repede să facă să se rostogolească mingea de
baschet dincolo de linia de fund executând atacuri de sus pe deasupra fileului (din
autoaruncare).

Obs.: Înălţimea fileului: 1,80m – fete, 2,00m-băieţi

9. Joc / Concurs: De o parte a fileului, la 4m, se găseşte o bancă de gimnastică pe
care sunt aşezate mingi de volei (baschet). De cealaltă parte a fileului, jucătorii
execută atac din autoaruncare din zonele 2 şi 4 (sau pasă de la jucător din zona 3)
căutând să ţintească cât mai multe mingi de volei sau baschet.

10. Atac spre perete din minge oferită din lateral, de pe partea braţului de lovire, cu
accent pe ultimul pas lung.
11. Idem 10 cu joc de glezne, start, săritură pe ambele picioare, cu ultimul pas lung şi
avântarea braţelor.
12. Idem 11 cu accent pe punctul înalt de lovire.
Obs.: să nu lovească mingea în cădere.
13. Atac din zona 4 din ridicare înaltă.
Obs.: Se pune accent pe corectarea aspectelor deficitare care apar: atac “în
cădere” , elanul insuficient al braţelor, biomecanica ultimului pas.
14. Idem 13 cu pasare spre ridicător de către alt jucător.
15. Atac sub formă de serii scurte cu accent pe pas lung, săritură şi retragere rapidă.
16. Idem cu trei atacuri consecutive.
17. Lovitura de atac de pe zona 3. Un jucător simulează preluarea de jos cu două
mâini (la 4m distanţă de plasă, se deplasează lateral după care execută lovitura de
atac din minge ridicată de pe zona 2).
64
18. Idem 17 de pe zona 4.
19. Idem 18 dar cu ocolirea unui scaun.

Greşeli frecvente ce apar în execuţie:

a. În momentul iniţial:
➢ Nesincronizarea cu ridicătorul, în privinţa locului ridicării.
➢ Nesincronizarea cu ridicătorul, în privinţa momentului începerii elanului în
funcţie de traiectoria ridicării.
b. În timpul execuţiei acţiunii:
➢ Bătaie în dreptul sau înaintea locului unde este ridicată mingea.
➢ Lipsa angrenării braţelor şi trunchiului în vederea întoarcerii.
➢ Lipsa de coordonare între elan, săritură, lovirea mingii şi aterizare.
c. În finalul acţiunii:
➢ Aterizarea cu spatele la plasă.
➢ Aterizarea pe un picior (dezechilibru).

65
Lecţia Nr. 16 Metodica predării blocajului individual

Blocajul este acţiunea prin care, individual sau în grup, jucătorii din linia I, ai
echipei în apărare se opun loviturii de atac, efectuată de adversar.
1. După numărul celor care participă: individual; în grup: de doi şi trei jucători.
2. După traiectoria mingii lovite de atacant: la minge; la zonă.
3. După plasarea palmelor faţă de planul vertical al plasei: ofensiv; defensiv.

Bocajul individual
Din poziţia fundamentală înaltă, tălpile paralele, depărtate la lăţimea umerilor,
genunchii uşor flexaţi, trunchiul puţin aplecat înainte, braţele îndoite din cot, palmele
orientate înainte în dreptul bărbiei. Cu elan lateral, ultimul pas corespunzător direcţiei
de deplasare, este mai mare decât ceilalţi şi foarte energic, având ca rol în prima fază
oprirea vitezei de deplasare, contactul cu solul făcându-se cu toată talpa, articulaţia
gleznei blocată. În acest moment centrul de greutate rămâne în urmă, în partea opusă
direcţiei de deplasare, palmele la înălţimea bărbiei orientate spre înainte, privirea
urmăreşte mingea. Se îndoaie accentuat piciorul de sprijin, odată cu apropierea
celuilalt picior (care se aşează pe sol cu toată talpa), tălpile paralele, greutatea corpului
repartizată pe ambele picioare. În acest moment se accentuează flexia articulaţiilor
picioarelor, centrul de greutate coboară mai mult. În continuare se realizează rularea
talpă-vârf, după care urmează desprinderea energică pe verticală, realizată prin
întinderea puternică şi rapidă a articulaţiilor picioarelor, odată cu îndreptarea energică
a trunchiului şi ducerea braţelor şi a palmelor prin faţă înainte şi în sus, deasupra
plasei (peste plasă), orientate înainte spre terenul advers.
Blocarea sau lovirea mingii se realizează cu palmele, uneori cu antebraţele
printr-o mişcare de sus în jos pe direcţia de zbor a mingii sau chiar pe minge, dacă
aceasta este foarte aproape de plasă.
Pentru realizarea unui blocaj eficient sunt necesare câteva condiţii:
• Alegerea locului şi a momentului săriturii celui ce face blocajul, pentru a fi la
timp la minge.
• Înălţime în săritură şi timp de plutire. Săritura mai mare permite introducerea
pronunţată a mâinilor peste plasă.
• Deplasarea, gruparea şi săritura (aceste acţiuni presupun sincronizare
perfectă în cazul blocajului colectiv, în 2 sau 3 jucători).

66
 • Efectuarea blocajului se face şi în funcţie de săritura atacantului, de forţa cu
care loveşte acesta mingea, de distanţa la care este efectuată ridicarea faţă
de plasă sau de procedeul de atac.

1. Blocaj de pe loc la minge “care apare”, ridicată de un jucător situat pe o bancă de

partea cealaltă a fileului, în dreptul executantului.

Obs.: Accent pe poziţia braţelor în momentul iniţial şi pe apropiere antebraţelor în

timpul acţionării. Fileul coborât 10-15 cm.
2. Idem 1, dar efectuarea blocajului este precedată de o păşire laterală stânga-
dreapta, în funcţie de locul în care apare mingea la fileu.
Obs.: Executantul trebuie să-şi aleagă locul de bătaie după păşire laterală
(stânga-dreapta) în funcţie de locul unde “apare” mingea pe fileu.
3. Blocaj la minge “care apare”, executat succesiv prin deplasare laterală cu pas
adăugat, la 3 jucători cu minge, situaţi pe o bancă de gimnastică de partea cealaltă a
fileului.
Obs.: Accent pe apropierea antebraţelor şi pe acţiunea agresivă a palmelor la
minge. Aterizarea după blocaj se efectuează pe piciorul opus direcţiei de deplasare
pentru a scurta timpul dintre 2 acţiuni consecutive.
4. A şi B stau faţă-n faţă la fileu. De partea lui B se află o coardă la înălţimea fileului, la
o distanţă de 40-50 cm. B lansează balonul pe deasupra corzii în aşa fel încât să cadă
între A şi fileu. A trebuie să prindă mingea fără să atingă fileul şi s-o aducă de partea
sa.
Variantă : - cu o minge de baschet sau cu o minge medicinală.

