Sunteți pe pagina 1din 81

ANALIZA ECONOMICO – FINANCIARĂ

conf. univ. dr. BURJA CAMELIA


Alba Iulia -2010
Modul 1
OBIECTUL ŞI METODOLOGIA ANALIZEI ACTIVITĂŢII
ECONOMICE
Rezumatul modulului
- Clasificarea metodelor specifice de analiză economico-financiare
- Metoda diviziunii şi descompunerii fenomenelor economico-financiare
- Metoda comparaţiei
- Metode de stabilire şi măsurare a influenţei factorilor
Scopul urmărit:
Formarea abilităţilor cognitive şi a capacităţii de utilizare a metodelor de
analiză în abordarea fenomenelor economico-financiare
Competenţe dobândite prin parcurgerea conţinutului:
- Cunoaşterea conţinutului metodelor folosite în analiza economico-
financiară
- Alegerea metodei de analiză în funcţie de specificul fenomenelor
economice
- Însuşirea modalităţilor de aplicare a metodelor de analiză
ASPECTE TEORETICE
Analiza economico-financiară este o disciplină ştiinţifică care ca obiect de
studiu metodologia de cunoaştere a fenomenelor economico-financiare, factorii şi
cauzele care le-au determinat precum şi căile de sporire continuă a eficienţei
economice a activităţii firmelor.
Analiza economico-financiară foloseşte atât metode generale comune cu ale
altor ştiinţe cât şi un grup de metode specifice.
Printre metodele specifice utilizate de analiza economico-financiară se numără:
metoda descompunerii şi divizării rezultatelor, metoda grupării, metoda
comparaţiei; metoda substituţiei înlănţuite; metoda corelaţiei; metoda calculului
matricial; metode de cercetare operaţională etc.
Metoda diviziunii şi descompunerii fenomenelor constă în divizarea
fenomenelor sau rezultatelor obţinute de agenţii economici, după următoarele
criterii:
- timpul de formare a rezultatelor (semestre, trimestre, luni, zile) – se
evidenţiază abaterile de la tendinţa generală proiectată de desfăşurare a lor;
- locul de formare a rezultatelor (sectoare, secţii, ramuri de producţie)
-semnalează locurile unde efectul obţinut nu este cel dorit;

Page | 1
- elementele componente ale fenomenelor analizate - categorii de resurse
angajate sau consumate (produse finite, categorii de materiale, lucrări, tipuri de
imobilizări etc).
Metoda comparaţiei constă în studierea nivelului efectiv al fenomenului
analizat faţă de nivelul înregistrat de acelaşi fenomen în situaţii luate drept bază de
referinţă (plan, ani anteriori, alte unităţi, normative, standarde, contracte, alte ţări
etc.).
Prin comparaţii se determină abaterea absolută (ΔY) şi cea relativă (ΔY% sau
RY) a nivelului unui indicator examinat (Y1) faţă de nivelul aceluiaşi indicator luat
ca bază de referinţă (Y0).
Abaterea absolută (spor) se calculează astfel:
ΔY =Y 1 −Y 0
Abaterea relativă (ritmul modificării) se determină după formula:
ΔY Y −Y
RY = ⋅100= 1 0⋅100
Y0 Y0
Dintre metodele de stabilire şi măsurare a influenţei factorilor mai uzuale sunt:
metoda substituţiei înlănţuite, metoda corelaţiei, metoda calcului matriceal, metoda
balanţieră, metoda cercetărilor operaţionale.
Metoda substituţiei înlănţuite (metoda factorială) permite măsurarea
influenţei factorilor care determină modificarea fenomenelor şi proceselor
economice după o legitate cunoscută. Aplicarea metodei presupune:
- determinarea relaţiei de intercondiţionare dintre factori şi a legii de dezvoltare a
fenomenului sau procesului analizat: sumă algebrică, produs, raport, altă expresie
matematică;
- analiza dinamicii (modificării) fenomenului ca urmare a influenţei tuturor
factorilor cu ajutorul indicatorilor: modificare absolută totală Δ y , indicele
fenomenului – Iy, ritmul fenomenului (modificare relativă) – Ry;
- analiza factorială, care începe cu măsurarea influenţei factorilor cantitativi şi se
continuă cu cei calitativi, calculându-se pentru fiecare factor influenţele în mărimi
Δy ( x i )
absolute şi relative Iy(xi), Ry(xi). Pentru uşurarea procesului de analiză se
consideră că la un moment dat doar factorul analizat are o influenţă semnificativă
asupra fenomenului iar factorii ceilalţi sunt consideraţi cu acţiune constantă la
nivelul perioadei de referinţă (dacă nu au fost analizaţi) sau la nivelul perioadei
curente (dacă au fost deja analizaţi)
- interpretarea rezultatelor.
Metoda corelaţiei se utilizează în cazul în care între fenomenul analizat şi
factorii de influenţă sunt relaţii de tip stochastic (nedeterministe).

Page | 2
Metoda se bazează pe analiza regresională şi se utilizează în special în analiza
previzională când se urmăreşte determinarea evoluţiei viitoare a unui fenomen.
Metoda calcului matriceal poate fi aplicată cu succes în vederea determinării
cauzelor finale care contribuie la modificarea fenomenelor analizate, în cazul în
care între fenomenul analizat şi factorii de influenţă se stabilesc relaţii funcţionale
de produs sau raport. Procedeul matricial presupune construirea unor matrici a
căror elemente au semnificaţie economică, produsul lor reprezentând o matrice care
permite determinarea influenţelor factorilor asupra fenomenului analizat.

Page | 3
STUDIU DE CAZ

A. La o societate comercială situaţia fondurilor de salarizare în doi ani consecutivi


se prezintă astfel:

Fond de
Nr. mediu de Salariu mediu
Categorii de salarizare
angajaţi ( lei)
personal (mii lei)
bază curentă bază curentă bază curentă
Personal 485 410 2250 2870 1091 1177
operativ
Personal de
adm. şi de 38 35 3420 4150 130 120
conducere
Total 523 445 2335 2915 1221 1297
Analizaţi fondul de salarizare.
 Factorii de influenţă pentru fondul de salarizare (F) sunt:
- numărul mediu scriptic de angajaţi, factor cantitativ – (N);
- salariul mediu, factor calitativ – (S).
 Relaţia de intercondiţionare dintre factori este de produs, adică:
F= N⋅S
Se calculează:
- Modificarea generală a fondului de salarizare ca urmare a influenţei ambilor
factori, la nivelul tuturor angajaţilor:
ΔF=∑ F1 −∑ F 0 =1297−1221=76 mii lei

IF=
∑ F1 ⋅100=1297 ⋅100=106 , 2 %
∑ F0 1221
ΔF 76
RF= ⋅100= ⋅100=6,2 %
∑ F0 1221
- Influenţa numărului de angajaţi asupra modificării fondului de salarizare la
nivelul societăţii comerciale:
ΔF ( N )=∑ N 1 S 0−∑ N 0 S 0 =410⋅2250+35⋅3420−1221=−178 , 8 mii lei

IF ( N ) =
∑ N 1 S 0 100=1042 , 2 ⋅100=85 ,3 %
∑ N 0 S0 1221

Page | 4
RF ( N )=85 ,3−100=−14 ,7 % - Influenţa factorului calitativ asupra evoluţiei
fondului de salarizare:
ΔF ( S )=∑ N 1 S 1−∑ N 1 S 0=1297−1042 , 2=254 , 8 mii. lei

IF ( S ) =
∑ N 1 S 1⋅100=1297 ⋅100=124 , 4 %
∑ N 1 S0 1042 , 2
RF ( S )=iF ( S )−100=124 , 4−100=24 , 4 %
 Interpretarea rezultatelor obţinute:
La nivelul societăţii comerciale fondul de salarizare a înregistrat în perioada
analizată o creştere cu 6,2 % ceea ce în cifre absolute reprezintă 76 mii lei;
Evoluţia s-a datorat în special majorării substanţiale a fondului de salarizare la
categoria personal operativ, unde creşterea înregistrată a depăşit modificarea pe
ansamblul societăţii comerciale, fiind de aproape 8 %. Pentru personalul de
administraţie şi de conducere s-a diminuat fondul de salarizare cu 7,7 %;
Influenţele celor doi factori asupra fondului de salarizare au fost
contradictorii şi anume:
- politica de personal dusă de firmă de diminuare a numărului de angajaţi a
condus la o scădere a fondului de salarizare cu 14,7 % înregistrându-se o economie
de 178,8 mii lei;
- creşterea importantă a salariului mediu (de la 2335 la 2915 lei) care a
condus la o suplimentare a fondului de salarizare cu 24,4 % adică cu 254,8 mii lei.
B. Analizaţi evoluţia productivităţii medii anuale pe baza următorilor indicatori:
Perioada Perioada
Indicatori
de bază curentă
1 Producţia exerciţiului (lei) 3235683 3510452
2 Număr mediu de salariaţi 340 320
3 Productivitatea medie anuală (lei) 9516,7 10032,7

 Pentru productivitatea anuală (W) factorii de influenţă sunt:


- numărul mediu de salariaţi (cantitativ) – (N);
- producţia exerciţiului (calitativ) – (Q).
 Relaţia de intercondiţionare dintre factori este:
Q
W=
N
 Se calculează:
1. Modificarea totală a productivităţii anuale (acţiunea ambilor factori)

Page | 5
ΔW =W 1−W 0=10032, 7−9516 ,7=516 lei/pers;
RW =5,4 %
2. Influenţa numărului mediu de angajaţi asupra modificării productivităţii
muncii
Q Q 3235683
ΔW ( N )= 0 − 0 = −9516 , 7=594 , 8 lei/pers .
N 1 N 0 320
3. Influenţa modificării producţiei asupra evoluţiei productivităţii muncii:
Q1 Q0
ΔW ( Q ) = − =10032, 7−10111, 5=−78 ,8 lei/pers
N1 N1

 Interpretarea rezultatelor:
- În perioada analizată societatea comercială a înregistrat o creştere a
productivităţii medii anuale cu 5,4 %, adică un spor de producţie de 516 lei
pe un salariat;
- Cu toate că numărul de angajaţi a scăzut, contribuţia muncii angajaţilor a
fost favorabilă, ceea ce a a dus la o majorare a productivităţii de 594,8
lei/persoană.;
- Producţia obţinută la societatea comercială a influenţat nefavorabil
modificarea productivităţii anuale (-78,8 lei/pers).

TEST DE CUNOŞTINŢE
1. Aplicaţi metoda substituţiei înlănţuite pentru analiza unui fenomen care are
trei factori de influenţă (a –factor cantitativ, b, c) şi este determinat de relaţia:
N=a⋅b⋅c
2. Folosiţi metoda substituţiei pentru analiza productivităţii muncii orare pe
baza datelor din următorul tabel:
An de
Indicatori An curent
bază
1 Producţia exerciţiului (lei) 422986,5 5166525,5
2 Număr mediu de salariaţi 657 573
Număr mediu de ore lucrate
3 1710 1726
(ore)
Productivitatea medie orară
4 3,765 5,224
(lei)
Concluzii

Page | 6
- analiza economico-financiară prin conţinutul său permite realizarea
obiectivului de bază al funcţionării întreprinderilor, descoperirea rezervelor
interne şi antrenarea lor productivă pentru creşterea eficienţei
- metodologia analizei economico-financiare asigură cunoaşterea fenomenelor
economico-financiare la nivel microeconomic precum şi a factorilor care le
determină schimbările
Bibliografie
1. Burja C., Analiza economico-financiară – Aspecte metodologice şi
aplicaţii practice, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2009
2. Burja C., Analiza economico-financiară Îndrumar metodologic cu
caracter aplicativ, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2005
3. Crecană C., Analiză economico-financiară, Editura Economică,
Bucureşti, 2006
4. Ghic G., Grigorescu C. J., Analiză economico-financiară – Teste grilă,
Editura Universitară, Bucureşti, 2006
5. Mărgulescu D., ş.a., Analiză economico-financiară, Editura Bren,
Bucureşti, 2008
6. Mironiuc M., Analiză economico-financiară: elemente teoretico-
metodologice şi aplicaţii, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2006
7. Petcu M., Analiza economico-financiară a întreprinderii, Ed.
Economică, Bucureşti, 2003

Modul 2
ANALIZA VOLUMULUI ACTIVITĂŢII DE PRODUCŢIE ŞI
COMERCIALIZARE
Rezumatul modulului
- Indicatori valorici de analiză a activităţii economice şi modalităţi de
analiză
- Analiza cifrei de afaceri
- Analiza valorii adăugate
- Analiza producţiei fizice
Scopul urmărit:
Formarea abilităţilor cognitive şi a deprinderilor practice privind
identificarea indicatorilor şi a modelelor de analiză pentru studierea
volumului activităţii economice a firmelor
Competenţe dobândite prin parcurgerea conţinutului:
- Posibilităţi de analiză a activităţii de producţie folosind indicatorii
valorici

Page | 7
- Identificarea factorilor de influenţă ai principalilor indicatori valorici
- Modele de analiză pentru cifra de afaceri, valoarea adăugată,
producţia fizică
- Determinarea dinamicii şi structurii indicatorilor valorici
- Măsurarea influenţelor factorilor determinanţi
ASPECTE TEORETICE
1. Analiza activităţii cu ajutorul principalilor indicatori valorici necesită:
♦ cunoaşterea principalilor indicatori valorici de apreciere a volumului de
activitate a firmelor.
a. Cifra de afaceri - veniturile provenite din vânzarea produselor finite şi a
mărfurilor dintr-o anumită perioadă (valoarea producţiei marfă vândute Qv şi
volumul desfacerilor de mărfuri D)
CA=Qv+D
b. Producţia marfă fabricată (Qf) - contravaloarea bunurilor destinate
vânzării (produse finite, semifabricate, lucrări executate şi serviciile prestate).
c. Producţia exerciţiului (Qe) - întreaga dimensiune a activităţii societăţii
comerciale şi cuprinde: valoarea producţiei vândute (Qv); valoarea producţiei
stocate ( S); producţia de imobilizări (Qi);
d. Valoarea adăugată (Va) - aportul firmelor la crearea bogăţiei, efortul
propriu al acestora.
Se calculează scăzând din producţia exerciţiului consumurile intermediare
(CI), adică:
VA=Qe-CI
Se poate utiliza pentru calculul valorii adăugate şi metoda aditivă care
constă în însumarea elementelor componente ale acesteia.
♦ analiza corelaţiilor dintre indicii indicatorilor valorici şi interpretarea
semnificaţiei economice:

I CA ≥I Qf ; I Qf ≥I Qe ; IVA ≥I Qe
♦ calcularea raportului static dintre indicatorii valorici:
CA/Qe; VA/Qe
I CA I VA
;
♦ calcularea raportului dinamic pentru principalii indicatori valorici: I Qe I Qe
♦ formularea strategiei de îmbunătăţire a activităţii de producţie şi
comercializare.
2. Analiza cifrei de afaceri se face pe următoarele direcţii:
Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri se face prin:

Page | 8
 mărimi de structură – ponderi ale elementelor de venit în totalul cifrei de
afaceri (venituri din vânzarea produselor finite; semifabricate; lucrări şi
servicii; redevenţe, locaţii de gestiune, chirii, studii şi cercetări; activităţi
diverse, vânzări de mărfuri);
 modificări absolute
ΔCA=CA 1 −CA 0
CA 1
I CA = ⋅100
 indici, ritmuri CA 0
ΔCA
RCA=I CA⋅100 ; RCA = ⋅100
CA 0
Analiza factorială a cifrei de afaceri se bazează pe modele de analiză adecvate
situaţiei economice:
Modelul 1
Qf CA
CA=N⋅W⋅g=N⋅ ⋅
N Qf
unde: N semnifică număr de angajaţi;
W – productivitatea muncii;
g – gradul de valorificare a producţiei marfă fabricată (inclusiv
desfacerile de mărfuri);
Qf – producţia marfă fabricată;
CA – cifra de afaceri.
Ţinând cont de factorii de influenţă ai productivităţii muncii – înzestrarea
tehnică a muncii (MF/N), ponderea mijloacelor fixe productive (MF’/MF) şi
randamentul mijloacelor fixe productive (Qf/MF’) – modelul devine:
MF M F ' Qf CA
CA=N⋅ ⋅ ⋅ ⋅
N MF M F ' Qf

unde: MF este valoarea medie a mijloacelor fixe;


MF’ – valoarea medie a mijloacelor fixe productive.
Schema de analiză factorială a cifrei de afaceri conform modelului 2 este:

Page | 9
Măsurarea acţiunii factorilor de influenţă se realizează astfel:
Qf CA
ΔCA ( N )=( N 1 −N 0 ) 0 ⋅ 0
• influenţa numărului mediu de angajaţi: N 0 Qf 0

Qf Qf 1 Qf 0 CA 0

• influenţa productivităţii muncii:


Δ CA ( ) (
N
=N 1 −
)
N 1 N 0 Qf 0
din care:
- influenţa înzestrării tehnice:
'
MF MF 1 MF 0 M F0 Qf 0 CA 0
ΔCA ( ) (
N
=N 1
N1

) ⋅
N 0 MF 0 M F '0 Qf 0

- influenţa ponderii mijloacelor fixe productive:

' '
M F' MF 1 M F 1 M F 0 Qf 0 CA 0
ΔCA ( )
MF
=N 1 −
(
N 1 MF MF 0 M F '0 Qf 0 )
- influenţa randamentului mijloacelor fixe productive:

