1. Din punctul meu de vedere, poezia are rolul de a încuraja apelarea la creativitate, dezvoltând totodată atât libera exprimare, cât și imaginația. 2. În opinia mea, sunetele emise de instrumentele muzicale au fost folosite mereu de-a lungul istoriei pentru a exprima stări de spirit. De pildă, vioara redă duioșia, visarea și, la polul opus, forța și măreția. Pianul transmite de cele mai multe ori tristețe și melancolie, spre deosebire de tonul jucăuș și vesel al saxofonului. De asemenea, harpa arată melancolie și împăcare, transpunând cititorul într-o lume feerică și uneori chiar utopică. Este un fapt cunoscut că în cultura spaniolă și sud-americană (latino), chitara este un element central în dansurile tradiționale, aceasta exprimând forța, pasiunea și dorința de viață. Cu toate acestea, în alte contexte, chitara poate indica și sensibilitate. Cerințe după text: 1. „O carte de buzunar,/ O carte mică, o cărticică”. 2. Diminutivele din text sunt: „cărticică”, „violoncel” și „brotăcel”. Acestea au fost folosite pentru a accentua dragostea autorului față de cititor, dar și față de opera sa. 3. Titlul „Cuvânt” este format dintr-un substantiv comun simplu, nearticulat („cuvânt”). Acesta prefigurează contextul operei, informând cititorul în prealabil despre conținutul acesteia. Din punct de vedere semantic, titlul exprimă dorința autorului de a face o operă reușită, care sa îl satisfacă pe cititor. 4. Potrivit poetului, actul creației literare se realizează prin puterea cuvântului. De menționat este faptul că prin vocativul „cititorule” se evidențiază strânsa legătură dintre autor și cititor. Această legătură poate fi considerată drept o punte peste timp, făcând ca generații de cititori să intre în „rezonanță” cu semnificațiile unui text literar. Astfel, putem afirma că tema abordata de Tudor Arghezi în această poezie este strânsa și dependenta relație autor-cititor (emițător-receptor).