Contabilitatea Cheltuielilor Veniturilor Si Rezultatelor La SC Elsid SA Titu

CONTABILITATEA CHELTUIELILOR, VENITURILOR ŞI REZULTATELOR LA S.C. ELSID S.A.
TITU
INTRODUCERE
PREZENTAREA SOCIETĂŢII
SCOPUL ŞI OBIECTIVELE LUCRARII
Activitatea oricărei întreprinderi este constituită din diferite procese

transformatoare care generează consumuri (cheltuieli) şi în acelaşi timp produc
rezultate (venituri). După natura lor, aceste procese se pot grupa în activitatea de
exploatare, activitatea financiară şi activitatea extraordinară.
Scopul acestei lucrări este cel de aprofundare şi înţelegere a caracteristicilor
organizatorice ale contabilităţii cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor efectuate la
SC ELSID SA TITU.
Obiectivul lucrării constă în prezentarea cheltuielilor, veniturilor şi
rezultatelor din punct de vedere teoretic al contabilităţii financiare, din punctul de
vedere al aplicării lor la SC ELSID SA TITU şi prin prisma analizei indicatorilor
de cheltuieli, venituri şi rezultate.
Contabilitatea financiară descrie circuitul patrimonial al întreprinderii luat în
totalitate şi structuralitate. Obiectul sau principal îl constituie furnizarea de
informaţii sintetice privind poziţia financiară, performanţele şi modificările poziţiei
financiare. Informaţia contabilă, pe lângă o utilizare internă de către management
3
CONTABILITATEA CHELTUIELILOR, VENITURILOR ŞI REZULTATELOR LA S.C. ELSID S.A. TITU
este destinată utilizatorilor externi definiţi de : investitorii de capital, bancherii,

angajaţii, furnizorii, clienţii, guvernul şi organele sale, precum şi publicul.
Relaţiile delimitate şi evidenţiate în contabilitate au o determinare obiectivă,
iar faptul că ele apar la intersecţia întreprinderii cu terţii sunt divulgabile integral.
Pornind de la această stare, contabilitatea este standardizată, adică se bazează pe
norme privind producţia, reprezentarea şi utilizarea informaţiilor.
În România, potrivit reglementărilor contabile în vigoare au fost adoptate
doua sisteme de contabilitate financiară opozabile întreprinderilor, denumite :
sistemul dezvoltat, bazat pe prevederile din Directiva a IV- a CEE şi din
Standardele Internaţionale de Contabilitate şi sistemul simplificat, armonizat cu
Directivele contabile europene .
În acest sens prin Ordinul nr.94/29.01.2001 Ministerul Finanţelor Publice a
aprobat Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor
Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate.
4
PREZENTAREA S.C. ELSID S.A. TITU,

MODUL DE ORGANIZARE ŞI OBIECTUL DE
ACTIVITATE
SC ELSID SA TITU a fost înfiinţată în anul 1982 prin DCS 292/10.08.1982,

ca întreprindere proprietate de stat sub denumirea de „INTREPRINDEREA DE
ELECTROZI SIDERURGICI TITU”.
În anul 1991 conform Legii nr.15/1990 Întreprinderea de Electrozi s-a
transformat în „Societate comercială pe acţiuni” având ca obiect de activitate
iniţial „Producerea şi comercializarea electrozilor siderurgici grafitaţi, cocsului de
petrol calcinant şi a altor produse carbonice secundare”.
Este o societate deţinută public, conform tehnologiei prevăzută în OUG nr.
28 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele
reglementate.
Societatea este persoana juridică română şi îşi desfăşoară activitatea în
conformitate cu legile române în vigoare, cu codul comercial român şi cu statutul
societăţii, obligaţiile sociale fiind garantate cu patrimoniul social al societăţii.
Societatea are sediul social în România, judeţul Dâmboviţa, oraş TITU, str.
Unirii nr. 5.
Societatea SC ELSID SA TITU este înmatriculată la Oficiul Registrului
Comerţului sub numărul J15/373/1991, are codul unic de înregistrare R 943038 şi
este înregistrată la Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor
5
Publice şi Controlului Financiar Fiscal Dâmboviţa în baza adresei numărul

27153C/24.10.2000 .
Obiectul de activitate: Societatea are prevăzut în statut şi în cererea de
înmatriculare la Oficiul Registrului Comerţului ca obiect principal de activitate,
activitatea cu codul CAEN 2682 “fabricarea altor produse din minerale
nemetalice”.
Capitalul social al societăţii SC ELSID SA TITU a suferit modificări în
cursul anului 2004, de la 324.311.250 mii lei la 31.12.2003 la 354.450.250 mii lei
la data de 31.12.2004.
Capitalul social la 31.12.2004 este divizat în 14.178.010 acţiuni ordinare
emise cu o valoare nominală de 25.000 lei pe acţiune. O acţiune deţinută da dreptul
acţionarului respectiv la un vot în Adunarea Generală.
Acţiunile SC ELSID SA TITU sunt înscrise şi se tranzacţionează pe bursa
electronică RASDAQ , având simbolul ELSY. Activitatea de ţinere a registrului
acţionarilor a fost realizată de Registrul Român al Acţionarilor Bucureşti , conform
contractului înregistrat la RRAB sub nr. 3164 din 16.06.1998.
În urma tranzacţionării acţiunilor societăţii şi majorării capitalului social în
anul 2004 structura acţionariatului, la data de referinţă stabilită, se prezintă astfel:
-S.C. METALEUROEST SRL 11.304.381 acţiuni 79.7318% 282.609.525 mii lei
-S.I.F. OLTENIA 2.831.327 acţiuni 19.9698% 70.783.175 mii lei
-Alţi acţionari PPM 42.302 acţiuni 0.2984% 1.057.550 mii lei
TOTAL 14.178.010 acţiuni 100.00% 354.450.250 mii lei
Conducerea societăţii este asigurată de către Consiliul de Administraţie
alcătuit din 3 membri aleşi de Adunarea Generala a Acţionarilor pe o perioada de 4
ani. Consiliul de Administraţie urmăreşte punerea în aplicare a Hotărârilor Adunării
6
Generale a Acţionarilor şi desfăşurarea activităţii economice în conformitate cu

contractul încheiat în acest sens.
Gama de produse fabricate de către SC ELSID SA TITU, cuprinde :
 cocs petrol calcinant
 electrozi şi nipluri din grafit
 blocuri catodice
 carbură de siliciu
 grafit
 antracit calcinat
 fero siliciu
Produsele fabricate de SC ELSID SA TITU sunt utilizate în industria
metalurgică şi siderurgică, în procesul de elaborare a oţelului, fontei, aluminiului şi
feroaliajelor.
Primele capacităţi de producţie au fost puse în i funcţiune începând din anul
1984, respectiv capacităţile de producţie pentru cocsul calcinat, iar în i anul 1986
primele capacităţi de producţie a electrozilor siderurgici grafitaţi. Programul de
investiţii a continuat pana în i anul 1991 când au fost sistate investiţiile finanţate de
la bugetul statului.
În perioada 1986-1989 producţia de electrozi siderurgici a avut o evoluţie
ascendentă, astfel încât pe anul 1989 s-a atins un nivel de producţie maxim de
14.470 tone electrozi siderurgici grafitaţi. Pentru cocs de petrol calcinat capacitatea
proiectată, pusă în funcţiune şi utilizată este de 35.000 tone/an. Pentru electrozi
siderurgici grafitaţi capacitatea proiectată şi pusă în funcţiune este de 24.000
tone/an iar pentru produse carbo-grafitice este de 3600 tone/an.
Tehnologia folosită este asimilată pe baza de licenţă Grandusio – Italia
omologată în ţară de ICEM Bucureşti şi este identică cu cea folosita de SC
7
Electrocarbon Slatina. Pregătirea materiilor prime utilizează utilaje şi instalaţii

obişnuite pentru concasare, măcinare, sortare şi dozare.
Prepararea pastei se face în amestecătoare discontinui, iar presarea utilizează
prese specializate cu precomprimare, instalaţie de încălzire controlată şi vidare.
Agregatele pentru tratamente termice(cuptoare de coacere şi recoacere) sunt
de tip continuu, iar cuptorul de grafitare este de tip discontinuu, ambele tipuri
utilizând cantităţi mari de materiale de împachetare şi consumuri energetice relativ
mari. Prelucrarea, finisarea şi filetarea produselor se realizează în principal, de
maşini, unelte normale şi pe maşini, unelte agregat.
Procesul tehnologic cuprinde în principal următoarele faze:
a) Pentru calcinarea cocsului de petrol:
- intrarea pe calea ferată şi depozitarea cocsului de petrol brut;
- sortarea-concasarea cocsului de petrol brut;
- dozarea la alimentare a cuptorului de calcinare;
- însilozarea şi expediţia cocsului de petrol calcinat;
1. ca marfă –pe calea ferată;
2.pentru producţie –sistem de benzi transportoare;
Agregatul tehnologic de bază este cuptorul de tip rotativ, având diametrul
de 2.5 m şi lungimea tubului de 50 m şi răcitorul rotativ cu stropire de apă pe
mantă.
b) Pentru fabricarea electrozilor:
- pregătirea materiilor prime care formează amestecul pentru
presarea electrozilor;
- încălzirea în amestecătoare speciale cu doua braţe în „Z”, încălzite
cu ulei diatermic;
8
- răcirea amestecului la temperatura de presare în amestecătoare

speciale cu doua braţe în „Z”, răcite cu apă;
- presarea electrozilor prin extrudare la temperatură constantă
controlată cu prese oleo-hidraulice orizontale cu container basculant cu forţa
de presare de 1600tf şi 4000 tf, cu recipient basculant, la care se realizează în
prima etapă vidarea şi precomprimarea amestecului;
- coacerea electrozilor „cruzi” pentru cocsificarea smoalei liant în
‚cuptoare de tip continuu inelare (Riedhhammer) cu capace, cu 26 camere;
- sablarea electrozilor copţi pentru îndepărtarea crustelor şi pregătirea
lor pentru impregnare;
- impregnarea electrozilor copţi şi sablaţi în smoala topită, în
recipienţi speciali;
- recoacerea electrozilor impregnaţi pentru cocsificarea smoalei de
impregnare, în cuptoare similare cu cele de coacere;
- grafitarea electrozilor copţi sau recopţi în cuptoare electrice
discontinui (Accheson); Secţia este dotată cu 20 cuptoare de grafitare
construite fiecare din câte 2 ramuri în formă de U.
- prelucrarea electrozilor grafitaţi; s-au prevăzut 2 linii tehnologice şi 2
linii de prelucrare pe maşini speciale.
Dotarea tehnică actuală a societăţii permite realizarea tuturor tipurilor de
electrozi grafitaţi de la  150-  600 (HP,UHP) şi a niplurilor aferente cu o calitate
corespunzătoare standardelor în vigoare şi comparabilă cu produsele similare din
străinătate.
Având în vedere că o dată cu privatizarea marilor combinate siderurgice şi a
liberalizării pieţei societatea a pierdut o parte din clienţii interni, o preocupare
importantă în Consiliului de Administraţie a fost îmbunătăţirea calităţii produselor
9
fabricate şi promovarea lor pe pieţele externe atât direct cât şi prin firme de comerţ.
Toate produsele sunt fabricate şi verificate în conformitate cu normele interne şi
internaţionale în vigoare, o realizare importantă fiind certificarea ISO 9001 de către
firma de prestigiu DNV.
SC Elsid SA Titu acoperă o parte din cererea de electrozi şi nipluri a
României, având mari disponibilităţi pentru export .
Beneficiarii interni principali sunt:
- electrozi şi nipluri din grafit: Turnatoria Orion, Urbis Metal, Mechel,
Smr;
- cocs petrol calcinat: ALRO Slatina, Mechel, Hoeganes Buzău;
- carbură de siliciu: Mechel, Fontec Câmpina, Tractorul Braşov;
- electrografit: Metaloplast Braşov, Mecta Copşa Mică, Asam Iaşi;
Beneficiarii externi principali sunt:
- electrozi şi nipluri din grafit: Italia, Suedia, Egipt;
- cocs petrol calcinat: Turcia, Albania;
- carbură de siliciu: Turcia, Germania;
- electrografit: Turcia, Albania, Germania;
Evoluţia ponderii veniturilor realizate pe categorii de produse în veniturile totale şi
cifra de afaceri pe ultimii trei ani, se prezintă astfel:
2002 2003 2004
pondere pondere pondere pondere pondere pondere în
Denumire produse
în total în cifra de în total în cifra de în total cifra de
venit afaceri venit afaceri venit afaceri
Electrozi si nipluri 38% 41% 8% 8% 9% 9%
Produse calcinate 24% 25% 17% 17% 39% 40%
Grafit 13% 13% 9% 9% 10% 10%
Carbură de siliciu 3% 3% 17% 18% 25% 25%
Produse
5% 5% 5% 5% 6% 6%
nenominalizate
TOTAL 83% 87% 56% 57% 89% 90%
10
Cu privire la structura organizatorică a SC ELSID SA TITU aceasta îşi

desfăşoară activitatea având la baza organigrama aprobată de reprezentanţii
Adunării Generale a Acţionarilor şi Regulamentul de Organizare şi Funcţionare
(ROF) prin care fiecare cadru de conducere şi de execuţie cunoaşte cu precizie
delimitarea activităţilor ce-i revin în cadrul unităţii precum şi gradul de
responsabilitate –a se vedea anexa nr.1. Organigrama societăţii are forma
piramidală, de sus în jos. În partea superioară sunt trecute organele şi posturile de
nivel superior, dimensiunea competenţei şi responsabilităţii diminuându-se pe
măsura ce se apropie de baza piramidei.
Potrivit Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al societăţii, sunt
stabilite cu precizie atribuţiile, activităţile precum şi responsabilităţile pe care le are
fiecare secţie de producţie, servicii şi compartimente de muncă funcţionale.
Cât priveşte atribuţiile de serviciu acestea sunt nominalizate şi în fişa
postului care se întocmeşte pentru fiecare angajat din categoria TESA şi din cadrele
de conducere.
Rezultă o caracteristică a personalului de conducere în sensul că cei aflaţi în
Comitetul de direcţie au pregătire profesională de specialitate economică şi tehnică
care este benefică pentru bunul mers al societăţii.
Structura personalului existent la 31.12.2004, din totalul de 426 salariaţi, se
prezintă astfel :
- Consilieri 5
- Directori 7
- Personalul TESA 55
- Muncitori direct productivi 226
- Muncitori indirect productivi 105
- Muncitori auxiliari 28
11
Personalul societăţii se selecţionează şi se angajează pe baza de concurs,

potrivit criteriilor de competentă, de către Consiliul de Administraţie prin
preşedintele acestuia.
FORMA DE CONTABILITATE MAESTRU –ŞAH SAU

PE CONTURI CORESPONDENTE
Compartimentul contabilitate asigură în mod eficient îndeplinirea sarcinilor

ce revin societăţii în domeniul contabil.
Datele şi informaţiile proprii circuitului economic al patrimoniului sunt
consemnate în cadrul documentelor contabile. Interfaţa dintre documentele
contabile se realizează prin forma de contabilitate. Aceasta reprezintă un sistem de
formare, corelate între ele, care servesc la înregistrarea şi prelucrarea după anumite
reguli a datelor privind starea şi mişcarea elementelor patrimoniale.
SC ELSID SA TITU îşi desfăşoară activitatea după forma de contabilitate
maestru-şah (conturi corespondente). Trăsătura de baza a acestei forme de
contabilitate este cea a dezvoltării pe conturi corespondente, atât a rulajului debitor
cât şi a celui creditor al conturilor sintetice. În ceea ce priveşte contabilitatea
analitică, această capătă diverse structuri în raport de metodele folosite pentru
evidenţa activelor şi pasivelor, evidenţa şi calculul costurilor şi rezultatelor.
Operaţiunile economice şi financiare se consemnează în momentul efectuării
lor, în documentele justificative. Aşa cum prevede art.6 alin 2 din Legea nr.82/1991
republicată : « Orice operaţie patrimonială se recomandă în momentul efectuării ei
12
într-un act scris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel
calitatea de document justificativ ».
Înainte de a fi înregistrate, documentele justificative sunt supuse prelucrării
contabile (sortarea pe feluri de operaţii, verificare, evaluare şi control).
În contabilitate aceste documente sunt înregistrate în mod cronologic şi
sistematic, folosindu-se procedee specifice şi respectându-se dispoziţiile legale.
Documentele justificative cuprind, cel puţin, următoarele elemente
principale :
 denumirea documentului ;
 denumirea şi sediul persoanei juridice care întocmeşte documentul ;
 numărul şi data întocmirii acestuia;
 menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiunii economice;
 conţinutul operaţiunii economice;
 datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii efectuate;
 numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care le-au
întocmit,vizat şi aprobat, după caz;
 alte elemente menite sa asigure consemnarea completă a operaţiunilor
efectuate.
Dacă pentru acelaşi fel de operaţii există mai multe documente
justificative ,acestea se totalizează zilnic sau la perioade scurte cu ajutorul
formularelor de tipul “Document cumulativ “ întocmit fie pentru debitul ,fie pentru
creditul contului care reflectă asemenea operaţii.
Pentru înregistrările care nu au la bază documente cumulative se întocmesc
note de contabilitate.
13
Principalele forme care se folosesc sunt: Registrul-jurnal, Fişa sintetică şah,