Qf MF 1 M F'1 Qf 1 Qf 0 CA 0
ΔCA
( )
MF '
=N 1 '

(
N 1 MF 1 M F 1 M F '0 Qf 0 )
• influenţa gradului de valorificare a producţiei fabricate:

Page | 10
CA Qf 1 CA 1 CA 0
Δ CA ( )
Qf
=N 1⋅
(

N 1 Qf 1 Qf 0 )
Modelul 2
n
CA=∑ qi pi
i=1
unde: qi reprezintă cantităţi vândute din produsul i;
pi – preţul de valorificare la produsul i;
n – număr de produse.
Influenţele factorilor sunt:

 influenţa cantităţilor de produse vândute:


ΔCA ( q )=∑ q 1 p 0 −∑ q 0 p0

 influenţa preţurilor de vânzare:


ΔCA ( p )=∑ q p −∑ q p
1 1 1 0
Analiza cifrei de afaceri în corelaţie cu capacitatea de producţie şi cererea se
realizează cu indicatorii:
Qf
Gu= ⋅100
- Gradul de utilizare a capacităţii de producţie: Qp
unde: Qf este producţia fabricată;
Qp – capacitatea de producţie.
CA
Gv= ⋅100
- Gradul de valorificare a producţiei: Qf
CA
Gs= ⋅100
- Gradul de satisfacere a cererii: C (C este cererea de
produse)
Vp
Cp= ⋅100
- Cota de piaţă pentru un produs: Vt
unde: Vp reprezintă vânzări proprii ale firmei pentru un produs;
Vt – vânzări totale pentru acel produs.
Determinarea influenţei modificării cifrei de afaceri asupra indicatorilor
economico-financiari se analizează în felul următor:
Influenţele modificării cifrei de afaceri se regăsesc în :
 modificarea profitului din exploatare: ΔP ( CA )=ΔCA⋅rp0 , unde
rp este rata profitului în funcţie de cifra de afaceri;
 modificarea valorii adăugate: ΔVA ( CA )= ΔCA⋅va0 , unde va este
rata valorii adăugate faţă de cifra de afaceri;

Page | 11
ΔCA
Δe At ( CA )=
 eficienţa activelor totale (At): At 1
ΔCA
Δe MF ( CA )=
 eficienţa mijloacelor fixe (MF): MF 1
ΔCA
Δe AC ( CA )=
 eficienţa activelor circulante (AC): AC 1 ;
ΔCA
Δe K (CA )=
 eficienţa capitalului permanent (K): K1
 eficienţa muncii exprimată prin modificarea profitului din
exploatare pe un salariat (N- număr mediu de salariaţi)t;
ΔCA⋅rp 0
Δe N ( CA )=
N1
3. Analiza valorii adăugate vizează următoarele aspecte:
Analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate se realizează cu indicatorii:
 mărimi de structură – ponderi ale elementelor componente în totalul valorii
adăugate (cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu dobânzile, cheltuieli cu
impozite şi taxe, amortizarea, profitul)
 modificări absolute
ΔV =V 1 −V 0
V1
Iv= ⋅100
 indici, ritmuri V0 ; Rv=Iv−100

unde: V – element component al valorii adăugate (valoarea adăugată)


Analiza factorială a valorii adăugate se realizează cu ajutorul următoarelor
modelele:
Modelul 1
VA
VA=Qe⋅r VA ; r VA =
Qe
VA
VA=Qe⋅
Qe
Deoarece Qe=Pl +Ad rezultă:
VA VA
VA=Pl⋅ + Ad⋅
Qe Qe
Pentru că
VA=Qe−Chi rezultă:

Page | 12
Chi
VA=Qe 1−
Qe( )
unde: VA reprezintă valoarea adăugată;
Qe – producţia exerciţiului;
VA
Qe – rata valorii adăugate;
Pl – producţia livrată;
Ad – alte destinaţii ale producţiei (stocuri, imobilizări);
Chi – cheltuieli intermediare;
Chi
Qe – rata cheltuielilor intermediare.
Schema de analiză factorială a valorii adăugate este:

Influenţele factorilor sunt:


VA 0
ΔVA ( Qe )=( Qe1−Qe0 )
• influenţa producţiei exerciţiului: Qe0 , din care:
VA 0
ΔVA ( Pl )=( Pl 1−Pl 0 )
- influenţa producţiei livrate: Qe 0
VA 0
ΔVA ( Ad )= ( Ad 1 − Ad0 )
- influenţa altor destinaţii ale producţiei: Qe0

Page | 13
VA VA 1 VA 0

• influenţa ratei valorii adăugate:


Δ VA ( ) (
Qe
=Qe1 −
Qe 1 Qe0)
Chi Chi Chi

• influenţa ratei cheltuielilor:


ΔVA (
Qe )=Qe
( Qe − Qe ) ,
1
0

0
1

1
din care:
Chi0 Chi 0

- influenţa modificării valorii producţiei:


ΔVA ( Qe )=Qe1 −
Qe0 Qe1 ( )
Chi 0 Chi 1

- influenţa cheltuielilor intermediare:


ΔVA ( Chi ) =Qe1
( −
Qe1 Qe1 )
Modelul 2
VA=T⋅Wh⋅r VA
Qe VA
Wh= r VA =
unde: T şi Qe
Qe VA
VA=T⋅ ⋅
T Qe

Deoarece, T =N⋅t modelul de analiză devine:


Qe VA
VA =N⋅t⋅ ⋅
T Qe
în care: T este fond total de timp de muncă (ore-om);
Qe - producţia exerciţiului;
Wh - productivitatea medie orară;
rVA - rata valorii adăugate;
N - număr mediu de angajaţi;
t - timp mediu de muncă pe un salariat (ore).
Analiza factorială se face conform următoarei scheme sinoptice:

Page | 14
Influenţele factorilor se determină astfel:
 influenţa fondului de timp total:
ΔVA ( T )=( T 1−T 0 ) Wh0 r VA 0
din care:
ΔVA ( N )=( N 1−N 0 ) t 0 Wh0 r VA 0
- influenţa numărului de angajaţi:
ΔVA ( t )=N 1 ( t 1 −t0 ) Wh0 r VA 0
- influenţa timpului de muncă pe un salariat:
ΔVA ( W ) =N 1 ( Wh 1−Wh 0 ) r VA 0
 influenţa productivităţii medii orare:
ΔVA r =N Wh r
( VA ) 1 1( VA 1 VA 0) −r
 influenţa ratei valorii adăugate:
Măsurarea influenţei valorii adăugate asupra indicatorilor economico-
financiari se realizează astfel:
- asupra profitului de exploatare: ΔP (VA)= ΔVA⋅pr 0 ,
în care pr0=P0 /VA0
ΔVA
Δe Ae (VA )= ⋅1000
- asupra eficienţei activelor de exploatare: Ae 1
ΔVA
Δe MF (VA)= ⋅1000
- asupra eficienţei mijloacelor fixe: MF 1
ΔVA
Δe K (VA)= ⋅1000
- asupra eficienţei capitalurilor: K1
4. Analiza producţiei fizice studiază aspectele:
Producţia fizică reprezintă producţia exprimată în unităţi naturale, volumul

Page | 15
valorilor de întrebuinţare create într-o anumită perioadă de timp.
Analiza realizării programului de producţie pe sortimente şi structură se
realizează prin:
 indici individuali, ritmuri, mărimi absolute
 coeficientul mediu de sortiment:
'
Q
K s= ⋅100
Q0

în care:Q’ este producţia totală realizată în contul planului (minim


dintre efectiv şi plan pe fiecare sortiment);
Q0 – producţia totală planificată.
 coeficientul mediu de structură (de asortiment):
Q' '
K as = ⋅100
Q1
unde: Q’’ este producţia totală recalculată în contul structurii planificate
(minimul dintre producţia efectivă recalculată la structura planificată şi producţia
efectivă pe fiecare sortiment);
Q1 – producţia totală efectivă.
 efecte economice în: producţia marfă, cifra de afaceri, profit etc.:
ΔQf ( q )=∑ ( q1 −q 0 ) p0
a) în producţia marfă fabricată:
ΔCA ( qv )=∑ ( q v 1 −q v 0 ) p0
b) în cifra de afaceri (producţia vândută):
ΔP q =∑ q −q
( v) p −c
( v 1 v 0 )( 0 0 )
c) în profit:
unde: Qf – producţia marfă fabricată;
q – producţia pe sortimente;
p – preţ unitar;
qv – producţie vândută pe produs;
c – cost unitar;
P – profit.
Analiza calităţii producţiei fizice se face:
a) la nivel de produs divizibil pe calităţi prin:
 modificări absolute şi relative pe clase de calitate;
 coeficientul mediu de calitate (pe produs), calculat astfel:

K=
∑ q i⋅ni
∑ qi
unde: qi semnifică producţia pe clase de calitate;

Page | 16
ni - numărul de ordine al clasei de calitate.
 preţul mediu de vânzare a producţiei (pe produs),calculat astfel:

P=
∑ q i pi
∑ qi
unde: pi este preţul de vânzare pe clase de calitate.
 analiza factorială a preţului mediu de vânzare, pe baza modelului:

P=∑ s i pi
i
unde: si este structura producţiei pe clasa de calitate i.
- influenţa structurii producţiei:
Δ p ( s )=∑ s 1 p 0−∑ s 0 p0
- influenţa preţului de vânzare pe clase de calitate:

Δ p ( p )=∑ s1 p1 −∑ s1 p0
b) la nivel de întreprindere:
 coeficientul mediu generalizat al calităţii:

Kg=
∑ s pi K i
∑ s pi
unde: spi este structura producţiei pe sortimentul i;
Ki – coeficientul mediu al calităţii pe sortimentul i.
 analiza factorială a evoluţiei calităţii întregii producţii pe baza
coeficientului mediu generalizat al calităţii, după cum urmează:
- Modificarea absolută a calităţii producţiei:
Δ Kg=Kg 1−Kg0
- Influenţa structurii producţiei:

Δ Kg ( s p )=
∑ s p1 K 0 − ∑ s p 0 K 0
∑ s p1 ∑ s p 0
- Influenţa coeficientului mediu de calitate pe produs:

Δ Kg ( K )=
∑ s p 1 K1 −∑ s p 1 K0
∑ s p 1 ∑ sp 1

Page | 17
STUDIU DE CAZ
A. Analizaţi activitatea societăţii comerciale pe baza indicatorilor valorici pe baza
datelor:
mii lei

Page | 18
Indicatori An An
n-1 n
Producţia exerciţiului 23401 26805
Producţia marfă fabricată 23107 25906
Cifra de afaceri 20980 22807
Valoarea adăugată 11330 12544
 Se calculează indicii indicatorilor valorici:

Qe1 26805
I Qe = ⋅100= ⋅100=114 , 5 %
Qe0 23401
Qf 25906
I Qf = 1⋅100= ⋅100=112 ,1 %
Qf 0 23107
CA 22807
I CA = 1⋅100= ⋅100=108 , 7 %
CA 0 20980
VA 12544
I VA = 1⋅100= ⋅100=110 , 7 %
VA 0 11330
 Se stabilesc corelaţiile dintre indicii indicatorilor valorici şi se interpretează:
I CA <I Qf ; 108,7%<112,1% , indică tendinţa de creştere a stocurilor de produse
finite
I Qf <I Qe ; 112,1 %<114 ,5 % , rată o creştere accentuată a producţiei de imobilizări
în cadrul activităţii firmei.
I VA <I Qe ; 110 ,7 %<114 ,5 % , indică tendinţa de creştere a cheltuielilor intermediare
(cheltuielilor materiale).
Deşi toţi indicatorii valorici au o evoluţie pozitivă, studierea corelaţiilor dintre
indicii acestora denotă aspecte negative în activitatea societăţii comerciale - lipsa de
preocupare pentru scăderea stocurilor de produse finite şi reducerea cheltuielilor.
 Se calculează raportul static dintre indicatorii valorici, baza de referinţă fiind
producţia exerciţiului:
CA 0 CA 1
RCA
s0 = =0 , 896 R CA
s1 = =0 , 851
Qe0 Qe1
VA 0 VA 1
RVA
s0= =0 , 484 R VA
=0 , 468
s1=
Qe0 Qe1
Evoluţia raportului static al cifrei de afaceri arată o scădere a ponderii
producţiei livrate, o creştere a ponderii stocurilor de produse finite pentru perioada

Page | 19
curentă şi o politică de vânzări necompetitivă.
Evoluţia raportului static al valorii adăugate este de asemenea negativă şi
ilustrează evoluţia crescătoare a cheltuielilor materiale în cadrul societăţii comerciale.
 Se calculează raportul dinamic dintre indicii indicatorilor valorici:

I VA 110 ,7 I CA 108 ,7
RVA
D= = =0 ,967 RCA
D = = =0 ,949
I Qe 114 , 5 ; I Qe 114 ,5
Valorile subunitare ale celor două rapoarte arată încă odată tendinţa negativă de
creştere a cheltuielilor materiale în dauna creşterii aportului propriu de valoare,
precum şi tendinţa de creştere a stocurilor de produse în dauna livrărilor din producţia
marfă fabricată.
B. Efectuaţi analiza factorială a cifrei de afaceri pe baza datelor din tabelul următor:
mii lei
An An
Indicatori
precedent curent
Cifra de afaceri 89700 94100
Număr mediu de salariaţi 1750 1810
Producţia marfă fabricată 92400 98300
Valoarea medie a mijloacelor fixe 62500 58420
Valoarea medie a mijloacelor fixe 48250 41400
product.
 Modelul de analiză este:
Qf CA
CA=N⋅W⋅g=N⋅ ⋅
N Qf
MF M F ' QF CA
CA=N⋅ ⋅ ⋅ ⋅
N MF M F ' Qf
 Indicatorii necesari analizei se află în tabelul următor:

Anul Anul
Indicatori (mii lei)
precedent curent
Productivitatea muncii 52,8 54,31
Grad de valorificare a producţiei 0,971 0,957
fabricate 35,714 32,276
Înzestrarea tehnică a muncii 0,772 0,708
Ponderea mijloacelor fixe productive 1,915 2,374
Randamentul mijloacelor fixe
productive

Page | 20
 Modificarea cifrei de afaceri este:
ΔCA=CA 1 −CA 0 =94100−89700=4400 mii .lei ; RCA= 4,9 %
 Influenţa numărului mediu de salariaţi:
Qf 0 CA 0
ΔCA ( N )=( N 1 −N 0 ) ⋅ =( 1810−1750 )⋅52 , 8⋅0 , 971=3076 ,1 mii lei
N 0 Qf 0
 Influenţa productivităţii muncii:
Qf Qf 1 Qf 0 CA 0
ΔCA
N( ) (
=N 1 −
N 1 N 0 Qf 0

)=1810 (54 ,31−52 ,80 )⋅0 , 971=2653 , 8 mii. lei

din care:
- influenţa gradului de înzestrare tehnică a muncii:

MF MF 1 MF 0 M F '0 Qf 0 CA 0
ΔCA
N ( ) (
=N 1
N1
− ⋅
) ⋅
N 0 MF 0 M F '0 Qf 0
=

¿ 1810 (32 , 276−35 ,714 ) 0 ,772⋅1 , 915⋅0 , 971=−8932 ,8 mii .lei


- influenţa ponderii mijloacelor fixe productive:
M F' MF 1 M F'1 M F'0 Qf 0 CA 0
ΔCA ( )
MF
=N 1
( −
)
N 1 MF 1 MF 0 M F '0 Qf 0
⋅ =

¿ 1810⋅32 ,276 ( 0 ,708−0 , 772 )⋅1, 915⋅0 , 971=−6952 , 3 mii.lei


- influenţa randamentului mijloacelor fixe productive:
'
Qf MF 1 M F 1 Qf 1 Qf CA 0
ΔCA
( )
MF
'
=N 1
( − 0'
N 1 MF M F1 M F0 Qf 0
'
) =

¿ 1810⋅32 ,276⋅0 , 708 ( 2, 374−1 , 915 ) 0 ,971=18434 , 2mii .lei


 Influenţa gradului de valorificare a producţiei fabricate:
CA Qf CA 1 CA 0
ΔCA ( )
Qf
=N 1⋅ 1
(−
N 1 Qf 1 Qf 0 )
=1810⋅54 , 31⋅( 0 , 957−0 , 971 )=

¿−1376 ,2 mii. lei


 Interpretarea rezultatelor obţinute:
- Cifra de afaceri a înregistrat o creştere cu 4400 mii lei (4,9 %) faţă de anul
precedent, factorii influenţând diferit;
- Numărul mediu de salariaţi a produs o influenţă pozitivă asigurând o creştere
de 3076,1 mil. lei în totalul majorării cifrei de afaceri;
- Modificarea productivităţii muncii în perioada analizată a determinat un spor
absolut al cifrei de afaceri de 2653,8 mii lei. Factorii de influenţă ai
productivităţii au avut o acţiune indirectă contradictorie asupra cifrei de
Page | 21
afaceri, influenţând pozitiv doar randamentul mijloacelor fixe productive.
Ceilalţi doi factori – înzestrarea tehnică a muncii şi ponderea mijloacelor fixe
productive au avut o contribuţie negativă asupra sporului cifrei de afaceri, prin
intermediul productivităţii muncii;
- O micşorare a sporului cifrei de afaceri a produs şi modificarea gradului de
valorificare a producţiei marfă fabricată şi anume, influenţa sa negativă a fost
de 1376,2 mii lei.
C. La o societate comercială se cunosc:
mii lei
Indicatori An An
bază curent
Producţia exerciţiului 42800 46200
Producţia vândută 37540 39210
Alte destinaţii ale producţiei 5260 6990
Consum intermediar 31244 31878
Rata valorii adăugate (%o) 270 310
Rata cheltuielilor intermediare 730 690
(%o)

Analizaţi valoarea adăugată şi influenţa factorilor.


