Cristalizarea primara a sistemelor metalice

•Cristalizarea metalelor si aliajelor reprezinta procesul de formare a structurilor

cristaline ordonate in stare solida, din structuri initiale mai putin ordonate aflate in
stare gazoasa, lichida sau solida.

•Se pot distinge 3 procese de cristalizare

- Cristalizare din stare de vapori prin condensare

- Cristalizare din topitura prin solidificare
- Cristalizare direct din stare solida prin procese de recristalizare, ca urmare a
aplicarii unor tratamente termice specific.
Prin solidificarea metalelor lichide se poate obține:

-un solid cristalin;

-un solid amorf.

Dacă răcirea lichidului are loc lent, solidificarea se numește cristalizare,

rezultatul fiind formarea unei structuri cristaline.

Dacă răcirea are loc rapid (>106 ºC/s) se obține o structură amorfă. Ordinea
pe scurtă distanță conferă acestei structuri o aparență sticloasă.
Comparație între același metal cu structură cristalină și amorfă
Structura necristalina a sticlei este mult mai dezordonata si neregulata
 Cristalizarea cuprinde două etape importante:

-formarea germenilor de cristalizare (germinarea)

-creşterea germenilor de cristalizare.

• Germinarea are loc când o cantitate mică de solid se formează din lichid.

•Creșterea solidului are loc pe măsură ce atomii din lichid se atașează la

microvolumul de solid format prin germinare, până când nu mai ramâne
lichid.
 Cristalizarea poate să fie:
- primară,
- secundară.

Cristalizarea primară sau solidificarea este formarea din stare lichidă prin
germinare a unei structuri noi, solide.

Cristalizarea secundară sau recristalizarea se formează în stare

solidă, dintr-un material deja solidificat, printr-o transformare în
stare solidă, ca de exemplu în timpul încălzirii unui material
ecruisat sau a deformărilor plastice la cald.
 3.1. CRISTALIZAREA PRIMARA. GRAD DE SUBRACIRE

• Cristalizarea primara reprezinta procesul de formare a grauntilor cristalini

(cristalite) prin solidificarea unei topituri metalice.

Acest proces poate fi analizat cu ajutorul curbelor de racire;

pentru un metal pur, curba de racier are aspectul din figura 1.
Temperatura de solidificare va coincide cu temperature de topire numai daca
incalzirea sau racirea se vor efectua cu viteze foarte mici. Deoarece in practica
aceasta conditie nu este respectata, apare o diferenta intre temperatura teoretica
TS si temperature reala de solidificare Tr , numita grad de subracire:

ΔT = TS - Tr
Deoarece in practica aceasta conditie nu este respectata, apare o diferenta
intre temperature teoretica TS si temperature reala de solidificare Tr , numita
grad de subracire:

ΔT = TS - Tr

Fenomenul de subracire caracterizeaza toate transformarile la raciere ale

metalelor (atat solidificarea cat si transformarile in stare solida).
 3.2. TERMODINAMICA SOLIDIFICARII

Starea unui sistem condensat format dintr-un numar mare de atomi este
caracterizata cu ajutorul energiei libere Helmholtz definita cu relatia:

F=U–TS,

in care:
U este energia interna a sistemului,
T - temperatura absoluta,
S - entropia.
Din punct de vedere termodinamic starea cea mai stabila este cea cu cea
mai mica energie libera. Ca urmare, orice transformare care decurge
spontan este determinata de faptul ca starea care rezulta din transformare
are o energie libera mai mica decat starea initiala. Cu alte cuvinte diferenta
dintre energiile lor libere se constituie in forta motrice a transformarii.
Considerand un sistem alcatuit din doua faze lichid si solid si notand cu Fs si
Fl energiile lor libere, se constata ca la cresterea temperaturii ambele energii
scad, dar scade mai rapid Fl, ca in figura
Variatia cu temperatura a energiei libere a starii lichide si solide
a unui sistem monofazic.
Rezulta ca exista numai o temperatura la care faza solida se afla in echilibru
ce cea lichida Ts; la aceasta temperatura energiile libere ale celor doua faze sunt
egale.

Pentru ca solidificarea sa se produca este necesar ca temperatura sa scada

sub Ts, deci sa fie subracita topitura, astfel incit sa apara o diferenta
F=Fl -Fs
Care reprezinta forta motrice a transformarii.
 La solidificare energia interna a sistemului scade cu o cantitate denumita
caldura latenta de solidificare
ΔF este dependenta de gradul de subracire si de caldura latenta de
solidificare:

Cu cat gradul de subracire termica este mai mare cu atat F este mai mare.
Pentru solidificare este necesar ca Fs < Fl, dar si in acest caz solidificarea
nu incepe de la sine, ci este necesara activarea procesului
In topituri, pozitiile de echilibru ale atomilor sunt caracterizate prin energii
minime ca si in solide.