Balanţa conturilor, Registrul –inventar, Registrele auxiliare folosite pentru evidenţa
analitică.
Registrul–jurnal este documentul oficial care atestă înregistrarea tuturor
operaţiilor economice, financiare şi juridice pe care le efectuează societatea.
Uniformitatea înregistrărilor contabile impune respectarea unui formalism
care să garanteze ireversibilitatea înregistrărilor contabile. Astfel, aşa cum se
degajă din art.2 din Legea contabilităţii nr.82/1991 republicată, registrele de
contabilitate se utilizează în stricta concordanţă cu destinaţia acestora şi se prezintă
în mod ordonat şi completate, astfel încât sa permită în orice moment, identificarea
şi controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate. Este problema acurateţei
înregistrărilor în cadrul registrelor de contabilitate.
Pe măsura înregistrării în acest registru, documentelor justificative
documentelor cumulative şi notelor de contabilitate li se atribuie un număr de
ordine ( de înregistrare) corespunzător datei la care au fost înregistrate.
Lunar, se totalizează Registrul-jurnal, obţinându-se rulajul lunii respective
fără a se raporta în luna următoare. Acest total trebuie sa corespundă cu totalul
rulajelor debitoare şi creditoare ale lunii respective din balanţa de verificare
sintetică.
Fişa sintetică şah (cu conturi corespondente ) serveşte la evidenţa sintetică a
operaţiilor economice şi financiare. Atât pentru debitul, cat şi pentru creditul
fiecărui cont sintetic se foloseşte acelaşi model de fisă.
Înregistrările în fişe se fac în mod cronologic şi sistematic, pe baza
documentelor justificative,documentelor cumulative sau notelor de contabilitate,
după caz, subliniem că înregistrarea în fisele şah este precedată de înregistrarea
cronologică realizată prin Registrul-jurnal general.
14
Registru - inventar serveşte pentru înregistrarea tuturor elementelor

patrimoniale de activ şi de pasiv, grupate după natura lor, potrivit posturilor din
bilanţul contabil, inventariate în conformitate cu prevederile legale. Elementele
patrimoniale din registrul-inventar au la bază listele de inventariere sau alte
documente care susţin posturile din bilanţ.
Registrele auxiliare pentru evidenţa analitică capătă forma fiselor de cont
analitic pentru valori materiale, fisele de cont pentru operaţii diverse, situaţiilor şi
altor formulare specifice folosite în acest scop.
Înregistrările în formularele folosite pentru evidenţa analitică se fac în mod
sistematic şi cronologic, pe baza documentelor justificative, în tot cursul lunii.
Balanţa conturilor se întocmeşte lunar, pe baza fiselor sintetice şah, în
cadrul sau se stabilesc soldurile şi rulajele cumulate de la începutul anului, pentru
fiecare cont sintetic în parte. De asemenea, pe baza înregistrărilor din contabilitatea
analitică se întocmesc balanţe lunare pentru conturile analitice.
Apreciem că în cadrul acestei forme de contabilitate Registrul-jurnal nu
trebuie folosit în forma unică, el trebuie să se regăsească în cele două variante,
Registrul-jurnal auxiliar pe genuri de operaţii (vechea diviziune a notelor de
contabilitate) pentru înregistrarea sintetică în fişele sale, întocmit prin centralizarea
registrelor auxiliare.
Forma de contabilitate se poate practica în condiţiile adoptării jurnalelor
pentru creditul conturilor proprii formei de contabilitate pe jurnale.
Bilanţul contabil este un document de sinteză care reprezintă situaţia
patrimonială a societăţii, care sintetizează la un moment dat ansamblul drepturilor
şi angajamentelor ce caracterizează atât situaţia juridică cât şi situaţia financiară a
acesteia.
15
CAPITOLUL 1
Delimitarea şi structura privind cheltuielile, veniturile

şi rezultatele
1.1. Definirea cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor
1.1.1 Definirea cheltuielilor
Din punct de vedere economic, cheltuielile reprezintă expresia bănească a

factorilor de producţie consumaţi pentru producerea sau desfacerea unei mărfi sau
serviciu.
Potrivit Cadrului conceptual IASC, cheltuielile reprezintă,”diminuări ale
beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub forma de
ieşiri sau scăderi ale valorii activelor sau creşteri ale datoriilor, care se
concretizează în i reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din
distribuirea acestora către acţionari”.
Conturile de cheltuieli au funcţie contabilă de activ. Se debitează cu
cheltuielile efectuate în cursul anului ca exerciţiu financiar şi se creditează la
decontarea (repartizarea) cheltuielilor asupra rezultatelor.
Din punct de vedere contabil, cheltuielile unităţilor patrimoniale sunt sumele
sau valorile de plătit (vărsat) sau plătite(vărsate) reprezentând:
16
 Consumurile, lucrările executate şi serviciile prestate de care

beneficiază unitatea patrimonială;
 Cheltuieli cu personalul;
 Executarea unor obligaţii legale sau contractuale de către unitatea
patrimonială.
În cadrul cheltuielilor se mai cuprind de asemenea:
 Amortizările şi provizioanele calculate;
 Valoarea contabilă a activelor cesionate, distruse sau dispărute.
Cheltuielile cu amortizările şi provizioanelor sunt cheltuieli calculate
care, în contextul noii contabilităţi reprezintă suplimentarea costurilor
cu elemente calculate în urma aplicării principiului prudenţei.
Astfel, cheltuielile corespund plăţilor sau altor cauze care generează
diminuarea activului fără ca în contrapartidă să se realizeze o creştere a
patrimoniului. Cu alte cuvinte, în categoria cheltuielilor nu mai sunt cuprinse ca în
vechea accepţiune numai consumurile ci şi alte elemente care grevează asupra
rezultatului.
Pentru reprezentarea cheltuielilor se porneşte de la caracterul de proces al
activităţii consumatoare de resurse. Organizarea cheltuielilor se derulează în mai
multe etape succesive sau simultane în timp.
Astfel, în cazul procesului se întâlnesc patru momente:

1. Angajarea;
2. Consumul;
3. Plăţile;
4. Imputarea.
17
1. Angajarea
Angajarea are loc în momentul în care se controlează obligaţia bănească
generatoare de plăţi sau consumatoare de resurse. Spre exemplu, în situaţia
aprovizionării cu materiale de la furnizor angajarea cheltuielilor intervine în
momentul în care s-a creat obligaţia bănească faţă de furnizor de a plăti stocurile
primite de la aceştia.
2. Consumul
Consumul este specific utilizării efective a resurselor în scopul satisfacerii
unor nevoi, productive sau neproductive, după caz. De exemplu, utilizarea
materialelor în procesul de producţie în scopul obţinerii de produse, lucrări,
servicii.
3. Plăţile
Plăţile constau în achitarea unor sume de bani ca echivalent în cadrul
relaţiilor financiare. Spre exemplu, achitarea obligaţiilor spre furnizor pentru
materialele achiziţionate de la acesta reprezintă o plată echivalentă iar plată
impozitului pe profit reprezintă un transfer fără echivalent.
4. Imputarea
Imputarea reprezintă momentul în care cheltuielile sunt decontate sau
repartizate asupra rezultatelor obţinute.
Din prezentarea momentelor cheltuielilor reiese faptul că nu trebuie să se
confunde cheltuielile cu plăţile .Pot exista două situaţii:
18
1. Cumpărări cu plată imediată, caz în care cele două noţiuni (plăţile şi

cheltuielile) coincid.
2. Cheltuielile consumate înainte de plată. În acest caz cele două noţiuni nu
coincid. De exemplu, factura pentru serviciile unui trimestru, primită la sfârşitul
trimestrului. Viaţa întreprinderii este decupată ( în mod artificial ) în exerciţii.
Astfel, apare problema apartenenţei cheltuielilor la un exerciţiu sau altul. în i
normele internaţionale de care s-a ţinut seamă la elaborarea planurilor de conturi
din România, se defineşte independenţa exerciţiilor arătând că, cheltuielile sunt
contabilizate pe măsură ce sunt angajate. NU se reţine deci nici drept criteriu de
recunoaştere a cheltuielilor şi plată a sumelor (momentul recunoaşterii unei
cheltuieli este momentul angajării acesteia ).
Aşadar, în sistemul românesc de contabilitate se practică o contabilitate de
angajamente (“ accrual acconting “ ).
Ea presupune individualizarea şi reflectarea cheltuielilor în faza de angajare
şi consum ( se respectă principiul independenţei exerciţiilor). Conform acestui
principiu, fiecare exerciţiu fiind considerat un tot independent, separat de exerciţiile
anterioare şi de cele viitoare, conturile sale de cheltuieli să cuprindă:
 Toate cheltuielile din activitatea exerciţiului;
 Cheltuieli rezultate din activitatea exerciţiului.
 Respectarea principiului independenţei exerciţiilor presupune tehnici
precum regularizările, amortizările şi provizioanele.
 Conturile de regularizări permit luarea în considerare a două elemente la
sfârşitul exerciţiului;
 Cheltuielile neînregistrate dar care trebuie să aparţină exerciţiului
(cheltuieli de plătit );
19
 Cheltuieli deja contabilizate dar care, în parte sau în întregime,

corespund exerciţiilor viitoare(cheltuieli înregistrate în avans).
Chiar în condiţiile utilizării acestor tehnici, în anumite cazuri determinarea
apartenenţei unei cheltuieli la un exerciţiu rămâne destul de delicată; de asemenea
distincţia între cheltuieli şi active pune uneori probleme în stabilirea volumului
cheltuielilor exerciţiului.
Se vor lua în considerare şi eventualele pierderi generate de riscuri şi
cheltuieli probabile ce-şi au originea în exerciţiul respectiv (cheltuieli cu
provizioanele).
Cheltuielile se află într-o conexiune cu veniturile deja recunoscute, proces
denumit de literatura anglo-saxonă.
Toate cheltuielile angajate în cursul exerciţiului care nu se pot ataşa
veniturilor realizate sunt “ activate “ sau recunoscute ca active, fiind imobilizate,
stocate sau repartizate asupra mai multor exerciţii.
1.1.2. Definirea veniturilor
Veniturile reprezintă surse obţinute în urma exploatării capitalurilor.

Potrivit Cadrului conceptual IASC, veniturile reprezintă „ creşteri ale beneficiilor
economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de intrări sau
creşteri ale activelor sau descreşteri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri
ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuţii ale
acţionarilor”.Prin funcţia contabilă, conturile de venituri sunt asimilate conturilor
de pasiv. Se creditează cu veniturile realizate în cursul anului ca exerciţiu financiar,
se debitează cu încorporarea veniturilor în rezultate.
20
Câmpul operatoriu al veniturilor cuprinde sumele sau valorile primite

( încasate) sau de primit ( încasat ) din:
 Livrări de bunuri, executări de lucrări, prestări de servicii şi din
avantajele pe care întreprinderea a consimţit să le primească;
 Executarea unor obligaţii legale sau contractuale din partea terţilor;
 Venituri extraordinare ( de exemplu, daunele pretinse de deţinătorii de
poliţe în urma producerii unor calamităţi).
Sunt asimilate veniturile şi :
 Producţia stocată în cursul exerciţiului ( stoc final-stoc de producţie);
 Producţia imobilizată;
 Diminuarea sau anularea provizioanelor.
Veniturile din diminuarea sau anularea provizioanelor sunt venituri calculate.
Pentru reprezentarea veniturilor se porneşte de la caracterul de proces al activităţii
producătoare de resurse.
Acest proces de creare a veniturilor distinge patru momente:
 Producţia;
 Facturarea;
 Încasarea;
 Încorporarea.
Producţia
Producţia este momentul creării rezultatului ca produs al activităţii
consumatoare de resurse.
Facturarea sau vânzarea pe credit.
Facturarea sau vânzarea pe credit constă în transferarea dreptului de
proprietate de la vânzător la client.
21
Încasarea
Încasarea reprezintă momentul în care rezultatul obţinut se transformă în
bani.
Încorporarea
Încorporarea este o etapa strict contabilă prin care veniturile sunt înglobate în
rezultatele pentru a absorbi cheltuielile aferente.
Este important şi necesar să nu se confunde veniturile cu încasările.
Pot exista trei situaţii:
1.Vânzări cu încasare imediată, caz în care cele două noţiuni (venituri şi
încasări) coincid.
2.Venituri încasate dar aferente perioadelor viitoare:
abonamente încasate pentru perioadele următoare caz în care veniturile cu
încasările nu coincid.
3.Veniturile realizate dar neîncasate, cazul vânzărilor pe credit, caz în care
veniturile nu coincid cu încasările.
O alta problemă este apartenenţa veniturilor la un exerciţiu sau altul dat fiind
faptul ca viaţa unei întreprinderi este divizată în exerciţii.
În normele internaţionale, de care s-a ţinut seama la elaborarea planului de
conturi din România se defineşte independenţa exerciţiului arătând că veniturile
sunt contabilizate pe măsura ce sunt realizate. Aşadar, nu se reţine drept de
recunoaştere a veniturilor încasarea sumelor. Prin urmare , avem de-a face cu o
contabilitate de angajamente (“accrual acconting”) şi nu cu o contabilitate de
trezorerie ( “cash acconting”).
22
Fiecare exerciţiu fiind considerat a constituii un tot independent, separat de

exerciţiile anterioare şi de cele viitoare, conturile sale de venituri trebuie sa
cuprindă:
 toate veniturile provenite din activitatea exerciţiului;
 veniturile rezultând din activitatea exerciţiului.
În stabilirea cheltuielilor şi veniturilor este interzisă efectuarea de
compensări între venituri şi cheltuieli.
Respectarea principiului independenţei exerciţiului presupune aplicarea unor
tehnici precum provizioanele, regularizările. Conturile de regularizare permit luarea
în considerare a două elemente la sfârşitul exerciţiului:
 venituri neînregistrate dar, care trebuie să aparţină exerciţiului
(venituri de primit).
 venituri deja contabilizate dar care în parte sau în întregime, corespund
exerciţiilor viitoare (venituri constatate în avans).
Cu toate că, în determinarea aparenţei veniturilor la un exerciţiu se utilizează
aceste tehnici, totuşi această problemă rămâne destul de delicată.
23
1.1.3.Definirea rezultatelor
Contul de profit şi pierdere reprezintă un document contabil de sinteză,

prevăzut de Legea Contabilităţii care concentrează veniturile şi cheltuielile unei
întreprinderi pentru o perioadă dată şi explică modul de formare a rezultatelor.
Într-o manieră generală, el oferă informaţiile pentru înţelegerea şi explicarea
profitului sau pierderii înregistrate de un agent economic.
Contul de profit şi pierdere cuprinde:
- toate veniturile generate de activitatea întreprinderii pe parcursul exerciţiului;
- toate cheltuielile aferente, pe parcursul aceleiaşi perioade.
Veniturile corespund resurselor obţinute prin realizarea operaţiunilor
comerciale, financiare, extraordinare, iar cheltuielile corespund resurselor
consumate cu ocazia realizării acestor operaţiuni.
În consecinţă, compensarea veniturilor obţinute cu cheltuielile efectuate
permite obţinerea unui rezultat global de tipul:
Rezultat = Venituri= Cheltuieli
Contul de profit şi pierdere prezintă interes dublu:
- permite determinarea unui rezultat global şi formularea unei aprecieri de
ansamblu asupra performantelor economico-financiare ale perioadei;
- permite recapitularea în întregime a elementelor de venituri şi cheltuieli care
au contribuit la realizarea lui şi identificarea factorilor favorabili sau nefavorabili
care l-au influenţat. Astfel, scăderea rezultatului exerciţiului poate fi generată de
creşterea necontrolată a costului de achiziţie a unor materii prime, de îndatorare
excesivă şi creşterea cheltuielilor financiare.
24
Din punct de vedere al formei,” Contul de profit şi pierdere”, respectiv

“Contul de rezultate” se poate prezenta diferit în funcţie de :
- criteriul reţinut pentru clasificarea veniturilor şi cheltuielilor;
- modul de raportare a veniturilor şi cheltuielilor.
1.2.Clasificarea cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor
1.2.1.Conturile de cheltuieli
Contabilitatea financiară a cheltuielilor este organizată având la bază

concepţia dualistă, în consecinţă, ea are ca obiect de evaluare şi înregistrare a
cheltuielilor în funcţie de natura lor. Actul normativ care stabileşte că reflectarea
cheltuielilor în contabilitate se face în funcţie de natura lor este Legea Contabilităţii
nr.82/1991, republicată.
Cheltuielile se pot clasifica astfel:
a. Din punctul de vedere al activităţii consumatoare de resurse distingem
următoarele categorii de cheltuieli:
1.Conturi de cheltuieli de exploatare;
2.Conturi de cheltuieli financiare;
3.Conturi de cheltuieli extraordinare.
Astfel:
25
În cazul metodei inventarului permanent la cost de achiziţie în determinarea

cheltuielilor cu marfă se face pe baza procedeelor:
 “costul mediu ponderat”;
 “FIFO”;
 “LIFO”
În cazul metodei inventarului permanent la cost standard, costul de
achiziţie al mărfii vândute, se determină prin relaţia:
Camv = Cstdmv + Difmv

unde:
Camv –costul de achiziţie al mărfii vândute;

Cstdmv –costul standard al mărfii vândute;
Difmv- diferenţe aferente mărfii vândute.
În cazul metodei inventarului permanent la preţ de vânzare, costul de

achiziţie al mărfii vândute este egal cu preţul de vânzare al mărfii vândute minus
marja aferentă vânzării.
Camv = Pvmv - Mbv

unde:
Pvmv = preţul de vânzare al mărfii vândute;

Mbv = marja brută aferentă vânzării.
26
În cazul metodei inventarului intermitent, cheltuielile cu marfa, respectiv

costul de achiziţie al mărfii vândute se determină pe baza relaţiei:
Camv = SI + I - Sf’
unde:
SI = stoc iniţial (la cost de achiziţie ) ;

I = intrare marfa (la cost de achiziţie );
Sf. =stoc final (la cost de achiziţie).
CHELTUIELI
Cheltuieli de Cheltuieli Cheltuieli

exploatare financiare extraordinare
Activitatea Activitatea Activitatea

(operaţii) (operaţii) (operaţii)
de exploatare financiară extraordinare
b. În funcţie de perioada la care se referă, cheltuielile pot fi:

1) cheltuieli curente;
2) cheltuieli înregistrate în avans;
3) cheltuieli repartizate pe mai multe exerciţii;
4) cheltuieli de plată. Cheltuieli curente.
27
Cheltuieli înregistrate în avans şi cheltuieli repartizate pe mai multe exerciţii

acestea sunt, după caz, cheltuieli constatate sau angajate în exerciţiul “ N “ dar
recunoscute de rezultatul exerciţiului “ N + I “,(1=1,2…,N).
Cheltuielile înregistrate în avans pot fi grupate astfel:
 Cheltuieli care se referă la exerciţiul următor;
 Cheltuieli care se referă la mai multe exerciţii următoare.
Cheltuieli de plată
Cheltuieli de plată sunt consumurile constatate efectiv pentru care nu s-a
primit pană la închiderea exerciţiului documentul de plată. Spre
exemplu, drepturile cuvenite angajaţilor la închiderea exerciţiului cu titlu de
concediul plătit, impozite şi taxe datorate, dobânzi datorate.
c. În funcţie de natura resurselor consumate distingem:

1)cheltuieli cu materii prime şi materiale auxiliare;
2)cheltuieli cu lucrări şi servicii executate;
3)cheltuieli cu salariile;
4)cheltuieli cu dobânzile;
5)cheltuieli extraordinare aferente operaţiilor de gestiune;
6)cheltuieli cu amortizarea şi provizioanele.
d. În funcţie de momentul recunoaşterii cheltuielilor distingem:

1)cheltuieli înregistrate în momentul angajării fondurilor;
2)cheltuieli înregistrate în momentul consumului efectiv;
3)cheltuieli înregistrate în momentul plăţii.
28
e. În funcţie de influenţa cheltuielilor asupra trezoreriei se disting:

1)cheltuieli plătibile;
2)cheltuieli calculate.
Cheltuieli plătibile
Cheltuielile plătibile sunt o categorie de cheltuieli care influenţează mărimea
trezoreriei.
Cheltuieli calculate
Cheltuieli calculate sunt cheltuielile privind amortizarea şi provizioanele şi
nu influenţează trezoreria. De regula, mărimea plusului de numerar este la nivelul
amortizărilor şi a rezultatului obţinut.
1.2.1.1.Operatii contabile privind cheltuielile
Angajarea(ex. Aprovizionarea cu stocuri de la terţi prin metoda inventarului

intermitent):
% = 401
Clasa 6 “Furnizori “
“Conturi de cheltuieli”
4426
„TVA deductibilă”
Consumul propriu se regăseşte în consumurile efectuate pentru realizarea

procesului de producţie:
29
Clasa 6 = Clasa 3
“Conturi de cheltuieli” “Conturi de stocuri şi
producţie în curs de execuţie”
Plăţile care îmbrăcă două aspecte respectiv:

Plăţi cu echivalent (prestări servicii)
% = 40
Clasa 6 “Conturi de terţi”
“Conturi de cheltuieli”
4426
“TVA deductibilă”
Plăţi fără echivalent(datoriile faţă de bugetul statului, asigurări sociale, alte bugete
locale)
Clasa 6 = 44
“Conturi de cheltuieli” “Bugetul statului, fonduri
speciale şi conturi asimilate”
Imputarea care se realizează prin decontarea cheltuielilor asupra rezultatelor
obţinute:
121 = Clasa 6
“Profit şi pierdere” “Conturi de cheltuieli”
De la aceasta regulă, excepţie fac înregistrările privind plusurile de stocuri

prin care se debitează conturile de stocuri şi de asemenea materialele obţinute din
declasarea obiectelor de inventar:
30
Clasa 3 = 603
„Conturi de stocuri şi “Cheltuieli privind
producţie în curs de obiectele de inventar”
execuţie”
Contabilitatea cheltuielilor se organizează pe elemente de cheltuieli grupate

după natura acestora.
1.2.2.Conturile de venituri
Conform Legii Contabilităţii nr.82/1991 republicată, veniturile se reflectă în
contabilitatea financiară în funcţie de natura lor. Aceasta ca urmare a faptului că
organizarea contabilităţii are la bază concepţia dualistă.
Veniturile se pot structura astfel:
a. Din punct de vedere al activităţii producătoare de rezultate(natura veniturilor),
se disting:
1)venituri din exploatare;
2)venituri financiare;
3)venituri extraordinare;
VENITURI
Venituri de Venituri Venituri
exploatare financiare extraordinare
Activitatea Activitatea Activitatea

(operaţii) (operaţii) (operaţii)
31
de exploatare financiară extraordinară

b. În funcţie de natura resurselor obţinute se disting următoarele venituri:
 venituri din vânzarea de produse;
 venituri din lucrări executate şi servicii prestate;
 venituri din vânzări de mărfuri;
 venituri din producţia stocată;
 venituri din dobânzi;
 venituri din amortizări şi provizioane;
c. În funcţie de perioada la care se referă, veniturile pot fi:

 venituri curente;
 venituri înregistrate în avans;
 venituri de realizat.
Venituri curente
Veniturile curente sunt veniturile obţinute în perioada curentă, stand la baza
stabilirii rezultatului financiar.
Venituri înregistrate în avans
Veniturile înregistrate în avans sunt veniturile care se referă la perioada
următoare .De exemplu, chiria încasată anticipat.
Venituri de realizat
Veniturile de realizat sunt acele venituri delimitate în perioada curentă şi
care urmează a fi realizate în perioada următoare.
d. În funcţie de momentul recunoaşterii veniturilor, distingem:
 venituri înregistrate în momentul realizării activităţii;
 venituri înregistrate în momentul vânzării;
32
 venituri înregistrate în momentul încasării.

În sistemul contabil românesc, înregistrarea veniturilor se efectuează pe
măsura desfăşurării activităţii. Deci avem de-a face cu o contabilitate de angajare
(“accrual acconting”) şi nu cu o contabilitate de trezorerie.
În funcţie de influenţa veniturilor asupra trezoreriei, distingem:
 venituri încasabile;
 venituri calculate.
Venituri încasabile
Veniturile încasabile sunt venituri care influenţează trezoreria.
Venituri calculate
Veniturile calculate sunt venituri din provizioane iar ele nu influenţează
trezoreria
Operaţii contabile privind veniturile
 Crearea veniturilor
1.Producţia –obţinerea produselor finite
345 = 711
“Produse finite “ “Venituri din producţia
348 stocată”
“Diferenţe de preţ
la produse finite”
33
2.Facturarea
411 = %
“Clienţi” Clasa 7
“Conturi de venituri”
4427
“TVA colectată”
3.Încasarea
Clasa 5 = 411
“Conturi de trezorerie” “Clienţi”
(413”Efecte de primit”)
sau
Clasa 5 = 704
“Conturi de trezorerie” “Venituri din lucrări executate
şi servicii prestate”
(706 “Venituri din redevenţe,
locaţii de gestiune şi chirii”)
 Încorporarea veniturilor în rezultate

Clasa 7 = 121
“Conturi de venituri” “Profit şi pierdere”
Organizarea contabilităţii veniturilor se face pe categorii de venituri după
natura acestora.
34
1.2.3.Structura rezultatului financiar al exerciţiului
Potrivit Legii contabilităţii nr.82/1991 republicata, rezultatul financiar se

stabileşte lunar, ca diferenţă între venituri şi cheltuieli(deoarece conturile de
venituri şi cele de cheltuieli sunt conturi de gestiune care furnizează informaţii în
vederea determinării rezultatului financiar).
Respectând principiului independenţei exerciţiilor, toate operaţiunile care
determină cheltuieli şi venituri sunt înregistrate în momentul generării sau angajării
lor.
Ea presupune individualizarea şi reflectarea cheltuielilor în faza de angajare
şi consum iar veniturile în momentul obţinerii şi realizării lor.
În concordanţă cu principiul rezultatului, este necesar să se delimiteze
momentul în care cheltuielile se consideră consumate şi veniturile realizate iar pe
această bază imputarea costului ataşat în vederea determinării rezultatului net.
În acest sens s-a creat principiul recunoaşterii cheltuielilor consumate în
momentul utilizării resurselor iar a veniturilor realizate în momentul transferării
dreptului de proprietate, deci al livrării sau facturării către client.
Dacă veniturile nu sunt legate de vânzări, chirii, dobânzi de încasat, sunt
considerate în momentul constatării lor. Pornind de la venitul realizat al
exerciţiului, în mod corespunzător se delimitează cheltuielile în calitatea lor de
efort care au generat veniturile.
Aşa cum se arată în contabilitatea anglo-saxona, cheltuielile se află într-o
conexiune cu veniturile deja recunoscute, proces cunoscut sub denumirea de
35
“matching”.Toate cheltuielile active în cursul exerciţiului, care nu se pot ataşa

veniturilor realizate, sunt “activate” sau recunoscute ca active, fiind imobilizate,
stocate sau repartizate asupra mai multor exerciţii
De asemenea, sunt “pasivizate”sau recunoscute ca pasive, toate veniturile
realizate în avans care sunt atribuite exerciţiilor viitoare.
Relaţia contabilă prin care se realizează inferenţa dintre venituri şi cheltuieli
se axează pe următoarele structuri:
_______________________________________________________________
VENITURI CHELTUIELI
________________________________________________________________
Venituri din vânzări de mărfuri la Costul de cumpărare al mărfurilor

preţ de vânzare
_________________________________________________________________
Producţia exerciţiului: Cheltuieli de exploatare privind

* venituri din vânzarea de produse, producţia exerciţiului.
lucrări şi servicii la preţ de vânzare;
* variaţia(+/-) a producţiei stocate la
cost de producţie;
*producţia de imobilizări la cost de
producţie.
36
__________________________________________________________________
Venituri financiare Cheltuieli financiare

__________________________________________________________________
Venituri extraordinare Cheltuieli extraordinare

__________________________________________________________________
Venituri înregistrate în avans Cheltuieli înregistrate în avans

recunoscute ca “Pasive regularizate” cheltuieli repartizate asupra mai
multor exerciţii recunoscute ca
“Active de regularizare”
__________________________________________________________________
Prin compararea cheltuielilor cu veniturile se pot obţine următoarele trei

situaţii:
1.CHELTUIELILE < VENITURILE

__________________ ________________
CHELTUIELI VENITURI
PROFIT
2.CHELTUIELILE = VENITURILE
37
CHELTUIELI VENITURI
3. CHELTUIELI > VENITURILE
CHELTUIELI VENITURI
PIERDERE
Structura rezultatului financiar al exerciţiului este următoarea :

1.Rezultatul curent
2.Rezultatul extraordinar
3.Impozitul pe profit
Rezultatul curent la rândul său se compune din:

1.1.Rezultatul din
expl3
83838383838383838383838383838383838383838383838383838383
83838383838383838383838383838383838383838383838383838383
83838383838383838383838383838383838383838383838383838383
83838383838383838383838383838383838383838383838383838383
83838383838383838383838383838383838383838383838383838383
83838383838383838383838383838383838383838383838383838383
83838383838383838383838383838383838383838383838383838383
83838383838383838383838383838383838383838383838383838383
38
93939393939393939393939393939393939393939393939393939393
9393939tatul Impozitul pe profit
extraordinar
Rezultatul din Rezultatul
exploatare + financiar
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -- - - -
REZULTATUL DIN EXPLOATARE = venituri din exploatare - cheltuieli din

exploatare
- - - - - - - - - - - - - -- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
REZULTATUL FINANCIAR = venituri financiare - cheltuieli financiare

- - - - -- - - - - - - - - - - - - - - - - - -- - - - - - - - - - - - - - - - - - -- - - - - - - - - - - - - -
REZULTATUL CURENT = rezultatul din exploatare + rezultatul financiar

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -- - - - - -
REZULTATUL EXTRAORDINAR = venituri extraordinare - cheltuieli

extraordinare
-------------------------------------------------
REZULTATUL BRUT AL EXERCITIULUI = rezultatul curent + rezultatul
extraordinar
- - - - - - - - - - - - - - - - - - -- - - - - - - -- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - --
REZULTATUL NET = rezultatul brut al exerciţiului – impozitul pe profit
39
- - - - - - - - - - - - - - -- - - - -- -- - - - - - - -- - - - - - - -- - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Rezultatul poate fi o mărime pozitiva, denumită profit sau beneficiu, atunci

când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, sau o mărime valorică negativă
denumită pierdere, în situaţia inversă profitul sau pierderea mai sunt recunoscute şi
sub numele de rezultat beneficiar, respectiv rezultat deficitar.
În contextul economiei de piaţă întreprinderea, ca organism economico-
social cu funcţiune autonomă are drept obiectiv, obţinerea profitului, care
acţionează şi ca o constrângere pentru însăşi existenta ei ca entitate de bază a
economiei naţionale.
Din acest punct de vedere, cheltuiala reprezintă pentru întreprindere o
“sursă de sărăcire”, măsurata prin diminuarea situaţiei nete sau deprecierii unui
element activ, după cum venitul apare ca o “sursa de îmbogăţire “ măsurata prin
creşterea situaţiei nete. Profitul este considerat ca o “îmbogăţire “, deci o resursă,
pe când pierderea o “ sărăcire “ fiind asimilată unei utilizări fără asigurarea unui
contraechivalent valoric.
Rezultatul se obţine şi prin compararea capitalurilor proprii ale unei
întreprinderi, considerate la două momente distincte, adică:
REZULTAT = CAPITALURI PROPRII - CAPITALURI PROPRII

AFERENTE AFERENTE
EXERCITIULUI “N” EXERCITIULUI “N –1”
40
Plecând de la această relaţie ce degajă rezultatul prin variaţia capitalurilor

proprii, este posibilă realizarea “joncţiunii” bilanţ contabil de profit şi pierdere
tocmai prin elementul lor comun: REZULTATUL , adică:
Variaţia capitalurilor = Rezultat = Venituri -Cheltuieli

proprii ale exerciţiului (Bilanţ şi contul (Cont de rezultate)
(Bilanţ) de rezultate)
Operaţii contabile privind rezultatele financiare
Închiderea conturilor de cheltuieli:
121 = Clasa 6
“Profit şi pierdere” “Conturile de cheltuieli”
Închiderea conturilor de venituri:
Clasa 7 = 121
“Conturile de venituri” “Profit şi pierdere”
41
CAPITOLUL 2
ORGANIZAREA SUBSISTEMULUI INFORMAŢIONAL

PRIVIND CHELTUIELILE,VENITURILE şi
REZULTATELE IN
CADRUL S.C. ELSID S.A. TITU
2.1 Tratamente contabile în lumina standardelor

internaţionale şi a directivelor Comunităţii Europene
2.1.1. Tratamente contabile în lumina standardelor internaţionale
Organismul internaţional de normalizare contabilă (IASC) consideră contul

de rezultate ca un component al ansamblului de situaţii financiare destinate
procesului de informare financiară.
42
În “ Cadrul de pregătire şi prezentare a situaţiilor financiare”, denumit uzual

şi cadru conceptual, IASC a definit elementele care măsoară performanţa
întreprinderii:veniturile şi cheltuielilor.
Veniturile sunt creşteri de avantaje economice în cursul perioadei de
gestiune (exerciţiul financiar), sub forma de creşteri de active sau de diminuări de
pasive, care au ca rezultat creşterea capitalurilor proprii, sub alte forme decât noile
aporturi de capital. Astfel spus, un venit este orice creştere de capitaluri proprii, alte
decât creşterea capitalului.
În această definiţie se cuprind veniturile care provin din activitatea
curentă a întreprinderii sau venituri
pro4
3434343434343434343434343434343434343434343434343434343434343434343
4343434343434343434343434343434343434343434343434343434343434343434
3434343434343434343434343434343434343434343434343434343434343434343
4343434343434343434343434343434343434343434343434343434343434343434
3434343434343434343434343434343434343434343434343434343434343434343
4343434343434343434343434343434343434343434343434343434343434343434
3434343434343434343434343434343434343434343434343434343434343434343
434343434343434343434343434343434343434343lizat în contul de rezultate
numai atunci când s-a produs o creştere de avantaje economice viitoare, generate de
o creştere de active sau o diminuare de pasive, şi când această creştere poate fi
măsurata în mod fiabil.
Cheltuielile sunt definite în cadrul conceptual al IASC ca diminuări de
avantaje economice, în cursul unui exerciţiu sub forma diminuării activelor sau
creşterii pasivelor şi care a generat o scădere de capitaluri proprii, alta decât
distribuirile către proprietarii de capital. Deci, orice diminuare de capitaluri proprii,
43
alta decât reducerea capitalului social sau distribuirea de dividende, constituie o

cheltuială.
Ca şi în cazurile veniturilor, putem distinge cheltuieli proprii-zise, care
rezultă din activitatea curentă (cum sunt costul vânzărilor, cheltuielilor de personal
amortizarea etc.) şi pierderile şi minusurile de valoare (rezultând din catastrofe
naturale, din vânzarea activelor imobilizate, din variaţia cursului valutar etc.), care
pot să rezulte sau nu din activităţi curente ale întreprinderii.
O cheltuială este contabilizată în contul de profit şi pierdere atunci când s-a
produs o diminuare a avantajelor economice viitoare, generată de o diminuare de
activ şi o creştere de pasiv, şi atunci când aceasta diminuare poate fi măsurată în
mod fiabil.
Pentru ca rezultatul contabil sa măsoare corect performanţa întreprinderii
este necesară respectarea principiului conectării cheltuielilor la venituri, adică din
momentul contabilizării unui venit în contul de rezultate trebuie să se contabilizeze
şi toate cheltuielile care au contribuit la obţinerea acelui venit.
Atunci când avantajele economice sunt aşteptate pe mai multe exerciţii şi
asocierea lor cu cheltuielile corespunzătoare nu poate fi determinată decât vag sau
indirect, cheltuielile sunt înscrise în contul de rezultate pe baza procedurilor
sistematice şi raţionale de alocare (în cazul cheltuielilor generate de utilizarea
imobilizărilor necorporale şi mijloacelor fixe, acest procedeu se numeşte
amortizare).
Dacă o plată nu produce nici un avantaj economic viitor ea este contabilizată
ca o cheltuială şi datoria care generează contabilizarea unui activ în contrapartidă,
ca de exemplu un pasiv generat de garanţia unui produs vândut.
În doctrina organismului internaţional de normalizare contabilă este definită
noţiunea de rezultat net al exerciţiului, care cuprinde doua categorii de elemente:
44
- rezultatul activităţilor ordinare;

- elementele extraordinare.
Fiecare din aceste două categorii de rezultat trebuie să facă obiectul unei
prezentări separate în contul de rezultate.
La determinarea rezultatului net al exerciţiului trebuie luate în calcul toate
veniturile şi cheltuielile constatate în cursul exerciţiului, în afară de cazul când o
normă contabilă internaţionala dispune sau autorizează o altă soluţie contabilă. În
categoria elementelor succeptibile să satisfacă definiţiile de venituri şi cheltuieli
date de cadrul conceptual al IASC dar care sunt excluse de la determinarea
rezultatului net al exerciţiului, sunt incluse diferenţele din reevaluarea
imobilizărilor şi profiturile sau pierderile care rezultă din conversia situaţiilor
financiare ale unei întreprinderi străine.
În accepţia normei contabile internaţionale numărul 8(IAS 8) distincţia între
un element ordinar şi unul extraordinar se face mai mult după natura evenimentului
sau operaţiei, decât după frecvenţa sa.
Activitatea ordinară a unei întreprinderi cuprinde toate operaţiile efectuate
conform obiectului ei de activitate, fie cu titlul principal, fie cu titlu auxiliar.
Aproape toate operaţiile şi evenimentele realizate sau suportate de întreprindere şi
care formează activitatea ordinară nu fac obiectul unei publicităţi particulare prin
contul de rezultate, însă, atunci când anumite venituri sau cheltuieli prezintă o
importantă, o natură sau o incidentă, a căror menţionare este utilă pentru a explica
performanţa întreprinderii în cursul exerciţiului, natura şi suma acestor elemente
trebuie specificate separat în contul de profit şi pierdere.
Circumstanţele ce pot genera astfel de elemente, care trebuie menţionate
separat în contul de rezultate sunt:
45
deprecierile de stocuri sau imobilizări

corpor4
6464646464646464646464646464646464646464646464646464646464646464646
4646464646464646464646464646464646464646464646464646464646464646464
6464646464646464646464646464646464646464646464646464646464646464646
4646464646464646464646464646464646464646464646464646464646464646464
6464646464646464646464646464646464646464646464646464646464646464646
4646464646464646464646464646464646464646464646464646464646464646464
6464646464646464646464646464646464646464646464646464646464646464646
464646464646464646464646464646464646464646te din rezultatul activităţii
ordinare, elementele de venituri şi cheltuieli cu un rol important în explicarea
performantei întreprinderii fiind menţionate distinct în contul de profit şi pierdere.
Elementele extraordinare sunt veniturile şi cheltuielile generate de
evenimente sau operaţii strict delimitate de activităţile ordinare ale întreprinderii şi
care, în consecinţă nu pot fi considerate că se pot reproduce într-un mod frecvent,
în principiu, elementele extraordinare sunt rare şi scapă de sub controlul
întreprinderii(catastrofe naturale, exproprieri).
Pentru constatarea unui element extraordinar, natura evenimentului este
prioritara frecventei sale. De exemplu, pierderile ca urmare a unui cutremur
constituie un element extraordinar pentru marea majoritate a întreprinderilor, însă
pentru o întreprindere de asigurări, care face asigurări împotriva acestui risc,
evenimentul în cauza constituie un element ordinar, deoarece face parte din
obiectul sau de activitate.
Elementele extraordinare constituie un element distinct al rezultatului net al
exerciţiului; natura şi suma fiecărui element trebuie sa fie menţionate separat în
contul de rezultate, în acest sens în contul de profit şi pierdere se va prezenta:
46
 fiecare element extraordinar;

 sau, se va menţiona doar suma totală a evenimentelor extraordinare, cu
furnizarea de amănunte în anexă.
2.1.2.Tratamente contabile în lumina directivelor