67
5. A este la fileu, trimite mingea în aşa fel încât să cadă pe banda fileului. B
blochează.
Variantă : - A încearcă să preia de jos mingea atinsă de blocajul lui B.

6. A şi B sunt faţă în faţă la fileu (înălţime 2m). Un cerc se află de partea lui B în zona
liniei de 3m. B lansează mingea pe deasupra fileului în aşa fel încât A să poată să
blocheze. A trebuie să încerce să plaseze mingea în cerc.
Variante : - A trebuie să vizeze succesiv 5 cercuri repartizate pe sol.
- Saltea în loc de cercuri.
7. “Blocaj individual”. Jucătorul cu mingea este la fileu. El lansează mingea spre banda
fileului şi jucătorul aflat de cealaltă parte a plasei trebuie să efectueze blocaj.
Variantă: mingea retrimisă din blocaj trebuie preluată de cel care o lansează.
8. Idem 2 cu deplasări laterale stânga - dreapta.

Greşeli frecvente ce apar în execuţie:

a. În momentul iniţial:
➢ Aprecierea incorectă a locului de unde se execută lovitura de atac.
➢ Aprecierea incorectă a locului şi distanţei necesar a fi parcursă pentru
intervenţie.
b. În timpul execuţiei acţiunii:
➢ Distanţă mare faţă de plasă a corpului şi braţelor.
➢ Plasarea incorectă a palmelor şi degetelor (închiderea direcţiei).
➢ Aducerea braţelor prin lateral sau de jos ca la lovitura de atac.
➢ Pentru blocajul colectiv:
• Grupare defectuoasă, cu spaţii mari între jucătorii participanţi.
• Săritură nesincronizată datorată lipsei de coordonare a mişcărilor
jucătorilor participanţi la blocaj.
c. În finalul acţiunii:
➢ Dezechilibrare pronunţată la aterizare.
➢ Relaxarea corpului înaintea aterizării.

68
Lecţia Nr. 17 Metodica predării blocajului individual cu jucătorul din zona 3 peste
tot

1. Imitarea blocajului individual din săritură de pe loc

2. Imitarea blocajului cu săritură, precedată de deplasare (un pas stânga – săritură –
un pas dreapta - săritură).
3. Deplasare de-a lungul plasei, sărituri succesive la blocaj pe zone dinainte stabilite
(număr minim 5).
4. Săritură la blocaj la minge ţinută de un partener, aflat în partea cealaltă a fileului.
5. Idem 4, dar pe trei zone (4,3,2)
6. Săritură la blocaj la minge ţinută pe zona 3, deplasare spre stânga, blocaj la minge
ţinută pe zona 2, revenire în zona 3 – blocaj, deplasare dreapta, blocaj la minge ţinută
în zona 4, revenire în zona 3 - blocaj.
7. Sărituri succesive la blocaj la minge atacată pe zonele 2,3,4 din terenul advers.
8. Jucătorul se află pe zona 3. Sărituri la blocaj la minge atacată (se anunţă dinainte
zona de unde se va ataca).
9. Idem 8, dar fără anunţare (atacul se poate realiza doart de pe două zone: 3 şi 2 sau
3 şi 4).
10. Idem 8, dar fără anunţarea zonei de unde se efectuează lovitura de atac.
11. Blocaj individual în condiţii apropiate de joc.

69
Lecţia Nr. 18 Metodica predării blocajului individual la corespondent

1. Blocaj efectuat din zonele 3 şi 4 de pe o bancă de gimnastică la atac uşor (“împins”)

din autoaruncare direct în blocaj.
2. Pe două şiruri la plasă în zonele 4 şi 3. Blocaj individual la minge atacată de un
coleg, care stă pe un scaun, pe masă etc., de cealaltă parte a plasei.
3. Blocaj individual succesiv efectuat la atac de pe zona 4 şi 2.

4. Jucătorul de pe zona 6 din terenul A pasează la jucătorul de pe zona 3 care ridică

pe zona 4 de unde se efectuează lovitură de atac pe direcţia elanului. Din terenul
advers (B) se execută blocaj individual la atac, după care se efectuează aceleaşi
acţiuni ca în terenul A. După fiecare acţiune jucătorii se deplasează ca în figură.

Obs.: Accent pe cursivitatea exerciţiului dar cu executarea corectă a acţiunilor

individuale (ridicare, lovitură de atac, blocaj).
5. Pe perechi la plasă. Lansarea mingii pe banda fileului de către jucătorul A, iar de
partea cealaltă jucătorul B efectuează blocaj.
6. Pe perechi blocaj la atac din autoaruncare.
7. Idem 14 dar la două atacuri succesive. Atacurile se efectuează de pe zonele 3 şi 4.
8. Idem 14 dar atacurile se execută de pe zonele 4 şi 2.
9. Idem 14 dar la trei atacuri efectuate în mod succesiv, de pe zonele 4, 3 şi 2.

70
Lecţia Nr. 19 Metodica predării jocului bilateral 6x6

Modelul I de joc 6x6 fără blocaj: jucătorul din zona 2 este la plasă, jucătorul din
zona 6 este retras în apărare.
- dispozitiv la primirea serviciului

- dispozitiv la execuţia serviciului

Obs.: Recomandăm folosirea acestui model intermediar deoarece preluarea din

serviciu se efectuează spre dreapta, aspect ce ajută la cursivitatea jocului şi la
învăţarea lui mai rapidă. Acest model se învaţă mai uşor şi datorită faptului că s-a
însuşit anterior jocul 4x4 pe teren mai mic unde preluarea se efectuează tot spre
dreapta.

Modelul II de joc cu blocaj la corespondent: ridicătorul din zona 2 lângă plasă,

cu blocaj individual la corespondent, dublare de către cel mai apropiat jucător din linia I
şi apărare cu jucătorul 6 retras.
- dispozitiv la primirea serviciului

- dispozitiv la efectuarea serviciului

71
 Obs.: Modelul II de joc: ridicătorul din zona 2 lângă plasă, cu blocaj individual
la corespondent, dublare de către cel mai apropiat jucător din linia I şi apărare cu
jucătorul 6 retras.

Blocajul jucătorului 3 şi asigură porţiunea haşurată, jucătorul 2 şi 4, jucătorul 1, 6, 5 -

apărare.

