Referat

Recuperarea in infarctul
miocardic

Student: Hritcu Radu Ionut

Anul: I
Master: Metode fizicce aplicate in kinetoterapie si recuperare medicala
 RECUPERAREA ÎN INFARCTUL MIOCARDIC

Definiţie:
Infarctul micardic acut (IMA) reprezintă evoluţia gravă a cardiopatiei
ischemice. Această evoluţie poate fi schimbată favorabil de o serie de factori ce
ţin de pacient sau doctor. Este o necroză miocardică produsă prin scăderea
severă a fluxului coronarian într-o regiune miocardică (suprafaţa să fie de minin
1–2 cm² pentru a putea fi identificată cu un IMA). Este un sindrom clinic, ECG
şi biologic caracterizat prin scăderea bruscă a fluxului sanguin miocardic cu
necroză miocardică consecutivă. Fără semne clinice şi ECG obligatorii, dar cu
dovezi enzimatice prezente.
 Infarctul miocardic precum si intreaga gama de patologie
cardiovasculara se situeaza la ora actuala in lume pe locurile fruntase in randul
mortalitatii si morbiditatii datorate bolilor. Astfel este necesar sa cunoastem
masurile de preventie a acestor patologii, atat primare cat si secundare cat si
tratamentul recuperator aplicat de kinetoterapeut post infarct miocardic acut.
Infarctul miocardic acut reprezinta intreruperea brusca a fluxului sanguin la
nivelul unei portiuni a cordului ce va determina in final moartea (necroza)
celulelor afectate. Cel mai frecvent are loc prin obstructia unei artere coronare
datorita depunerii placii de aterom pe peretii acesteia.
Alte cauze ale infarctului miocardic pot fi: consumul de anumite
droguri, hipoxia, trauma toracica, anomalii coronare, hipertrofia ventriculara sau
vasospasmul sever.
Se stie insa ca la ora actuala o mare parte din patologia cardiaca este
strans corelata cu stilul nostru de viata (alimentatie, efort fizic, consumul de
alcool sau tutun, stres, odihna).
Preventia primara a infarctului miocardic
Se refera la mentinerea starii de sanatate a individului, si prevenirea factorilor de
risc cardiovasculari. Ii voi aminti mai jos fara a insista foarte mult pe detalii.
1. renuntarea la fumat, cat si la consumul cronic de alcool
2. alimentatie sanatoasa ce include fructe si legume, consum moderat de
peste si reducerea grasimilor saturate in favoarea celor polinesaturate (uleiuri
vegetale in loc de grasime animala)
3. normalizarea greutatii corporale si prevenirea obezitatii. Obezitatea de tip
abdominal s-a dovedit a fi in stransa legatura cu cresterea riscului
cardiovascular.
4. reducerea stresului psihic si emotional
5. activitatea fizica:
 in cazul hipertensiunii arteriale, activitati fizice aerobice regulate
pot scadea tensiunea arteriala sistolica si diastolica cu 5-10 mm Hg, ceea ce ar
reduce cu aproximativ 10-20% riscul de infarct miocardic sau alte complicatii.
 fumatorii care se apuca de un program de exercitii fizice sunt mai
predispusi la a renunta la fumat sau a reduce cantitatea de tigari zilnica.
 activitatea aerobica are un efect important asupra glicemiei in
repaus cat si in prevenirea complicatiilor in cazul diabetului zaharat.
 se produce scaderea colesterolului cu densitate joasa (rau, LDL)
concomitent cu cresterea colesterolului cu densitate inalta (bun, HDL).

Toate acestea depind de urmatorii factori: durata, intensitatea si frecventa

antrenamentelor.
Preventia secundara si recuperarea dupa un infarct miocardic
In cazul aparitiei infarctului miocardic si depasirea evenimentului, se recomanda
preventie secundara ce include prevenirea unei recidive, eliminarea factorilor de
risc sau diminuarea acestora cat si recuperare si imbunatatirea capacitatii de
efort, atat a organismului ca intreg cat si a inimii.
In zilele noastre, recuperarea se desfasoara mult mai rapid si mai eficace ca alta
data, asta si datorita revascularizarii miocardice ce se realizeaza intr-un
compartiment specializat sau intr-o sectie de cardiologie interventionala, imediat
dupa aparitia evenimentului cardiac.
Beneficiul major pentru pacienti este dat de cresterea calitatii si a duratei de
viata.
Efecte potentiale benefice ale antrenamentului in aceasta faza:
 scaderea vascozitatii sanguine
 ameliorarea functiei endoteliale
 scaderea greutatii corporale
 cresterea efortului ce poate fi efectuat fara angor
 scaderea LDL si trigliceride si cresterea HDL.
Faza I de recuperare (intrespitalicească)

Faza I a infarctului miocardic debutează în unitatea de terapie coronariană

intensivă, coronariană intermediară şi se termină la nivelul sapoanelor obişnuite
de spital.
Treapta I începe deja la câteva ore de la internarea bolnavului, în
momentul în care durerea toracică a dispărut, bolnavul este stabilizat
hemodinamic şi fără tulburări severe de ritm. Înaintea mobilizării trebuie să ne
asigurăm de fiecare dată că frecvenţa cardiacă de repaus nu depăşeşte 120 bătăi/
minut (de preferat sub 100 bătăi/ minut) şi că tensiunea arterială sistolică
depăşeşte 90 mmHg.