Comunităţii Europene
Directiva a IV –a europeană privind documentele contabile de sinteză ale

societăţilor de capitaluri instituie scheme obligatorii pentru prezentarea contului de
profit şi pierdere. Totuşi, datorită diferenţelor de cultură şi tradiţie contabilă din
ţările comunitare, obligativitatea prezentării standardizate a contului de rezultate se
manifestă prin posibilitatea de a obţine mai multe scheme de cont de profit şi
pierdere.
Confluenţa în spaţiu a Uniunii Europene a tradiţiei contabile franco-
germane, bazată pe preferinţa prezentării cheltuielilor şi veniturilor după natura
economică cu modelul anglo-saxon, care privilegiază abordarea cheltuielilor şi
veniturilor pe funcţii ale întreprinderii, a făcut ca Directiva a IV-a sa lase în
47
competenţa statelor membre alegerea între două clasificări a cheltuielilor şi

veniturilor prezentate în contul de rezultate. Astfel, sunt prevăzute pentru scheme,
pentru contul de profit şi pierdere sub forma de listă şi sub forma de tabelă (sau de
cont); cu prezentarea cheltuielilor după destinaţia sau funcţiile lor.
După unele aprecieri, în ţările comunitare, aproximativ jumătate din societăţi
prezintă scheme ale contului de rezultate structurate după natura economică a
cheltuielilor, iar cealaltă jumătate, plecând de la funcţiile întreprinderii fiind
întâlnite ambele forme de prezentare (“lista “ cât şi tabloul bilateral).Pentru
asigurarea comparabilităţii informaţiei contabile, Directiva a IV-a europeană
prevede ca fiecare post din contul de rezultate să prezinte valori pentru exerciţiul
curent cât şi pentru exerciţiul precedent.
Schemele de cont de rezultate, cu analiza cheltuielilor după originea sau
natura lor, sunt centrate pe calculul indicatorilor”producţia exerciţiului” şi “
valoarea adăugata”, fiind orientate către macrocontabilitate şi cerinţele de ordin
fiscal.
Modelul de cont de rezultate cu prezentarea cheltuielilor după destinaţia lor
(numit şi “pe funcţiuni “ în format “listă”sau “cont”face distincţia între costurile de
producţie, costurile de distribuţie, cheltuieli generale administrative, cheltuieli
financiare şi cheltuieli extraordinare şi este orientat spre calculul”rezultatului brut”.
În acest caz prezentarea contului de profit şi pierdere se face după criteriul
destinaţiei cheltuielilor(sau pe “funcţii”), Directiva a IV-a europeana cere ca în
anexa să fie furnizate informaţii privind unele cheltuieli după natura lor (cum sunt
cheltuielile cu salariile şi alte drepturi de personal şi cheltuieli sociale).
Remarcam faptul că toate cele patru scheme de cont de rezultate prevăzute
de Direcţia a IV-a europeană relevă distinct rezultatul din activităţi ordinare faţă de
rezultatul extraordinar (primul format prezintă trei niveluri de rezultat: rezultatul
48
care provine din activităţi ordinare, după impozitare, rezultatul extraordinar şi

rezultatul exerciţiului; al doilea şi al patrulea format nu prezintă rezultatul
extraordinar,
deşi4
9494949494949494949494949494949494949494949494949494949494949494949
4949494949494949494949494949494949494949494949494949494949494949494
9494949494949494949494949494949494949494949494949494949494949494949
4949494949494949494949494949494949494949494949494949494949494949494
9494949494949494949494949494949494949494949494949494949494949494949
4949494949494949494949494949494949494949494949494949494949494949494
9494949494949494949494949494949494949494949494949494949494949494949
494949494949494949494949494949494949494949inaţia lor, constă în
prezentarea cheltuielilor de exploatare (numai structura cheltuielilor de exploatare
după natura lor diferă de cea reţinută în optica funcţională).
2.2.Organizarea contabilităţii cheltuielilor,veniturilor

şi rezultatelor la S.C. ELSID S.A. TITU
2.2.1.Documente utilizate
49
1.Nota de contabilitate este un document justificativ de înregistrare în

contabilitate sistematică şi analitică, de regulă pentru operaţiile care au la bază
documente justificative.
2.Extras de cont serveşte la comunicarea şi solicitarea de la debitori a

sumelor pretinse neachitate, provenite din relaţiile economico-financiare şi ca
instrument de conciliere prearbitrară.
3.Jurnal privind consumurile şi alte ieşiri de materiale este folosit la

înregistrarea lunară a operaţiilor în creditul conturilor de valori materiale la
unităţile care folosesc forma de înregistrare pe jurnale.
Acest document mai serveşte şi la completarea formularului “Cartea mare”.
4.Jurnal privind salariile şi contribuţia la asigurările sociale - acest

document este folosit la înregistrarea lunară a operaţiilor în creditul conturilor
privind salariile şi contribuţia la asigurările sociale. Totodată se foloseşte şi la
completarea formularului” Cartea mare”.
5.Fisa de cont pentru operaţii diverse serveşte la ţinerea evidenţei analitice

a conturilor de clienţi, furnizori, debitori, creditori,etc.
Fisa de cont pentru operaţii diverse este folosită şi la tinerea contabilităţii
sintetice a operaţiilor economice şi financiare, la unităţile care utilizează forma de
înregistrare “maestru-şah” simplificat.
6.Scadentarul cheltuielilor anticipate (efectuate în avans) este un

document de eşalonare a cheltuielilor efectuate în perioada curentă şi privesc
50
perioadele viitoare, care urmează a fi repartizate lunar asupra costurilor de

producţie. Acesta este un document justificativ de înregistrare în contabilitate.
7.Balanţa de verificare este folosită la:

 Verificarea exactităţii înregistrărilor;
 Controlul concordantei dintre contabilitatea sintetică şi analitică;
 Întocmirea raportărilor trimestriale şi ale bilanţului contabil anual, precum şi
a contului de profit şi pierdere.
8.Registrul jurnal: document obligatoriu de înregistrare cronologică şi

sistematică a mişcării patrimoniului unităţii.
Probă de litigii.
9.Registrul-inventar: document obligatoriu de înregistrare anuală şi de

grupare a rezultatelor inventarierii patrimoniului.
Probă de litigii.
10.Cartea mare (şah ) serveşte la :

 Ţinerea contabilităţii sintetice a operaţiilor economice şi financiare în
unităţile care folosesc forma de înregistrare contabilă “maestru –şah”;
 Întocmirea balanţei de verificare a conturilor sintetice;
 Furnizarea de date pentru analiza economică şi financiară.
51
11.Declaratie de inventar serveşte ca declaraţie scrisă a gestionarului

răspunzător de gestionarea valorilor materiale şi băneşti pe care o prezintă comisiei
de inventariere.
12.Decizie de imputare este utilizat ca:

 Document de imputare a valorii pagubei produse de persoanele încadrate în
muncă;
 Titlul executoriu din momentul comunicării;
 Document de înregistrare în contabilitate.
13.Angajament de plată acest document serveşte ca:

 Angajament de plată a unei sume ce reprezintă o pagubă adusă unităţii;
 Titlu executoriu pentru recuperarea pagubei;
 Titlu executoriu pentru executarea silită în cazul nerespectării
angajamentului.
14.Contract de garanţie în numerar este utilizat ca document de constituire

a garanţiei, conform normelor legale, pentru acoperirea eventualelor pagube aduse
unităţii.
Contract de garanţie în numerar - în baza acestui document se depun sume la
casierie sau se reţin sume din salariu în contul garanţiei în numerar constituite.
15.Contract de garanţie suplimentară constituie un document de garanţie a

bunurilor mobile şi imobile prevăzute în anexele acestuia, se autentifică la
organele notariale.
52
16.Chitanţa este un document justificativ pentru depunerea unei sume în

numerar la casieria unităţii şi de înregistrare în registrul de casă şi în contabilitate.
 17.Dispoziţie de plată - încasare către casierie(colectivă) serveşte

c5
353535353535353535353535353535353535353535353535353535353
535353535353535353535353535353535353535353535353535353535
353535353535353535353535353535353535353535353535353535353
535353535353535353535353535353535353535353535353535353535
353535353535353535353535353535353535353535353535353535353
535353535353535353535353535353535353535353535353535353535
353535353535353535353535353535353535353535353535353535353
535353535353535353535353535353535353535353535353535353535
3535353535353535353535353535353535353535353535353535353
etc. de către personalul unităţii;
 dispoziţie pentru casierie în vederea încasării în numerar a unor sume
de la personalul unităţii sau alte persoane;
 document justificativ de înregistrare în registrul de casa şi în

contabilitate,în cazul plaţilor în numerar fără alt document justificativ.
18.Împuternicirea este un document de împuternicire pentru ridicarea unor

drepturi băneşti de la casieria unităţii, când titularul nu se poate prezenta pentru
acesta.
53
19.Registrul de casă (lei sau valută ) este folosit ca:

 un document de înregistrare operativă a încasărilor şi plăţilor în
numerar,
efectuate prin casierie pe baza actelor justificative;
 document de stabilire la sfârşitul fiecărei zile a soldului de casă;
 document de înregistrare zilnică în contabilitate a operaţiunilor de
casă.
20.Factura este un document pe baza căruia se întocmeşte instrumentul de

decontare a produselor şi mărfurilor livrate, lucrărilor executate sau a serviciilor
prestate, document de însoţire a bunurilor livrate pe timpul transportului, document
justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului şi cumpărătorului.
21.Declaratie privind impozitul pe profit serveşte la stabilirea şi calculul

impozitului pe profit.
22.Declaratie pentru stabilirea impozitului pe clădiri, a impozitului pe

terenuri ocupate de clădiri şi de alte construcţii şi a taxei pentru folosirea
terenului proprietate de stat.
 În cazul contribuabililor persoane juridice, serveşte la declararea şi stabilirea
impozitului pe clădiri şi pe terenuri, precum şi a taxei pentru folosirea
terenului proprietate de stat de către persoanele juridice.
54
23.Declaratie/situaţie nominală privind stabilirea taxei asupra mijloacelor de

transport ale persoanelor juridice.
 Serveşte la declararea mijloacelor de transport şi stabilirea taxei datorate
pentru acestea de către contribuabili, persoane juridice.
24.Declaratie pentru scoaterea din evidenţă a mijloacelor de transport

serveşte la scoaterea din evidenţele fiscale a mijlocului de transport şi comunicare
către unităţile fiscale şi contribuabili.
2.2.2. Fluxul informaţional
În continuare vom prezenta circuitul celor mai importante documente după

cum urmează:
1.Nota de contabilitate (Este întocmit un exemplar, de către compartimentul

financiar –contabil).
 la persoana autorizată să verifice şi să semneze documentul;
 la persoana care conduce jurnalul de înregistrări pentru numărul de ordine
din jurnal;
 la persoana care asigură contabilitatea sintetică şi analitică;
55
2.Extras de cont (se întocmeşte în două exemplare, de către compartimentul

financiar contabil al unităţii beneficiare pe baza datelor din contabilitatea analitică)
 la contabilul şef şi conducătorul unităţii emitente, pentru
semnare(ambele exemplare);
 la unitatea debitoare care restituie unităţii eminente exemplarul 2
semnat de persoanele autorizate pentru confirmarea debitului în
vederea decontării;
3.Balanţa de verificare (se întocmeşte lunar sau de câte ori se consideră

necesar, pe baza notelor de jurnal sau a fişelor sintetice şah).
 la Direcţia Generala a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de
Stat Teritorial, o data cu depunerea raporturilor trimestriale şi a
bilanţului anual.
4.Declaratie de inventar (se întocmeşte de gestionar, după sigilarea locurilor

de păstrare a valorilor materiale băneşti, sau înainte de începerea inventarierii şi se
semnează de aceştia, 1 exemplar ).
 la membrii comisiei de inventariere care semnează pentru confirmare
că declaraţia a fost dată în faţa acestuia.
5.Decizia de imputare (se întocmeşte în 2 exemplare sau în mai multe, în

funcţie de numărul persoanelor răspunzătoare pentru paguba produsă, pe baza
actelor de constatare, şi se semnează de conducătorul unităţii, cu viza controlului
financiar preventiv a juridicului).
 la contabilul şef pentru acordarea vizei de control preventiv.
56
 la juristconsult, pentru avizare asupra legalităţii şi realităţii.

 la conducătorul unităţii, pentru a decide asupra imputaţiei, valorii
pagubei constatate şi semnare.
 la persoana sau persoanele răspunzătoare de paguba adusă, pentru
semnare de luare la cunoştinţă şi primire a acesteia (exemplarul 2).
6.Angajament de plată (se întocmeşte într-un exemplar, de persoana care îşi

575
7575757575757575757575757575757575757575757575757575757575757575757
5757575757575757575757575757575757575757575757575757575757575757575
7575757575757575757575757575757575757575757575757575757575757575757
5757575757575757575757575757575757575757575757575757575757575757575
7575757575757575757575757575757575757575757575757575757575757575757
5757575757575757575757575757575757575757575757575757575757575757575
7575757575757575757575757575757575757575757575757575757575757575757
5757575757575757575757575757575757575757şi de garanţie suplimentară ( se
întocmeşte de compartimentul personal, la angajare sau la trecerea într-o funcţie
care impune constituirea de garanţii şi se semnează de gestionar -2 exemplare )
 la juridic pentru confirmarea legalităţii documentului şi pentru
semnare (ambele exemplare ).
 la conducătorul unităţii cu care s-a încheiat contractul pentru
semnare (ambele exemplare ).
8.Chitanţa (se întocmeşte în două exemplare pentru fiecare sumă încasată de

casierul unităţii, care semnează pentru primirea sumei).
57
 la depunător exemplarul 1, cu ştampila unităţii.

 exemplarul 2 rămâne în carnet, fiind folosit ca document de
verificare a operaţiunilor efectuate în registrul de casă.
9.Proces verbal de plăţi ( 1 exemplar se retine la casierie)
 la compartimentul financiar-contabil, ca anexă la exemplarul 2 al
registrului de casă.
10.Dispoziţie de plată –încasare către casierie (colectivă )

(se întocmeşte de compartimentul financiar contabil într-un singur exemplar: ca
dispoziţie de plată sau încasare când nu există alte documente care sa justifice
plata sau încasarea; se semnează de întocmire la compartimentul financiar-
contabil);
 la persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv;
 la persoanele autorizate să aprobe plata sumelor respective;
 la casierie pentru efectuarea operaţiei de încasare sau plată, semnată
de casier, iar în cazul părţilor şi de persoana care a primit suma
(când se foloseşte ca dispoziţie de încasare, casierul emite chitanţa
– cod 14-4-1- pentru sumele încasate);
 la compartimentul financiar - contabil, anexa la registrul de casă
pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sintetică şi
analitică.
11.Împuternicirea (se întocmeşte într-un singur exemplar de către titularul

drepturilor băneşti ce urmează a se încasa de la casierie şi se semnează de această
persoană împuternicită).
58
 la şeful ierarhic al titularului drepturilor băneşti pentru aprobare;

 la casierie, cu ocazia plaţii drepturilor cuvenite şi se anexează la
documentul de plată;
12.Registrul de casă (lei sau valută ) (se întocmeşte în două exemplare

zilnic de către casier, pe baza actelor justificative de încasări şi plăţi).
la compartimentul financiar-contabil pentru valorificarea exactităţii
sumelor înscrise şi respectarea dispoziţiilor legale privitoare la efectuarea
operaţiilor de casă.
13.Factura (se întocmeşte în trei exemplare, de către furnizor şi se
semnează de compartimentul emitent)
*La furnizor :
 la compartimentul în care se efectuează operaţiunea de control
financiar preventiv( toate exemplarele ), viza se acordă numai pe
exemplarul 3;
 la persoanele autorizate să dispună încasări în contul
unităţii(toate exemplarele);
 la compartimentul desfacere pentru înregistrarea în evidenţele
operative şi pentru eventualele reclamaţii ale clienţilor
(exemplarul 2, la care se anexează dispoziţia de livrare);
 la compartimentul financiar-contabil pentru întocmirea
borderoului şi depunerea la bancă precum şi înregistrarea în
contabilitate (exemplarul 3);
59
*La cumpărător:
 la compartimentul aprovizionare, pentru confirmarea
operaţiunii, având ataşat exemplarul din avizul de însoţire a
mărfii, inclusiv nota de recepţie şi constatare de diferenţe, în
cazul când marfa nu a fost însoţită de factură pe timpul
transportului (exemplarul 1);
 la compartimentul care efectuează operaţiunea de control
financiar preventiv, pentru viză (exemplarul 1) cu avizul de
însoţire a mărfii, inclusiv nota de recepţie şi constatare de
diferenţe;
 la compartimentul financiar-contabil pentru acceptarea plăţii,
precum şi pentru înregistrarea în contabilitate (exemplarul 1 cu
avizul de însoţire a mărfii şi nota de recepţie şi constatare de
diferenţe).
14.Declaratia privind impozitul pe profit (se întocmeşte în două

exemplare, de către societate în compartimentul financiar –contabil );
 la persoanele autorizate pentru semnare;
 la organul fiscal pentru înregistrare;
 la compartimentul financiar-contabil pentru virarea sumelor
datorate.
 15.Declaratie pentru stabilirea impozitului pe

clădiri, a impozitului pe terenuri ocupate de clădiri şi de
alte construcţii şi a taxei pentru folosirea terenului
60
proprietate de stat în
caz6
16161616161616161616161616161616161616161616161616
16161616161616161616161616161616161616161616161616
16161616161616161616161616161616161616161616161616
16161616161616161616161616161616161616161616161616
16161616161616161616161616161616161616161616161616
16161616161616161616161616161616161616161616161616
16161616161616161616161616161616161616161616161616
16161616161616161616161616161616161616161616161616
16161616161616161616161616161616161616161616161616
16161616161616161616161616161616161616161616161616
16161616161compartimentul financiar-contabil pentru
efectuarea plăţilor la termenele scadente.
16.Declaratie/situaţie nominală privind stabilirea taxei asupra

mijloacelor de transport ale persoanelor juridice (se întocmeşte într-un
exemplar, de contribuabilul persoană juridică);
 la persoanele autorizate pentru semnare;
 la organul fiscal pentru înregistrare şi confirmare.
17.Declaratie pentru scoaterea din evidenţă a mijloacelor de

transport (se întocmeşte într-un exemplar, de contribuabil) la persoanele autorizate
pentru semnare, la organul fiscal pentru înregistrare şi confirmarea comunicărilor
către organul fiscal şi contribuabil, se întocmesc în copie de organul fiscal.
61
2.3.OPERATII CONTABILE PRIVIND CHELTUELILE ,