Blocajul jucătorului 2, jucătorul 3 asigură porţiunea haşurată, jucătorul 4 diagonala

scurtă, jucătorii 1, 6, 5, 4 - apărare.

Tendinţe în instruire:
- utilizarea metodei modelării; pe baza modelelor stabilite se preconizează
instruirea accelerată a copiilor utilizând în primele lecţii jocul sub diverse variante
ca mijloc principal; utilizarea metodei de instruire globale în detrimentul metodei
analitice. Se recomandă:
- începerea instruirii cu a lovirea cu două mâini de sus, considerându-se că
degetele sunt cele mai îndemânatice segmente ale corpului; introducerea jocului
din primele lecţii;
- învăţarea unui singur procedeu de servire a mingii de jos din faţă;
- însuşirea corectă a lovirii de sus cu două mâini;

72
- utilizarea jocului pe tot parcursul instruirii sub diverse forme în funcţie de etape:
iniţiere, fixare, consolidare; perfecţionare, valorificare;
- folosirea jocurilor cu efectiv redus, pe teren redus peste plasa improvizată;
- exersarea ridicării şi a preluării în cicluri alternative pentru că instruirea
simultană creează fenomenul de interferenţă;
- pot fi exersate în paralel servici şi preluare din servici sau atac şi preluare din
atac;
- coborârea vârstei de iniţiere în volei (7-8 ani) cu utilizarea unor materiale de
instruire corespunzătoare (genunchere, cotiere, mingi, încălţăminte adecvată
etc.);
- extinderea pregătirii stadiale etc.

73
Lecţia Nr. 20 Metodica predării combinaţiilor simple

1. Combinaţii cu ridicare din zona 2 spre zona 3

1. Pe perechi: pase paralele cu plasa
2. A pasează lui B şi B lui C. În timp ce A pasează, C se deplasează la fileu, apoi
pasează lui A.
Variantă: jucătorii se duc unde pasează.

3. A pasează lui B, B lui A, A lui C din zona 3.

4. Grupe de 3 jucători aşezaţi în zonele 1, 2, 3. Mingea trimisă din zona 1 este ridicată
de jucătorul din zona 2 care se deplasează la minge. După ridicare acesta de retrage
la poziţia iniţială timp în care cel din zona 3 trimite mingea celui din zona 1.

5. Pasa precedată de o preluare din minge aruncată din terenul advers. Se aruncă
mingea din terenul advers la jucătorul din zona 6 care efectuează preluare cu două
mâini de jos la jucătorul din zona 2, acesta ridică în zona 3 de unde se trece mingea cu
două mâini peste plasă sau prin atac împins.

74
6. Ridicare din zona 2 spre zona 3 - cu intervenţie numai de sus în zona 2. Jucătorul A
trimite mingea peste plasă, jucătorul 3 preia spre jucătorul 2 care pasează spre zona 3.

7. Idem 6 cu schimbarea locurilor între jucătorii 2 şi 3 după fiecare acţiune.

8. Joc 2x2 pe teren redus. Jucătorul 3 efectuează preluare şi atac (uşor), iar jucătorul 2
efectuează ridicare.

Obs.: Mingea pierdută se pune în joc prin aruncare. Terenurile pot fi dispuse şi
pe diagonală.
9. Idem 8 cu schimbarea rolurilor după fiecare trecere a mingii peste plasă.
10. Grupe de 2-3 jucători în zonele 1, 2, 3. Mingea este pasată din zona 1 către zona 2
care ridică, iar cel din zona 3 execută lovitura de atac pe direcţia elanului. După
executarea combinaţiei fiecare se deplasează în zona unde a trimis mingea iar cel
care a atacat în zona 1.

75
 Obs.: Se va efectua deplasarea în altă zonă chiar dacă nu s-a realizat o ridicare
sau o lovitură de atac bună. Se va atrage atenţia ca nici o minge să nu fie pe jos în
spaţiul unde se lucrează.
11. Grupe de 2 jucători în zonele 2 (la plasă), 3 (la lina de 3m), 4 (la plasă). Mingea
este aruncată din zona 4, paralel cu plasa către zona 2 , care ridică, iar celălalt din
zoan 3 execută trecerea mingii peste plasă din atac împins sau atac uşor. După
terminarea exerciţiului fiecare trece la sfârşitul şirului propriu.
12,13. Idem 10,11 dar jucătorul care a atacat se deplasează în zona următoare după
ce a cules mingea.

2. Combinaţii cu ridicare din zona 3 spre zona 4

1. Ridicare cu deplasare înainte-oprire şi pasare în zona 3. Jucătorul 4 pasează spre
zona 3 de unde intervin alternativ jucătorii 1 şi 2 prin alergare înainte-oprire şi ridicare
înaltă pe zona 4, spre jucătorul 3 care după o pasă de control trimite la jucătorul 4.

76
2. Ridicare succesivă din zona 3 spre zona 4, precedată de deplasare şi atingerea
liniei de 3m.

3. Idem cu ridicare paralelă cu plasa, efectuată de ambii elevi şi precedată de

deplasare şi atingerea liniei de 3m.

4. Ridicarea şi trecerea mingii peste plasă. Jucătoriul aflat pe zona 4 trece mingea
peste plasă la jucătorul de pe zona 6, exerciţiul efectuându-se în continuare, în celălalt
teren.

Obs.: Jucătorii trebuie să facă deosebirea între traiectoria mingii la plasă -

aceasta trebuie să fie înaltă - şi traiectoria mingii trimisă peste plasă la adversar -
aceasta trebuind să fie întinsă.
5. Pasă precedată de o preluare din minge aruncată din terenul advers. Se aruncă
mingea din terenul advers la jucătorul din zona 6 care efectuează preluare cu două
mâini de sus la jucătorul din zona 3, acesta ridică în zona 4 de unde se trece mingea
cu două mâini peste plasă sau prin atac împins.
77
6. Idem 5 dar mingea este pusă în joc prin servici de jos din faţă (de la distanţa de 6-
7m de plasă).
7. Grupe de 2 jucători în zonele 3 (la plasă), 4 (la linia de 3m) şi alţi 2 jucători în zona
4 la palsă. Mingea este aruncată din zona 4 (de la plasă) , paralel cu fileul către zona
3, care ridică, iar celălalt din zona 4 (de la 3m) execută trecerea mingii peste plasă
din atac împins sau atac uşor. După terminarea exerciţiului fiecare trece la spatele
şirului propriu.