VA0 = Qe0 – Chi0 = 42800-31244 = 11556 mii lei

VA1 = Qe1 – Chi0 = 46200-31878 = 14322 mii lei


 Modelul de analiză este:
VA=Q e⋅r VA
VA=Pl⋅r VA + Ad⋅r VA
 Modificarea valorii adăugate:
∆VA = VA1 – VA0 = 14322 – 11556 = 2766 mii lei
ΔVA
RVA = ⋅100=23 , 94 %
VA 0
 Influenţele factorilor sunt:
1. influenţa producţiei exerciţiului:
270
ΔVA ( Qe )=( Qe 1−Qe 0 ) r VA =( 46200−42800 ) =918 mii lei
0 1000
din care:
- influenţa producţiei vândute:

Page | 22
270
ΔVA ( Pl )=( Pl 1−Pl 0 ) r VA = ( 39210−37540 ) =450 , 9 mii lei
0 1000
- influenţa altor destinaţii ale producţiei exerciţiului:
∆VA(Ad) = (Ad1 – Ad0)rVA0 = (6990 – 5260)0,27 = 467,1 mii lei
2. influenţa ratei valorii adăugate:
∆VA(rVA) = Qe1(rVA1 – rVA0) = 46200(0,31 – 0,27) = 1848 mii lei
3. influenţa ratei cheltuielilor intermediare:
Δ VA ( r chi )=Qe 1 (r chi0 −r chi1 ) =46200 ( 0 , 73−0 , 69 )=1848 mii lei
din care:
- influenţa modificării producţiei:
Chi0 Chi 0 31244
ΔVA ( Qe )=Qe1
(

Qe0 Qe1 )
=46200 0 , 73−
4620 (=2310 mii lei )
- influenţa cheltuielilor cu materii prime şi materiale (consumuri
intermediare):
Chi0 Chi1
ΔVA ( Chi ) =Qe1
(−
Qe 1 Qe1 )
=46200 ( 0 ,68−0 , 69 )=−462 mii lei

 Interpretarea rezultatelor:
- Valoarea adăugată a avut o evoluţie pozitivă înregistrând un ritm de creştere
de circa 24 % şi un spor absolut de 2766 mii. lei;
- Factorii direcţi de influenţă au produs o creştere a valorii adăugate şi anume,
producţia exerciţiului a acţionat în sensul majorării valorii adăugate cu 918 mii lei iar
contribuţia modificării ratei valorii adăugate (aceeaşi cu a ratei cheltuielilor
intermediare) la 1000 lei producţie a condus la o creştere de 1848 mii lei. Valoarea
adăugată a evoluat deci în mod favorabil în special sub influenţa factorului calitativ de
acţiune şi anume îmbunătăţirea efortului propriu al unităţii exprimat de majorarea
ratei valorii adăugate de firmă la 1000 lei producţie a exerciţiului (şi de scădere a ratei
cheltuielilor materiale la 1000 lei producţie). Factorul calitativ de influenţă a
contribuit la modificarea valorii adăugate cu circa 67 %;
- Factorii indirecţi de influenţă, producţia livrată şi alte destinaţii ale
producţiei, au acţionat aproximativ la fel aducând o contribuţie aproape egală la
creşterea valorii adăugate;
- Dintre ceilalţi factori indirecţi, care îşi exercită influenţa prin intermediul
ratei cheltuielilor la 1000 lei producţie, factorul cheltuieli intermediare a acţionat în
sensul scăderii valorii adăugate cu 462 mii lei, deci acesta va fi domeniu pe care firma
trebuie să acţioneze în viitor, aşa încât reducând cheltuielile materiale să-şi
îmbunătăţească indicatorii de performanţă economică.

Page | 23
D. Situaţia economico-financiară a unei societăţi comerciale pe perioada a doi ani se
prezintă astfel:
Indicatori An
precedent curent
Producţia exerciţiului, mii lei 97300 102800
Fond total de timp de muncă (ore – 1688502 1561920
om) 1041 960
Număr mediu de salariaţi 1622 1627
Număr mediu de ore lucrate (ore) 57,625 65,816
Productivitatea orară muncii (lei) 580 630
Rata valorii medii adăugate (%o) 56434 64764
Valoarea adăugată
Efectuaţi analiza factorială a valorii adăugate.
Modelul de analiză este:
VA=T⋅Wh⋅r VA
VA=N⋅t⋅Wh⋅r VA
Se calculează modificarea valorii adăugate:
∆VA = VA1 - VA0 = 8330 mii lei ; RVA = 14,76 %
Influenţa factorilor
a) influenţa fondului total de timp de muncă:
ΔVA ( T )=( T 1−T 0 ) Wh0⋅r VA =
0

=( 1561920−1688502 )⋅57 ,625⋅0 , 58=−4230 ,7 mii lei


din care:
- influenţa numărului de salariaţi:
ΔVA ( N )=( N 1−N 0 )⋅t 0 Wh 0⋅r VA =
0

=( 960−1041 )⋅1622⋅57 , 625⋅0 , 58=−4391 , 1 mii lei


- influenţa timpului mediu de muncă pe un salariat:
ΔVA ( t )=N 1 ( t 1 −t 0 )⋅Wh 0⋅r VA =
0

=960⋅( 1627−1622 )⋅57 ,625⋅0 ,58=160 , 4 mii lei


b) influenţa productivităţii medii orare:
ΔVA ( Wh ) =T 1⋅( Wh 1−Wh 0 )⋅r VA =
0

=1561920⋅(65 , 816−57 , 625 )⋅0 , 58=7420, 7 mii lei


c) influenţa ratei valorii adăugate:
Δ VA ( r VA ) =T 1⋅Wh 1⋅( r VA −r VA ) =
1 0

=1561920⋅65 ,816⋅( 0 , 63−0 , 58 ) =5140 mii lei


Se interpretează rezultatele:

Page | 24
- Valoarea adăugată a înregistrat o dinamică pozitivă modificându-se într-
un ritm de circa 14,7 %, adică s-a înregistrat o creştere absolută de 8330
mil. lei;
- Dintre factorii de influenţă contribuţia cea mai însemnată la creşterea
valorii adăugate a avut-o modificarea productivităţii orare a muncii (peste
7420 mil. lei), a influenţat pozitiv de asemenea rata medie a valorii
adăugate ce a condus la o creştere cu 5140 mil. lei a valorii adăugate, iar
fondul total de timp lucrat a produs o influenţă negativă;
- Scăderea valorii adăugate cu circa 4230 mil. lei ca urmare a acţiunii directe
a fondului total de timp, a avut drept cauză indirectă scăderea numărului
mediu de salariaţi care nu a fost compensată suficient de creşterea timpului
mediu de lucru pe un angajat.

TEST DE CUNOŞTINŢE
1. Pentru o societate comercială se cunosc următoarele date:
mii lei
An An
Indicatori
precedent curent
Cifra de afaceri 89700 94100
Număr mediu de salariaţi 1750 1810
Producţia marfă fabricată 92400 98300
Valoarea medie a mijloacelor 62500 58420
fixe
Valoar 48250 41400
a medie a mijloacelor fixe
productive

Efectuaţi analiza factorială a cifrei de afaceri.


2. Din activitatea de producţie şi comercializare a unei societăţi comerciale se
cunosc următoarele date:
Cantitate vândută (buc.) Preţ (lei/bucată)
Produse
n-1 n n-1 n
A 345 610 754 828
B 237 205 1050 1420
C 398 429 3420 4470
Analizaţi dinamica cifrei de afaceri şi influenţa factorilor.
3. La o societate comercială se cunosc:

Page | 25
mii lei
Indicatori An An
bază curent
Producţia exerciţiului 42800 46200
Producţia vândută 37540 39210
Alte destinaţii ale producţiei 5260 6990
Consum intermediar 31244 31878
Rata valorii adăugate (%o) 270 310
Rata cheltuielilor intermediare 730 690
(%o)
Analizaţi valoarea adăugată şi influenţa factorilor.
4. Din activitatea economico-financiară a unei firme se cunosc următorii indicatori:
mii lei
Indicatori An An
n-1 n
Producţia exerciţiului 230600 284700
Valoarea adăugată 131442 185055
Fond total de timp de muncă (ore– 4375800 4346830
om) 52,698 65,496
Productivitatea medie orară (lei) 570 650
Rata valorii adăugate la
1000 lei producţie (lei) 15,7 17,4
Rata profitului în funcţie de
valoarea adăugată (%) 257450 291420
Active din exploatare 173922 182652
Valoarea medie a mijloacelor fixe
1. Analizaţi valoarea adăugată.
2. Determinaţi efectele modificării valorii adăugate asupra indicatorilor de
performanţă economico-financiară.

Concluzii
- volumul de activitate al agenţilor economici se studiază pe baza indicatorilor
valorici şi a corelaţiilor dintre aceştia
- modelele de analiză a cifrei de afaceri pun în evidenţă influenţa forţei de muncă,
productivităţii muncii, activităţii de comercializare, dimensiunii activităţii,
preţurilor etc.
- modelele de analiză a valorii adăugate permit identificarea determinărilor
provenite din dimensiunea activităţii, capacităţii specifice de creare de valoare

Page | 26
nouă, eficienţei consumurilor materiale, fondul de timp lucrat

Bibliografie
1. Burja C., Analiza economico-financiară – Aspecte metodologice şi aplicaţii
practice, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2009
2. Burja C., Analiza economico-financiara, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2005
3. Burja C., Analiza economico-financiară Îndrumar metodologic cu caracter
aplicativ, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2005,
4. Gheorghiu Al., Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, Ed.
Economică, Bucureşti, 2004
5. Ghic G., Grigorescu C. J., Analiză economico-financiară – Teste grilă, Editura
Universitară, Bucureşti, 2006
6. Grigorescu C. J., Ghic G., Analiză economico-financiară:teste grilă, Ed.
Universitară, Bucureşti, 2006
7. Mărgulescu D., Analiză economico-financiară în comerţ şi turism, Editura Oscar
Print, Buc, 1998
Modul 3
ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR UMANE
Rezumatul modulului
- Indicatori privind asigurarea firmelor cu forţa de muncă
- Analiza utilizării forţei de muncă
- Analiza productivităţii muncii
Scopul urmărit:
Formarea deprinderilor de operaţionalizare cu concepte referitoare la forţa de
muncă şi de analiză a utilizării forţei de muncă
Competenţe dobândite prin parcurgerea conţinutului:
- Prezentarea indicatorilor de analiză a asigurării cantitative şi calitative
a firmelor cu forţă de muncă
- Caracterizarea mişcării forţei de muncă
- Utilizarea modelelor de analiză a gradului de utilizare intensivă şi
extensivă a forţei de muncă
- Prezentarea posibilităţilor de îmbunătăţire a utilizării forţei de muncă
ASPECTE TEORETICE
Potenţialul uman al unei întreprinderi este studiat pe mai multe direcţii:
- Analiza dimensiunii, structurii şi stabilităţii resurselor de muncă;
- Analiza utilizării timpului de muncă;
- Analiza productivităţii muncii.

Page | 27
1. Analiza dimensiunii, structurii şi stabilităţii resurselor de muncă
(asigurării firmelor cu personalul necesar) se face cu ajutorul unui sistem de
indicatori.
Analiza dimensiunii resurselor de muncă evidenţiază mutaţiile cantitative
privitoare la evoluţia personalului unei întreprinderi într-o perioadă de timp. Se
folosesc indici de dinamică cu bază fixă sau cu bază în lanţ şi ritmuri medii de
creştere.
Indicatorii analizaţi sunt:
Zile−om scriptice
N s=
- numărul mediu scriptic: Timp calendaristic
Zile−omefectiv lucrate
N e=
- numărul mediu efectiv: Timp calendaristic
Pentru evidenţierea mutaţiilor calitative se folosesc structuri ale
personalului după diferite criterii, specifice profilului firmei, cum ar fi:
- gruparea personalului după rolul avut în procesul de producţie: (muncitori,
personal tehnic şi de cercetare, personal de conducere şi administraţie/ personal
operativ, personal de administraţie şi conducere)
- gruparea personalului după vârstă;
- gruparea personalului după vechime, sex, profesii, nivel de pregătire
(trepte de învăţământ absolvite);
- gruparea după categorii de calificare – se calculează coeficientul mediu de
calificare şi se compară cu gradul de complexitate a lucrărilor:

Kc=
∑ N i⋅K i K l=
∑ V i⋅K i
∑ Ni ∑Vi
unde: Ni reprezintă numărul de muncitori pe categorii de calificare;
Ki - categoria de încadrare (calificare);
Vi - volumul de lucrări pe categorii de calificare.
Stabilitatea resurselor de muncă se apreciază cu sistemul de indicatori ai
circulaţiei şi fluctuaţiei forţei de muncă:
I
K ci= ⋅100
- coeficientul de circulaţie a intrărilor: N
E
K ce = ⋅100
- coeficientul de circulaţie a ieşirilor: N
I +E
K ct = ⋅100
- coeficientul circulaţiei totale: N

Page | 28
En
Kf = ⋅100
- coeficientul fluctuaţiei forţei de muncă: N

- gradul de stabilitate a personalului:


Gs =100−K ct

V=
∑ VM i⋅N i
- vechimea medie a personalului: ∑ Ni
unde: I reprezintă intrări de personal;
E - ieşiri de personal;
N - număr mediu scriptic;
En - ieşiri anormale de personal;
VM - vechime în muncă.
2. Analiza utilizării timpului de muncă
Analiza utilizării extensive a timpului de lucru se face:
a) cu ajutorul indicatorilor balanţei timpului de muncă:
- fond de timp disponibil (Ftd) din care:
- fond de timp efectiv lucrat (Ftl)
- fond de timp neutilizat
- gradul de utilizare a fondului de timp disponibil:
F
gutd = tl ⋅100
F td
b) pe baza modelului de analiză a timpului efectiv lucrat:
Tl=N⋅Z⋅h
unde: Tl este timp efectiv lucrat;
N - număr mediu scriptic de lucrători;
h - număr mediu de ore lucrate zilnic de un lucrător;
Z - număr mediu de zile lucrate anual de un lucrător.
Se calculează:
Modificarea timpului efectiv lucrat (ore-om):
ΔTl=Tl 1 −Tl 0
ΔTl( N )=( N 1 −N 0 ) Z 0 h0
Influenţa modificării numărului mediu de lucrători:
Influenţa modificării numărului mediu de zile lucrate:
ΔTl(Z )=N 1 ( Z 1−Z 0 )h0
Influenţa numărului de ore lucrate în medie într-o zi: ΔTl(h )=N 1 Z1 (h1 −h0 )
3. Analiza productivităţii muncii (analiza utilizării intensive a timpului de
lucru) se realizează astfel:
a) Se studiază dinamica absolută şi relativă a indicatorilor de productivitate

Page | 29
(W):
ΔW =W 1−W 0
W1
IW = ⋅100
W0 ;
RW =I W −100
Productivitatea muncii poate fi exprimată:
- fizic, ca productivitate a muncii fizice pe produs:
T
Wf =
Q fiz
- valoric, ca productivitate a muncii anuale, zilnice sau orare:
Q Q Q
W a= ; W z= ; W h=
N Tz Th
în care: T este timp total de muncă consumat (om-ore) la produsul pentru care
se face calculul productivităţii muncii;
Qfiz - producţia totală din produsul analizat în unităţi naturale;
Q - producţie (producţia marfă fabricată, cifra de afaceri, valoarea
adăugată);
N - număr mediu scriptic de personal;
Tz, Th - timp total lucrat, în om-zile, respectiv om-ore.
b) Se analizează influenţa factorilor asupra productivităţii folosind diverse
modele.
Model 1
W a =z⋅h⋅W h
Modificarea totală a productivităţii:
ΔW a =W a 1−W a 0

Influenţa numărului mediu de zile lucrate: ΔW a (z )=( z 1 −z 0 )h 0 W h 0

Influenţa numărului mediu de ore lucrate: ΔW a (h)=z 1 (h1 −h0 )W h 0

Influenţa productivităţii muncii orare: ΔW a (W h )=z 1⋅h1⋅(W h1 −W h0 )


Model 2
Q
W a=
N
Modificarea productivităţii anuale:
ΔW a =W a 1 −W a 0
Q0 Q0
ΔW a (N )= −
Influenţa numărului mediu scriptic de lucrători: N1 N0