VENITURILE şi REZULTATELE
2.3.1 OPERATII PRIVIND CHELTUIELILE
1. CHELTUIELI DE EXPLOATARE
1.Se înregistrează consumul de materiale auxiliare (nestocate) achitate

prin bancă conform facturii.
6021 = 5121 28.513.587

“Cheltuieli cu materiale auxiliare” “Conturi la bancă în lei”
62
2.Se înregistrează consumul de combustibil conform FAZ
6022 = 3022 422.653.039

“ Cheltuieli privind combustibilul” “Combustibil”
3.Se înregistrează consumul de piese de schimb conform bon consum
6024 = 3024 30.918.077

“Cheltuieli privind piesele de schimb” “Piese de schimb “
4.Se înregistrează darea în consum a materialelor de natura obiectelor de
inventar.
603 = 303 54.702.756

“Cheltuieli privind materiale de natura “Materiale de natura
obiectelor de inventar” obiectelor de inventar”
5.Se înregistrează consumul de energie şi apă conform factură.
605 = 5121 15.617.325

“Cheltuieli privind energia şi apa” “Conturi la bancă în lei “
6.Se înregistrează descărcarea gestiuni de mărfuri
% = 371 10.900.000
607 “Mărfuri”
63
“Cheltuieli privind mărfurile” 9.314.736

378
“Diferenţa preţ mărfuri” 1.585.264
7.Se înregistrează cheltuielile cu primele de asigurare conform chitanţă.
613 = 5311 25.600.000

“Cheltuieli cu prime de asigurare” “Casa în lei”
8.Se înregistrează cheltuieli cu colaboratorii conform stat plată

colaboratori (aferent lunilor ianuarie, februarie 2004).
621 = 401 2.000.000

“Cheltuieli cu colaboratorii” “Furnizori”
9.Se înregistrează cheltuieli de protocol conform chitanţă şi factură

fiscală.
623 = 5311 5.000.000
“Cheltuieli de protocol, reclamă,publicitate” “Casa în lei “
10.Se înregistrează cheltuieli cu telefonul conform factură, chitanţă.
626 = 5311 48.963.611

“Cheltuieli poştale şi taxe de “Casa în lei “
64
telecomunicaţii”
11.Se înregistrează cheltuielile cu comisioanele bancare.
627
656
5656565656565656565656565656565656565656565656565656565656565656565
6565656565656565656565656565656565656565656565656565656565656565656
5656565656565656565656565656565656565656565656565656565656565656565
6565656565656565656565656565656565656565656565656565656565656565656
5656565656565656565656565656565656565656565656565656565656565656565
6565656565656565656565656565656565656565656565656565656565656565656
5656565656565656565656565656565656565656565656565656565656565656565
6565656565656565656565656565656565656565iciile executate de terţi conform
factură, chitanţă.
628 = 5311 28.915.531
“Alte cheltuieli cu serviciile executate terţi” “Casa în lei “
13.Se înregistrează taxa de drum aferent, benzină auto, cheltuieli cu

impozit pe teren, impozit pe clădiri, taxele auto conform chitanţă.
635 = 5311 12.542.278

“Cheltuieli cu alte impozite şi taxe” “Casa în lei “
14.Se înregistrează cheltuieli cu salariile conform stat de plată.
65
641 = 421 142.000.000

“Cheltuieli cu salariile personalului” “Personal salarii dotare”
15.Se înregistrează cheltuielile unităţii cu contribuţia la asigurările sociale

în cota de 22% aplicată fondului de salarii.
6451 = 4311 31.240.000

“Cheltuieli contribuţie unitate la “Contribuţie unitate la
asigurări sociale “ asigurări sociale”
16.Se înregistrează contribuţia unităţii la fondul de asigurare de accidente

de muncă şi boli profesionale în cota de 0,5% aplicată fond de salarii.
6451 = 4311 691.250
17.Se înregistrează contribuţia unităţii la fondul de şomaj în cota de 3%
aplicată fond de salarii.
6452 = 4371 4.260.000

“Cheltuieli cu contribuţia unităţii la “Contribuţia unităţii la
ajutor şomaj ajutor şomaj
18.Se înregistrează contribuţia unităţii la asigurările sociale de sănătate

în cota de 7% aplicată la fondul de salarii.
6453 = 4314 10.071.250

“Cheltuieli cu contribuţia unităţii la “Contribuţie angajat
asigurările sociale de sănătate” pentru asigurări sociale
66
de sănătate”
19.Se înregistrează penalităţii şi majorări aferente impozitului pe profit

,impozit pe salarii,fond de sănătate.
6581 = % 666.237
“Despăgubiri, amenzi, penalităţii” 444 “Impozit salarii” 496.812
441 „Impozit profit” 85.173
4381”Alte datorii sociale” 84.252
20.Se înregistrează scoaterea din evidenţă a unui mijloc fix vândut.

% = 2133 19.250.817
6583 “Mijloace de transport”
“Cheltuieli privind activele
cedate” 4.201.024
2813
“Amortizare mijloace de transport. 15.049.793
21.Se înregistrează cheltuielile cu amortizarea.

681 = % 100.048.578
“Cheltuieli de exploatare privind 2812 515.000
amortizarea” “Amortizare clădiri”
2813 82.344.461
67
“Amortizare mijloace
fixe”
2814 17.189.117
“Amortizarea altor
imobilizări corporale”
2.CHELTUIELI FINANCIARE
1.Se înregistrează cheltuielile cu dobânzile aferente creditului contractat.

666 = 5198 3.056.681
“Cheltuieli cu dobânzile” “Dobânzi aferente
creditelor bancare”
2.3.2.OPERATIUNI PRIVIND VENITURILOR
1.VENITURI DIN EXPLOATARE
1.Se înregistrează veniturile din prestări servicii conform facturii.

411 = 704 1.221.929.000
“Clienţi” „Venituri din lucrări
executate, servicii prestate”
2.Se înregistrează veniturile din chirii.

411 = 706 12.120.000
“Clienţi” “Venituri din redevenţe,
68
locaţii de gestiune, chirii”
3.Se înregistrează veniturile din vânzarea mărfurilor cu amănuntul.

5311 = 707 10.900.000
“Casa în lei” “Venituri din vânzarea
mărfurilor”
4.Se înregistrează vânzarea unui mijloc fix.

461 = 7583 10.000.000
“Debitori” “Venituri din vânzarea
activelor”
2.VENITURI FINANCIARE
1.Se înregistrează dobânzile acordate de unitatea bancară .

5121 = 766 2.933
“Conturi în lei la bănci” “Venituri din dobânzi”
2.3.3.OPERATII CONTABILE PRIVIND REZULTATELE

FINANCIARE
69
1.INCHIDEREA CONTURILOR DE CHELTUIELI
121 = % 986.522.885
„Profit şi pierdere” 6021 28.513.587
„Cheltuieli privind
materiale auxiliare”
6022 422.653.039
“Cheltuieli privind
combustibilul”
6024
707
0707070707070707070707070707070707070707070707070707070707070707070
7070707070707070707070707070707070707070707070707070707070707070707
0707070707070707070707070707070707070707070707070707070707070707070
7070707070707070707070707070707070707070707070707070707070707070707
0707070707070707070707070707070707070707070707070707070707070707070
7070707070707070707070707070707070707070707070707070707070707070707
0707070707070707070707070707070707070707070707070707070707070707070
7070707070707070707070707070707070707070 603
54.702.756
mat.de natura ob.
de inventar”
605 15.617.325
energia şi apa”
70
607 9.314.736
mărfurile”
613 25.600.000
“Cheltuieli cu primele
de asigurare”
621 2.000.000
“Cheltuieli cu colab.”
623 5.000.000
“Cheltuieli de protocol
reclama,publicitate”
626 48.963.611
“Cheltuieli poştale şi
taxe de telecomunicaţii”
627 6.238.175
“Cheltuieli cu servicii
bancare şi asimilate”
628 28.915.531
“Alte cheltuieli cu serv.
executate de terţi”
635 12.542.278
“Cheltuieli cu alte impozite
taxe şi vărsăminte asimilate”
641 142.000.000
71
“Cheltuieli cu salariile
personalului”
6451 35.481.250
contrib.unităţii la
asigurări sociale”
6452 4.260.000
contrib.unităţii pt.
ajutorul de şomaj”
6453 10.071.250
contribuţia unităţii
pt. asigurări sociale
de sănătate”
6581 666.237
“Despăgubiri,amenzi
şi penalităţi ”
6583 4.201.024
activele cedate”
681 100.048.578
“Cheltuieli de
72
expl.privind amortiz.
şi provizioanele”
666 3.056.681
“Cheltuieli privind dobânzile”
2.INCHIDEREA CONTURILOR DE VENITURI
% = 121 1.254.951.933
“Profit şi pierdere”
704 1.221.929.000
“Venituri din lucrări executate
şi servicii prestate”
706 12.120.000
“Venituri din redevenţe,locaţii
de gestiune şi chirii”
707 10.900.000
“Venituri din vânzarea mărfurilor”
7583 10.000.000
“Venituri din vânzarea activelor si
alte operaţii de capital”
766 2.933
“Venituri din dobânzi”
73
3. CALCULUL IMPOZITULUI PE PROFIT,

INREGISTRAREA CHELTUIELILOR CU IMPOZITUL
PE PROFIT, INCHIDEREA CONTULUI DE
CHELTUIALĂ CU IMPOZITUL PE PROFIT.
Societatea este plătitoare de impozit pe profit, drept pentru care calculează şi

virează impozit pe profit conform Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi HG
nr.44 din 22/01.2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii
nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
1.Se înregistrează cheltuială cu impozitul pe profit.

691 = 441 18.824.279
“Cheltuieli cu impozitul pe profit” “Impozitul pe profit”
2.Inchiderea contului de cheltuială cu impozitul pe profit.

121 = 691 18.824.279
“Profit şi pierdere” „Cheltuieli impozit pe profit”
2.4.DETERMINAREA REZULTATELOR
74
Pentru a descrie analiza şi procesul de formare a rezultatului se utilizează

conturile de rezultate. Acesta înregistrează cheltuielile şi veniturile unităţii
patrimoniale în funcţie de natura lor. Conturile de rezultate sunt exprimate prin
conturile de venituri şi cheltuieli. În funcţie de relaţia dintre cheltuieli şi venituri
contul de rezultate poate înregistra o pierdere sau un profit.
Astfel, pot există trei situaţii:
1.Cheltuielile > Veniturile => că agentul economic respectiv a
înregistrat o pierdere (Sold final debitor – Sfd ).
2.Cheltuielile < Veniturile => că agentul economic respectiv a obţinut

profit ( Sold final creditor – Sfc).
3.Cheltuielile =
V7
5757575757575757575757575757575757575757575757575757575757575757575
7575757575757575757575757575757575757575757575757575757575757575757
5757575757575757575757575757575757575757575757575757575757575757575
7575757575757575757575757575757575757575757575757575757575757575757
5757575757575757575757575757575757575757575757575757575757575757575
7575757575757575757575757575757575757575757575757575757575757575757
5757575757575757575757575757575757575757575757575757575757575757575
757575757575757575757575757575757575757575 1.Conturile de rezultate
sub forma de tablou se prezintă astfel:
75
D CONTUL DE REZULTATE C
_____________________________________________________________
Cheltuieli din exploatare Venituri din exploatare
Cheltuieli financiare Venituri financiare
Cheltuieli extraordinare Venituri extraordinare
Rezultatul exerciţiului
_____________________________________________________________
TOTAL TOTAL
2.Contul de profit şi pierdere sub forma de lista se prezintă astfel:
___________________________________________________________
ELEMENTE
___________________________________________________________
Venituri din exploatare
Cheltuieli din exploatare
___________________________________________________________
REZULTATUL DIN EXPLOATARE A
Venituri financiare
Cheltuieli financiare
___________________________________________________________
REZULTATUL DIN ACTIVITATEA FINANCIARĂ B
____________________________________________________________
REZULTATUL DIN OPERAŢIUNI CURENTE A+B
____________________________________________________________
Venituri extraordinare
76
Cheltuieliextraordinare
_________________________________________
__________________
REZULTATUL DIN OPERAŢIUNI EXTRAORDINARE C

CHELTUIELI CU IMPOZITUL PE PROFIT D
REZULTATUL NET: A+B+C-D
___________________________________________________
_________
Rezultatul exerciţiului (profit sau pierdere) cuprinde rezultatul curent,

rezultatul extraordinar şi impozitul pe profit calculat conform Legii nr. 571/2003
privind Codul Fiscal şi HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Pentru impozitarea profitului trebuie pornit de la realitatea că nu în toate
cazurile principiile contabile subordonate imaginii fidele sunt convergente în
totalitate cu principiile impunerii fiscale.
De aceea, trebuie făcuta distincţie între rezultatul contabil şi rezultatul fiscal.
Rezultatul contabil reprezintă suma globală a profitului sau pierderii
exerciţiului financiar ce figurează în contul 121 “ Profit şi pierdere “ înainte de
impozitare.
Rezultatul fiscal reprezintă profitul impozabil sau pierderea fiscală a
exerciţiului. Pentru obţinerea rezultatului fiscal, din rezultatul contabil se scad
cheltuielile deductibile fiscal şi la rezultat se adăuga cheltuielile nedeductibile
fiscal.
77
Profitul impozabil = Veniturile realizate

- Cheltuieli corespondente veniturilor
realizate
+ Cheltuieli nedeductibile
- Deducerile fiscale
Cheltuielile nedeductibile fiscal, conform Legii 571/2003 sunt:

a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat
,inclusiv cele reprezentând diferenţe din anii precedenţi sau din anul curent, precum
şi impozitele pe profit sau venit, plăţile în străinătate;
b) amenzile, confiscările, majorările de întârziere şi penalităţile de
întârziere datorate către autorităţile române, potrivit prevederilor legale, altele decât
cele prevăzute în contractele comerciale. Amenzile, penalităţile sau majorările
datorate către autorităţi străine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu
persoane nerezidente în România si/sau autorităţi străine sunt cheltuieli
nedeductibile, cu excepţia majorărilor, al căror regim este reglementat prin
convenţiile de evitare a dublei impuneri;
c) suma cheltuielilor cu îndemnizaţia de deplasare acordată salariaţilor,
pentru deplasări în ţară şi în străinătate, care depăşeşte de 2,5 ori nivelul legal
stabilit pentru instituţiile publice;
d) sumele utilizate pentru constituirea provizioanelor peste limitele
stabilite prin hotărâre a Guvernului;
e) suma cheltuielilor sociale care depăşesc limitele considerate
deductibile, conform legii anuale a bugetului de stat;
78
f) cheltuielilor privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor

corporale constatate prin lipsa din gestiune ori degradate ,neimputabile, pentru care
nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum şi taxa pe valoarea adăugată
aferentă acestor cheltuieli;
g) cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate
salariaţilor sub forma unor avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a fost
impozitată prin reţinere la sursă;
h) orice cheltuieli făcute în favoarea acţionarilor sau asociaţilor, altele
decât cele generate de plăţi pentru bunurile livrate sau serviciile prestate
contribuabilului la valoarea de piaţă;
i) cheltuielile de cercetare-dezvoltare, de conducere şi de administrare au
un sediu permanent care aparţine unei persoane fizice sau juridice străine, care nu
s-au efectuat în România, care depăşesc 10% din salariile impozabile ale
salariaţilor sediului permanent din România;
j) cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un
document justificativ, potrivit Legii contabilităţii nr.82/1991, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, prin care să se facă dovada efectuării
operaţiunii;
k) cheltuielile înregistrate în contabilitate, determinate de diferenţele
nefavorabile de valoare ale titlurilor de participare, ale titlurilor imobilizate ale
activităţii de portofoliu, cu excepţia celor determinate de vânzarea acestora;
l) cheltuieli aferente veniturilor neimpozabile;
m) cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori,
dacă nu sunt acordate în limita dispoziţiilor legii anuale a bugetului de stat;
79
n) cheltuielile privind contribuţiile, plătite la fondurile speciale peste

limitele stabilite sau care nu sunt reglementate de actele normative, inclusiv
contribuţiile la fonduri de pensii, altele decât cele obligatorii;
o) cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator în numele
angajatului. Sunt exceptate cheltuielile cu primele de asigurare pentru accidente de
muncă, boli profesionale şi risc profesional;
p) cheltuielile de protocol care depăşesc limita de 2% aplicată asupra
diferenţei rezultate dintre totalul veniturilor şi al cheltuielilor, inclusiv accizele, mai
puţin cheltuielile cu impozitul pe profit şi cheltuielile de protocol înregistrate în
cursul anului;
q) alte cheltuieli salariale si/sau asimilate acestora, care nu sunt
impozitate la persoana fizică, daca legea nu prevede altfel;
r) cheltuieli cu serviciile de management, consultanţă, prestări de
servicii sau asistenţă, în situaţia în care nu sunt încheiate contracte în forma scrisă
şi pentru care beneficiarii nu pot justifica prestarea acestora pentru activitatea
autorizată;
s) cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele corporale
ale contribuabilului, precum şi cele care nu sunt aferente obiectului de activitate
pentru care este autorizat, cu excepţia celor care privesc bunurile reprezentând
garanţie bancară pentru creditele utilizate în desfăşurarea activităţii pentru care
contribuabilul este autorizat.
p) cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care
gradul de îndatorare a capitalului este mai mic decât unu.
În cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este peste unu, inclusiv,
cheltuielile cu dobânzile sunt deductibile pană la nivelul sumei veniturilor din
dobânzi 10% din celelalte venituri ale contribuabilului. Cheltuielile cu dobânzile
80
rămase nedeductibile se raportează în