3. Combinaţii cu ridicare din zona 3 spre zona 2

1. Ridicare din zona 3 spre zona 2. Jucătorul 1 trimite în zona 3 mingea de unde se
ridică spre zona 2; jucătorul de aici se deplasează la plasă şi trimite mingea înapoi la
jucătorul 1.

2. Ridicare şi trecerea mingii peste plasă prin atac uşor pe direcţia elanului. Mingea
este pusă în joc prin servici de jos din faţă de la 5-6m distanţă de plasă. Jucătorul din
zona 6 efectuează preluare de jos cu două mâini către zona 3 de unde se ridică spre
zona 2.

3. Jucătorii sunt aşezaţi ca în figură. După execuţie, jucătorii se deplasează spre locul
de unde a trimis mingea.

78
4. Idem 3 dar mingea este pusă în joc prin lovitură de atac (uşor spre zona 6) din
autoaruncare.
5. A pasează în B1. În acest timp B se deplasează la fileu, B1 pasează lui C care îI
pasează lui A. A pasează lui D1(în poziţia B1) etc. B se plasează în spatele lui D.

6. C aruncă mingea în zona 3. A poate pleca când C aruncă mingea, îi pasează lui
E1 care atacă de sus.

7. Idem 5, dar cu schimb de locuri.

8. Idem 6 cu mingea venită din zona 5.
9. Idem 6 cu mingea venită din zona 1.

4. Combinaţii cu pase înainte şi peste cap

1. Combinaţii în atac din minge aruncată din terenul advers.

Obs.: în funcţie de procedeele tehnice însuşite, pot fi utilizate următoarele

combinaţii în atac după primirea serviciului:
79
4 -3 - 4; 5 - 3 - 4; 6 - 3 - 4; 5 - 2 - 3; 6 - 2 - 3; 1 - 2 - 3. Toţi jucătorii vor trece prin fiecare
din variantele de combinaţii de mai sus. Se execută de 2-3 ori de fiecare.
2. Idem 1 dar după efectuarea acţiunii se schimbă locurile.

3. Idem 2 dar jucătorul care execută ridicarea se află la linia de 3m şi se deplasează

lângă plasă pentru a pasa.

4. Combinaţii în atac din minge venită din terenul advers.

5. Idem 4 dar după efectuarea acţiunilor se schimbă locurile.
6. Idem 5 dar jucătorul care execută ridicarea se află la linia de 3m. El se deplasează
lângă plasă pentru a pasa.
Obs.: În funcţie de procedeele tehnice însuşite pot fi utilizate următoarele combinaţii
în faţa după primirea serviciului:
- cu ridicare înainte din zona 3 spre zona 2 : 2-3-2; 1-3-2; 6-3-2.
- cu ridicare peste cap din zona 3 spre zona 2 : 5-3-2; 6-3-2; 4-3-2.
şi cu blocaj individual la atac.
Toţi jucătorii vor trece prin fiecare din variantele de combinaţii de mai sus.
7. Jucătorii aşezaţi pe teren ca în figură execută ridicarea mingii din zona 2 şi atac
simultan de pe zonele 3-4.

80
 Obs.: Mingea va fi ridicată cât mai precis. La început nu se va efectua atacul peste
plasă mingea din săritură va fi trimisă înapoi la ridicător. 8-10 execuţii de fiecare.
8. Jucătorii aşezaţi pe teren ca în figură execută atac simultan cu ridicarea mingii din
zona 2 de către un jucător care se află pe zona 6 cu mai multe mingi .
Variantă : - acelaşi exerciţiu ridicarea mingii făcându-se din zona 4.

Obs.: Ridicarea mingii se va face alternativ pe zonele 3,4 iar atacul va fi uşor. 8-10
execuţii de fiecare.
9. Jucătorii execută combinaţii cu atac simultan cu ridicare din zona 2 din minge venită
de la adversar. În terenul advers se va efectua blocaj individual pe zonele 3 şi 4.
Variantă : - ridicarea se poate face şi de pe zona 4 cu atac din zona 3 şi 2.

Obs.: Se va ridica alternativ pe zonele 4 şi 3. Se va urmări sincronizarea săriturii

la atac şi simularea hotărâtă a atacului.

81
Lecţia Nr. 21 Metodica predării modelului de joc cu jucătorul din zona 6 retras

Sistemul de apărare cu jucătorul 6 retras fără blocaj. este sistemul folosit în

primul ciclu de învăţare şi de către avansaţi când adversarul trimite mingea uşor sau
cu atac de la mare distanţă de plasă.

Sistemul de apărare cu jucătorul 6 retras la blocaj individual. Se foloseşte sub

două variante:
- cu efectuarea blocajului individual de către jucătorul din zona 3 peste tot;

- cu blocaj individual executat de către jucătorul corespondent (vezi figurile de mai

jos);

82
Lecţia Nr. 22 Metodica predării blocajului colectiv

1. Executanţii sunt dispuşi câte 4 în fiecare jumătate de teren. Unii execută pase cu simularea
loviturii de atac, ceilalţi, din terenul advers, execută deplasarea şi simularea blocajului în doi.

Indicaţii metodice: 2 - 3 execuţii după care se rotează.

2. De o parte a plasei 2 jucători stau pe scaune în picioare în zona 4 şi 2 cu mingea ţinută la
marginea superioară a plasei. În dreptul fiecărei mingi sunt aliniate câte două şiruri de jucători
care execută blocajul în grup, după care schimbă locurile la şirul alăturat.

8 ori fiecare jucător. Se va preciza momentul săriturii la blocaj precum şi sincronizarea săriturii
3. A şi B blochează în doi în zona 3. Apoi A trece în zona 4 alături de H, cu care blochează
autoatacul lui K. B face la fel cu G în zona 2, împotriva atacului lui I. G şi H se plasează în
spatele lui E şi F.

5-6 min.
4. Lovitură de atac din zona 4 şi 2 cu blocaj în doi în zona 2 şi zona 4.

83
Lovitura de atac se va executa alternativ de pe ambele părţi; se va da timp jucătorului la blocaj
din zona 3 să revină la mijlocul terenului. Toţi jucătorii vor trece la mijlocul terenului. Toţi
jucătorii vor trece prin toate zonele de atac şi blocaj.
5. Instructorul pasează lui A1 care atacă. E1 şi H efectuează blocaj în doi. Instructorul pasează
lui B1 care atacă. F1 şi I efectuează blocaj.
Variantă: Instructorul modifică voluntar traiectoria mingii; toate pasele trebuie să fie atacate.