Page | 30
Q 1−Q0
ΔW a (Q )=
Influenţa volumului producţiei: N1
STUDIU DE CAZ
A. Din evidenţa tehnico-economică a unei societăţi comerciale s-au extras
următoarele date:
An An
Indicatori
bază curent
Producţia marfă fabricată 115600 131500
Cifra de afaceri 87400 102500
Valoarea adăugată 50460 63240
Cheltuieli totale 71300 85410
Număr mediu de salariaţi operativi 927 914
Număr mediu de zile lucrate de un 237 230
salariat 7,6
Durata medie a zilei de lucru (ore) ,8
Analizaţi utilizarea timpului de muncă al personalului operativ.
Pentru analiza timpului de lucru se foloseşte modelul:
Tl=N⋅z⋅h
ΔTl=Tl 1 −Tl 0 =N 1⋅z1⋅h1 −N 0⋅z 0⋅h0 =
=914⋅230⋅7,8−927⋅237⋅7,6=−29996 , 4 om-ore
- Modificarea numărului mediu de muncitori:
ΔTl( N )=( N 1 −N 0 )z 0 h0 =( 914−927 )⋅237⋅7,6=−23415 , 6 om−ore
- Modificarea numărului mediu de zile lucrate de un muncitor:
ΔTl( z)=N 1 ( z1 −z 0 )⋅h 0=914 ( 230−237 )⋅7,6=−48624 , 8 om−ore
- Modificarea duratei medii a zilei de lucru:
ΔTl(h )=N 1 z 1 ( h1 −h 0 ) =914⋅230(7,8−7,6 )=42044 om−ore
Interpretarea rezultatelor:
- În perioada analizată timpul efectiv lucrat a scăzut cu aprox. 30000 om-ore,
ritmul de scădere fiind 1,8 %;
- Majorarea numărului de om-ore nelucrate s-a datorat în primul rând
diminuării numărului mediu de zile lucrate anual de un muncitor (7 zile) ceea ce a
dus la o diminuare a timpului efectiv lucrat cu peste 48000 om-ore, precum şi
scăderea numărului de muncitori, ceea ce a contribuit la o micşorare a timpului de
muncă cu 23415,6 om-ore. Factorul care a influenţat favorabil utilizarea timpului
de lucru a fost durata medie a zilei de lucru, influenţa fiind de 42044 om-ore;
B. Din evidenţa economico-financiară a unei societăţi comerciale se cunosc datele:

Page | 31
Indicatori An bază An curent
Producţia marfă fabricată (mii. lei) 52620 61456
Număr mediu de salariaţi 410 392
Timp total de muncă(om-zile) 96350 90944
Timp total de muncă(om-ore) 732260 709363,2
Număr mediu de zile lucrate 235 232
Durata medie a zilei de lucru (ore) 7,6 7,8
Gradul de valorificare a producţiei 0,805 0,878
marfă fabricate (lei) 0,452 0,470
Valoarea adăugată la 1 leu producţie 0,3 0,208
marfă fabricată (lei) 2
Profitul mediu la 1 leu producţie marfă
fabricată (lei)
Se cere:
1. Stabiliţi indicatorii productivităţii muncii;
2. Efectuaţi analiza productivităţii muncii anuale;
1) Se calculează indicatorii productivităţii muncii:
Qf Qf Qf
W a= ; W z = ; W h=
N Tz Th
unde: Qf – producţia marfă fabricată;
N – număr mediu scriptic de muncitori;
Tz – timp total de lucru, în om-zile ( N⋅z ) ;
Th – timp total de lucru, în om-ore ( N⋅z⋅h ) .
52620 61450
W a 0= =128mii .lei ; W a 1= =157 mii .lei
410 392
52620 61450
W z 0= =0 ,546 mii .lei ; W z 1 = =0 , 676 mii lei
96350 90944
52620 61450
W h 0= =0 ,072 mii.lei ; W h1 = =0, 087mii .lei
732260 709363 ,2
2) ● Se foloseşte modelul de analiză:
W a =z⋅h⋅W h
Modificarea productivităţii anuale:
ΔW a =W a 1 −W a 0 =157−128=29 mii. lei
Influenţa factorilor:
- influenţa numărului mediu de zile lucrate:
ΔW a (z )=( z 1 −z 0 ) h0⋅W h0 =( 232−235 )⋅7,6⋅0 , 072=−1, 642 mii .lei
- influenţa duratei medii a zilei de lucru:

Page | 32
ΔW a (h)=z 1 h 1 ( W h 1−W h 0 ) =232 ( 7,8−7,6 )⋅0 ,072=3 ,341 mii .lei
- influenţa productivităţii orare a muncii:
ΔW a (W h )=z 1 h1 ( W h1 −W h0 )=232⋅7,8 (0 , 087−0 , 072 )=27 , 144 mii .lei
● Analiza productivităţii anuale cu modelul:
Qf
W a=
N
Modificarea productivităţii anuale:
ΔW a =W a 1 −W a 0 =157−128=29 mii .lei
Factorii au influenţat astfel:
- influenţa numărului mediu de muncitori:
Qf Qf 52620
ΔW a (N )= 0 − 0 = −128=134−128=6 mii .lei
N 1 N 0 392
- influenţa producţiei marfă fabricate:
Qf Qf
ΔW a (Qf )= 1 − 0 =157−134=23 mii .lei
N1 N1
Interpretarea rezultatelor:
- În perioada analizată la întreprindere se constată o creştere a productivităţii
anuale cu 29 mii lei/persoană, contribuţia principală având-o factorul
productivitatea orară a muncii (peste 27 mii lei/pers). O influenţă pozitivă asupra
creşterii productivităţii anuale, însă mult mai mică, a exercitat şi modificarea
duratei medii de lucru cu 0,2 ore, în timp ce micşorarea numărului mediu de zile
lucrate de un muncitor (7 zile) a dus la o scădere de productivitate a muncii anuale;
- Urmărind evoluţia productivităţii pe alţi factori de influenţă se observă că
sporul de productivitate anuală s-a datorat preponderent creşterii producţiei marfă
fabricate (23 mii lei/pers) şi într-o mai mică măsură (6 mii lei/pers) modificării
numărului de muncitori.

TEST DE CUNOŞTINŢE
1. Analizaţi utilizarea timpului de muncă pe baza datelor:
Indicatori An bază An cur
nt
Fond de timp calendaristic (om-ore) 511000 438000
Fond de timp disponibil (omore) 346439 273750
Timp efectiv lucrat (om-ore) 297937,5 235425
Timp neutilizat, din cae: 48501,5 38325
- concedii maternitate 21340 16124
- concedii boală 13095,5 9832

Page | 33
- concedii fără plată 13092 12978
- absenţe nemotivate 974 391
Număr mediu scriptic de muncitori 175 150
Număr mediu de zile lucrate 227 215
Durata medie a unei zile de lucru 7,5 7,3
(ore)
2. Din documentaţia tehnico-operativă a unei întreprinderi se prezintă situaţia:
Indicatori An bază An curent
Număr mediu de salariaţi 1725 1242
Număr mediu de zile lucrate (zile) 222 230
Durata medie a zilei de lucru 7,5 7,6
Timp total efectiv lucrat (om-ore) 2872125 2171016
Productivitatea medie orară (lei) 13,5 14,4
Analizaţi utilizarea extensivă şi intensivă a timpului de lucru al muncitorilor..
3. Din activitatea unei societăţi comerciale se cunosc următorii indicatori:
Indicatori An bază An curent
Număr mediu de personal 1311 1207
Număr mediu d 222 227
zile lucrate (zile)
Durata medie a zilei de lucru (ore) 7,2 7,1
Producţia marfă (mii lei) 28317,6 28364,5
Analizaţi productivitatea anuală şi productivitatea medie orară.

Concluzii
- pentru buna funcţionare agenţii economici trebuie să îşi asigure forţa de muncă
din punct de vedere numeric şi calitativ
- analiza forţei de muncă evidenţiază aspecte legate de dinamica, structura, mişcare
personalului şi modul de utilizare
- prin măsurarea influenţei factorilor specifici se identifică căile de creştere a
eficienţei activităţii prin mai buna gestionare a resurselor de muncă
Bibliografie
1. Burja C., Analiza economico-financiară – Aspecte metodologice şi aplicaţii
practice, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2009
2. Burja C., Analiza economico-financiară Îndrumar metodologic cu caracter
aplicativ, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2005
3. Gheorghiu Al., Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, Ed.
Economică, Bucureşti, 2004
4. Grigorescu C. J., Ghic G., Analiză economico-financiară:teste grilă, Ed.
Universitară, Bucureşti, 2006
5. Mărgulescu D., Analiză economico-financiară în comerţ şi turism, Editura
Page | 34
Oscar Print, Bucureşti, 1998
6. Mărgulescu D., ş.a., Analiză economico-financiară, Editura Bren,
Bucureşti, 2008
7. Mironiuc M., Analiză economico-financiară: elemente teoretico-
metodologice şi aplicaţii, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2006
Modul 4
ANALIZA GESTIUNII ACTIVELOR FIXE
Rezumatul modulului
- Analiza asigurării firmelor cu mijloacele fixe necesare (dinamica,
structură stare funcţională)
- Analiza utilizării extensive şi intensive a mijloacelor fixe
- Analiza eficienţei mijloacelor fixe
Scopul urmărit:
Formarea abilităţilor cognitive şi a capacităţii de utilizare a modelelor de
analiză a gestiunii activelor fixe
Competenţe dobândite prin parcurgerea conţinutului:
- Aspecte referitoare la dinamica, structura mijloacelor fixe
- Caracterizarea stării funcţionale a mijloacelor fixe
- Posibilităţi de analiză a utilizării mijloacelor fixe
- Modele de analiză a eficienţei mijloacelor fixe
ASPECTE TEORETICE
1. Analiza dinamicii, structurii şi stării funcţionale a mijloacelor fixe se
efectuează în felul următor:
a) Nivelul mijloacelor fixe se caracterizează cu indicatorii:
- valoarea mijloacelor fixe la sfârşitul anului:
V s =V E+I −E
unde: VE – valoarea mijloacelor fixe la începutul anului
I – valoarea mijloacelor fixe intrate în cursul anului
E – valoarea mijloacelor fixe ieşite în cursul anului
- valoarea medie anuală a mijloacelor fixe:
I⋅T f E⋅T nf
V ma =V E + −
12 12
unde: Tf – numărul lunilor de funcţionare până la sfârşitul anului, începând
cu luna imediat următoare intrării mijlocului fix
Tnf – numărul lunilor de nefuncţionare până la sfârşitul anului.
b) Dinamica mijloacelor fixe se apreciază cu indicatorii:
- modificări absolute:
ΔV =V 1 −V 0

Page | 35
- modificări relative:
V1
IV = ⋅100
- indici de dinamică: V0

- ritmuri:
RV =I V −100 sau
ΔV
RV = ⋅100
V0
c) Caracterizarea mutaţiilor calitative ale mijloacelor fixe necesită calcularea
mărimilor de structură pe grupări ale mijloacelor fixe după diverse criterii, în funcţie
de necesităţile analizei:
- gruparea mijloacelor fixe după criteriul contabil: construcţii; instalaţii
tehnice; mijloace de transport; mobilier; aparatură de birotică etc.;
- gruparea după vechime: utilaje noi; utilaje moderne şi modernizate; utilaje
vechi; utilaje nemodernizate;
- gruparea după tipul de activitate la care se foloseşte etc.
d) Starea funcţională a mijloacelor fixe caracterizează procesul de reproducţie a
mijloacelor fixe, pe baza indicatorilor:
- coeficientul de reînnoire a mijloacelor fixe:
V V
K r = n⋅100 ; K s= n ⋅100
Vs V ma
unde: Vn – valoarea mijloacelor fixe noi, date în funcţiune în cursul anului;
Vs – valoarea mijloacelor fixe de la sfârşitul perioadei;
Vma – valoarea medie anuală a mijloacelor fixe.
- coeficientul de uzură:
Uz
K uz= ⋅100
Vi
unde: Uz – uzura mijloacelor fixe;
Vi – valoarea de inventar a mijloacelor fixe.
- coeficientul stării tehnice (stării bune):
V
K st = s⋅100 ; K st =1−K uz
Vi
unde: Vr este valoarea rămasă a mijloacelor fixe.
2. Analiza utilizării mijloacelor fixe are ca sarcini de bază: analiza utilizării
extensive a mijloacelor fixe şi analiza utilizării intensive a mijloacelor fixe.
Analiza folosirii extensive a utilajelor studiază posibilităţile de sporire a
numărului de utilaje dintre cele existente şi de folosire completă şi raţională a
timpului de lucru a utilajelor. Pentru aceasta se folosesc: sistemul de coeficienţi şi

Page | 36
balanţa timpului de lucru a utilajelor.
a) Sistemul de coeficienţi cuprinde:
- Coeficientul de instalare a parcului din inventar:
N
K ip = i ⋅100
N inv
unde: Ni – număr de utilaje instalate (utilaje care pentru funcţionare necesită
instalarea pe poziţii de lucru: strunguri, macarale, poduri rulante etc.);
Ninv – utilaje din inventarul (patrimoniul) întreprinderii.
- Coeficientul de utilizare a parcului existent:
Nf
K upe = ⋅100
N inv
unde: Nf – numărul utilajelor în funcţiune.
- Coeficientul de utilizare a parcului instalat:
Nf
K upi= ⋅100
Ni
b) Pe baza balanţei folosirii timpului de lucru a utilajelor se calculează indicatorii
de caracterizare mai complexă a folosirii extensive a utilajelor:
- Coeficientul de utilizare a timpului calendaristic:
T
K c = d ⋅100
Tc
unde: Td – fond de timp disponibil (timp calendaristic – timpul pentru
sărbători legale şi zile de odihnă);
Tc – timp calendaristic (număr utilaje ¿ număr de zile
calendaristice ¿ nr. de schimburi ¿ nr. ore pe schimb).
- Coeficientul de utilizare a timpului disponibil:
Tp
K d= ⋅100
Td
unde: Tp – timp de funcţionare posibil (timp disponibil – timp pentru revizii
şi reparaţii).
- Coeficientul de utilizare a timpului de funcţionare posibil:
T ef
K p= ⋅100
Tp
unde: Tef este timp efectiv de lucru (timp de funcţionare posibil – timpul în
care utilajele nu lucrează datorită opririlor accidentale).
c) Efectele economice ale folosirii timpului de lucru a utilajelor se regăsesc în
modificarea indicatorilor economico-financiari: producţiei marfă fabricată, cifră de
Page | 37
afaceri, profit, etc.
Analiza folosirii intensive a utilajelor, se efectuează :
 pe baza indicatorilor:
- coeficientul de utilizare intensivă:
Q
K i= e ⋅100
Q max
unde: Qe – producţia efectiv obţinută;
Qmax – producţia maxim posibilă.
- randamentul mediu (anual, zilnic, orar) pe utilaj:
Q Q Q Q
Ra = R z= Rh = Rh =
N ; N⋅z ; N⋅z⋅h sau N⋅t
unde: Q – producţia obţinută;
z – număr de zile de funcţionare;
N – număr mediu de utilaje;
h – număr mediu de ore – utilaj pe zi;
t este timpul mediu de folosire al unui utilaj (ore – utilaj)
 cu ajutorul modelului:
Q=N⋅t⋅R h
3. Analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe se face pe baza indicatorilor:
Qf
- producţia marfă fabricată la 1 leu mijloace fixe: MF
CA
- cifra de afaceri la 1 leu mijloace fixe: MF
VA
- valoarea adăugată la 1 leu mijloace fixe: MF
P
- profitul la 1 leu mijloace fixe: MF
Pentru aprofundarea analizei se studiază pentru fiecare indicator influenţele
factorilor.
a) Analiza producţiei marfă fabricată la 1 leu mijloace fixe se face pe baza
modelului:
Qf N⋅t⋅Rh
=
MF MF
Schema de analiză a influenţei factorilor este:

Page | 38
MF

Qf / MF N

Qf t

rh

Modificarea eficienţei mijloacelor fixe se calculează astfel:


Qf Qf 1 Qf 0
Δ = −
MF MF 1 MF 0
Factorii de influenţă sunt:
Qf Qf Qf
Δ ( MF )= 0 − 0
- influenţa valorii medii a mijloacelor fixe: MF MF 1 MF 0
Qf Qf Qf
Δ ( Qf )= 1 − 0
- influenţa producţiei marfă fabricată: MF MF 1 MF 1
din care:
Qf Δ Nt 0 Rh0
Δ ( N )=
- influenţa numărului mediu de utilaje: MF MF 1
Qf N ⋅Δt⋅Rh0
Δ ( t )= 1
- influenţa tipului mediu de lucru al unui utilaj: MF MF 1
Qf N ⋅t ⋅Δ Rh
Δ ( Rh )= 1 1
- influenţa randamentului mediu orar: MF MF 1
b) Analiza cifrei de afaceri la 1 leu mijloace fixe se efectuează astfel:
CA Qf CA Qf
= ⋅ = ⋅r
MF MF Qf MF CA

Page | 39
Relaţiile modelului sunt:
CA CA 1 CA 0
Δ = −
MF MF 1 MF 0
CA Qf Qf
Δ ( MF )= 0 ⋅r CA − 0 ¿ r CA 0
MF MF 1 0 MF 0
CA ( Qf 1 −Qf 0 )⋅r CA0
Δ ( Qf )=
MF MF 1

din care:
CA ΔN⋅t 0⋅Rh0
Δ ( N )= ⋅r CA
MF MF 1 0

CA N ⋅Δt⋅Rh0
Δ ( t )= 1 ⋅r CA
MF MF 1 0

CA N ⋅t ⋅Δ Rh
Δ ( Rh )= 1 1 ⋅r CA
MF MF 1 0

CA Qf 1
Δ r = ⋅Δr
MF ( CA ) MF 1 CA
din care:
CA Qf CA 0 CA 0
Δ
MF
( Qf )= 1 ⋅
( −
MF 1 Qf 1 Qf 0 )
CA Qf Δ CA
Δ ( CA )= 1 ⋅
MF MF 1 Qf 1
c) Analiza valorii adăugate la 1 leu mijloace fixe:
VA Qf Qf CA VA
= ⋅r CA⋅r VA = ⋅ ⋅
MF MF MF Qf CA
unde:

Page | 40
rVA reprezintă valoarea adăugată la 1 leu cifra de afaceri.

d) Analiza profitului la 1 leu mijloace fixe:


P Qf
= ⋅r ⋅r
MF MF CA p

unde: rp reprezintă rata profitului la 1 leu cifra de afaceri.