Obiective:
1. Să se asigure bolnavului capacitatea de autoîngrijire
2. Obţinerea independenţei în sensul deplasării, în spital şi înafara acestuia, fără
ajutor din partea altor persoane.
3. Limitarea efectelor generale ale decubitului.
4. Combaterea repercursiunilor psihologice ale imobilizării.
5. Pregătirea funcţională a aparatului cardiovascular pentru trecerea la
următoarea etapă.
6.Reabilitarea constă din reluarea de către bolnav, asistat de medic, cadre medii
sau kinetoterapeut, a măsurilor de autoîngrijire, a unor eforturi mici, a
ortostatismului şi a mersului inclusiv pe scări. Costul energetic al etalei este
redus, iniţial 1 – 2 METs, ulterior 2 – 4 METs.
 Mijloace:

- mobilizări pasive;
- mobilizări active analitice ale membrelor;
- mers;
- ADL-uri;
- exerciţii de stretching

Perioada de trecere dintre faza I şi faza a-II-a de recuperare (aproximativ

1-2 săptămâni)

Obiective:
1. conservarea rezultatelor şi nivelul de efort atins în timpul fazei
intraspitaliceşti a recuperării
2. instruirea familiei cu privire la atitudinea ce trebuie adoptată faţă de bolnav
3. instruirea bolnavului în vederea monitorizării efortului prin FC, intensitatea
efortului (Scala Borg)
4.obţinerea efectelor psihice benefice
5. instruirea privind reluarea activităţii sexuale

Mijloace:
- exerciţiile fizice pe care bolnavul le-a efectuat în spital, de 2 ori/ zi,
10-20 minute;
- prestaţii casnice, gospodăreşti: aspirat, călcat, activităţi de bucătărie,
spălat cu maşina;
- mersul nesupravegheat
Faza a II-a de recuperare

Perioada de convalescenţă începe după 3 – 6 săptămâni de la debutul

infarctului şi corespunde capacităţii bolnavului de a urca un etaj fără semne de
intoleranţă la efort. Ea durează 8 – 10 săptămâni, interval după care, dacă
evoluţia este favorabilă, bolnavul îşi poate relua activitatea profesională.
Această perioadă este cea mai importantă în recuperarea fizică, deoarece
urmăreşte să redea bolnavului maximul posibil din capacitatea sa fizică,
compatibilă cu starea funcţională a cordului.

Obiective:
1. reducerea travaliului cardiac pentru un nivel dat de efort, prin ameliorarea
utilizării periferice a O2;
2. creşterea capacităţii de efort maximal (VO2Mx) prin aceeaşi ameliorare a
utilizării periferice a O2;
3. ameliorarea performanţei cardiace maxime apreciate prin debitul cardiac
maximal (opţională);
4. dezvoltarea circulaţiei coronariene colaterale;
5. obţinerea unor efecte psihologice favorabile, care aă contribuie la recâştigarea
încrederii în sine, alungarea 6. îngrijorării şi anxietăţii legate de reluarea
activităţii profesionale şi de rezolvarea problemelor complexe ale vieţii.

Mijloace:
- exerciţii izometrice;
- exerciţii de rezistenţă care angajează grupe musculare mari: alergarea
pe loc, urcat pe scăriţă, bicicleta ergometrică sau de exterior;
- jocuri recreative;
- exerciţii analitice libere;
- contracţii intermediare;
 - plimbări;
- activităţi zilnice curente.

Faza a III-a de recuperare (faza de întreţinere)

Denumită şi faza de menţinere a recuperării fizice, are ca scop menţinerea

şi eventual ameliorarea condiţiei fizice şi a parametrilor funcţionali caracteristici
obţinuţi în faza a II-a. Se desfăşoară în paralel cu terapia medicamentoasă
cronică şi măsurile de profilaxie secundară a cardiopatiei ischemice, concurând
împreună cu acestea la încetinirea progresiunii arterosclerozei sau la regresiunea
acesteia. Faza a III-a urmează imediat fazei a II-a a recuperării, începând de
regulă la 8 – 12 săptămâni de la debutul IMA. Acest moment este caracterizat
sau definit prin mai mulţi parametri.
Este vorba despre consumul energetic care, în momentul în care
capacitatea de efort atinge 7 METs, este considerat a fi suficient de mare pentru
a asigura bolnavului după un accident coronarian acut sau după by pass aorto-
coronarian, o viaţă activă, inclusiv relizarea activităţii profesionale

Obiective:
1. Menţinerea, şi chiar, creşterea capacităţii de efort maximă în raport cu
severitatea afectării
2. Reorientarea profesională în raport cu capacitatea maximă de efort câştigată.

Mijloace:
- mobilizări active;
-exerciţii de rezistenţă la cicloergometru;
-elemente din jocuri sportive
- jocuri sportive dar fără caracter competiţional
Bibliografie

1. http://rezidentiat.3x.ro/rom/ima.htm
2. http://www.medikal.ro/fisiere_articole/infarctul-miocardic-acut-
2515968117126518.pdf
3. https://www.scribd.com/document/200183013/Infarctul-miocardic-
acut
4. http://www.ghidulmedical.com/articole/factorii-de-risc-ce-
influenteaza-evolutia-dupa-un-infarct-miocardic-acut-a/