6. În funcţie de semnul pe care-l face instructorul cu mâna, A sau B pasează la E1, respectiv la
C1 care atacă. H merge să execute blocaj în 2 jucători alături de G sau L. Aceştia merg şi se
aşează în spatele lui K.
Variantă: A şi B îşi susţin părţile (A pe C1, B pe E1).

7. Instructorul trimite mingea lui A, care-i pasează lui C sau B. D face blocaj cu H sau cu G.
Variantă: - A porneşte din poziţia 1 (zona 1), apoi din zona 2.
- A pasează din când în când din săritură.

84
Timp de lucru 20 ore
(recomandat)
Rezumat În cadrul procesului instructiv-educativ sunt incluse o serie de alte
acţiuni tehnico-tactice (individuale şi colective) din volei, prezente
de altfel, în programa de educaţie fizică şi sport. Au fost prezentate,
sub forma aceluiaşi algoritm (condiţii de executare, succesiune
metodică de exerciţii pentru învăţare, greşeli frecvente apărute în
execuţie în momente diferite), următoarele acţiuni: serviciul de jos
din faţă, lovitura de atac, blocajul individual şi colectiv, combinaţii
simple în atac, precum şi sistemul de joc cu Z6 retras, a jocului cu
efectiv redus sau cu efectiv complet.
Concluzii Literatura de specialitate dispune de o varietate de mijloace pentru
învăţarea şi perfecţionarea acţiunilor tehnico-tactice. Profesorul
(instructorul) are posibilitatea de a alege, în funcţie de nivelul de
pregătire, de vârsta ale elevilor cu care lucrează, dar şi de
obiectivele de pregătire, cele mai eficiente mijloace pentru a atinge
performanţa în volei.

Teme 1. Prezentaţi o succesiune metodică de 10 exerciţii pentru învăţarea

unui procedeu tehnic la alegere (etapa de iniţiere-fixare)
2. Prezentaţi 5 combinaţii simple în atac (cele mai des întâlnite)

Surse bibliografice - Bachmann, E., Bachmann, M. - “1000 exercices et jeux de volley-

ball”, ed. Vigot, Paris, 1992
- Balaiş, F., Păcuraru, A. – Volei de la selecţie la performanţă, ed.
Academica, Galaţi, 1997
- Ghenadi, V.- “Volei sub formă de joc”, ed. Stadion, Bucureşti, 1971
- Ghenadi, V. (coord.) – Volei - obiectivizarea instruirii, ed. Plumb,
Bacău, 1995
- Iacob I, Braharu, O., Ştirbu, C. - “Volei – caiet de lucrări practice” ”,
ed. Univ. “Al.I.Cuza”, Iaşi,1997

85
Lecţia nr. 23 Metodica predării jocului de volei în lecţia de educaţie fizică. Lecţia
cu o temă

Lecţia cu o singură temă din volei (monosport) poate avea următoarea

structură:
Veriga 1 – organizarea colectivului de elevi;
Veriga 2 - pregătirea organismului pentru efort;
Veriga 3 – influenţarea selectivă a aparatului locomotor;
Veriga 4 – dezvoltarea calităţilor motrice viteză şi îndemânare
Durata: 7-8 min
Obiectiv: îmbunătăţirea indicilor diferitelor forme de manifestare a vitezei
sau îndemânării;
Conţinut: exerciţii speciale (din deprinderile motrice de bază şi utilitar-
aplicative izolate sau sub formă de „ştafete”, jocuri dinamice, parcursuri
aplicative, etc), specifice pentru dezvoltarea celor două calităţi.
Veriga 5 – iniţierea, fixarea, consolidarea sau perfecţionarea unor deprinderi,
priceperi motrice din jocul de volei în veriga a V-a se mai poate folosi jocul bilateral ca
mijloc al consolidării deprinderilor/priceperilor însuşite.
Veriga 7 – revenirea organismului după efort;
Veriga 8 – concluzii şi recomandări.

În cazul în care dorim să dezvoltăm forţa sau rezistenţa., atunci veriga a 4-a
dispare, iar veriga a 5-a îi ia locul, calităţilor motrice revenindu-le veriga a 6-a care
poate avea următorul conţinut:
Veriga 6 – dezvoltarea calităţilor motrice forţă sau rezistenţă
Durata: 5-7 min
Obiectiv: îmbunătăţirea indicilor de modificare a celor două calităţi.
Conţinut:
• Exerciţii speciale (pentru întregul corp sau pentru unele segmente),
subordonate procedeelor metodice folosite;
• Acţiuni motrice (sub formă de deprinderi şi priceperi de bază, utilitar-
aplicative sau sportive) efectuate în condiţii speciale „educării” calităţilor
motrice.
În concluzie, putem afirma că, jocul de volei se poate încadra perfect, ca şi
celelalte jocuri sportive, în lecţia de educaţie fizică.
86
Lecţia Nr. 24 Lecţia cu două teme

Lecţia cu două teme este cel mai des folosită în şcolile noastre. Se poate spune
că este tipul clasic, în care se pot îmbina perfect atletismul şi gimnastica (discipline
majoritare in planul anual) cu jocul de volei.
Lecţia cu două teme - din care una de volei - este asemănătoare cu lecţia
monosport , cu deosebirea că timpul afectat verigii 5 este împărţit in două teme. În
această variantă de lecţie există următoarele posibilităţi:
a. Tema 1. Viteză şi îndemânare
Tema 2. Deprinderi şi /sau priceperi motrice din jocul de volei.
b. Tema 1. Deprinderi şi /sau priceperi din jocul de volei
Tema 2. Forţă sau rezistenţă
c. Tema 1. Deprinderi şi/sau priceperi motrice din atletism
Tema 2. Deprinderi şi /sau priceperi din jocul de volei
d. Tema 1. Deprinderi şi/sau priceperi motrice din gimnastică
Tema 2. Deprinderi şi /sau priceperi din jocul de volei

Au fost alese variantele de lecţii care interesează direct jocul de volei şi locul
acestuia în lecţiile de educaţie fizică. Ideal ar fi să se desfăşoare numai lecţii
monosport – de volei, dar acest lucru nefiind posibil, cea mai bună soluţie este lecţia
cu două teme, din care una de volei. Timpul afectat voleiului este de circa 15-20
minute. Dată fiind dificultatea acestui joc, timpul trebuie valorificat la maxim.