STUDIU DE CAZ
Pentru doi ani consecutivi s-au extras următoarele date din evidenţa tehnico–
operativă a unei întreprinderi:

Indicatori Perioada Perioada


de bază curentă
Producţia marfă fabricată (mii lei) 15427,50 19631,72
Număr de utilaje de bază 30 34
Timp mediu pe utilaj (ore) 4250 4020
Timp de funcţionare posibil (maşini – 132400 139800

Page | 41
ore)
Analizaţi modul de folosire a utilajelor de bază în cadrul societăţii comerciale.
Indicaţii
a) utilizarea extensivă a timpului de lucru al utilajelor:
T ef
K p= ⋅100
Tp ; iar
T ef =N⋅t

127500 136680
K p 0= ⋅100=96 , 3 % K p 1= ⋅100=97 , 8 %
132400 139800
b) utilizarea intensivă pe baza randamentului mediu orar:
Qf Qf
Rh= =
Tef N⋅t

15427 ,50 19631 , 72


Rh0= =121 Rh1= =144
127500 lei/utilaj 136680 lei/utilaj
Δ Rh=144−121=23 lei/utilaj
Qf 0
Qf 0 15427 ,5
Δ Rh(Tef )= −
= −121=−8 lei/utilaj
Tef 1 Tef 0 136680 , din care:
Qf 0 Qf 0 15427 ,5
Δ Rh( N )= − = −121=−14 lei/utilaj
N 1⋅t 0 N 0⋅t 0 34⋅4250
Qf 0 Qf 0
Δ Rh( t )= − =113−107=6 lei/utilaj
N 1⋅t 1 N 1⋅t 0
Qf Qf
Δ Rh(Qf )= 1 − 0 =144−113=31 lei/utilaj
Tef 1 Tef 1

TEST DE CUNOŞTINŢE
A. Un extras de date din situaţia tehnico-operativă a unei societăţi comerciale se
prezintă astfel:
Indicatori An bază An
curent
Număr mediu de utilaje 49 54
Timp mediu de funcţionare a unui utilaj (ore) 2866 3349
Valoarea medie a mijloacelor fixe (lei) 1342722 1614262
1 5
Producţia marfă fabricată (lei) 2555898 3526497
Page | 42
8 0
Valoarea adgată (lei) 8383348 1040316
6
Analizaţi eficienţa folosirii mijloacelor fixe exprimată prin indicatorul „valoare
adăugată la 100 lei mijloace fixe pe baza situaţiei economico-financiare.
B. La o societate comercială s-au înregistrat în doi ani consecutive următorii indicatori
economico-financiari:
Indicatori An bază An curent
Producţia marfă (lei) 36536500 47897956
8
Valoarea medie a mijloacelor fixe (lei) 42560200 55250500
Număr mediu de utilaje 65 72
Timp mediu de funcţionare a unui utilaj 3500 3594
(ore)
Randament mediu orar (lei/utilaj) 160,6 185,1
Analizaţi efectele utilizării utilajelor în modificarea producţiei marfă şi eficienţa
folosirii mijloacelor fixe.
C. Analizaţi eficienţa folosirii mijloacelor fixe pe baza situaţiei economico-financiare:
Indicatori An bază An curent
Producţia marfă fabricată (mii lei) 26174 34082
Cifra de afaceri (mii lei) 24132 32071
Valoarea medie a mijloacelor fixe (mii 32451 39675
lei
Timp total de funcţionare a 206095 252460
utilajelor(maşini-ore)
Valoarea adăugată la 1 leu cifră de 0,324 0,471
afaceri (lei)
Concluzii
- buna gestionare a activelor fixe necesită studierea dinamicii, structurii, utilizării
intensive şi extensive a acestora
- modelele de analiză facilitează identificarea factorilor determinanţi, a gradului de
influenţă exercitat şi a posibilităţilor suplimentare de creştere a eficienţei economice
Bibliografie
1. Buglea A., Analiza situaţiei financiare a întreprinderii, Editura Mirton,
Timişoara, 2004
2. Burja C., Analiza economico-financiară – Aspecte metodologice şi aplicaţii
practice, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2009
3. Burja C., Analiza economico-financiară Îndrumar metodologic cu caracter
aplicativ, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2005,

Page | 43
4. Gheorghiu Al., Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, Ed.
Economică, Bucureşti, 2004
5. Mărgulescu D., Analiză economico-financiară în comerţ şi turism, Editura
Oscar Print, Bucureşti, 1998
6. Mărgulescu D., ş.a., Analiză economico-financiară, Editura Bren, Bucureşti,
2008
7. Mironiuc M., Analiză economico-financiară: elemente teoretico-metodologice
şi aplicaţii, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2006
8. Petcu M., Analiza economico-financiară a întreprinderii, Ed. Economică,
Bucureşti, 2003
9. Spătaru L., Analiza economico-financiară: instrument al managementului
întreprinderilor, Ed. Economică, Bucureşti, 2004

Page | 44
Modul 5
ANALIZA RESURSELOR DE MATERII PRIME ŞI MATERIALE
Rezumatul modulului
- Indicatori de analiză a îndeplinirii programului de aprovizionare cu
materii prime şi materiale
- Analiza stocurilor de materii prime şi materiale
Scopul urmărit:
Formarea abilităţilor de operare cu concepte teoretice în aplicaţii privind
analiza resurselor de materii prime şi materiale
Competenţe dobândite prin parcurgerea conţinutului:
- Efectuarea analizei aprovizionării firmei cu materii prime şi materiale
- Dimensionarea stocurilor de materii prime şi materiale
- Stabilirea stocului optim de materii prime şi materiale
- Analiza valorificării materiilor prime şi materialelor
- Analiza stocurilor de materii prime şi materiale
ASPECTE TEORETICE
1. Analiza aprovizionării firmei cu materii prime şi materiale are la bază
programul de aprovizionare.
Procesul de aprovizionare cu materii prime şi materiale se desfăşoară pe
baza unui program stabilit pentru o anumită perioadă de timp, în funcţie de durata
ciclului de fabricaţie, de specificul materialelor cu care urmează a se face
aprovizionarea, de posibilităţile de stocare, caracteristicile pieţei de pe care se face
aprovizionarea şi în primul rând de consumul specific şi cantităţile de produse ce
urmează a fi fabricate
Se studiază:
 acoperirea cu contracte a necesarului de aprovizionat pentru fiecare
material; necesarul de aprovizionat se calculează cu relaţia:
N=Q⋅cs
unde: Q este cantitatea de produse programată;
cs – consum specific.
 îndeplinirea programului de aprovizionare, calculându-se coeficientul de
nomenclatură a materialelor:
n
C n=
Np
unde: n – număr de materiale la care s-a îndeplinit planul de
aprovizionare;
Np – număr total de poziţii de materiale din programul de
aprovizionare.

Page | 45
 ritmicitatea aprovizionării, cu indicatorii:
- ritmicitatea intervalului de aprovizionare:
∑ ( I Ai−IC )2
R IA= √ n−1
IC
- ritmicitatea cantităţilor aprovizionate:
∑ ( M i −M c )2
RM= √ n
Mc
unde: IA – intervalul dintre două aprovizionări;
I c− intervalul mediu dintre două aprovizionări planificat
(contractat);
n – numărul de aprovizionări;
M i – cantitatea intrată la aprovizionarea i dintr-un material;
M c - cantitatea medie a unei aprovizionări.
2. Analiza stocurilor de materii prime şi materiale
Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească stocul global sunt:
- să fie complet, cuprinzând toate felurile de resurse materiale;
- să fie suficient în orice moment cu luarea în consideraţie a înlăturării
blocării de fonduri în stocuri peste necesar;
- să fie completat în mod sistematic astfel încât să se realizeze minimizarea
cheltuielilor de aprovizionare şi de stocare
Se studiază următoarele categorii de stocuri (metoda analitică de
dimensionare):
- stocul final: Sf = Si + I – E
unde: Si – stoc iniţiale materii prime şi materiale;
I – intrări;
E – ieşiri.
N⋅Tsc ∑ M i⋅i Ai
Sc= T SC =
- stoc curent: 90 sau 360 ; ∑ Mi
unde: N – necesarul de materii prime şi materiale;
TSC – timpul pentru stoc curent;
Mi – cantităţi intrate de materii prime şi materiale;
IAi - intervalul dintre aprovizionări (zile).

Page | 46
N⋅T sig ∑ M î⋅Z î
S sig = T sig =
- stoc de siguranţă: 90 sau 360 ; ∑ Mî
unde: Tsig – timpul pentru stocul de siguranţă;
Mî – cantităţi de materiale întârziate;
Zî – zile de întârziere cu aprovizionarea.
N⋅T cdţ
S cdţ =
- stoc de condiţionare: 90 sau 360
N⋅T t
ST=
- stoc total: ST = Sc + Scdţ + Ssig sau 90 sau 360
unde: Tt – timp total de imobilizare a materiilor prime (TSC, Tsig, Tcdţ).
Stabilirea dimensiunii optime a stocurilor de materii prime şi materiale ţine
seama de condiţiile reale de aprovizionare, de specificul producţiei, de necesitatea
reducerii capitalurilor blocate şi a costurilor, vizând accelerarea vitezei de rotaţie şi
creşterea eficienţei economice.
Mărimea optimă a stocului se stabileşte conform modelului Wilson Whitin:
N S⋅pa
CT=Ca+Cd= ⋅ca+ ⋅cd
S 2
unde:
CT reprezintă costul total aferent stocului;
Ca - cheltuieli totale de aprovizionare;
Cd - cheltuieli totale de stocare;
N - necesarul anual din materialul stocat;
S - mărimea optimă a stocului;
ca - costul fix unitar pentru aprovizionare;
pa - preţul unitar de aprovizionare;
cd - costul de depozitare pe unitatea de stoc.
Considerând costul total ca o funcţie ce depinde de mărimea stocului,
minimul acesteia se obţine în punctul în care derivata întâi în raport cu mărimea
stocului este 0.
2⋅N⋅ca
S optim =
√ pa⋅cd
Numărul de aprovizionări şi intervalul dintre aprovizionări se determină
astfel:
N S⋅T
Nr= ; i=
S N
în care semnificaţia simbolurilor necunoscute este:

Page | 47
Nr reprezintă numărul de aprovizionări;
i - intervalul dintre aprovizionări;
T - numărul de zile calendaristice ale perioadei
3. Analiza valorificării materiilor prime şi materialelor utilizează
indicatorii:
Q
GV =
- gradul de valorificare a resurselor materiale: M
unde: Q – valoarea producţiei marfă, cifra de afaceri, valoarea adăugată, profit;
M – valoarea materialelor consumate.
M
Em =
- eficienţa consumului de resurse materiale: Q

STUDIU DE CAZ
Pentru un material care trebuie depozitat, necesarul anual pentru producţie este de
45000 mp. Preţul unitar de aprovizionare este de 89000 lei/mp, costul unei
aprovizionări se ridică la 135000 lei, iar costul de depozitare este 0,3 lei anual
pentru 1 leu material stocat.
Determinaţi indicatorii dimensiunii optime a stocurilor.
Indicaţii
- stocul optim:
2⋅N⋅ca 2⋅45000⋅135000
S=
√ p⋅cd ;
S=
√ 89000⋅0,3
N 45000
=675 mp

N r= = =67 aprovizionari
- Numărul de aprovizionări: S 675
T 360
I= = =5,4 zile
- Intervalul dintre aprovizionări: N r 67
N s⋅p
CT= ⋅ca+ ⋅cd
- Costul total minim pentru formarea stocului: S 2
45000 675⋅89000
CT= ⋅135000+ ⋅0,3=18 . 011.250 lei
675 2

TEST DE CUNOŞTINŢE
1. Pentru realizarea producţiei programate în cursul trimestrului al II-lea,
necesarul de materie primă este de 27500 mp. Cantităţile intrate şi intervalele dintre
două aprovizionări consecutive se prezintă astfel:

Page | 48
Cantitate Interval
aprovizionată (mp) (zile)
6400 5
7500 15
6800 10
7000 14
7200 15
8000 15
7900 15
Determinaţi stocul curent pe care trebuie să şi-l constituie unitatea la
materia primă.
2. O firmă are în programul de producţie trei produse pentru care consumă acelaşi
tip de material. Situaţia producţiei şi a consumurilor de material, în două luni
consecutive este următoarea:

Volumul producţiei Consum specific de


Produs (bucăţi) material (mp/buc)
An n-1 An n An n-1 An n
P1 5940 6318 3,5 3,27
P2 4270 3730 4,7 4,32
P3 1810 1950 2,4 2,31
Determinaţi necesarul de aprovizionat pentru materialul prezentat şi analiza
consumului total de material.

Concluzii
- analiza resurselor de materii prime şi materiale studiază modalităţile de
îmbunătăţire a asigurării întreprinderilor cu stocurile de materii prime
corespunzător cu programele de fabricaţie, stabilirea corectă a programelor de
aprovizionare
- indicatorii de analiză pun în evidenţă dimensiunea optimă a stocurilor de materii
prime şi materiale şi posibilităţile de valorificare superioară a acestora
Bibliografie
1. Burja C., Analiza economico-financiară – Aspecte metodologice şi
aplicaţii practice, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2009
2. Burja C., Analiza economico-financiară Îndrumar metodologic cu
caracter aplicativ, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2005
3. Gheorghiu Al., Analiza economico-financiară la nivel
microeconomic, Ed. Economică, Bucureşti, 2004

Page | 49
4. Mărgulescu D., Analiză economico-financiară în comerţ şi turism,
Editura Oscar Print, Bucureşti, 1998
5. Mironiuc M., Analiză economico-financiară: elemente teoretico-
metodologice şi aplicaţii, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2006
6. Spătaru L., Analiza economico-financiară: instrument al
managementului întreprinderilor, Ed. Economică, Bucureşti, 2004

Page | 50
Modul 6
ANALIZA CHELTUIELILOR ÎNTREPRINDERII
Rezumatul modulului
- Tipuri de cheltuieli
- Analiza cheltuielilor aferente veniturilor întreprinderii
- Analiza cheltuielilor aferente producţiei marfă
- Analiza cheltuielilor de exploatare
- Analiza cheltuielilor financiare
- Analiza cheltuielilor pe produs
Scopul urmărit:
Însuşirea conceptelor teoretice şi formarea de capacităţi de analiză a
elementelor de cheltuieli
Competenţe dobândite prin parcurgerea conţinutului:
- Clasificarea cheltuielilor de producţie
- Indicatori de analiză a cheltuielilor întreprinderii
- Efectele factoriale asupra eficienţei cheltuielilor de producţie
- Analiza costului de producţie
ASPECTE TEORETICE
Cheltuielile întreprinderii reprezintă consumul de factori de producţie necesari
obţinerii producţiei, iar strategia în domeniul cheltuielilor de producţie influenţează
capacitatea concurenţială şi performanţele economico-financiare.
Costul de producţie este ansamblul cheltuielilor cu factorii de producţie,
efectuate de agenţii economici pentru producerea şi desfacerea unui bun material
sau serviciu.
Tipologia costurilor conform diverselor criterii de clasificare cuprinde:
a). Costul global - ansamblul costurilor ocazionate de obţinerea unui anumit
volum de producţie. Acesta se compune din:
1. Costul fix - cheltuieli independente de volumul producţiei cum ar fi:
chirii, asigurări, amortizare, cheltuielile de întreţinere, o pate din cheltuielile
generale;
2. Costul variabil - cheltuieli care depind de volumul producţiei: materii
prime, combustibil, energie, salariile personalului direct productiv etc.
3. Costul total obţinut prin însumarea costurilor fixe şi a celor variabile.
b). Costul marginal - sporul de cheltuieli necesar pentru a creşte cu o unitate
producţia.
c). Costurile medii sau unitare - costul global pe unitatea de produs.
După modul de individualizare a costurilor de producţie cheltuielile se
grupează în:

Page | 51
- cheltuieli directe - se pot individualiza pe produs sau grupă de produse
omogene, faze ale procesului de producţie şi se pot include direct în costul
acestora: cheltuielile cu materiile prime şi cu materialele directe, salariile
lucrătorilor direct productivi, CAS, combustibilul, energia, apa tehnologică şi
alte cheltuieli;
- cheltuielile indirecte nu se pot localiza fiind comune mai multor produse
sau grupe de produse şi repartizarea lor asupra costurilor se realizează pe seama
unor criterii: cheltuieli generale ale secţiilor de producţie, cheltuieli generale ale
firmei, cheltuieli de desfacere, cheltuieli de promovare.
O grupare importantă a cheltuielilor utilizată în procesul de analiză al acestora
o constituie gruparea în cheltuieli materiale (consum de materii prime, materiale,
combustibili, energie, amortizare etc.) şi cheltuieli salariale.
Contabilitatea evidenţiază cheltuielile de producţie într-o manieră proprie:
a) cheltuieli de exploatare, care cuprind :
- cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile, costul de achiziţie
al obiectelor de inventar consumate, costul de achiziţie al materialelor nestocate,
trecute direct asupra cheltuielilor, contravaloarea energiei şi apei consumate,
valoarea animalelor şi păsărilor, costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor;
- cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi, redevenţe, locaţii de
gestiune şi chirii, prime de asigurare, studii şi cercetări, cheltuieli cu alte servicii
executate de terţi (colaboratori), comisioane şi onorarii, cheltuieli de protocol,
reclamă şi publicitate, transportul de bunuri şi personal, deplasări, detaşări şi
transferări, cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii, servicii bancare şi altele;
- cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările şi protecţia socială şi alte
cheltuieli cu personalul suportate de persoana juridică)
- alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanţe şi debitori diverşi,
despăgubiri, amenzi şi penalităţi, donaţii şi alte cheltuieli similare, cheltuieli
privind activele cedate şi alte operaţii de capital).
b) cheltuielile financiare care cuprind: pierderile din creanţe legate de
participaţii, cheltuieli privind investiţiile financiare cedate, diferenţele nefavorabile
de curs valutar, dobânzile privind exerciţiul financiar în curs, sconturile acordate
clienţilor, pierderi din creanţe de natură financiară şi altele;
c) cheltuielile extraordinare care nu sunt legate de activitatea curentă,
normală şi se referă la calamităţi şi alte evenimente de excepţie.
1. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor impune gruparea cheltuielilor
şi veniturilor pe tipuri de activităţi: de exploatare, financiară, excepţională şi
studierea dinamicii, structurii şi eficienţei cheltuielilor aferente veniturilor.
Modelele de analiză care reflectă eficienţa cheltuielilor aferente veniturilor

