Sunteți pe pagina 1din 8

EVOLUŢIA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE

Sectiunea I - Notiunea, obiectul si continutul administratiei publice

1.     Etimologia.

Dreptul administrativ, nu poate fi studiat si aplicat in afara relatiilor


sociale carora li se adreseaza si pe care le reglementeaza. Identificarea
obiectului specific de reglementare presupune inainte de toate,
fundamentarea notiunii centrale din sfera de cuprindere a acestui drept.

In dreptul administrativ, valoarea de notiune centrala este reprezentata


de sintagma 'administratie publica'. Intelegerea notiunii administratiei
publice este posibila daca se porneste de la notiunea generala de
administratie, pentru ca in functie de aceasta sa se desemneze ceea ce
este specific administratiei publice.

Etimologic, cuvantul administratie provine din limba latina si este format


din prepozitia ad=la, catre si minister=servitor, supus mai mic. De aici
cuvantul administer, care apare intr-o semnificatie directa: ajutor al cuiva,
slujitor, executant.

Plecandu-se de la sensul etimologic, cuvantul administratie a ajuns cu


timpul sa desemneze orice fel de activitate care este indeplinita la ordinele
cuiva.

Administratia poate fi particulara sau publica. Ceea ce ne poate fi de


folos in aceasta privinta este notiunea de fapt administrativ.

Faptul administrativ este un fapt social, ceea ce inseamna ca, acesta nu


poate exista decat in cadrul unei grupari sociale stabile. Trasaturile sale
caracteristice subliniaza deosebirile esentiale dintre cele doua tipuri de
administratie.

Daca gruparea sociala are caracter particular si urmareste realizarea


unor interese particulare, administratia respectiva este o administratie
particulara.
Daca gruparea sociala se constituie dupa criterii politice urmarind
realizarea unui interes general, administratia va avea un caracter public, iar
functionarii vor fi publici.

2.     Notiunea de administratie publica.

Notiunea de administratie publica, este categorie distincta fata de


categoria administratiilor particulare. Aceasta notiune trebuie definita atat
ca activitate, cat si ca sistem de organizare.

In sensul de activitate, notiunea administratiei publice este fixata de


Legea nr.37 din 1990, cu privire la organizarea si functionarea guvernului,
care arata in art.1 ca 'guvernul exercita administratia publica pe intreg
teritoriu tarii'. In cadrul aceleiasi legi, art.14, se arata ca, guvernului ii
revine atributia 'de a asigura executarea de catre administratia publica, a
legilor si a celorlalte dispozitii normative date in aplicarea acestora'. Analiza
acestui text evidentiaza faptul ca, administratia publica este alcatuita dintr-
un sistem de organe care au menirea de a organiza executarea legii si a
executa legea.

3.     Obiectul administratiei publice.

Scopul si ratiunea administratiei publice este servirea interesului


colectiv. Interesul colectiv este altceva decat interesul general al societatii
organizate in stat.

Administratia publica realizeaza interesul general, care este exprimat


prin

lege, printr-o activitate de organizare si executare a legii.

Administratia publica are ca obiect realizarea valorilor care exprima


interesele generale ale societatii organizate in stat, dar si ale unor
colectivitati distincte, necunoscute ca atare de stat, valori care sunt
formulate prin legi de organele puterii legiuitoare. In sinteza, obiectul
administratiei publice il reprezinta actiunea de organizare si
executare a legii.
4.     Continutul administratiei publice.

Din punct de vedere al continutului administratiei publice, se disting


doua mari categorii de activitati:

-         activitati cu caracter de dispozitie;

-         activitati cu caracter de prestatie.

a)    Activitati cu caracter de dispozitie.

Activitatea de organizare si de executare a legii presupune, stabilirea


comportamentului pe care trebuie sa-l urmeze subiectii de drept (persoane
fizice si juridice). Administratia publica ca autoritate, pe baza si-n
executarea legii, solicita persoanelor fizice sau juridice sa urmeze o
anumita conduita, care presupune o actiune permisiva sau o interdictie in
comportamentul social.

Activitatea executiva cu caracter de dispozitie se realizeaza prin acte


juridice si prin fapte materiale de catre organele administratiei publice, de
functionarii acestora.

b)    Activitati executive cu caracter de prestatie.

Activitatea prestatoare se realizeaza in limitele legii sau la cererea


persoanelor fizice si persoanelor juridice si chiar a diferitelor organe ale
statului.

Organele administratiei publice si functionarii acestora sunt abilitate sa


realizeze prestatii publice in cele mai diverse domenii: gospodarie comunala
si locativa, ocrotirea mediului ambiant, servicii postale, transport in comun,
televiziune, radio, asistenta medicala, activitati culturale, sportive,
educative, etc.