87
Lecţia Nr. 25 Metodica predării jocului de volei în lecţia de ansamblu sportiv

Prezentăm câteva indicaţii metodice care vizează predarea jocului de volei în

ora de activităţi sportive:
- lecţia de activităţi sportive are afectat aprox. 70% din timp pregătirii generale şi
aprox. 30% învăţării elementelor de conţinut ale jocului. Obiectivele instrucitve
privind voleiul se vor armoniza cu cele privind pregătirea generală, urmărindu-
se să se realizeze:
- dezvoltarea capacităţii motrice generale, calităţile motrice de bază şi
dezvoltarea fizică armonioasă;
- învăţarea principalelor acţiuni de joc şi a componentelor acestora în vederea
aplicării şi acţionării organizate în condiţiile jocului bilateral;
- atragerea şi selecţionarea copiilor cu aptitudini pentru practicarea organizată a
voleiului (echipa reprezentativă a şcolii sau în cadrul unităţilor de
performanţă).
- pentru lecţia de activităţi sportive desfăşurată cu întreaga clasă (aici pot fi
incluse şi orele de la opţional) obiectivele instructive legate de volei pot fi o
continuare a obiectivelor realizate în lecţia de educaţie fizică cu intenţia de a
- îmbogăţi bagajul deprinderilor pentru volei;
- uniformiza colectivul clasei;
- pentru lecţia desfăşurată cu grupele de pregătire sportivă prin tratarea
individualizată se urmăreşte progresul rapid al copiilor.
Sunt identificate 3 forme de organizare a colectivului de elevi:
- lucrul global cu toată clasa;
- lucru diferenţiat pe grupe valorice ce asigură un progres mai rapid. Pentru unii
elevi din grupele valorice se va urmări fixarea mai amănunţită a acţiunilor de
bază, pentru alţii consolidarea a 2-3 acţiuni de bază (preluare de sus, servici,
preluare din servici), iar pentru cei din grupa valorică 1 consolidarea acţiunilor
anterioare la care se adaugă lovitura de atac, ridicarea, blocajul individual;
- minicompetiţii cu echipe cu efectiv redus sau 6x6, mixte, echipe inegale de
jucători.
Metodele şi procedeele metodice menţionate pentru lecţia de educaţie fizică
vor fi prezente şi în cadrul lecţiei de ansamblu sportiv, cu accent mai mare pe
exersarea globală şi cea grupată în structuri de acţiuni, oferind avantajul câştigului de
timp şi al însuşirii mai rapide a ansamblului de joc.
88
Lecţia Nr. 26 Metodica pregătirii echipei reprezentative şcolare(ciclu gimnazial)

Organizarea şi conţinutul lecţiilor de activităţi sportive trebuie să asigure

posibilităţile tehnico-tactice de practicare a jocului de volei, în vederea depistării
ulterioare a celor mai talentate elemente şi implicit generarea permanentă a eşalonului
bazei de masă a sportului de performanţă.
Acest proces de instruire, ca orice activitate ce-şi propune să realizeze anumite
obiective, trebuie să primească o organizare şi o planificare progresivă, parcurgându-
se etape sistematizate, impuse în primul rând de particularităţile de vârstă şi sex ale
copiilor.
Iniţiativa, atitudinea activă de participare la diferite acţiuni, cooperarea şi
conlucrare, optimismul şi entuziasmul, cinstea şi corectitudinea, spiritul de disciplină,
dorinţa de afirmare şi de continuă autodepăşire, sunt cerinţe ce revin sistemului
educaţional în ansamblul său şi, respectiv, educaţiei fizice şi sportive în cadrul
organizat al şcolii.
Procesul de instruire din cadrul orelor de activităţi sportive se desfăşoară sub
forma lecţiilor de antrenament, organizate pe clase sau grupe valorice de pregătire,
având drept scop participarea la competiţii.
Grupele – reprezentând unităţi instructive ce au în vedere nivelul de pregătire,
particularităţile de vârstă şi se – se alcătuiesc după criteriul valoric, grupa de bază
constituind-o echipa reprezentativă.
Cerinţa de bază a activităţii sportive de performanţă la nivelul şcolii generale, ca
eşalon al bazei de masă a sportului de performanţă, o reprezintă selecţia şi depistarea
elevilor talentaţi în vederea formării echipei reprezentativei şcolare.
Activitatea de pregătire a echipelor şi chiar participarea la unele întreceri se
poate realiza prin activitatea independentă a elevilor. În general se recomandă ca
instruirea echipelor reprezentative şcolare să fie realizată prin lecţii speciale de
antrenamentul sportiv, ele fiind îndrăgite de elevi şi ar trebui să fie organizate în număr
cât mai mare la nivelul şcolilor de toate gradele.
Pe lângă activitatea de selecţie şi de instruire a elevilor care fac parte din echipa
reprezentativă a şcolii, profesorul de educaţie fizică trebuie să desfăşoare şi alte
activităţi specifice pregătirii şi participării la competiţii.
Aceste activităţi sunt legate de momente diferite ale desfăşurării competiţiilor:
înainte de meci, în timpul meciului şi după încheierea meciului.

89
 Pentru fiecare joc, înainte cu o zi sau două, profesorul va organiza o discuţie cu
componenţii echipei în care, împreună cu aceştia va analiza la un nivel accesibil,
concepţia de joc a viitorului adversar , sistemul de atac şi de apărare, punctele forte şi
cele vulnerabile ale acestuia. În funcţie de aceste aspecte va stabili tactica echipei,
formaţia de bază şi sarcinile de joc pentru fiecare jucător.
Se va anunţa locul şi ora de disputare a jocului, echipamentul de joc şi eventual
alte aspecte organizatorice: locul de adunare, actele de identitate etc.
În şedinţa de pregătire a jocului, profesorul mai poate da indicaţii legate de
alimentaţie, odihnă şi alte aspecte ale refacerii.
De asemenea, această întâlnire poate fi un bun prilej de întărire a pregătirii
psihologice, de dezvoltare a spiritului de echipă şi a dorinţei de victorie.
Înainte de începerea meciului, profesorul rezolvă problemele organizatorice
(prezentarea actelor de legitimare pentru completarea foilor de arbitraj), organizează şi
supraveghează pregătirile echipei.
Încălzirii i se va acorda atenţie deosebită, pentru că efectuarea ei în condiţii
improvizate sau într-un timp insuficient poate compromite din start şansele echipei.
În timpul meciului profesorul conduce echipa în conformitate cu regulamentul în
vigoare. El are posibilitatea de a transmite indicaţii verbale în timpul partidei, care
trebuie să fie constructive şi încurajatoare pentru jucători. Poate cere întreruperea
jocului prin „timpii de odihnă” la care are dreptul fiecare echipă în anumite momente
când acest lucru i se pare necesar: pentru a odihni jucătorii, pentru a da indicaţii tactice
concrete sau pentru a întrerupe jocul adversarilor. Pentru ca aceste întreruperi să fie
benefice, indicaţiile vor fi clare, precise, nu prea multe la număr, iar tonul folosit va fi
unul calm, încurajator.
Tot în limita regulamentului, profesorul poate, de asemenea, să ceară
schimbarea jucătorilor în anumite situaţii cerute de evoluţia jocului. La nivelul echipelor
şcolare, pentru a stimula dorinţa de joc a elevilor, este recomandat ca profesorul să
ofere posibilitatea tuturor componenţilor echipei să ia parte activă la joc.
După terminarea meciului, profesorul va aprecia comportarea echipei, în acelaşi
spirit constructiv indiferent de rezultat, iar la prima întâlnire de după meci va analiza
obiectiv modul în care echipa şi jucătorii şi-au îndeplinit sarcinile de joc. Este bine ca la
această analiză să fie angrenaţi toţi jucătorii care să-şi poată expune şi ei părerile, iar
soluţiile de rezolvare a problemelor care apar să fie găsite împreună.