Page | 52
sunt:
 „Cheltuieli la 1000 lei venituri”:

C1000 v =
∑ Chi ⋅1000
∑ Vi
sau

C1000v =
∑ gi⋅c i
100

unde:
Chi – cheltuieli pe tipuri de activităţi;
Vi – venituri pe categorii de activităţi;
gi – structura veniturilor pe categorii de venituri;
ci – cheltuieli la 1000 lei venituri pe categorii de venituri.
Pentru analiză se calculează:
- modificarea cheltuielilor la 1000 lei venituri
ΔC 1000 v =C 1000 v
1000v −C 0
1

- modificarea cheltuielilor la 1000 lei venituri determinată de modificarea

ΔC 1000 v ( g )=
∑ g1 c 0 − ∑ g0 c 0
structurii veniturilor: 100 100
- influenţa cheltuielilor la 1000 lei venituri pe categorii de venit:

ΔC 1000 V (c )=
∑ g1 c 1 − ∑ g1 c0
100 100

 „Cheltuieli la 1000 lei producţie marfă (cifră de afaceri)”:

C1000 Qm =
∑ qi c i ⋅1000
∑ qi pi
unde:
q – producţia fizică;
c – cost unitar;
p – preţ.
Se calculează:
Modificarea cheltuielilor la 1000 lei producţie marfă:
1000 Q m 1000Qm 1000Q m
ΔC =C 1 −C0
- influenţa structurii producţiei:

Page | 53
∑ q 1 c0 − ∑ q0 c 0
ΔC
1000 Qm
(q )=
( ∑ q 1 p0 ∑ q0 p 0 ) ¿1000

- influenţa preţului de vânzare:

∑ q1 c 0 − ∑ q1 c 0
ΔC
1000 Q m
( p )=
( ∑ q1 p 1 ∑ q1 p 0 ) ¿1000

∑ q1 c 1 − ∑ q1 c 0
- influenţa costurilor unitare:
ΔC
1000 Qm
(c )=
( ∑ q1 p 1 ∑ q1 p 1 ) ¿ 1000

2. Analiza cheltuielilor de exploatare se face pe categoriile mai importante de


cheltuieli de exploatare, şi anume: cheltuieli materiale şi cheltuieli salariale.
2.1 Analiza cheltuielilor materiale se referă la:
a) analiza indicatorului ”Cheltuieli materiale la 1000 lei producţie marfă”
(pe ansamblu):
1000 Q m Chm
Cm = ¿ 1000
Qm
si
1000 Q m M+ E+ A+ A c
Cm = ¿ 1000
Qm
unde:
Chm – cheltuieli materiale;
M – cheltuieli cu materii prime şi materiale;
E – cheltuieli cu combustibil;
A – cheltuieli cu amortizarea;
Ac – alte cheltuieli materiale.
Modificarea cheltuielilor materiale la 1000 lei producţie marfă:
1000 Q m 1000 Qm 1000 Q m
ΔC m =C m −Cm
1 0

1000 Qm Chm Chm

- Influenţa producţiei marfă:


ΔC m
( 0 0
( Qm ) = Q − Q ¿ 1000
m1 m0 )
1000 Q m Chm1 Chm 0

- Influenţa cheltuielilor materiale:


ΔC m ( Chm ) =
( Q m1

Q m1 )
¿1000

din care:
- Influenţa costurilor cu materii prime şi materiale:

Page | 54
1000 Q m ΔM
ΔC m ( M )= ¿ 1000
Q m1
1000 Qm ΔE
ΔC m ( E )= ¿ 1000
- Influenţa cheltuielilor cu combustibil şi energia:
Qm1

1000 Qm ΔA
ΔC m ( A)= ¿ 1000
Qm 1
- Influenţa cheltuielilor cu amortizarea:
1000 Qm ΔA c
ΔC m ( A c) = ¿1000
Q m1
- Influenţa altor cheltuieli materiale:
b) analiza cheltuielilor cu materii prime şi materiale consumate cu ajutorul
indicatorului „Cheltuieli cu materialele la 1000 lei producţie marfă”:
1000 Q
C mat m=
∑ qi mi ¿ 1000
∑ qi p i
sau
1000 Q
C mat m=
∑ qi csi p 'i ¿ 1000
∑ qi p i
unde:
q – producţia fizică;
m – costul cu materii prime şi materiale pe produs;
p – preţul de vânzare;
p’ - preţul materiei prime;
cs – consumul specific de materie primă.
- Modificarea indicatorului „Cheltuieli cu materialele la 1000 lei
producţie marfă” este:
1000 Q m 1000 Qm 1000 Q m
ΔC mat =C mat −Cmat
1 0

- influenţa factorilor se determină pe baza schemei:


q
1000 Q m
C mat
p
cs
m
p’
c) analiza cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe se face cu indicatorul
„Cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei producţie marfă” calculat astfel:

Page | 55
A M A
1000 Q m
C mat =
Qm
¿ 1000= f ¿
Qm Mf
¿ 1000
( )
unde:
A – amortizarea anuală inclusă în costuri;
Mf
Qm - randamentul mijloacelor fixe;
A
Mf- cota medie de amortizare (ca).
- Modificarea cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei producţie marfă:
1000 Qm 1000 Qm 1000 Q m
ΔC a =C a −Ca
1 0

- Influenţa randamentului mijl. fixe:

Mf M f 1 M f0
ΔC a
1000 Q m
( )(
Qm
= −
Q m1 Q m0 )
ca 0 ¿ 1000

1000 Qm Mf
1
ΔC a ( ca )= ( ca1 −ca0 ) ¿ 1000
Q m1
- Influenţa cotei medii de amortizare:
2.2. Analiza cheltuielilor salariale se referă la aspecte ca: analiza eficienţei
cheltuielilor salariale, analiza fondului de salarii, analiza corelaţiei dintre
productivitatea muncii şi salarii.
a) analiza eficienţei cheltuielilor salariale se poate face cu indicatorul
„Cheltuieli salariale la 1000 lei venituri de exploatare”:
Cs N Cs
C1000
s
ve
= ⋅1000= ⋅
Ve Ve N
unde:
Cs – cheltuieli salariale;
Ve – venituri din exploatare;
N – numărul mediu de salariaţi.
- Modificarea cheltuielilor salariale la 1000 lei venituri de exploatare:
1000 V e 1000V e 1000 V e
ΔC s =C s −C s
1 0

- Influenţa numărului de salariaţi faţă de suma veniturilor din


exploatare:
1000 v N N 1 N 0 C s0
ΔC s e
( )(Ve
= −
V e V e N0
1
¿ 1000
1
)
- Influenţa cheltuielilor medii salariale pe o persoană:
Page | 56
Cs N C s 1 C s0
1000 ve
ΔC s ( )
N
= 1 −
(
V e N1 N 0
1
)
¿1000

b) analiza fondului de salarii cu modelul:


F s=N⋅sa=N⋅z⋅h⋅sh
unde:
N – numărul mediu de personal;
z – timpul mediu de lucru, în zile;
h – numărul mediu de ore lucrate pe zi;
sa – salariul mediu anual;
sh – salariul mediu orar.
ΔF s=F s −F s
Modificarea fondului de salarii: 1 0

Influenţa factorilor se determină pe baza schemei:


N

Fs z

h
sh
c) analiza corelaţiei dintre evoluţia productivităţii muncii şi evoluţia salariului
se bazează pe indicele de corelaţie:
Is
I c=
Iw
unde:
Is - indicele salariului mediu
Iw – indicele productivităţii muncii
3. Analiza cheltuielilor financiare şi extraordinare se poate face cu
indicatorul „Cheltuieli financiare la 1000 lei cifră de afaceri”:
CF
CF 1000 CA = ⋅1000
CA
sau
CE CT CF
CF 1000 CA = ⋅ ⋅ ⋅1000
CA CE CT
unde:
CE
CA - ponderea cheltuielilor de exploatare în cifră de afaceri;

Page | 57
CT
CE - cheltuieli totale ce revin la 1 leu cheltuieli de exploatare;
CF
CT - ponderea cheltuielilor financiare în cheltuieli totale.
Modificarea cheltuielilor financiare la 1000 lei cifră de afaceri:
1000CA 1000 CA 1000 CA
ΔCF =CF 1 −CF 0
- Influenţa ponderii cheltuielilor de exploatare în cifra de afaceri:
CE CE 1 CE 0 CT 0 CF 0
Δ CF 1000CA ( )(
CA
= − ⋅
CA 1 CA 0 CE 0 CT 0

) ⋅1000

- Influenţa cheltuielilor totale ce revin la 1 leu cheltuieli de exploatare:

CE 1 CT 1 CT 0 CF 0
ΔCF 1000CA ( CTCE )= CA ( CE − CE )⋅CT ⋅1000
1 1 0 0
Influenţa ponderii
cheltuielilor
financiare în cheltuielile totale:
CF CE 1 CT 1 CF 1 CF 0
Δ CF 1000CA ( )
CT
= ⋅ ⋅ −
CA 1 CE 1 CT 1 CT 0 (
⋅1000
)
Analiza cheltuielilor extraordinare are la bază determinarea dinamicii
cheltuielilor extraordinare pe total şi pe elemente şi calcularea structurii acestora pe
categorii de cheltuieli extraordinare.
4. Analiza costului pe produs se efectuează pe baza relaţiei:
CT CD+CI +CG+CV
c= =
Q Q
unde:
CT - cheltuieli totale pentru realizarea unui volum de produse;
Q – cantitatea de produse;
CD – cheltuieli directe aferente produsului;
CI – cota de cheltuieli indirecte repartizată asupra produsului;
CG – cota de cheltuieli generale;
CV – cota de cheltuieli de desfacere.

STUDIU DE CAZ
La o întreprindere cu un nomenclator restrâns de produse, activitatea de exploatare
se caracterizează prin următorii indicatori:

Page | 58
Produ Cantitatea Preţ (lei/kg) Cost (lei/kg)
s (kg)
n-1 n n-1 n n-1 n
A 170 202 15200 19500 10500 16400
B 370 470 16900 18700 13100 14200
Apreciaţi eficienţa cheltuielilor generale ale întreprinderii pe baza indicatorului
„Cheltuieli la 1000 lei producţie marfă”.
1000 Q m ∑ q i ¿ ci
C = ¿1000
Se foloseşte modelul: ∑ q i ¿ p i

Modificarea cheltuielilor la 1000 lei producţie marfă:


∑ q1 ¿ c 1 − ∑ q0 ¿ c 0
ΔC
1000 Q m
(
=
∑ q1 ¿ p 1 ∑ q0 ¿ p 0 ) ¿ 1000=

= (202⋅16400+470⋅14200 −
170⋅10500+370⋅13100
202⋅19500+470⋅18700 170⋅15200+370⋅16900 )
⋅1000=34 , 1 lei
1000 Q m
- Influenţa structurii producţiei: ΔC ( q )=1,1 lei
1000 Q m
- Influenţa preţurilor de vânzare: ΔC ( p )=−101, 2 lei
1000 Q
- Influenţa modificării costurilor: ΔC ( c )=134 , 2 lei
m

Interpretarea rezultatelor:
- La nivelul activităţii de exploatare eficienţa cheltuielilor la 1000 lei producţie
marfă s-a micşorat deoarece indicatorul a crescut cu peste 34 lei;
- Singurul factor de influenţă care a acţionat favorabil a fost factorul preţuri, pe
seama acestora înregistrându-se o scădere a cheltuielilor la 1000 lei producţie
marfă cu 101,2 lei.
- Influenţa favorabilă a preţurilor asupra eficienţei cheltuielilor poate fi pusă pe
seama inflaţiei, încât pe ansamblu se dovedeşte că întreprinderea nu a manifestat
eforturi proprii de micşorare a cheltuielilor de producţie nici pe calea schimbării
structurii producţiei şi nici pe calea micşorării costurilor unitare, care de altfel au şi
condus la o scădere a eficienţei cheltuielilor la 1000 lei producţie marfă, cu 134,2
lei.

TEST DE CUNOŞTINŢE
1. Situaţia cheltuielilor materiale la o societate comercială se prezintă astfel:

mii lei
Indicatori Perioada
n-1 n

Page | 59
Producţie marfă 12926 18126
Cheltuieli materiale din 7770 10082
care:
- materii prime 3050 5044
- combustibil, energie 1842 1020
- amortizare 2030 2375
- alte cheltuieli materiale 848 1643
Efectuaţi analiza de ansamblu a cheltuielilor materiale.
2. Din activitatea unei întreprinderi s-au înregistrat următoarele date referitoare la
cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe, pe o perioadă de doi ani:
Indicatori (mii lei) An An
bază curent
Producţia marfă 52884 67352
Cheltuieli cu amortizarea mijloacelor
2335 3366
fixe
Valoarea medie a mijloacelor fixe 31134 36587
Cota medie de amortizare (%) 7,5 9,2
Analizaţi eficienţa cheltuielilor cu amortizarea cu ajutorul indicatorului „Cheltuieli
cu amortizarea la 1000 lei producţie marfă”.
3. Din activitatea unei întreprinderi se cunosc următoarele date privitor la
cheltuielile cu forţa de muncă:
Indicatori An An
precedent curent
Număr mediu de salariaţi 925 815
Număr mediu de zile lucrate de o persoană 230 233
Număr mediu de ore lucrate pe zi de o
7,2 7,4
persoană
Cheltuieli salariale (mil. lei) 9788 1162
- cheltuieli cu salariile 7341 7844
- cheltuieli cu asigurări şi protecţia socială 2447 3218
Venituri din exploatare (mil.lei) 43705 46208
Salariul mediu anual pe un salariat (lei) 7936216 9624540
Salariul mediu orar pe un salariat (lei) 4792,4 5582,0

a) Determinaţi eficienţa cheltuielilor salariale cu ajutorul indicatorului „Cheltuieli


salariale la 1000 lei venituri din exploatare”.
b) Analizaţi fondul de salarii al societăţii comerciale.
c) Apreciaţi corelaţia dintre productivitatea muncii şi salarii.
4. La o societate comercială situaţia principalilor indicatori economico-financiari
se prezintă astfel:

Page | 60
mii lei
Indicatori Perioada Perioada
precedentă curentă
Cifra de afaceri 71499 89706
Cheltuieli totale din 80142 90249
care:
- cheltuieli de 69642 84567
exploatare
- cheltuieli financiare 9896 4775
- cheltuieli 604 907
excepţionale
Analizaţi eficienţa cheltuielilor financiare exprimată prin indicatorul „Cheltuieli
financiare la 1000 lei cifră de afaceri”.
Concluzii
- analiza cheltuielilor pe tipuri de cheltuieli şi în dinamică evidenţiază modificările
intervenite în structura costurilor de producţie în perioada de analiză
- analiza eficienţei cheltuielilor sugerează factorii determinanţi şi căile de acţiune
necesare pentru scăderea consumurilor de factori de producţie şi îmbunătăţirea
costurilor

Bibliografie
1. Burja C., Analiza economico-financiară – Aspecte metodologice şi aplicaţii
practice, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2009
2. Burja C., Analiza economico-financiară Îndrumar metodologic cu caracter
aplicativ, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2005,
3. Gheorghiu Al., Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, Ed.
Economică, Bucureşti, 2004
4. Ghic G., Grigorescu C. J., Analiză economico-financiară – Teste grilă,
Editura Universitară, Bucureşti, 2006
5. Mărgulescu D., ş.a., Analiză economico-financiară, Editura Bren, Bucureşti,
2008
6. Mironiuc M., Analiză economico-financiară: elemente teoretico-metodologice
şi aplicaţii, Ed. Sedcom
Modul 7
ANALIZA RENTABILITĂŢII
Rezumatul modulului
- Analiza profitului
- Analiza ratelor de rentabilitate
- Analiza pragului de rentabilitate