Activitatile executive cu caracter de prestatie se realizeaza atat prin acte


juridice, cat si prin operatii materiale.
In concluzie, administratia publica poate fi definita si
caracterizata ca activitate de organizare si de executare in concret
a legii, cu caracter dispozitiv si prestator, care se realizeaza de
catre autoritatile administratiei publice, dar si de alte organe ale
statului si chiar de organizatii particulare.

Sectiunea a II-a - Privire istorica privind evolutia administratiei


publice in Romania.
Sectiunea a II-a - Privire istorica privind evolutia administratiei publice in
Romania

1.     Administratia publica pana la Regulamentul Organic (1831-1832).

Istoria de inceput - ca de altfel si peste timp - este strans legata de


viata, moravurile, legile si dreptul poporului roman asupra destinelor sale.

Existenta si evolutia societatii omenesti nu poate fi conceputa fara


asigurarea linistii si ordinii publice, fara recunoasterea si respectarea
personalitatii umane, atribute fundamentale ale oricarei comunitati
omenesti.

Daca avem in vedere, sensul strict etimologic al termenului de


'administratie', trebuie sa admitem ca, o anume administratie a existat si in
comuna primitiva, la nivelul gintii, tribului si apoi al uniunilor de triburi. Este
greu sa 'delimitam', prin prisma notiunilor contemporane, realitatile
societatii prestatale, dar nici un cercetator nu se indoieste ca, in acea
organizare s-au gasit germenii pentru activitatea politica, legislativa,
judecatoreasca si administrativa.

Juridic si social, organele carora le era incredintata pastrarea ordinii


publice, indeosebi, conducatorii obstii, aveau menirea sa oranduiasca viata
comunitatii, sa-i asigure traiul cotidian, ordinea si linistea necesare.

De aici, nu trebuie inteles ca, in oranduirea gentilica - tribala a existat o


administratie sub forma unui aparat specializat, ca in oranduirile social-
istorice, ulterioare.

Catre sfarsitul oranduirii comunei primitive, mijloacele de munca se


imbunatatesc si se perfectioneaza, conducand la transformarea produselor
in marfuri, la aparitia schimbului, a banilor si a proprietatii private,
elemente care au facut posibila afirmarea unor noi realitati economice si
sociale.

Pe fondul acestor prefaceri si in scopul solutionarii noilor imperative ale


progresului uman, apare cea mai complexa suprastructura din istoria
societatii, anume statul.

In vederea conservarii unitatii si integritatii statale, au fost create


institutii specializate, armata, iar pentru asigurarea linistii si ordinii fara de
care nici o societate nu se poate mentine si dezvolta, sunt infiintate, politia,
justitia si inchisorile.

Se poate cu usurinta intui ca, in intreg mileniul intai de dupa retragerea


romana de pe pamanturile Daciei, serviciile administrative au fost asigurate
de obstea valida, obicei transmis peste veacuri pana azi.

In secolele XVII-XVIII, Principatele Romanesti, Moldova si Muntenia, nu


aveau o administratie propriu-zisa, asemanatoare celei moderne. Ordinea
publica, siguranta persoanelor si a bunurilor erau incredintate capilor ostirii.
In Moldova, capul politiei era Hatmanul, iar in Muntenia, marele Spatar. Ei
aveau in subordine pe ispravnici si parcalabi, pe privighetorii ocoalelor,
capitanii de oras si de frontiera, polcovnicii de potera, precum si pe
seimeni, zapcii si strajeri.

2.     Administratia publica pana la Unirea Principatelor Romane.

Regulamentul Organic a fost pus in aplicare in Muntenia in iulie 1830 si


in Moldova, la 4 ianuarie 1832. Este prima lege care organizeaza
administrativ cele doua principate. In Regulamentul Organic gasim geneza
guvernului si a ministerelor. Guvernul era numit sfatul administrativ,
compus din marele vornic, marele vistier si secretarul sfatului.

presedintia Domnului care convoca sfatul administrativ ordinar.

Separarea administratiei de justitie prin crearea de judecatorii si de


instante judecatoresti si interzicerea organelor administrative de a judeca,
a fost concretizata in Regulamentul Organic.
In cadrul organizarii administrative a celor doua principate a fost
infiintata politia in orase si judete.

3.     Administratia publica de la Unirea Principatelor pana in


perioada regimurilor autoritare

Administratia publica centrala este reprezentata de Guvern. Guvernul


propriu-zis apare ca o creatie a Unirii Principatelor in urma Statutului
dezvoltator al Conventiei de la Paris din 1858 care foloseste termenul de
Guvern si pe acela de prim-ministru, functie in care pentru prima data a
fost numit Mihail Kogalniceanu.