per8
1818181818181818181818181818181818181818181818181818181818181818181
8181818181818181818181818181818181818181818181818181818181818181818
1818181818181818181818181818181818181818181818181818181818181818181
8181818181818181818181818181818181818181818181818181818181818181818
1818181818181818181818181818181818181818181818181818181818181818181
8181818181818181818181818181818181818181818181818181818181818181818
1818181818181818181818181818181818181818181818181818181818181818181
818181818181818181818181818181818181818181uială cu dobândă.
Dobânzile şi pierderile din diferenţa de curs valutar în legătura cu
împrumuturile obţinute direct sau indirect de la bănci internaţionale de dezvoltare şi
organizaţii similare şi cele care sunt garantate de stat nu intră sub incidenţa
prevederilor prezentului articol.
În cazul împrumuturilor obţinute de la alte entităţi decât instituţiile de credit
autorizate, dobânda deductibilă este limitată la:
a) nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României,
pentru împrumuturile în lei;
b) nivelul ratei dobânzii EURIBOR plus două puncte procentuale,
pentru împrumuturile în euro;
c) nivelul ratei dobânzii LIBOR plus două puncte procentuale, pentru
împrumuturile în alte devize.
Cheltuielile privind amortizarea activelor corporale şi necorporale sunt
deductibile în limita prevederilor Legii nr.15/1994 privind amortizarea capitalului
imobilizat în active corporale şi necorporale, republicat, cu modificările şi
completările ulterioare. Pentru echipamentele tehnologice, respectiv maşini, utilaje
81
şi instalaţii de lucru, computere şi echipamente periferice ale acestora, puse în

funcţie după data intrării în vigoare a prezentei legi, se poate utiliza regimul de
amortizare fără aprobarea organului fiscal teritorial. Acelaşi regim de amortizare se
poate utiliza şi pentru brevetele de invenţie, la data aplicării acestora de către
contribuabil.
Se calculează apoi impozitul pe profit care conform Legii 571/2003 este de
25% pentru anul 2004, iar începând cu 01.01.2005 cota de impozit pe profit este de
16%.
*Obligaţia reţinerii şi vărsării impozitului revine societăţii comerciale
şi se efectuează trimestrial, pană la data de 25 inclusiv a primei luni a trimestrului
următor.
Conform Legii 571/2003 privind Codul fiscal, rezultatele din cadrul
societăţii se determină, după cum urmează:
*Profitul impozabil se calculează ca diferenţa între veniturile
obţinute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate şi lucrărilor executate
,din vânzarea bunurilor imobile, inclusiv din câştiguri din orice sursă, cheltuielile
efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile
neimpozabile şi se adaugă cheltuielile nedeductibile.
*În scopul determinării profitului impozabil se iau în calcul toate
câştigurile din orice sursă, inclusiv cele realizate din investiţiile financiare.
*În cazul livrărilor de bunuri mobile şi al vânzării de bunuri imobile,
în baza unui contract de vânzare cu plată în rate, precum şi în cazul contractelor
de leasing financiar, valoarea ratelor scadente se înregistrează la veniturile
impozabile, la termenele prevăzute în contract.
*La calculul profitului impozabil cheltuielile sunt deductibile numai
dacă sunt aferente realizării veniturilor.
82
Conform Legii nr.571/2003 sunt denumite microîntreprinderi persoanele

juridice care îndeplinesc cumulativ la data de 31 decembrie a anului precedent
următoarele condiţii:
a) sunt producătoare de bunuri materiale, prestează servicii si/sau
desfăşoară activităţi de comerţ;
b) au de la 1 pana la 9 salariaţi inclusiv;
c) au realizat venituri reprezentând echivalentul în lei de până la
100.000 EURO inclusiv;
d) au capital integral privat.
Conform art.108 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal impozitul se
calculează prin aplicarea cotei de 1,5% asupra sumei totale a veniturilor trimestriale
obţinute din orice sursă, respectiv asupra veniturilor înscrise în contul de profit şi
pierdere pentru microîntreprinderi.
S.C. ELSID SA TITU intră sub incidenţa Legii nr. 571/2003, drept pentru
care calculează şi virează trimestrial impozit pe profit în cotă de 25% aplicat
profitului impozabil. Contul de profit si pierdere este întocmit conform OMF
94/2001 si a cerinţelor IAS 8.
Acest standard se aplică la prezentarea profitului sau a pierderii rezultate din
activităţile curente şi a elementelor extraordinare precum şi la contabilitatea
modificărilor apărute în estimările contabile, a erorilor fundamentale şi a
modificărilor politicilor contabile.
Impozitul pe profit cuprinde impozitul pe profit curent. Impozitul curent este
calculat pe baza rezultatului final anual, utilizând cota de impozitare în vigoare la
data bilanţului, ajustată atunci când este cazul cu corecţiile anilor anteriori.
Societatea nu înregistrează cheltuieli cu impozitul pe profit amânat deoarece
nu au fost calculate diferenţe temporare favorabile.
83
84
CAPITOLUL 3
Indicatori de analiză ai veniturilor,cheltuielilor şi

rezultatelor
3.1.Necesitatea analizei
Încă de acum o jumătate de mileniu Luca Paciolo arata în prima lucrare de

literatură contabilă (1494) că “scopul fiecărui negustor este de a dobândi câştig licit
şi competent pentru subzistenţa sa.“ De fapt ,Paciolo vulgariza ceea ce sesizează
negustorii italieni: existenţa oricărei afaceri este condiţionată de obţinerea unui
câştig, din moment ce ei utilizau la 1434 un instrument pe măsura performanţei-
contului de profit şi pierdere. Acest cont se mai numeşte şi cont de rezultate şi
reprezintă documentul contabil de sinteză care măsoară performanţele activităţii
unei întreprinderi, în cursul unei perioade date.
Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte, tehnici şi
instrumente care asigură tratarea informaţiilor interne şi externe, în vederea
formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situaţia unui agent economic, la
nivelul şi calitatea performanţelor sale.
Contul de profit şi pierdere reprezintă un document contabil de sinteză
prevăzut de Legea Contabilităţii care concentrează veniturile şi cheltuielile unei
întreprinderi pentru o perioada dată şi explică modul de formare a rezultatelor.
85
Într-o manieră generală, el oferă informaţiile necesare pentru înţelegerea şi

explicarea profitului sau pierderii înregistrate de un agent economic.
Contul de profit şi pierdere cuprinde:

- toate veniturile generate de activitatea întreprinderii pe parcursul
exerciţiului;
- toate cheltuielile aferente, pe parcursul aceleiaşi perioade.
În ţara noastră contul de profit şi pierdere se întocmeşte obligatoriu de către
toate unităţile patrimoniale, fie în sistem de bază (unităţi mari), fie în sistem
simplificat(unităţile mici şi mijlocii).
3.2.Indicatorii utilizaţi
O întreprindere nu poate supravieţui, respectiv nu se poate dezvolta într-o

economie liberă şi concurenţiala decât în măsura în care e capabilă să răspundă
într-o manieră durabilă a nevoilor pieţei. A răspunde pieţei presupune identificarea
corectă a dorinţelor clienţilor, a motivaţiilor reale ale acestora, respectiv asigurarea
promptă a unei oferte de produse şi servicii adecvate.
Totodată, funcţionarea stabilă şi eficientă a unei firme în sistemul economiei
de piaţă e condiţionată de satisfacerea criteriului eficacităţii în alocarea şi
exploatarea potenţialului intern,(material,uman şi financiar) al acesteia.
Pentru caracterizarea dimensiunilor activităţii întreprinderii, pentru
aprecierea rezultatelor şi măsurarea performanţelor sale comerciale se folosesc
indicatorii :
86
 Cifra de afaceri;
 Producţia exerciţiului;
 Marja comercială
 Valoarea adăugată.
3.2.1.Cifra de afaceri
Cifra de afaceri este un indicator pentru un agent economic, pentru a permite

poziţionarea acestuia din punct de vedere al mărimii activităţii de desfăşurare pe
segmentul de piaţă pe care acţionează.
Cifra de afaceri în sfera serviciilor(care nu se pot stoca) şi a distribuţiei,
reflectă corespunzător nivelului activităţii desfăşurate.
Regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii defineşte cifra de afaceri
astfel:
 “Cifra de afaceri se calculează prin însumarea veniturilor realizate
din livrările de bunuri, executări de lucrări şi prestări de servicii şi a
altor venituri din exploatare”.
CA = Vrpf + Vrm +Vrs + Vvp + Vls
unde :CA=cifra de afaceri;
Vrpf = venituri pentru vânzarea produselor finite;

Vrm = venituri pentru vânzarea mărfurilor;
Vrs = venituri pentru vânzarea semifabricatelor;
Vvp = venituri pentru vânzarea produselor reziduale;
87
Vls = venituri din lucrări şi servicii executate de terţi.
CAmin = COSTURILE –Camin =Chf

1-Nv
unde: Camin = cifra de afaceri minimă;

ChF = cheltuieli fixe;
Nv = nivelul cheltuielilor variabile;
Estimarea cifrei de afaceri se face în funcţie de piaţă.

Principalele elemente care se iau în calcul la estimarea cifrei de afaceri, sunt:
 Cererea de produse;
 Capacitatea de producţie;
Potenţial8
8888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888
8888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888
8888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888
8888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888
8888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888
8888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888
8888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888888
888888888888888888888888888888888888888888 preturilor cifrei de afaceri
pentru a putea exprima realitatea trebuie corectată cu indicele de creştere a
preturilor (Ip).
Prin urmare, formula cifrei de afaceri corectată este următoarea:
88
CA corectă =CAabs
I 1/0
Rata reală a cifrei de afaceri =1 + CA abs(1)

1 + I 1/0
Analiză financiară trebuie să pună în evidenţă:
 Rata de creştere a cifrei de afaceri

rc = Can-Can-1 x 100
Can-1
Rata exportului care reprezintă competitivitatea bunurilor şi serviciilor pe
piaţa externă.
Re =CAe x100
CA
unde : Cae=cifra de afaceri export;
3.2.2.Producţia exerciţiului
Producţia exerciţiului cuprinde performanţele activităţii de producţie .

Producţia exerciţiului caracterizează activitatea totală a întreprinderii şi are
în competenţă:
 Producţia vândută;
 Producţia stocată;
 Producţia imobilizată.
P exerciţiului =Vvp +Vps +Pi
89
unde :
P exerciţiului = producţia exerciţiului;
Vvp = venituri din vânzarea producţiei;
Vps = variaţia producţiei;
Pi = producţia de imobilizări.
3.2.3.Marja comercială
Marja comercială exprimă performanţele activităţii de cumpărare sub

forma diferenţei dintre preţul de vânzare şi costul de cumpărare al mărfurilor
vândute.
Marja comercială este specifica unităţilor cu profil comercial.
MC=Vvm – Cmv
unde :
MC=marja comercială;
Vvm=venituri din vânzări de mărfuri;
Cmv=costul mărfurilor vândute.
Costurile mărfurilor vândute include preţul de cumpărare al mărfurilor şi

cheltuielilor accesorii,cheltuieli de transport,cheltuieli cu taxele vamale,etc.
3.2.4.Valoarea adăugată
90
Valoarea adăugată defineşte creşterea sau crearea de valoare rezultată din

utilizarea factorilor de producţie proveniţi din afară pentru a obţine produsele sau a
presta servicii.
Valoarea adăugată poate fi determinată prin doua procedee:
1.Metoda producţiei:
VA =Pe+Ci
unde :
VA= valoarea adăugată ;
Pe =producţia exerciţiului ;
Ci =consumul intermediar.
Sau:
VA=Pe+MC+C exerciţiului
unde:
C exerciţiului =consumul exerciţiului provenit de la terţi.
2.Metoda distribuirii sau adiţională:
VA = Suma remuneraţiilor tuturor factorilor de producţie, inclusiv statul.

Cea de-a doua formulă dezvăluie faptul ca VA reprezintă o sursă de
acumulări din care se face remunerarea participanţilor direcţi sau indirecţi la
activitatea economică, respectiv:
91
Salarii şi alte drepturi sociale…………………………..Personalul

Impozitele şi taxele…………………………………….Statul
Dobânzile………………………………………………Bancherii
Amortismentul………………………………………….Investitorii
________________________________________________________
Valoarea adăugată
Este semnificativ a cerceta evoluţia în timp a valorii adăugate prin

intermediul ratei creşterii:
ICVA =Van –VA n-1

VAn-1
Indicatorii privind dinamica valorii adăugate sunt:
Modificarea absolută : VA=VA1-VA0
Ritmul de creştere : VA=VA1 X 100

VA0
Rata de creştere: VA =VA1-VA0 X 100

VA0
92
Între VA şi CA se poate stabili o relaţie, stabilindu-se gradul de integrare al

întreprinderii pe orizontala.
Soldurile intermediare de gestiune
Soldurile intermediare de gestiune constituie o prezentare economică a

contului de rezultate, în fapt, soldurile intermediare de gestiune sunt indicatorii sub
formă de solduri ,numite marje, care pun în evidenţă etapele formarii rezultatului
exerciţiului în strânsă conexiune cu structura de venituri şi cheltuieli aferente
activităţii unei întreprinderi.
Modelul românesc de cont de rezultate, cu structura informaţiilor după
natura economică a veniturilor şi cheltuielilor, permite întocmirea soldurilor
intermediare de gestiune, astfel:
Marja comercială
Marja comercială se calculează după următoarea relaţie:

___________________________________________________________
Vânzări de mărfuri (ct.707 )(evaluate la preţ de vânzare, exclusiv
Reducerile comerciale acordate ulterior facturării)
Costul mărfurilor vândute (ct.607) (exclusiv reducerile comerciale
primite ulterior facturării )
___________________________________________________________
Producţia exerciţiului
Relaţia de calcul a producţiei exerciţiului este următoarea:
93
___________________________________________________________
 Producţia vândută (ct.70 –ct. 707 )
+ Producţia stocată ( ct.711 )
+ Venituri din producţia de imobilizări
___________________________________________________________
= Producţia exerciţiului
___________________________________________________________
Rezultatul exploatării reprezintă rezultatul obţinut din activitatea de

exploatare curentă a întreprinderii. Nu cuprinde operaţiile financiare, celelalte
componente ale rezultatului ( financiar şi extraordinar ) având ponderi mai mici.
Calculul rezultatului exploatării se face după relaţia:

__________________________________________________________
94
 Excedentul brut de exploatare
+ Alte venituri din exploatare (ct.75 )
+ Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare ( ct.

781)
- Alte cheltuieli de exploatare ( ct., 65 )
- Cheltuieli de exploatare privind amortizările şi provizioanele

(ct.681)
________________________________________________________
=Rezultatul exploatării(profit “ + “sau pierdere “ – “)

________________________________________________________
Rezultatul curent al exerciţiului
Rezultatul curent al exerciţiului este aferent operaţiilor de exploatare şi

financiare efectuate de întreprindere în cursul exerciţiului şi se calculează astfel:
__________________________________________________________
 Rezultatul exerciţiului (+/- )
95
+ Venituri financiare (ct. 76)
+ Venituri financiare din provizioane ( ct.786 )
- Cheltuieli financiare (ct. 66 )
- Cheltuieli financiare privind amortizările şi provizioanele

(ct. 686 )
___________________________________________________________
=Rezultatul curent al exerciţiului ( =/-)

___________________________________________________________
Rezultatul extraordinar :
Rezultatul extraordinar se calculează în mod independent de
celelalte solduri de gestiune, astfel:
_____________________________________________________________
 Venituri extraordinare
+ Venituri extraordinare din provizioane
- Cheltuieli extraordinare
- Cheltuieli extraordinare privind amortizările şi provizioanele

___________________________________________________________
96
=Rezultatul extraordinar (+/- )

___________________________________________________________
Rezultatul net al exerciţiului

Rezultatul net al exerciţiului reprezintă variaţia situaţiei nete a întreprinderii
între deschiderea exerciţiului ca urmare a activităţii economice. Se determină pe
baza relaţiei:
____________________________________________________________
 Rezultatul curent (+/- )
 Rezultatul extraordinar (+/- )
- Cheltuieli cu impozitul pe profit ( ct.691 )

____________________________________________________________
=Rezultatul net al exerciţiului ( +/ - )

Capacitatea de autofinanţare ( CAF )
_____________________________________________________________
97
Capacitatea de autofinanţare reprezintă un surplus de monetar care se obţine

ca rezultat al tuturor operaţiunilor de încasare şi prin plăţile efectuate de
întreprindere, într-o perioadă de timp, având în vedere şi incidenţa fiscală.
Capacitatea de autofinanţare ( CAF ) nu reprezintă propriu-zis un sold
intermediar de gestiune. CAF este un surplus monetar net global. Caracterul “net”
se explică prin determinarea acestui indicator după deducerea impozitului pe profit,
iar caracterul global prin faptul ca este degajatp de întreaga activitate a
întreprinderii.
Prin urmare, spre deosebire de rezultatul brut al exploatării care se referp
numai la activitatea de exploatare, CAF ţine cont de toate laturile activităţii
întreprinderii(exploatare, financiară, extraordinară).
CAF se poate calcula prin metoda diferenţelor sau prin metoda aditivă.
1.Potrivit primei metode, CAF reprezintă diferenţa dintre totalul veniturilor

monetare şi cel al cheltuielilor monetare:
CAF=Venituri monetare-Cheltuielile monetare
2.Pentru a calcula CAF prin metoda aditivă se adăugă la RBE suma altor
venituri monetare(alte venituri din exploatare, alte venituri financiare şi alte
venituri extraordinare) şi se scade suma altor cheltuieli monetare(alte cheltuieli din
exploatare, alte cheltuieli financiare şi alte cheltuieli extraordinare, participarea
salariaţilor la rezultate, impozitul pe profit).
98
Metodologia de determinare a CAF în acest caz se prezintă astfel:
 Rezultatul brut al exploatării(excedent brut sau deficit brut)
+ Alte venituri din exploatare
- Alte cheltuieli aferente exploatării
+ Venituri financiare(Cu excepţia veniturilor din provizioane)
- Cheltuieli financiare(cu excepţia cheltuielilor privind amortizările