Page | 61
Scopul urmărit:
Însuşirea conceptelor teoretice şi formarea de capacităţi de analiză a situaţiei
economico-financiare pe baza contului de profit şi pierderi
Competenţe dobândite prin parcurgerea conţinutului:
- Caracterizarea situaţiei generale a rentabilităţii
- Analiza rentabilităţii pe baza contului de profit şi pierderi
- Analiza ratelor de rentabilitate
- Modele de analiză a profitului
- Stabilirea pragului minim de rentabilitate
ASPECTE TEORETICE
1. Analiza situaţiei generale a rentabilităţii urmăreşte caracterizarea
rezultatelor întreprinderii cu ajutorul informaţiilor din contul de profit şi pierderi şi
tabloul soldurilor intermediare de gestiune.
Pentru analiză se calculează:
a) dinamica rezultatelor financiare cu:
- indici;
- ritmuri;
- modificări absolute;
b) ponderi ale fiecărei categorii de rezultate în rezultatul brut al
exerciţiului:
RE RF REX
⋅100 ; ⋅100 si ⋅100
RBE RBE RBE
unde: RE – rezultatul exploatării;
RF – rezultatul financiar;
REX – rezultatul excepţional;
RBE – rezultatul brut al exerciţiului.
2. Analiza rentabilităţii pe baza contului de profit şi pierderi necesită
calcularea ratelor financiare: ratele rentabilităţii resurselor consumate şi ratele
rentabilităţii veniturilor.
Ratele rentabilităţii resurselor consumate sunt:
Re zultatul brut al exercitiului
RRC= ⋅100
Cheltuieli totale

Re zultatul curent
RCC= ⋅100
Cheltuieli curente

Page | 62
Re zultatul din exploatare
RCE= ⋅100
Cheltuieli de exploatare
Semnificaţia simbolurilor este:
RRC - rata rentabilităţii resurselor consumate;
RCC – rata rentabilităţii resurselor curente;
RCE – rata rentabilităţii resurselor consumate în exploatare.
Ratele rentabilităţii veniturilor sunt:
Re zultatul brut al exercitiului
RVT = ⋅100
Venituri totale
Re zultatul curent
RVC= ⋅100
Venituri curente

Re zultatul exp loatarii


RVE= ⋅100
Venituri din exp loatare

Re zultatul exercitiului
RC= ⋅100
Cifra de afaceri

Simbolurile utilizate în formulele ratelor sunt:


RVT – rata rentabilităţii veniturilor totale;
RVC – rata rentabilităţii veniturilor curente;
RVE – rata rentabilităţii veniturilor din exploatare;
RC - – rata rentabilităţii comerciale.
3. Analiza profitului
Din punct de vedere conceptual, profitul poate fi definit ca o categorie
economică complexă ce reprezintă “câştigul, avantajul realizat sub formă bănească
dintr-o acţiune, operaţie sau exercitarea unei activităţi şi se determină ca diferenţă
între ceea ce se încasează şi ceea ce se plăteşte în activitatea economică, sau ca
diferenţă între preţul de vânzare şi costul produsului, serviciului provenit din
activitatea respectivă.
Principalele funcţii ale profitului sunt.
1. Orientarea generală a activităţii economice. Profitul stimulează iniţiativa şi
determină acceptarea riscului de către proprietari şi întreprinzători, contribuind în
felul acesta la stimularea producţiei de bunuri şi servicii.
2. Sursă principală de autofinanţare. De cele mai multe ori o parte importantă a
profitului este repartizată pentru finanţarea dezvoltării economice a activităţii
firmelor.

Page | 63
3. Mijloc de control a eficacităţii firmelor. Prin poziţia sa de indicator strategic
şi sintetic de comensurare a rezultatelor agenţilor economici profitul reprezintă un
parametru al activităţii acestora, orientând deciziile curente şi de perspectivă.
4. Instrument de stimulare economică. O parte din profit poate fi destinată
stimulării salariaţilor (participarea la profit) şi desigur acordării de dividende
acţionarilor.
5. Indicator sintetic al activităţii economice. Toate firmele, indiferent de
mărimea sau forma lor îşi organizează şi desfăşoară activitatea sub semnul
profitului, care se constituie într-un criteriu important de apreciere a activităţii
globale a acestora, inclusiv la bursa de valori unde existenţa profitului unei firme
este esenţială pentru menţinerea acestuia pe piaţa de capital.
6. Sursă de venit pentru bugetul statului, asigurând finanţarea activităţilor
absolut necesare dezvoltării generale a societăţii.
a) Pentru analiza rezultatului brut al exerciţiului se poate folosi modelul:
Rb
Rb=Vt⋅
Vt
unde:
Vt – venituri totale;
Rb
V t - rezultatul brut la 1 leu venituri totale (rata rentabilităţii veniturilor
totale).
Modificarea rezultatului brut al exerciţiului: ΔRb = Rb1 – Rb0
Rb
ΔRb( Vt )=( Vt 1−Vt 0 )⋅ 0
- Influenţa veniturilor totale: Vt 0
- Influenţa ratei rentabilităţii veniturilor totale:
Rb Rb Rb
ΔRb ( )
Vt (
=Vt 1⋅ 1 − 0
Vt1 Vt0 )
b) Analiza rezultatului exploatării poate folosi ca model:
RE=At⋅e At⋅g⋅r Re
unde:
At – active totale;
Qe
eAT – eficienţa activelor totale
( )
At
CA
g - gradul de valorificare a producţiei exerciţiului
( )
Qe

Page | 64
rRE – rata rentabilităţii rezultatului exploatării faţă de cifra de afaceri
(RECA )
Modificarea rezultatului exploatării:
ΔRE = RE1 - RE0
ΔRE(At )=ΔAt⋅e At0⋅g 0 ¿ r RE0
- Influenţa activelor totale:
ΔRE (e AT )=ΔAt 1⋅Δe AT⋅g 0⋅r RE0
- Influenţa eficienţei activelor totale:
ΔRE(g )=At 1⋅eAt 1⋅Δg⋅r RE 0
- Influenţa gradului de valorificare a producţiei:
- Influenţa ratei rentabilităţii rezultatului exploatării:
Δ RE(r RE )= At 1⋅e At 1⋅g1 ¿ Δr RE
c) Analiza profitului aferent cifrei de afaceri are ca model:
Pr=∑ qi⋅p i−∑ q i⋅ci
unde:
q – volumul fizic aferent cifrei de afaceri;
p – preţul de vânzare pe produs (fără TVA);
c – costul complet pe produs.
Modificarea profitului aferent cifrei de afaceri:
ΔPr=Pr 1−Pr 0

- Influenţa producţiei: ΔPr(q )=( ∑ q 1 p 0 −∑ q1 c 0 ) −(∑ q0 p0 −∑ q0 c 0 )


- Influenţa costurilor unitare:
ΔPr (c )=(∑ q1 p0 −∑ q 1 c 1 )−(∑ q1 p0 −∑ q1 c 0 )

- Influenţa preţurilor: ΔPr( p)=(∑ q1 p1 −∑ q 1 c 1 )−(∑ q1 p0 −∑ q 1 c 1 )


4. Analiza ratelor de rentabilitate cuprinde următoarele aspecte:
a) Pentru analiza ratei rentabilităţii economice se foloseşte modelul:
RBE CA
REB= ⋅ ⋅100
CA CI
unde:
REB – rata rentabilităţii economice brute;
RBE – rezultatul brut al exerciţiului (profit);
CA – cifra de afaceri;
CI – capitaluri investite (sau activ total);
RBE
CA - rata rentabilităţii comerciale;
CA
CI - viteza de rotaţie a capitalurilor investite (activului total).

Page | 65
Modificarea ratei rentabilităţii economice brute:
ΔREB=REB1 −REB0
- Influenţa rentabilităţii comerciale:
RBE1 RBE0 CA 0
ΔREB ( RBE
CA ) ( CA
=
1
− ⋅
CA 0 CI0
⋅100
)
-Influenţa vitezei de rotaţie a capitalurilor:
RBE1 CA 1 CA 0
ΔREB ( CA
CI ) CA (CI
=
1 1

CI0 )
⋅100

b) Analiza ratei rentabilităţii financiare se face pe baza modelului:


PN CA
RRF= ⋅ ⋅100
CA Kpr
unde:
PN – profit net
CA – cifra de afaceri
Kpr – capital propriu
Modificarea ratei rentabilităţii financiare: ΔRRF=( RRF 1−RRF 0⋅)⋅100
- Influenţa rentabilităţii comerciale:
PN PN 1 PN 0 CA 0
ΔRRF ( )(
CA
= − ⋅
CA 1 CA 0 Kpr 0
⋅100
)
- Influenţa rotaţiei capitalului propriu:
CA PN CA 1 CA 0
ΔRRF ( ) = 1 −
(
Kpr CA 1 Kpr1 Kpr0
⋅100
)
c) Analiza ratei rentabilităţii comerciale pe baza modelului:
P Σq ⋅p −Σqi⋅c i
R= ⋅100= i i ⋅100
CA Σq i⋅pi
d) Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate:
P Σq ⋅p −q ⋅c
R= ⋅100= i i i i⋅100
Che Σqi⋅c i
5. Analiza pragului de rentabilitate
Pragul de rentabilitate are semnificaţia dimensiunii activităţii începând de la
care producătorul va obţine profit.
Pragul de rentabilitate pentru întreprinderile care fabrică un singur produs se
determină astfel:

Page | 66
F
q PR =
p−cv

unde:
qPR – volumul producţiei la nivelul pragului de rentabilitate;
F – cheltuieli fixe;
p – preţ unitar;
cv – cost variabil unitar
La firmele care fabrică mai multe produse pragul de rentabilitate se determină
cu relaţia:
F
CA PR =
1−a
unde:
CAPR – cifra de afaceri aferentă pragului de rentabilitate;
F – cheltuieli fixe;
a – coeficientul privind ponderea cheltuielilor variabile în cifra de afaceri
CV
( )
CA
STUDIU DE CAZ
Din sursele informaţionale ale unei societăţi comerciale s-au extras următoarele
date:
An An
Indicatori (mii lei)
precedent curent
Cifra de afaceri 85983 97218
Cheltuieli aferente cifrei de 67562 81415
afaceri 18421 15803
Profit aferent cifrei de afaceri
Cifra de afaceri exprimată în - 96724
preţurile perioadei precedente
Cifra de afaceri exprimată în - 80110
costuri perioadei precedente
Efectuaţi analiza factorială a profitului aferent cifrei de afaceri.

Modelul de analiză este:


Pr=∑ qi⋅p i−∑ q i⋅ci

Modificarea profitului aferent cifrei de afaceri:


ΔPr=Pr 1 −Pr 0 =15803−18421=−2618 mii lei R Pr=−14 %
- Influenţa modificării structurii producţiei:
Page | 67
Δ PR(q )=( ∑ q 1 p 0 −∑ q1 c 0 )−(∑ q0 p0 −∑ q0 c0 )=
¿(96724−80110 )−18421=16614−18421=−1807 mii lei

- Influenţa modificării costurilor unitare:


ΔPr ( c )=(∑ q1 p0 −∑ q1 c 1 )−(∑ q1 p 0−∑ q1 c 0 )=
¿−81415+80110=−1305 mii lei
- Influenţa modificării preţurilor medii de vânzare:
ΔPr( p )=(∑ q1 p1 −∑ q 1 c 1 )−(∑ q1 p0 −∑ q1 c 1 )=
¿97218−96724=494 mii lei
Interpretarea rezultatelor:
Se constată o diminuare însemnată a profitului de 2618 mii lei, acesta
scăzând faţă de perioada precedentă cu 14 %. O influenţă negativă asupra
modificării profitului a avut-o schimbarea structurii producţiei (-1807 mii lei), de
asemenea modificarea costurilor unitare pe produs care au generat o diminuare a
profitului întreprinderii cu 1305 mii lei; singurul factor care a afectat în sens
pozitiv modificarea profitului au fost preţurile de vânzare a produselor (494 mii
lei), dar acesta ar putea fi un efect favorabil dat de inflaţie; se impun măsuri de
micşorare a costurilor şi de creştere a vânzărilor.

TEST DE CUNOŞTINŢE
1. Pe baza datelor extrase din sursele informaţionale ale societăţii comerciale
efectuaţi analiza factorială a rezultatului brut al exerciţiului.
mii lei
Indicatori n-1 n
Venituri totale 135016,1 225311,8
Cheltuieli totale 131857,2 216378,1
Rezultatul brut al 3158,9 8933,7
exerciţiului
2. Folosind următorul extras de date referitoare la activitatea economico-financiară
a unei societăţii comerciale analizaţi rata de rentabilitate economică
mii lei
Indicatori n-1 n
Rezultatul brut al exerciţiului 16571 22745
Rezultatul net al exerciţiului 10545 15841
Capitaluri investite 30853 49832

Page | 68
Cifra de afaceri 78605 108733
3. Pe baza datelor referitoare la activitatea economico-financiară a unei
întreprinderi analizaţi ratele de rentabilitate economică şi financiară.

Indicatori (mii lei) n-1 n


Rezultatul brut al exerciţiului 13750 25260
Rezultatul net al exerciţiului 12780 17980
Capitaluri proprii 24800 38960
Activ total 34200 49300
Cifra de afaceri 81600 111730
4. Analizaţi profitul aferent cifrei de afaceri şi rentabilitatea comercială a unei
întreprinderi, folosind următoarele date:
Produ Cantităţi Preţ (lei/mp) Cost (lei/mp)
s vândute (mp)
n-1 n n-1 n n-1 n
A 2100 3200 133 145 102 118
B 5340 5870 160 184 125 140
5. Pentru o întreprindere care fabrică un singur produs principalii indicatori
economico-financiari se prezintă astfel:
Perioada
Indicatori
Precedentă Curentă
Cheltuieli fixe (mii lei) 82000 137500
Cost variabil unitar 123000 180600
(lei/buc) 271400 375700
Preţ unitar (lei/buc)
Analizaţi pragul de rentabilitate al întreprinderii.

Concluzii
- analiza rentabilităţii are sarcini importante privind studierea capacităţii firmelor
de a funcţiona pe principii de raţionalitate şi de eficienţă
- analiza situaţiei generale a rentabilităţii reliefează contribuţia tuturor tipurilor de
activitate la crearea de profit
- analiza profitului şi a ratelor de rentabilitate evidenţiază posibilităţile de creştere a
rentabilităţii în mărime absolută şi relativă
- analiza pragului de rentabilitate indică modul de stabilire şi de proiectare a
volumului optim de activitate pentru care eficienţa este maximă
Bibliografie
1. Avare Ph, ş.a., Gestiune şi analiză financiară, Ed. Economică, Bucureşti,

Page | 69
2002
2. Brezeanu P., Diagnostic financiar: instrumente de analiză financiară, Ed.
Economică, Bucureşti, 2003
3. Buglea A., Analiza situaţiei financiare a întreprinderii, Editura Mirton,
Timişoara, 2004
4. Burja C., Analiza economico-financiară – Aspecte metodologice şi aplicaţii
practice, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2009
5. Burja C., Analiza economico-financiară Îndrumar metodologic cu caracter
aplicativ, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2005,
6. Burja V., Todea N., Burja C., Analiza financiară şi evaluarea societăţilor
comerciale, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2003
7. Lezeu D-N., Analiza situaţiilor financiare ale întreprinderii, Ed.
Economică, Bucureşti, 2004
8. Lorant E.S., Pântea I. M.- Analiza situaţiei financiare a firmei, Editura
Economică, Bucureşti, 2001
9. Medinschi S., Performanţele întreprinderii şi gestiunea financiară, Editura
Orizonturi universitare, Timişoara, 2003
10. Petrescu S., Analiză şi diagnostic financiar-contabil, Editura CECCAR,
Bucureşti, 2008
11. Spătaru L., Analiza economico-financiară: instrument al managementului
întreprinderilor, Ed. Economică, Bucureşti, 2004
12. Vintilă G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 2006

Modul 8
ANALIZA FINANCIAR-PATRIMONIALĂ
Rezumatul modulului
- Surse informaţionale pentru analiza patrimoniului întreprinderilor
- Analiza structurală a patrimoniului
- Analiza echilibrului patrimoniului
- Analiza gestiunii financiare a patrimoniului întreprinderii
- Analiza performanţei economico-financiare
Scopul urmărit:
Însuşirea conceptelor teoretice şi formarea de capacităţi de analiză a
elementelor de cheltuieli
Competenţe dobândite prin parcurgerea conţinutului:
- Posibilităţi de analiză a patrimoniului folosind situaţiile financiare

Page | 70
- Analiza structurii elementelor patrimoniale
- Analiza stării de echilibru financiar
- Indicatori de analiză a gestiunii financiare
- Aprecierea performanţei economico-financiare
ASPECTE TEORETICE
Analiza financiar-patrimonială a firmelor urmăreşte obiective deosebit de
complexe care vizează în ansamblu diagnosticul stării de performanţă economico-
financiară a acestora.
Sursele de informaţii pentru analiză sunt oferite de documentele contabile de
sinteză: bilanţul, contul de profit şi pierderi, anexele la bilanţ.
1. Analiza structurii patrimoniale pe baza bilanţului contabil
Sursa principală de date pentru analiza structurii patrimoniale o constituie
bilanţul contabil. Acesta este un inventar al averii agenţilor economici reflectând
valoarea reală a patrimoniului pe care îl deţin.
Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a C.E.E. şi cu
standardele internaţionale de contabilitate impun formatul tip listă al bilanţului
contabil, în care elementele de activ şi pasiv sunt ordonate pe verticală astfel:
BILANŢ
A. Active imobilizate
B. Active circulante
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an
E. Active circulante, respectiv datorii curente nete (B+C-D)
F. Total active minus datorii curente (A-E)
G. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
H. Provizioane
I. Venituri în avans
J. Capital şi rezerve.
Caracterizarea generală a structurii patrimoniale a agenţilor economici presupune
reliefarea ponderii deţinute de elementele bilanţiere de activ şi pasiv în totalul
patrimoniului precum şi dimensiunea acestor elemente şi calcularea ratelor de
structură a patrimoniului (pentru activ şi pentru pasiv)
Se prezintă în continuare principalele rate de structură a activului patrimonial
şi semnificaţia lor.
a) Rate de structură pentru activul patrimonial:
Active imobilizate
R AI =
- rata activelor imobilizate Activ total

Page | 71
Im obilizari corporale
R Ic =
- rata imobilizărilor corporale Activ total
Im obilizari financiare
R If =
- rata imobilizărilor financiare Activ total
Activecirculante
R AC =
- rata activelor circulante Activ total
Stocuri
RST =
- rata stocurilor Activ total
Creante comerciale
RCr =
- rata creanţelor comerciale Activ total
Disponibilitati banesti
R DB=
- rata disponibilităţilor băneşti Activ total
b) Rate de structură pentru pasivul patrimonial:
Capital permanent
Rsf =
- rata stabilităţii financiare Pasiv total
Capital propriu
Rafg=
- rata autonomiei financiare globale Pasiv total
Capital propriu
Raft =
- rata autonomiei financiare la termen Capital permanent
Capital propriu
Rsf =
- rata securităţii financiar DTLM
Datorii totale
Rig =
- rata de îndatorare globală Pasiv total
DTLM
Rit =
- rata îndatorării la termen Capital permanent ;
DTLM
Rit =
Capital propriu
Datorii financiare
Rdf =
- rata datoriilor financiare Capitaluri proprii
Pr ofit net
Rfin =
- rata rentabilităţii financiare Capital propriu
2. Analiza echilibrului financiar
Analiza financiară urmăreşte evidenţierea modalităţilor de realizare a echilibrului
financiar pe termen lung şi scurt prin studierea următorilor indicatori specifici
echilibrului financiar: situaţia netă contabilă; fondul de rulment; trezoreria netă
(cash-flow-ul).