In conformitate cu Constitutia din 1866, considerata de drept prima


Constitutie a statului roman, puterea executiva apartine domnului, care o
exercita prin Guvern, cu ajutorul membrilor acestuia, care erau ministri.

Administratia locala a fost reorganizata, prin Legea Comunala din 1


aprilie 1864 si Legea privind infiintarea consiliilor judetene din 2 aprilie
1864.

In aceasta perioada istorica, legea lui Vasile Lascar din 19 decembrie


1902, unifica politia administrativa si comunala. Este prima lege organica a
politiei care inalta edificiul politiei generale a statului pe o temelie unitara,
conceputa pe realitati romanesti si dupa principii stiintifice moderne.

Potrivit Constitutiei din 1923, socotita a fi cea mai democratica din


Europa acelor ani, guvernul exercita puterea executiva in numele regelui,
iar atunci cand se intruneau, alcatuia Consiliul de Ministri, care era prezidat
de acela care era insarcinat de rege cu formarea guvernului.

4.     Administratia publica in regimurile politice totalitare.

A.   Dictatura regala.

In 10-11 februarie 1938, se instaureaza in Romania, un regim autoritar


prin proclamarea dictaturii regale. Din punct de vedere al dezvoltarii
dreptului, aceasta perioada se distinge printr-o intensa activitate de
codificare si prin introducerea in dreptul nostru a unor principii si institutii
noi, legate de instaurarea regimului de autoritate. Caracteristica esentiala a
noului regim instaurat este restrangerea drepturilor si libertatilor
democratice, renuntarea la unele principii clasice ale democratiei burgheze.

In primul rand, intra in vigoare o noua Constitutie, la 27 februarie 1938,


care reprezinta un pas inapoi in ce priveste viata democratica in Romania.

B.    Dictatura militara.

La 8 septembrie 1940, prin decretul Regal nr.3052, a fost suspendata


Constitutia din 1938, se dizolva Parlamentul si guvernarea tarii se
realizeaza fara existenta unei constitutii. La baza noului regim constitutional
se gasesc decrete-legi din septembrie 1940.

C.   Dictatura comunista.

Dupa 23 august 1944, dreptul a contribuit la desfasurarea proceselor


postbelice asa cum au fost impuse de puterea sovietica si aduse la
indeplinire de noile autoritati. Din punct de vedere al izvoarelor, dreptul
acestei etape a avut ca trasatura fundamentala abrogarea legislatiei din
perioada dictaturii militare.

Dupa alegerile din noiembrie 1946 si abolirea monarhiei de la 30


decembrie 1947, a fost adoptata Constitutia din 13 aprilie 1948, care
prevedea ca, guvernul este organul suprem executiv si administrativ, fiind
compus din: primul ministru, vicepresedinti si ministri. Termenul de
'Guvern' era echivalent cu acela de 'Consiliu de Ministri', iar termenul de
'Presedinte al Consiliului de Ministri' cu acela de 'Prim-ministru'.

Guvernul era abilitat sa organizeze si sa conduca administratia statului,


coordona activitatea ministerelor, dirija si planifica economia nationala,
precum si finantele publice, organiza armata si stabilea institutiile ordinii si
linistii publice.

In anul 1952, este elaborata si intra in vigoare Constitutia care renunta


la ambiguitatea terminologica, mentinand denumirea de Consiliu de
Ministri, dar adaugand ca, in compunere intra presedintele sau,
vicepresedintii si ministrii.
Constitutia din 1965, a accentuat centralizarea conducerii in toate
domeniile de activitate, intarirea rolului partidului comunist, partid unic de
guvernamant.

5. Administratia publica din Romania dupa prabusirea regimului

     totalitar.

Dupa inlaturarea de la putere a regimului comunist si dizolvarea


acestuia, au fost abrogate din Constitutie, celelalte legi ori alte acte
normative referitoare la organele centrale si locale ale puterii si
administratiei de stat, normele care incatusau functionarea in conditii
democratice a administratiei.

Constitutia din anul 1991 revizuita in 2003 aduce importante inovatii cu


privire la organizarea si functionarea Guvernului Romaniei, actele pe care
acesta le emite, raporturile cu Parlamentul sau cu Presedintele.

In esenta, Constitutia prevede ca, guvernul exercita conducerea


generala a administratiei publice si asigura realizarea politicii interne si
externe a tarii.

CLIPA LUCIAN-GABRIEL

AP

AN1

GR1