şi provizioanele)
+ Venituri extraordinare(cu excepţia veniturilor din vânzarea de

active, subvenţiilor pentru investiţii virate în rezultatul exerciţiului, venituri
extraordinare din provizioane)
- Cheltuieli extraordinare( cu excepţia valorii nete contabile a

activelor cedate, cheltuielilor extraordinare privind amortizările şi provizioanele)
- Impozitul pe profit
_____________________________________________________________
=Capacitatea de autofinanţare a exerciţiului
99
Pentru verificarea mărimii CAF, se adăuga la rezultatul exerciţiului

cheltuielile neimplicate prin metoda diferenţelor(cheltuielile cu amortizarea şi
provizioanele) şi se scad veniturile neluate în calcul prin această metodă(veniturile
din provizioane, veniturile din vânzarea activelor şi subvenţiilor pentru investiţii
virate în rezultatul exerciţiului).
Calculul analitic se prezintă astfel:
+Amortizări şi provizioane
- pentru exploatare
- financiare
- extraordinare
- Venituri din provizioane
- din exploatare
- financiare
- extraordinare
+ Valoarea netă contabilă a activelor cedate
- Venituri din vânzarea de active
- Subvenţii pentru investiţii virate în rezultatul exerciţiului
_____________________________________________________________
=Capacitatea de autofinanţare
100
Indiferent de modalitatea de calcul, CAF este un indicator ce permite

aprecierea rezultatelor întreprinderii şi capacitaţii acesteia de a degaja resurse
interne de finanţare din propria sa activitate, în măsura în care CAF corespunde
unui surplus monetar global, ea permite aprecierea aptitudinii întreprinderii de a
degaja noi resurse care ar contribui la finanţarea nevoilor viitoare. De altfel, această
aptitudine justifică înscrierea CAF printre resursele tabloului de trezorerie.
Mărimea CAF condiţionează posibilitatea întreprinderii de a-si rambursa
datoriile.
Prin mărimea şi structura sa capacitatea de autofinanţare contribuie la
menţinerea valorii întreprinderii( prin componentele sale, amortizările şi
provizioanele) şi constituie în acelaşi timp un factor de creştere ( prin componenţă
şi rezultatul net ).
Modificarea CAF este rezultatul politicii de amortizare, al politicii fiscale şi
al acţiunilor întreprinderii pe linia creşterii rentabilităţii. Creşterea CAF se poate
obţine în condiţiile: extinderii amortizării degresive sau extraordinare, constituirii
unor provizioane reglementate, creşterii rentabilităţii pe seama sporirii vânzărilor
fizice, a preţului ,a modificărilor structurale, diversificării portofoliului de produse.
Diminuarea CAF poate fi generată de o politică restrictivă de amortizare, de
creştere a veniturilor din provizioane, de scădere a rentabilităţii.
O capacitate insuficientă de autofinanţare obligă întreprinderea să găsească
mai multe resurse externe de finanţare.
CAF nu reprezintă decât o autofinanţare potenţială.
Bogăţia creată în mod real se apreciază după deducerea remunerării
acţionarilor:
101
_______________________________________________________
Autofinanţarea exerciţiului=CAF – Difidente distribuite
________________________________________________________
Autofinanţarea contribuie la consolidarea structurii financiare a întreprinderii

şi creşterii libertăţii de acţiune a acesteia.
Autofinanţarea este indispensabilă pentru finanţare:
 investiţiilor de menţinere
 investiţiilor de înlocuire
 investiţiilor de creştere
În analiză autofinanţării distingem deci trei trepte: minimă, de menţinere, de

dezvoltare.
Autofinanţarea minimă cuprinde suma amortizării şi are rolul de a permite
menţinerea capacitaţii întreprinderii. Datorită inflaţiei şi evoluţiei tehnologice,
această valoare nu este suficientă pentru reînnoirea imobilizărilor necesare păstrării
capacitaţilor de producţie existente.
Autofinanţarea de menţinere cuprinde pe lângă amortizare şi compensaţiile
creşterii de preţuri ale imobilizărilor. Ea permite înlocuirea capacitaţii de producţie
existente cu altele noi.
Autofinanţarea de dezvoltare cuprinde pe lângă cea de menţinere, o parte din
rezultatul exerciţiului ,astfel încât să permită modernizarea şi creşterea capacitaţilor
de producţie.
Autofinanţarea măreşte independenţa financiară a întreprinderii şi
consolidează capacitatea ei de îndatorare. De asemenea, ea permite o strategie de
preţ mai competitivă, precum şi creşterea valorii bursiere a acţiunilor.
102
Creşterea autofinanţării se poate realiza fie prin creşterea CAF, fie prin
reducerea dividendelor. Privilegierea autofinanţării prin înlocuirea plaţii imediate a
unui dividend cu speranţa unui câştig mai important dar incert în viitor, poate
genera neîncrederea acţionarilor.
Sporirea CAF şi respectiv a autofinanţării printr-o politică de sporire a
preţurilor poate avea consecinţe nefavorabile asupra rezultatelor comerciale.
În analiza economică, pe lângă evoluţia autofinanţării în mărime absolută se
urmăresc şi ratele autofinanţării şi anume:
Rata autofinanţării imobilizărilor corporale (Ri):
R1= Autofinanţarea
Imobilizări corporale
Rata autofinanţării corporale şi necorporale (R 2 ):
R2 = Autofinanţarea
Imobilizări corporale+Imobilizări necorporale
Rata de autofinanţare a nevoilor globale de finanţare (R3 ):
R3 = Autofinanţare
Active imobilizate+Variaţia NFR
103
Rata de rambursare a datoriilor financiare (RCAF ), indică numărul de ani

necesari pentru a asigura rambursarea datoriilor financiare anuale pe baza CAF
degajate de societate.
RCAF = Datorii financiare

CAF
Nevoile de fonduri ale întreprinderii sunt variate, de la trebuinţe de lungă

durată şi de o valoare ridicată, cum este cazul activelor imobilizate materiale, până
la trebuinţe de scurtă durată, al căror nivel variază frecvent în cursul anului în
funcţie de factori interni şi externi, cum este cazul activelor circulante. Finanţarea,
adică acoperirea acestor nevoi se face ţinând cont de caracterul permanent sau
temporar al trebuinţelor.
Finanţarea pe termen lung a întreprinderilor, presupune nevoi de fonduri cu
caracter permanent sau pentru perioade mari de timp, operaţiune care se poate
realiza în diverse forme, funcţie de condiţiile concrete ale întreprinderii şi ale pieţei
financiare. Căile de finanţare pe termen lung sunt în strânsă legătura cu căile de
investire, formând împreună cu această politică financiară a întreprinderii
respective, gestiunea pe termen lung.
Din punctul de vedere al apartenenţei fondurilor, distingem finanţări din
fonduri proprii(autofinanţarea, creşteri de capital prin noi aporturi în numerar sau
natură, creşteri de capital prin încorporarea rezervelor la capitalul social, creşteri de
capital prin conversiunea datoriilor) şi finanţări prin angajamente la
termen(împrumuturi obligatorii, credite bancare, credit-bail).Privite din punctul de
vedere al efortului depus pentru obţinerea lor, sursele de finanţări externe( creşteri
de capital şi împrumuturi diverse).
104
Autofinanţarea este cel mai răspândit principiu de finanţare şi presupune că

întreprinderea îşi asigură finanţarea cu surse proprii, folosind drept surse de
finanţare o parte a profitului obţinut în exerciţiul expirat şi fondul de amortizare,
acoperind atât nevoile de înlocuire a activelor imobilizate, cât şi creşterea activului
economic.
Folosind formulele de calcul prezentate mai sus, determinăm capacitatea de
autofinanţare a întreprinderii. Pentru aceasta trebuie sa determinăm mai întâi
rezultatul brut al exploatării .Acesta este primul sold intermediar de gestiune cu
semnificaţie în termeni de rentabilitate, care indică contribuţia exploatării la
formarea rezultatelor. Acest indicator evidenţiază performanţele economice ale
unei firme pe plan industrial şi/sau comercial. Mărimea este independentă de
sistemul de amortizare adoptat ,de politica financiară şi cea fiscală.
RBE = Valoare adăugată

+ Subvenţii pentru exploatare
- Impozite şi taxe
- Cheltuieli cu personalul.
Rezultatul brut al exploatării, nu cuprinde decât venituri şi cheltuieli care

corespund unor încasări, respectiv plăţi. El exclude deci amortizările şi
provizioanele precum şi veniturile din provizioane. De aceea, RBE reprezintă de
fapt fluxul de încasări generat de exploatare.
În accepţiunea sa de flux monetar generat de exploatare, RBE poate fi
calculat astfel:
RBE = Venituri monetare – Cheltuieli monetare
105
Veniturile monetare, adică veniturile ce se concretizează în intrări de

numerar, imediat sau la termen, sunt formate din: Vânzările de mărfuri, producţia
exerciţiului (vândută, stocată, imobilizată), subvenţii pentru exploatare.
Cheltuielile monetare sunt cheltuieli care generează ieşiri de numerar:
imediat sau la termen - costul de achiziţie al mărfurilor vândute, toate consumurile
exerciţiului provenind de la terţi(materii prime, materiale, combustibil, energie,
servicii externe), cheltuieli cu personalul, impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.
Rate de rentabilitate
 Rata de rentabilitate comercială
Rata de rentabilitate comercială arată ce profil s-a obţinut la 1000 lei

CA.
Rc =RE x 1000 RE=CA x Rc x 1

CA 1000
Pentru comerţ, RE = Adaos – cheltuieli de distribuţie
 Rata de rentabilitate a resurselor consumate
Rrc = RE x 100 Rrc=RE x100

Ch Chd
pentru industrie pentru comerţ
106
3.3 Analiză indicatorilor la SC ELSID S.A. TITU.
Capacitatea de autofinanţare este un indicator esenţial utilizat in evaluarea

performanţelor înteprinderii de a obţine resursele necesare acoperirii diferitelor
nevoi.
Pentru determinarea capacitaţii de autofinanţare se foloseşte metoda
excedentului brut de exploatare.
Determinarea capacitaţii de autofinanţare

________________________________________________________
Indicator 2003 2004
________________________________________________________
RBE 57026006 1778009
+ Alte venituri din exploatare 2328452 12241005
- Alte cheltuieli din exploatare 29234977 -
+ Alte venituri financiare 17560571 27254667
- Alte cheltuieli financiare 35115492 68046508
+ Venituri extraordinare - -
- Cheltuieli extraordinare - -
- Impozit profit /venit 3910302 6123023
________________________________________________________
CAF 200.109 344.844
________________________________________________________
107
Se observă că, atât pentru anul 2003 cât şi pentru anul 2004, fluxul pozitiv de
numerar generat de exploatare, de 57026006 mii lei în anul 2003, respectiv de
81778009 mii lei în anul 2004, depăşeşte valoarea CAF de 37889235 mii lei în
2003 şi de respectiv 47104150 mii lei în 2004.
Creşterea capacitaţii de autofinanţare de la 37889235 mii lei în anul 2003 la
47104150 mii lei în anul 2004 este rezultatul rentabilizării societăţii ca urmare a
reducerii cheltuielilor, creşterii cifrei de afaceri şi a reorientării activităţii cu
preponderenţă către activitatea de export.
Autofinanţarea = CAF – dividende distribuite
- 2003 37889235 – 0 = 37889235 mii lei

- 2004 47104150 – 0 = 47104150 mii lei
Marja brută de autofinanţare = Beneficiul net + amortizarea + valoarea

provizioanelor pentru deprecierea activelor imobilizate şi a provizioanelor pentru
riscuri şi cheltuieli cu caracter de rezervă.
- 2003 8654258 + 28502880 = 37157138 mii lei
- 2004 10201773 + 36748753 = 46950526 mii lei
Indicatori privind cheltuielile cu salariile
*Mărimea cheltuielilor salariale

Cs = Fs + Ch asimilate
unde :
108
Cs = cheltuieli salariale
Fs = fondul de salarii
*Modificarea absolută a fondului de salarii
Fs = Fs1 – Fso
Abaterea absolută a fondului de salarii de la fondul de salarii admisibil
^ Fs = Fs1 – Fsa
unde Fsa =fond de salarii admisibil
*Ponderea cheltuielilor salariale în CA
CA =CS x1000
CA
*Ponderea cheltuielilor salariale în VA
CA =Cs x 1000
VA
109
*Ponderea fondului de salarii în CA

CA=Fs x 1000
CA
Calculul CA
CA = VvpF +Vvm +Vvs +Vvp + VLs
Cifra de afaceri aferentă exerciţiului financiar încheiat :

CA = 1702930286 mii lei. Modificarea absolută a cifrei de afaceri
^ CA = CA 1 – CA 0
^ CA = 1702930286 - 1184896891 = 518033395 mii lei
unde : CA 1=cifra de afaceri aferentă exerciţiului financiar încheiat

CA 0=cifra de afaceri aferentă exerciţiului financiar precedent.
*Ritmul de creştere al
CA=CA1 x 100=1702930286 x 100 = 143,72%

CA0 1184896891
Acest indicator evidenţiază faptul că cifra de afaceri a crescut de la 100% la

143,72%.
110
Rata de creştere
CA = CAn – CA n-1 x 100 =518033395 x 100 = 43,72%

CAn –1 1184896891
Cifra de afaceri înregistrează în anul 2004 o valoare de 1702930286 faţă de

anul 2003 când a înregistrat o valoare de 1184896891 acest lucru a dus la o creştere
în 2004 cu 43,72% faţă de 2003.
Valoarea adăugată
* Valoarea adăugată aferenta exerciţiului financiar încheiat = 169402263 mii

lei.
Modificarea absolută a valorii adăugate :
^ VA = VA1 – VA 0
^ VA= 169402263 – 149993745 = 19408518 mii lei
* Ritmul de creştere a valorii adăugate = VA 1 x 100 =169402263 x100=112,94%

149993745
Acest indicator evidenţiază faptul ca valoarea adăugată a crescut de la 100%

(nivelul anului 2003) la 112,94% (nivelul anului 2004).
111
* Rata de creştere a valorii adăugate ( Rv) :

Rv = VA1 – VA 0 x 100 =19408518 x 100 = 12,94%
VA0 149993745
Valoarea adăugată a crescut în 2004 cu 12,94 % fata de 2003.
Rata de rentabilitate comercială(Re) :
Rc=RE x 1000 = 57116637 x 1000 = 33,54%0

CA 1702930286
Aceasta rată de rentabilitate arată că la 1000 lei cifra de afaceri s-a obţinut un
profit de 33,54 lei.
Ponderea cheltuielilor salariale în cifra de afaceri = CS x 1000
CA
Ponderea cheltuielilor salariale în CA = 81636804 x 1000 = 47,94%
1702930286
unde , CS reprezintă cheltuielile salariale.
Rata de rentabilitate a resurselor consumate ( Rrrc) :
Rrrc = RE x 100 = 57116637 x 100 = 3,30 %

Ch 1731632719
unde : RE reprezintă rezultatul exploatării

Ch reprezintă cheltuielile totale
112
Rata marjei brute a exploatării ( Rmb) :

Rmb= RBE x 100
CA
Rmbo =RBE x 100 = 57026006 x 100 = 4,80%
CA0 1184896891
Rmb1 =RBE1 x 100 =81778009 x 100 = 4,80%

CA1 1702930286
Se observă că rata marjei brute a exploatării a înregistrat acelaşi procent în
perioada curentă faţă de perioada precedentă.
Rezultatul exploatării exprimă mărimea absolută a rentabilităţii activităţii de
exploatare, obţinută prin deducerea tuturor cheltuielilor (plătibile şi calculate) din
veniturile exploatării (încasabile şi calculate).
În cadrul S.C. ELSID S.A. evoluţia rezultatului exploatării în perioada 2003-
2004 a fost următoarea:
-mii lei-
EVOLUŢIA REZULTATULUI EXPLOATĂRII ÎN CADRUL S.C. ELSID S.A.

Valoare (mii lei)
Nr.crt. Indicatori
2003 2004
1. Venituri din exploatare 1.194.070.357 1.720.702.848
2. Cheltuieli de exploatare 1.163.950.876 1.663.586.211
3. Rezultatul exploatării (RE) (pierdere) 30.119.481 57.116.637
Evoluţia rezultatului exploatării a fost determinată astfel:
113
- în mărimi absolute:
ΔRE = RE2004 – RE2003 = 57.116.637 – 30.119.481 = 26.997.156 mii lei
- în mărimi relative:
RE 2004  RE 2003 57.116.637  30.119.481

RE   100   100  89.63%
RE 2003 30.119.481
Pe baza rezultatelor obţinute se constată că RE a crescut în volum absolut cu

26.997.156 mii lei în anul 2004 faţă de anul 2003, ceea ce explică faptul că S.C.
ELSID S.A. desfăşoară activitate profitabila, veniturile realizate fiind mai mari
decât cheltuielile efective. În mărime relativă RE a crescut cu 89.63% în anul 2004
faţă de anul 2003.
Analiza rezultatului exploatării în cadrul S.C. ELSID S.A. se va realiza pe
baza următoarelor modele:
CH exp l .
1. Modelul: RE  Vexpl. – CHexpl.  Vexpl.  (1  V exp l.
)
unde:
RE – rezultatul exploatării;
Vexpl. – venit din exploatare;
CHexpl. – cheltuieli din exploatare.
Acest model de analiză stabileşte sistemul de factori care determină
modificarea rezultatului exploatării în vederea alegerii criteriilor principale de
estimare a evoluţiei viitoare.
Influenţele factorilor:
- influenţa veniturilor:
114
CH exp l.2003 CH exp l.2003

V exp l.RE  V exp l.2004  (1  )  V exp l.2003  (1  )
V exp l.2003 V exp l.2003
1.163.950876 1.163.950.876
 1.720.702.848  (1  )  1.194.070.357  (1  )  513.466.679
1.194.070.357 1.194.070.357
V exp l.RE  513.466.679 mii lei.
Se observă că, creşterea RE în cadrul S.C. ELSID S.A., în condiţiile în care

raportul cheltuieli la un leu venituri a rămas constant, s-a datorat, în cea mai mare
parte, creşterii veniturilor.
- influenta cheltuielilor la 1 leu venituri:

1.663.586CH exp l.2004 CH exp l.2003
.211 )  V exp l.2004 1.(1
163
 .950.876
=CH exp l.  V exp l.2004  (1  )
RE
1-1.765.623 mii lei
.720.702.848 (1  )  1.
V exp l.2004720 . 702.848  (1  )
V exp l.2003
1.720.702.8481 1.194.070.357
CH exp l.RE =-13.765.623 mii lei.