90
Lecţia Nr. 27 Metodica pregătirii echipei reprezentative şcolare (ciclu liceal)

Sunt vizate o serie de indicaţii metodice în lucrul cu elevii de ciclu liceal:

- recomandăm ca la această vârstă în care elevii au o capacitate motrică
dezvoltată, să se utilizeze exersarea globală a acţiunilor cu finalizare,
interesând mai puţin execuţiile tehnice;
- exersarea în structuri de acţiuni după modelul jocului cu dominantă pe
continuitate: organizarea celor trei lovituri, cu trecerea mingii peste plasă;
- accent deosebit în lecţie pe elementele de întrecere şi organizarea de
minicompetiţii în care să se realizeze solicitare diferenţiată; jocuri cu efectiv
redus şi cu efective inegale;
- dublarea exersării statice cu acţiuni dinamice.
Instruirea trebuie efectuată pe baza operaţiilor (din cadrul modelelor
operaţionale) deoarece astfel se urmăreşte succesiunea precisă şi calea optimă în
instruire. Acest gen de instruire corespunde recomandărilor metodicii moderne din
volei: metoda global şi acţionarea de la general la particular, de la joc la acţiune tactică
şi de aici la componentele acesteia.
În vederea unei activităţi continue se recomandă formarea a două echipe
reprezentative, în caz contrar la absolvirea ciclului gimnazial sau liceal de către elevi,
echipa se poate descompleta, cu urmările în consecinţă. Totodată, ca o variantă, se
recomandă formarea echipei în trepte, pe categorii de clasă.
Pentru uşurarea activităţii la echipa reprezentativă se recomandă o anumită
orientare în cadrul metodicii de la lecţia de educaţie fizică. Dintre aspectele favorizante
menţionăm:
➢ organizarea în lecţie a unor grupe, echipe stabile pe un semestru sau an
şcolar;
➢ organizarea lecţiei de educaţie fizică pe opţiuni;
➢ utilizarea unor forme de autoorganizare şi autoconducere care se pot extinde
şi la echipele reprezentative;
➢ folosirea în lecţie a unor modele de joc asemănătoare cu cele utilizate la
echipa reprezentativă;
➢ amplificarea activităţilor sportive de masă favorizează selecţia elevilor pentru
echipele reprezentative;
➢ necesitatea de a avea un campionat al şcolii, interşcoli.

91
Lecţia Nr. 28 Probe de control

Evaluarea presupune promovarea următoarelor probe de control:

- serviciul în Z1 (de sus din faţă planat) – 5 execuţii;
- complex tehnico-tactic: serviciu planat efectuat din spaţiul de serviciu; deplasare
în Z5 – preluare de jos în Z2 din minge atacată de pe Z2 de un jucător;
deplasare în Z4, atac din minge autoaruncată pe direcţia elanului; deplasare în
Z3 – blocaj individual; deplasare în Z2, ridicare lungă (din Z2 spre Z4) din minge
aruncată de un jucător din Z4;
- joc bilateral.

Promovarea probelor de control (minim nota 5 la fiecare probă) constituie

condiţie de intrare în examenul scris şi reprezintă 50% din nota finală..

Timp de lucru 12 ore

(recomandat)

Rezumat Instruirea în volei trebuie efectuată pe baza operaţiilor (din cadrul

modelelor operaţionale) deoarece astfel se urmăreşte succesiunea
precisă şi calea optimă în instruire.
Metodele şi procedeele metodice menţionate pentru lecţia de
educaţie fizică vor fi prezente şi în cadrul lecţiei cu temă sau teme
din volei şi de ansamblu sportiv. În cadrul lecţiei de educaţie fizică
cu temă din volei, se poate alege lucrul frontal, individual, dar şi
exersare globală şi grupată a unor structuri de acţiuni, oferind
avantajul câştigului de timp şi al însuşirii mai rapide a ansamblului
de joc.
Organizarea şi conţinutul lecţiilor de activităţi sportive trebuie să
asigure posibilităţile tehnico-tactice de practicare a jocului de volei,
în vederea depistării ulterioare a celor mai talentate elemente şi
implicit generarea permanentă a eşalonului bazei de masă a
sportului de performanţă.
Acest proces de instruire, ca orice activitate ce-şi propune să
realizeze anumite obiective, trebuie să primească o organizare şi o
planificare progresivă, parcurgându-se etape sistematizate, impuse
în primul rând de particularităţile de vârstă şi sex ale copiilor.
Procesul de instruire din cadrul orelor de activităţi sportive se
desfăşoară sub forma lecţiilor de antrenament, organizate pe clase
sau grupe valorice de pregătire, având drept scop participarea la
competiţii.
Concluzii Este bine cunoscut faptul că, dintre toate conţinuturile cuprinse în
programa şcolară, jocul sportiv reprezintă principalul punct de
interes pentru elevii de toate vârstele şi de ambele sexe. Această
atractivitate se justifică prin aceea că practicarea unui joc
realizează, în condiţii superioare, dorinţele elevilor pentru
destindere şi recreere, aspecte de mare importanţă dacă avem în

92
 vedere intensele solicitări intelectuale impuse de programul şcolar.
Profitând de cadrul favorizant, oferit de practicarea jocurilor
sportive, profesorul trebuie să utilizeze procedeele tehnice şi în
scopul dezvoltării unor calităţi motrice şi a formării unor deprinderi
de bază şi specifice.