In topituri, pozitiile de echilibru ale atomilor sunt caracterizate prin energii

minime ca si in solide. Variatia energiei de interactiune dintre atomii topiturii
in functie de distanta dintre ei este o curba cu minim energetic, o curba
asemanatoare caracterizand si starea solida.
Variatia energiei U cu distanta x dintr-un corp se reprezinta printr-o curba
cu doua minime, primul corespunzator starii solide, al doilea starii lichide
ca in figura de mai jos:
Variatia energiei de interactiune a starii lichide si solide cu distanta
interatomica x.
a).Tr < Ts; b).Tr = Ts; c). Tr > Ts
La Ts > Tr minimul energetic este Us ceea ce arata ca in echilibru energetic
este starea solida.
La Ts=Tr, minimele fiind egale, sistemul este metastabil putand oricand sa
treaca in stare solida sau lichida.
La Ts < Tl lichidul fiind supraincalzit este mai stabil in stare lichida.

Solidificarea se va produce in primul caz cand materialul este subracit si cand

atomii topiturii primesc o energie egala cu Uas pentru a putea depasi bariera de
potential dintre cele doua minime.
Acest proces se numeste activare, iar Qas energie de activare pentru
solidificare.

Activarea transformarilor la solidificare se face pe seama fluctuatiilor de

energie in microvolumele topiturii metalice, iar price surplus de energie existent
intr-un microvolum poate fi suficient pentru activarea cristalizarii.
 3.3. Mecanismele solidificarii in sistemele metalice

• Solidificarea este formata din doua procese successive:

• nucleerea (sau germinarea)
• si cresterea germenilor pana la dimensiunile finale ale grauntilor.

t1 – metal topit t2 – centri de t3 – germeni de t4 - dendrite t5 – graunti cristalini

cristalizare cristalizare (cristalite)
•Micsorand temperatura unei topituri, in volumul acesteia au loc fluctuatii de
energie, in urma carora, la atingerea temperaturii reale de solidificare, in
masa topiturii iau nastere mici aranjamente de atomi ce corespund
sistemului de cristalizare denumite centre de cristalizare. Ele sunt instabile
in topitura adiacenta datorita mentinerii inca a unei mobilitati mari a atomilor.
•Prin raciere ulterioara, centrele de cristalizare devin stabile, capabile sa se
dezvolte, formand germeni sau nuclee de cristalizare. Acestia au dimensiuni
critice si se dezvolta intai pe directii principale, secundare, tertiare, etc.,
formand dendrite.
•In final intreg lichidul solidifica si se obtin graunti cristalini sau cristalite.
Germinarea omogenă sau spontană presupune existenţa unui lichid pur şi
omogen, adică în interiorul lui nu se află particule străine, în stare solidă, care să
joace rol de postamente pentru formarea germenilor de cristalizare.

Germinarea neomogenă, eterogenă sau forţată presupune existenţa în interiorul

lichidului ce urmează a se cristaliza, a unor particule solide, cu rol de postament
pentru formarea germenilor.
 În practică ne întâlnim de cele mai multe ori cu un lichid care nu este pur şi
conţine particule în masa lui, ce vor constitui postamente pentru formarea pe ele
a germenilor cristalini .

Germenii cristalini sunt grupari de atomi care prezinta aranjamentul specific al

viitoarei retele cristaline

Modificarea sau inocularea înseamnă introducerea în mod intenţionat în

topitură a unor germeni artificiali.
 Substanţele care se introduc în topitură se numesc modificatori

Astfel se sporeşte numărul centrelor de de cristalizare şi se poate obţine o

structură mult mai fină.
 Chiar dacă se introduce o cantitate foarte mică
de modificatori (0,02...0,05 %) se observă o
diferență semnificativă în mărimea și
uniformitatea grăunților.

In cazul în care nu se introduc modificatori (a),

germinarea decurge eterogen, începând de la
pereții formei.
Secțiune prin lingou turnat din În cazul (b), solidificarea a avut loc în aceleași

aluminiu: condiții, doar că în lichid au fost introduse

particule fine de TiB2, care au acționat ca și
a)fără modificatori
impurități pentru germinarea eterogenă a fazei
b)cu modificatori pentru pentru
solide în interiorul topiturii.
rafinarea structurii
Microscopie electronică a unei dendrite în oțel
Reprezentarea schematic ă a unei dendrite, în
spaţiu (a), în plan (b)
Creşterea simultană a cristalelor
dendritice vecine
Dendrite de Cu şi Ni