Se observă că profitul din exploatare s-a realizat, în principal, pe seama
cheltuielilor la 1 leu venituri, ca urmare a creşterii eficienţei economice în
activitatea de exploatare, în condiţiile în care veniturile au crescut.
115
Nr. Indicator Exerciţiul financiar

Crt. Precedent Curent Realizat
1. Venituri din 1194070357
exploatare 1720702848 144,10
2. Cheltuieli 1163950876
din 1663586211 142,92
exploatare
3. Rezultatul 30119481
exploatării 57116637 189,63
(1-2)
4. Venituri 1211630928 144,26
totale 1747957515
5. Cheltuieli 1199066368
totale 1731632719 78,39
6. Rezultat 12564560
curent 16324796 129,92
7. Impozit 3910302
profit/venit 6123023 156,58
8. Rezultatul 8654258
net 10201773 117,88
116
Comparativ cu anul 2003, se observă o creştere a producţiei vândute cu 44%

in anul 2004(1720703 mii lei) faţă de anul 2003(1194070 mii lei).Veniturile din
vânzarea mărfurilor reprezintă aproximativ 28,68% din total venituri în anul 2004
iar din alte activităţi 2,64%.
Rezultatul curent creşte în 2004 faţă de 2003 cu 29,92% iar rezultatul net al
exerciţiului cu 17,88%.
Tabloul soldurilor intermediare de gestiune pe anii 2003(precedent) şi
2004(încheiat) este prezentat mai jos. Din acest tablou s-a realizat interpretarea de
mai jos:
Marja comercială a scăzut de la 36821910 mii lei în anul 2003 la 14838774
mii lei în anul 2004 urmare a renunţării la activitatea de comerţ.
Valoarea adăugată a înregistrat o creştere semnificativa (112,93% de la
149993745 mii lei în anul 2003 la 169402263 în anul 2004.
Rezultatul brut al exploatării a crescut de la 57026006 mii lei în anul 2003 la
81778009 mii lei în anul 2004.
Rezultatul exploatării a crescut de la 30119481 mii lei în anul 2003 la
57116637 mii lei în anul 2004(189,63%).
Rezultatul curent al exploatării a crescut de la 12564560 mii lei în anul 2003
la 16324796 mii lei în anul 2004(129,92%).
Rezultatul net al exerciţiului a crescut de la 8654258 mii lei în anul
precedent la 10201773 mii lei în anul curent, reprezentând o creştere faţă de anul
2003 cu aproximativ 17,89%.
Toate aceste creşteri denotă că activitatea desfăşurata este profitabilă,
activitatea pe anul 2004, asigurată în bună parte prin contracte ferme, fiind de
natură a asigura siguranţă şi stabilitate în timp.
117
Modelul de regrupare şi restructurare a poziţiilor din contul de „Profit şi

pierdere” pentru analiză rezultatelor denumit „Tabloul soldurilor intermediare”
(TSIG) pe anii 2003 şi 2004, se prezintă astfel:
118
TABLOUL SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE (2003)
- mii lei -
Indicator Suma Indicator Suma SIDG Suma
Venituri din 458150386 Cheltuieli 421328476 Marja 36821910
vânzarea privind comercială
mărfurilor mărfurile
Marja 770413429 Consumuri 620419684 Valoarea 149993745
comercială intermediare adăugată
+producţia (VA)
exerciţiului
Valoarea 149993745 Impozite taxe 92967739 Rezultatul 57026006

adăugată+ vărsăminte brut al
subvenţii Cheltuieli cu exploatării
exploatare personalul, (RBE)
RBE + alte 59354458 Alte 29234977 Rezultatul 30119481

venituri din cheltuieli din exploatării
exploatare exploatare. (RE)
Amortizare
provizioane
RE + 17560571 Cheltuieli 35115492 Rezultatul 12564560
venituri financiare curent(RC)
financiare
Venituri Cheltuieli Rezultatul
excepţionale ____ excepţionale ____ excepţional ___
Rezultatul 12564560 Impozit 3910302 Rezultatul 8654258

curent+ profit (venit) net al
excepţional
119
TABLOUL SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE (2004)
- mii lei -
Indicator Suma Indicator Suma SIDG Suma
Venituri din 469078120 Cheltuieli 454239346 Marja 14838774
vânzarea privind comercială
mărfurilor mărfurile
Marja 1254222497 Consumuri 1084820234 Valoarea 169402263
comercială intermediare adăugată
+producţia (VA)
exerciţiului
Valoarea 169402263 Impozite taxe 87624254 Rezultatul 81778009

adăugată+ vărsăminte brut al
subvenţii Cheltuieli cu exploatării
exploatare personalul, (RBE)
RBE + alte 94019014 Alte 36902377 Rezultatul 57116637

venituri din cheltuieli din exploatării
exploatare exploatare. (RE)
Amortizare
provizioane
RE + 84371304 Cheltuieli 68046508 Rezultatul 16324796
venituri financiare curent(RC)
financiare
Venituri Cheltuieli Rezultatul
excepţionale ____ excepţionale ____ excepţional ___
Rezultatul 16324796 Impozit 6123023 Rezultatul 10201773

curent+ profit (venit) net al
excepţional
120
3.4.Principalii indicatori economico-financiari analizaţi la

S.C. ELSID S.A .TITU pe baza datelor din bilanţul întocmit
la 31.12.2004
1. Indicatori de lichiditate
 Lichiditate curentă = Active curente / Datorii curente =
= 620.034.557 / 688.105.306 = 0.90
 Lichiditate imediată = (Active curente - Stocuri) / Datorii curente =
= (620.034.557 - 124.944.344) / 688.105.306 = 0,72
Valoarea recomandabilă acceptabilă – în jurul valorii de 2. Oferă garanţia

acoperirii datoriilor curente din active curente.
2. Indicatori de risc
 Gradul de îndatorare =( Capital împrumutat / Capital propriu) x 100 =
= (36.882.813/453.932.562)*100=8,12
121
 Indicatori privind acoperirea dobânzii = Profit înaintea plaţii dobânzii şi

impozitului pe profit /
 Cheltuieli cu dobânda =45.614.354/29.289558 = 1.55
Indicatorul privind acoperirea dobânzilor – determină de câte ori societatea

poate achita cheltuielile cu dobânda. Cu cât valoarea indicatorului este mai mică,
cu atât poziţia societăţii este considerată mai riscantă.
3. Indicatori de activitate (de gestiune) –furnizează informaţii cu privire la :

- viteza de intrare sau de ieşire a fluxurilor de numerar ale societăţii ;
- capacitatea societăţii de a controla capitalul circulant şi activităţile sale
comerciale de bază.
 Viteza de rotaţie a debitelor - clienţi =( Sold mediu clienţi / Cifra de afaceri) x

365 = (249.902.540/1.702.930.286) x 365 = 54 zile
Dezvăluie eficacitatea societăţii în colectarea creanţelor sale. În acest scop se

calculează numărul de zile până la data la care debitorii îşi achită datoriile către
societate. O creştere în valoare a indicatorului poate indica probleme cu controlul
creditului acordat clienţilor şi, în consecinţă, creanţe mai greu de încasat (clienţi rău
platnici) .
122
 Viteza de rotaţie a creanţelor - furnizori = (Sold mediu furnizori /Cifra de

afaceri) x 365 = (229.613.248/1.702.930.286) x 365 = 49
Aproximează numărul de zile de creditare pe care societatea îl poate obţine

de la furnizorii săi. În mod ideal ar trebui să includă doar creditorii comerciali.
 Viteza de rotaţie a activelor totale = Cifra de afaceri / Total active =

= 1.702.930.286/ 1.158.203.995 = 1,47
4. Indicatori de profitabilitate – exprimă eficienţa societăţii în realizarea de profit

din resursele disponibile :
 Rentabilitatea capitalului angajat =( Profit înaintea plăţii dobânzii si impozitului

pe profit
 (Capitalul angajat) x 100 =(45.614.354/453.932.562) x 100 = 10.05
Unde capitalul angajat se referă la banii investiţi în societate, atât de către

acţionari, cât şi de creditorii pe termen lung şi include capitalul propriu şi datoriile
pe termen lung sau activele totale minus datoriile curente.
123
CAPITOLUL 4
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Activitatea economico-financiară a agenţilor economici indiferent de forma

de proprietate si ramura din care fac parte trebuie organizată si exercitată de aşa
natura, încât rezultatele muncii pe parcursul întregului exerciţiu financiar să se
încheie cu profit.
Profitul brut exprimă gradul de eficacitate a muncii depuse şi reprezintă acea
parte din veniturile realizate la finele unei perioade de raportare care depăşeşte
cheltuielile aferente acestor venituri.
Scopul final al activităţii unei unităţi economice este acoperirea integrală a
cheltuielilor efectuate cu veniturile realizate şi obţinerea unui profit proporţional cu
eforturile financiare şi umane depuse, care să asigure pe de o parte dezvoltarea
unităţii în perioadele viitoare alimentarea bugetului de stat cu venituri (din
impozite), iar pe de altă parte cointeresarea materială a personalului angajat.
În general profitul se creează în sfera producţiei aceea unde se fabrică efectiv
bunurile materiale fie ele produse finite, piese de schimb, materii prime, mărfuri,
utilaje, maşini şi instalaţii de lucru, etc şi se realizează în sfera circulaţiei prin
activitatea de comercializare, odată cu livrarea şi încasarea producţiei marfă
vândute.
124
Veniturile şi cheltuielile unui agent economic sunt elemente de analiză

economico-financiară, iar profitul este un indicator sintetic care îndeplineşte rolul
de pârghie financiară, un instrument de conducere a activităţii economice atât pe
parcursul exerciţiului cât şi pentru prognozarea activităţii viitoare.
O importanţă la fel de mare pentru existenţa şi dezvoltarea unei societăţi au
veniturile cu condiţia ca acestea să fie analizate din alt punct de vedere. Este
necesar să aducem În discuţie problema creşterii veniturilor la toate activităţile,
exploatare, financiare şi extraordinare ca o garanţie sigură a obţinerii unui volum la
profitul brut şi net corespunzător nevoii lor de finanţare ale unităţii şi stimulării
materiale a personalului angajat pe seama fondului de participare a salariaţilor la
profit şi a dividendelor de plătit.
Concluzii:
În concluzie am putea delimita câteva puncte forte şi câteva puncte slabe ale
SC ELSID SA TITU.
4.1 Punctele tari ale societăţii sunt :
- Piaţa produselor - existenţa unei tendinţe de creştere a consumului de elctrozi pe

piaţa externă;
- Nivelul tehnologic - tehnologia de fabricare a electrozilor cruzi este la un nivel
tehnologic apropiat de cel al producătorilor externi;
- Calitatea produselor - prin utilizarea materiilor prime de calitate superioară din
import se obţin produse de calitate comparabile cu cele ale concurenţilor;
- Producţia în ansamblu - capacitatea de producţie este de nivel cantitativ mediu,
asigurându-se o rentabilitate corespunzătoare . Fabricaţia este flexibilă putându-se
realiza toate tipodimensiunile de electrozi solicitaţi de piaţă;
- Structura organizatorică /management - fabrica este bine organizată tehnologic,
urmărirea fluxurilor de fabricaţie necesitând un număr mic de personal;
- Calitatea forţei de muncă - personalul a fost instruit în şcoli de profil, respectiv
pentru fabricarea produselor cărbunoase ; forţa de muncă tânăra şi specializată;
125
- Activitatea economico-financiară - fabrica realizează cheltuieli fixe, relativ mici

în comparaţie cu nivelul cifrei de afaceri şi o rentabilitate ridicată;
4.2 Puncte slabe ale societăţii sunt:
- Piaţa produselor - lipsa unor clienţi proprii siguri şi permanenţi pentru desfacerea
produselor la export;
- Nivelul tehnologic - nivel tehnologic slab la fazele de tratament termic şi
prelucrare a produselor, tehnologiile existente fiind depăşite de cele existente la
nivel mondial;
- Producţia în ansamblu - capacităţile de producţie nu sunt în totalitate operaţionale,
datorită slabei fiabilităţi a unor utilaje din proces;
- Structura organizatorică - activitate slabă a compartimentului de marketing;
4.3 Oportunităţi ale Societăţii Comerciale:
- Numărul mic de salariaţi şi relaţiile bune cu sindicatele ;

- Nu înregistrează datorii restante către bugetul general consolidat al statului ;
126
BIBLIOGRAFIE
1. Octavian Bojian – „Contabilitate generală – Bazele contabilităţii şi

contabilitatea financiară a întreprinderii” – Editura Universitară Bucureşti
2001.
2. Ion Cucui, Camelia Frăţilă, Mariana Demean – „Bazele Contabilităţii,
Editura Macarie, Târgovişte 2002.
3. Gheorghe Diaconu – „Sisteme contabile comparate – Standarde
internaţionale şi reglementări armonizate” – Editura Macarie, Târgovişte,
2001.
4. Gheorghe Diaconu, Cosmina Pitulice – „Contabilitatea financiară
armonizată a unităţilor economice” –Editura Biblioteca Târgovişte 2003.
5. Niculae Feleagă, Ion Ionaşcu – „Tratat de Contabilitate Financiară – Vol.
II” – Editura Economică Bucureşti 2000.
6. Călin Oprea, Mihai Ristea – „Bazele contabilităţii” – Editura Genicod,
Bucureşti, 2002.
7. Nicu Popescu – „Contabilitatea financiară a întreprinderilor – Vol. 2” -
Editura Macarie, Târgovişte, 2001.
8. Atanasiu Popa – “Contabilitatea financiară românească „armonizată cu:
 directivele contabile europene;
 standardele internaţionale de contabilitate.
Editura Intelcredo 2002.
127
9. Mihai Ristea, Corina Cucu, Corina Lăzărescu – „Contabilitatea

întreprinderii – Vol. I” –Editura Mărgăritar Bucureşti 2000.
10.Mihai Ristea, Corina Graţiela Dumitru – „Contabilitate financiară” –Editura
Mărgăritar Bucureşti 2002.
11.****Ghid practic de aplicare a Standardelor Internationale de Contabilitate
partea I , Editura Bucureşti 2001.
12.****Legea contabilităţii 82/1991şi normele de aplicare a acesteia.
13.****Ordinul MFP 94/2001, pentru aprobarea Reglementarilor contabile
armonizate cu Directiva a VI-a a Comunităţii Economice Europene.
14.****Ordinul MFP 306/2002, pentru aprobarea reglementărilor contabile
simplificate, armonizate cu directivele europene.
128

Contabilitatea Cheltuielilor Veniturilor Si Rezultatelor La SC Elsid SA Titu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contabilitatea Cheltuielilor Veniturilor Si Rezultatelor La SC Elsid SA Titu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONTABILITATEA CHELTUIELILOR, VENITURILOR ŞI REZULTATELOR LA S.C. ELSID S.A.

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE LUCRARII

Activitatea oricărei întreprinderi este constituită din diferite procese

este destinată utilizatorilor externi definiţi de : investitorii de capital, bancherii,

PREZENTAREA S.C. ELSID S.A. TITU,

SC ELSID SA TITU a fost înfiinţată în anul 1982 prin DCS 292/10.08.1982,

Publice şi Controlului Financiar Fiscal Dâmboviţa în baza adresei numărul

Generale a Acţionarilor şi desfăşurarea activităţii economice în conformitate cu

Electrocarbon Slatina. Pregătirea materiilor prime utilizează utilaje şi instalaţii

- răcirea amestecului la temperatura de presare în amestecătoare

Cu privire la structura organizatorică a SC ELSID SA TITU aceasta îşi

Personalul societăţii se selecţionează şi se angajează pe baza de concurs,

FORMA DE CONTABILITATE MAESTRU –ŞAH SAU

Compartimentul contabilitate asigură în mod eficient îndeplinirea sarcinilor

Principalele forme care se folosesc sunt: Registrul-jurnal, Fişa sintetică şah,

Registru - inventar serveşte pentru înregistrarea tuturor elementelor

Delimitarea şi structura privind cheltuielile, veniturile

1.1. Definirea cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor

1.1.1 Definirea cheltuielilor

Din punct de vedere economic, cheltuielile reprezintă expresia bănească a

 Consumurile, lucrările executate şi serviciile prestate de care

Astfel, în cazul procesului se întâlnesc patru momente:

1. Cumpărări cu plată imediată, caz în care cele două noţiuni (plăţile şi

 Cheltuieli deja contabilizate dar care, în parte sau în întregime,

1.1.2. Definirea veniturilor

Veniturile reprezintă surse obţinute în urma exploatării capitalurilor.

Câmpul operatoriu al veniturilor cuprinde sumele sau valorile primite

Fiecare exerciţiu fiind considerat a constituii un tot independent, separat de

Contul de profit şi pierdere reprezintă un document contabil de sinteză,

Din punct de vedere al formei,” Contul de profit şi pierdere”, respectiv

1.2.Clasificarea cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor

Contabilitatea financiară a cheltuielilor este organizată având la bază

În cazul metodei inventarului permanent la cost de achiziţie în determinarea

Camv = Cstdmv + Difmv

Camv –costul de achiziţie al mărfii vândute;

În cazul metodei inventarului permanent la preţ de vânzare, costul de

Camv = Pvmv - Mbv

Pvmv = preţul de vânzare al mărfii vândute;

În cazul metodei inventarului intermitent, cheltuielile cu marfa, respectiv

SI = stoc iniţial (la cost de achiziţie ) ;

Cheltuieli de Cheltuieli Cheltuieli

Activitatea Activitatea Activitatea

b. În funcţie de perioada la care se referă, cheltuielile pot fi:

Cheltuieli înregistrate în avans şi cheltuieli repartizate pe mai multe exerciţii

c. În funcţie de natura resurselor consumate distingem:

d. În funcţie de momentul recunoaşterii cheltuielilor distingem:

e. În funcţie de influenţa cheltuielilor asupra trezoreriei se disting:

1.2.1.1.Operatii contabile privind cheltuielile

Angajarea(ex. Aprovizionarea cu stocuri de la terţi prin metoda inventarului

Consumul propriu se regăseşte în consumurile efectuate pentru realizarea

Plăţile care îmbrăcă două aspecte respectiv:

De la aceasta regulă, excepţie fac înregistrările privind plusurile de stocuri

Contabilitatea cheltuielilor se organizează pe elemente de cheltuieli grupate

Activitatea Activitatea Activitatea

de exploatare financiară extraordinară

c. În funcţie de perioada la care se referă, veniturile pot fi:

 venituri înregistrate în momentul încasării.

 Încorporarea veniturilor în rezultate

1.2.3.Structura rezultatului financiar al exerciţiului

Potrivit Legii contabilităţii nr.82/1991 republicata, rezultatul financiar se

“matching”.Toate cheltuielile active în cursul exerciţiului, care nu se pot ataşa

Venituri din vânzări de mărfuri la Costul de cumpărare al mărfurilor

Producţia exerciţiului: Cheltuieli de exploatare privind