Teme 3. Prezentaţi principalele aspecte ale lecţiei cu două teme din volei
4. Prezentaţi particularităţile elevilor din echipa reprezentativă (ciclu
la alegere)

Surse bibliografice - Balaiş, F., Păcuraru, A. – Volei de la selecţie la performanţă, ed.

Academica, Galaţi, 1997
- Albu, C. - Educaţia fizică la clasele V – VIII, Editura Sport-Turism,
Bucureşti, 1977
- Grapă, F., Mârza, D. – Volei în învăţământ, ed. Plumb, Bacău,
1996
- Rusu F. - Curs de volei, ed. Casa Cărţii de Ştiinţă Cluj-Napoca,
2007
- Scarlat, E. - “Lecţia de educaţie fizică – metode şi mijloace”, ed.
Sport-Turism, Bucureşti, 1981
- Scarlat, E. - Educaţia fizică a copiilor de vârstă şcolară, ed.
EDITIS, Bucureşti, 1993
- Scarlat, E., Scarlat, M. B. - Educaţie fizică şi sport, ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2002
- Stroie, Ş., Şerban, M.H., Croitoru, D., Dina, G., Volei. Îndrumar
metodic. Bucureşti, A.N.E.F.S., 1994
- Volei - Orientare metodică unitară. Bucureşti, FRV, Colegiul
Central al Antrenorilor, 1991

93
Bibliografie generală:
✓ Albu, C. - Educaţia fizică la clasele V – VIII, ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1997
✓ Bachmann, E., Bachmann, M. - 1000 exercices et jeux de volley-ball, ed. Vigot,
Paris, 1992
✓ Balaiş, F. - Îndrumar practico-metodic -volei, ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1975
✓ Balaiş, F., Păcuraru, A. – Volei de la selecţie la performanţă, ed. Academica,
Galaţi, 1997
✓ Braharu, O., Ştirbu, C. – Volei pentru toţi, ed. Casa de Editură Venus, Iaşi, 2002
✓ Chirilă, M., Pavelescu, D., Rusu, D., Rancea, A., Popovici, I., Abalaşei, B., Rusu,
O., Ştirbu, C. (2003). Compendiu de regulamente la jocurile sportive adaptate
condiţiilor din şcolile din România (gimnaziu), Editura Fundaţiei „Altius Academy”,
Iaşi
✓ Dragnea, A. – Antrenamentul sportiv, ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996
✓ Ghenadi, V.- Volei sub formă de joc, ed. Stadion, Bucureşti, 1971
✓ Ghenadi, V., Gârleanu, D., Ciuhureanu, I., Grapă, F., Ene, G., Steribaum, P.,
Mârza, D. – Volei - obiectivizarea instruirii, ed. Plumb, Bacău, 1995
✓ Ghibu, V. - Minivolei, ediţia a II-a, ed. Sport-Turism, Bucureşti,1980
✓ Grapă, F., Mârza, D. – Volei în învăţământ, ed. Plumb, Bacău, 1996
✓ Hanţiu, I. (2002) - Jocuri de mişcare, Editura Universităţii din Oradea
✓ Iacob I, Braharu, O., Ştirbu, C. - Volei – caiet de lucrări practice, ed. Univ.
“Al.I.Cuza”, Iaşi,1997
✓ Iacob, I., Păcuraru, A. - Curs de volei, ed. Univ. “Al.I.Cuza”, Iaşi, 2004
✓ Murafa N, Stroie, Ş.. - Jocul de volei, ed. U.C.F.S., Bucureşti, 1967
✓ Păcuraru A, Balaiş, F, Iacob, I,Braharu, O. - Manualul profesorului de volei, ed.
Helios, Iaşi, 2000
✓ Păcuraru, A. – Volei – tehnică şi tactică, ed. Fundaţiei Universitare, Galaţi, 2002
✓ Rusu F. - Curs de volei, ed. Casa Cărţii de Ştiinţă Cluj-Napoca, 2007
✓ Sabău, G. - Jocurile dinamice şi deprinderile motrice, ed.GMY, Cluj-Napoca, 2006
✓ Scarlat, E. - “Volei – pregătirea echipelor şcolare”, ed. Stadion, Bucureşti, 1973
✓ Scarlat, E. - Lecţia de educaţie fizică – metode şi mijloace, ed. Sport-Turism,
Bucureşti, 1981
✓ Scarlat, E. - Educaţia fizică a copiilor de vârstă şcolară, ed. EDITIS, Bucureşti,
1993
✓ Scarlat, E., Scarlat, M. B. - Educaţie fizică şi sport, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2002
94
✓ Stroie, Ş., Şerban, M.H., Croitoru, D., Dina, G. - Volei. Îndrumar metodic.
Bucureşti, A.N.E.F.S., 1994
✓ Surugiu V, Tărăchilă N - Antrenament, exerciţii, jocuri, ediţia a II-a, ed. C.N.E.F.S.,
Bucureşti, 1969
✓ Şchiopu, U., Verza, E. - Psihologia vârstelor – ciclurile vieţii, Ediţia a III-a (revizuită),
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997
✓ Ştirbu, C., Puni, R. - Tehnica jocului de volei, ed. Tehnopress, Iaşi, 2009
✓ Ştirbu, C., Rusu, O. - Volei în C.M. Rus (coord.), Pentru profesorul de educaţie
fizică şi sport. Mijloace utilizate în şcoală, editura Universităţii „Al.I.Cuza” Iaşi, 2010,
p. 593- 726.
✓ Tărchilă, N.; Şerban, M. – Volei pentru juniori, editura Sport-Turism, Bucureşti,
1975
✓ Zapletal, M. - Mică enciclopedie a jocurilor, ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1980
✓ Volei - Orientare metodică unitară. Bucureşti, FRV, Colegiul Central al Antrenorilor,
1991
✓ Wick, W. şi colab. - Concepţia de joc şi pregătire, ed. C.C.P.S., Bucureşti, 1996
✓ www.fivb.org
✓ www.frv.ro
✓ * * * Regulamentul jocului de volei – F.I.V.B 2011
✓ xxx – Programa de educaţie fizică şi sport, Ministerul Educaţei şi Cercetării, 2013

95
LEGENDA

- deplasarea jucătorului

- traiectoria mingii

- lovitură de atac

- orientarea jucătorului

- locul de unde pleacă mingea

- poziţia viitoare a jucătorului

- pas de control

- blocaj individual

- blocaj colectiv

96