Page | 72
a) Situţia netă contabilă (SN) reflectă averea netă a acţionarilor:
Situaţia netă = Active totale - Datorii
Situaţia netă reflectă o îmbogăţire (creşterea capitalurilor proprii), în cazul
realizării de profit şi de reinvestire a acestuia sau o sărăcire (o micşorare a
capitalurilor proprii), în cazul încheierii exerciţiului financiar cu pierderi.
b) Fondul de rulment (FR) reprezintă un surplus de sume permanente faţă de
nevoile de acoperire a activelor imobilizate, generat de ciclul de finanţare a
investiţiilor şi utilizat pentru reînnoirea stocurilor şi creanţelor:
FR=CPM - IMO sau
FR=AC - DTS
unde: CPM - capitalul permanent cate include toate elementele de natura surselor
stabile de finanţare (inclusiv provizioane, subvenţii pentru investiţii);
IMO - activele nete imobilizate;
AC - activele circulante totale;
DTS – datorii pe termen scurt
Fondul de rulment este expresia realizării echilibrului financiar pe termen lung şi
a contribuţiei acestuia la înfăptuirea echilibrului financiar pe termen scurt.
c) Pentru aprecierea corectă a fondului de rulment se poate calcula un indicator
numit necesarul de fond de rulment (NFR) ca diferenţă între necesităţile de
finanţare a activelor circulante de exploatare şi datoriile de exploatare.
NFR= (AC-DB)-(DTS-CT) sau
NFR = ACE-DE = (Stocuri+Creanţe) - Datorii de exploatare
în care:
AC – active circulante care includ toate elementele de natura activelor
curente (inclusiv cheltuieli înregistrate în avans);
DTS – datorii pe termen scurt care includ toate elementele de natura datoriilor
curente (inclusiv venituri înregistrate în avans);
DB – disponibilităţi băneşti;
CT – credite de trezorerie.
Dacă necesarul de fond de rulment este pozitiv, situaţia poate fi semnalul unui
decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor şi creanţelor pe de-o parte şi
exigibilitatea datoriilor de exploatare pe de altă parte, însemnând o nevoie de
finanţare a activităţii de exploatare ce nu poate fi acoperită pe seama surselor atrase
aflate sub forma datoriilor de exploatare. Dacă valoarea înregistrată este negativă
înseamnă că există un surplus de surse peste nevoile unităţii, situaţie favorabilă, dacă
este generată de accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor şi lichidarea creanţelor, sau
nefavorabilă, în cazul neasigurării stocurilor necesare.
d) Trezoreria netă (cash-flow-ul) reflectă excedentul de fond de rulment al

Page | 73
agenţilor economici peste necesar:
TN=FR - NFR sau TN=DB - CT
Valoarea pozitivă a acestui indicator este expresia sintetică a desfăşurării unei
activităţi economice eficiente fiind rezultatul întregului echilibru financiar. Valoarea
negativă semnalează un dezechilibru financiar care trebuie să fie acoperit prin
credite.
Creşterea trezoreriei nete la sfârşitul a două exerciţii financiare consecutive
reprezintă “cash-flow-ul” intervalului de timp respectiv (CF), adică fluxul monetar
net al exerciţiului:
CF=TN1-TN0
Valoarea pozitivă a cah-flow-ului reprezintă o creştere a activului real
generând noi posibilităţi de finanţare a investiţiilor, iar valoarea negativă arată o
diminuare a posibilităţilor de finanţare, o reducere a activului net real.
3. Analiza gestionării resurselor
La nivelul unei întreprinderi analiza financiară a gestionării resurselor
patrimoniale se poate face cu indicatorii vitezei de rotaţie determinaţi pe baza cifrei
de afaceri şi oferă indicaţii despre eficienţa utilizării resurselor economice şi
financiare.
Viteza de rotaţie pe seama cifrei de afaceri exprimă rapiditatea cu care un
element patrimonial se reînnoieşte într-un anumit interval de timp, revenind în forma
iniţială bănească, prin intermediul veniturilor realizate din vânzarea producţiei şi a
mărfurilor, în cadrul circuitul economic.
Viteza de rotaţie pe seama cifrei de afaceri se măsoară cu indicatorii:
CA
Nr( Ea sau Ep)=
- Număr de rotaţii Ea sau Ep
Ea sau Ep
Dz( Ea sau Ep )= ⋅365
- Durata unei rotaţii (în zile) CA
unde: CA reprezintă cifra de afaceri;
Ea - element patrimonial de activ;
Ep - element patrimonial de pasiv.
Semnificaţia modificării vitezei de rotaţie este:
- dacă ICA>IEa sau IEp viteza de rotaţie creşte;
- dacă ICA<IEa sau IEp viteza de rotaţie scade.
Analiza influenţei factorilor asupra modificării vitezei de rotaţie a elementelor de
activ sau de pasiv se face cu ajutorul metodei substituţiei înlănţuite, urmărindu-se
mai întâi influenţa sintetică a elementelor patrimoniale, apoi se determină influenţa
elementelor patrimoniale analitice.
Schemele de studiere a influenţei factorilor pentru activul şi pasivul
Page | 74
patrimonial sunt:

Cifra de afaceri Imob. corporale

Vireza de rotatie a activului Active imobilizate Imob. necorp.

Activ total Imob. financiare

Stocuri

Active circulante
Creanţe

Disp. băneşti

Cifra de afaceri

Vireza de rotatie a pasivului Capital propriu

Pasiv total
Împrumuturi

Surse atrase

Efectele economice ale modificării vitezei de rotaţie pe seama cifrei de afaceri se


apreciază prin eliberarea sau imobilizarea de resurse financiare:
CA
E/ I=Δ Dz⋅ 1
T
4. Analiza rezultatelor din activitatea economică
Agenţii economici au libertatea de a desfăşura diferite activităţi economice legale
care să conducă la o anumită rentabilitate economică. Principalele domenii de
activitate grupate conform cerinţelor contabilităţii sunt:
- activitatea de exploatare care cuprinde activitatea desfăşurată pentru
realizarea obiectului de activitate a firmelor, adică activitatea productivă, de prestări
servicii, comercială etc.;
- activitatea financiară cuprinde participaţiile la capitalurile altor societăţi,

Page | 75
titlurile de plasament, dobânzile, diferenţele de curs valutar, provizioanele, alte
activităţi financiare;
- activitatea extraordinară reprezintă evenimente sau tranzacţii diferite de
activităţile curente ale întreprinderii şi care nu apar frecvent sau cu
regularitate(pierderile din calamităţi, din exproprieri de active, subvenţiile şi
despăgubirile primite ca urmare a unor evenimente extraordinare).
Fiecare gen de activitate presupune realizarea anumitor venituri, cu un anumit
volum de cheltuieli, diferenţa reprezentând rezultatele activităţilor respective, care se
grupează în: rezultat din exploatare (REXP); rezultat financiar (RF); rezultatul
extraordinar (RE).
Formulele de calcul a rezultatelor obţinute de agenţii economici sunt:
REXP=VEXP-CEXP
RF=VF-CF
RC=REXP+RF
RE=VE-CE
RB=RC+RE
RN=RB-Ip
Semnificaţia simbolurilor este următoarea:
- VEXP reprezintă veniturile din exploatare;
- CEXP - cheltuielile din exploatare;
- VF - venituri financiare;
- CF - cheltuieli financiare;
- VE - venituri extraordinare;
- CE - cheltuieli extraordinare;
- RB – rezultat brut;
- RN – rezultat net;
- Ip - impozit pe profit.
Analiza rezultatelor urmăreşte evidenţierea veniturilor şi cheltuielilor care le-au
generat, pe tipuri de activităţi precum şi incidenţa lor asupra situaţiei financiare a
societăţilor comerciale.
Direcţiile importante de urmat sunt: determinarea rezultatelor financiare, analiza
situaţiei generale a rentabilităţii, analiza ratelor de rentabilitate, analiza profitului,
analiza capacităţii de autofinanţare. Aceasta reflectă potenţialul financiar de
dezvoltare economică, determinat de activitatea rentabilă a unei firme la sfârşitul
unei perioade, destinat finanţării nevoilor curente, dezvoltării viitoare şi remunerării
capitalurilor investite (sursa financiară necesară).
Capacitatea de autofinanţare = Venituri încasabile - Cheltuieli plătibile
Capacitatea de autofinanţare se determină pe baza elementelor din contul de

Page | 76
profit şi pierdere :
CAF= EBE +AVM-ACM
unde:
EBE reprezintă excedentul brut de exploatare;
AVM - alte venituri monetare (alte venituri din exploatare, venituri financiare,
venituri extraordinare);
ACM - alte cheltuieli monetare (alte cheltuieli din exploatare, cheltuieli
financiare, cheltuieli extraordinare, impozit pe profit).
În realitate, nu întreaga capacitate de autofinanţare rămâne la dispoziţia firmei, o
parte fiind utilizată pentru remunerarea acţionarilor (dividende distribuite),
salariaţilor (participarea salariaţilor la profit) şi managerilor (cota managerilor), ca
atare:
Autofinanţarea = CAF - Dividende distribuite -
- Participarea salariaţilor la profit
- Cota managerilor

STUDIU DE CAZ
A. Analizaţi echilibrul financiar al societăţii comerciale cu ajutorul datelor din
bilanţul financiar:
An (mii lei)
ACTIV Precede
Curent
nt
A. ACTIVE IMOBILIZATE 16818 18334
Imobilizări necorporale - -
Imobilizări corporale 16725 16109
Imobilizări financiare 93 2225
B. ACTIVE CIRCULANTE 16848 31316
Stocuri 11398 11322
Creanţe 3323 12757
Investiţii financiare pe termen scurt - -
Disponibilităţi băneşti 2127 7237

TOTAL ACTIV 33666 49650


PASIV
A. CAPITAL PERMANENT 27742 43152
Capitaluri proprii 27114 41956
Împrumuturi pe termen mediu şi 609 1100

Page | 77
lung 19 96
Provizioane > 1 an 5924 6498
B. DATORII PE TERMEN SCURT 38 241
Împrumuturi pe termen scurt - -
Provizioane < 1 an 1137 2569
Datorii comerciale 2219 1551
Datorii sociale şi fiscale 2530 2137
Alte datorii < 1 an
33666 49650
TOTAL PASIV
Activitatea de producţie şi comercializare a fost caracterizată în perioada
precedentă de o cifră de afaceri de 42444 mii lei şi 94038 mii lei în anul curent.
B. Efectuaţi analiza gestiunii şi structurii resurselor patrimoniale pe baza
bilanţului financiar al unei societăţi comerciale:

An (lei)
ACTIV Precede
Curent
nt
A. ACTIVE IMOBILIZATE 6727200 1344493
Imobilizări necorporale - 4
Imobilizări corporale 6690000 -
Imobilizări financiare 37200 1181333
B. ACTIVE CIRCULANTE 6739200 4
Stocuri 4555200 1631600
Creanţe 1333200 2296506
Investiţii financiare pe termen scurt - 6
Disponibilităţi băneşti 850800 8302800
9355134
TOTAL ACTIV 1346640 -
0 5307132

3641000
0
PASIV
A. CAPITAL PERMANENT 1109680 3164480
Capitaluri proprii 0 0
Împrumuturi pe termen mediu şi 1084560 3076773

Page | 78
lung 0 4
Provizioane > 1 an 243600 806666
B. DATORII PE TERMEN SCURT 7600 70400
Împrumuturi pe termen scurt 2369600 4765200
Provizioane < 1 an 15200 176733
Datorii comerciale - -
Datorii sociale şi fiscale 454800 1883933
Alte datorii < 1 an 887600 1137400
1012000 1567134
TOTAL PASIV
1346640 3641000
0 0
În perioada precedentă cifra de afaceri a societăţii comerciale a fost de
20445600 lei, iar în perioada curentă de 39854000 lei.
C. La o societate comercială situaţia surselor de finanţare în două exerciţii
consecutive se prezintă astfel:

mii lei
Surse de finanţare Anul n- Anul n
1
Capitaluri permanente (>1 an)
Capitaluri proprii, din care: 10530 17974
- Rezultatul exerciţiului 1250 1912
Provizioane > 1 an 110 462
Datorii pe termen mediu şi lung 7625 9620
Total capital permanent 18265 28056
Datorii pe termen scurt (<1 an)
Provizioane < 1 an 20 62
Împrumuturi pe termen scurt 955 1230
Total datorii pe termen scurt 975 1292
Total Pasiv 19240 29348
Se cere: Analiza situaţiei financiare a întreprinderii cu ajutorul ratelor de
structură ale pasivului.
D. La o societate comercială se prezintă următorul bilanţ financiar pentru două
exerciţii consecutive. Analizaţi echilibrul financiar al societăţii comerciale.

mii lei
ACTIV Anul Anul PASIV Anul Anul
n-1 n n-1 n

Page | 79
Active Capitaluri
imobilizate permanente
Imobilizări 450 570 Capitaluri 10530 22100
necorporale proprii
Imobilizări 1265 2290 Proviz. > 1 an 110 340
corporale 0 0
Imobil. 1195 1540 Datorii pe TML 7625 10210
financiare>1 an
Creanţe > 1 an 350 420 Total capital 18265 32650
permanent
Total active 1464 2543 Datorii pe
imobilizate 5 0 termen scurt
Active Proviz..< 1 an 20 -
circulante
Imobil. financ. 80 140 Imprum. pe 955 32
< 1 an termen scurt
Stocuri < 1 an 1900 1622 Total datorii 975 32
term. scurt
Creanţe <1 an 1465 2240
Disponibilităţi 1150 3250
băneşti
Total active 4595 7252
circulante
Total activ 1924 3268 Total pasiv 19240 32682
0 2
Concluzii
- folosirea bilanţului contabil în analiza economico-financiară asigură analiza
stării financiare şi a performanţei firmelor
- analiza structurii patrimoniale evidenţiază modificările intervenite în
mijloacele economice şi în structura surselor de finanţare
- analiza gestiunii financiare a patrimoniului arată căile de creştere a eficienţei
activităţii prin modificarea parcursului economic al elementelor patrimoniale
- analiza echilibrului patrimonial caracterizează concordanţa dintre nevoile de
finanţare a activităţii şi sursele aferente
Bibliografie
1. Avare Ph, ş.a., Gestiune şi analiză financiară, Ed. Economică,
Bucureşti, 2002
2. Brezeanu P., Diagnostic financiar: instrumente de analiză financiară,
Ed. Economică, Bucureşti, 2003

Page | 80
3. Buglea A., Analiza situaţiei financiare a întreprinderii, Editura Mirton,
Timişoara, 2004
4. Burja C., Analiza economico-financiară – Aspecte metodologice şi
aplicaţii practice, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2009
5. Burja C., Analiza economico-financiara, Editura Risoprint, Cluj
Napoca, 2005
6. Burja C., Analiza economico-financiară Îndrumar metodologic cu
caracter aplicativ, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2005,
7. Cotleţ D., Megan O., Situaţiile financiare ale întreprinderii, Ed
Orizonturi universitare, Timişoara, 2003
8. Lezeu D-N., Analiza situaţiilor financiare ale întreprinderii, Ed.
Economică, Bucureşti, 2004
9. Lorant E.S., Pântea I. M.- Analiza situaţiei financiare a firmei, Editura
Economică, Bucureşti, 2001
10. Medinschi S., Gestiunea financiară, Editura Orizonturi universitare,
Timişoara, 2003
11. Medinschi S., Performanţele întreprinderii şi gestiunea financiară,
Editura Orizonturi universitare, Timişoara, 2003
12. Vintilă G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 2006.

Page | 81