ION

Liviu Rebreanu

 Anul apariţiei – 1920, după un proces relativ îndelungat de elaborare

 Specia literară – roman interbelic; roman realist, modern; roman

obiectiv

 Tema – prezentarea problematicii pământului

Tema generală a romanului o reprezintă universul rural ardelean de la

începutul secolului al XX-lea

Mesajul romanului are o încărcătură etică, ideea fiind că dorinţa de a

avea pământ cu orice preţ duce la dezintegrarea morală a individului.

 Titlul - Ion este un nume generic, reprezentativ pentru ţăranul

român.
 Structura
Romanul are două părţi - „Glasul pământului” şi „Glasul iubirii”,
sugerând conflictul interior al lui Ion, care este sfâşiat între cele două
„glasuri”: dorinţa uriaşă de a avea pământ şi iubirea pentru Florica.
Este alcătuit din 13 capitole cu titluri simbolice: „Începutul”,
„Zvârcolirea”, „Iubirea”, „Noaptea”, „Ruşinea”, „Nunta”, „Vasile”,
„Copilul”, „Sărutarea”, „Ştreangul”, „Blestemul”, „George”, „Sfârşitul”.
Structura romanului este simetrică şi circulară: titlurile primului şi
ultimului capitol dau impresia de operă încheiată, sferică. De altfel,
Rebreanu a numit această construcţie „corp sferoid”;

 Compoziţia
Romanul este construit pe două planuri narative:
 viaţa ţăranilor
 viaţa intelectualilor (Herdelea, Belciug)
În primul plan, problematica este cea a pământului => temă socială
Al doilea plan prezintă persecuţia românilor ardeleni de către
autorităţile maghiare => problematica naţională

 Incipit – final
 Există o simetrie a incipitul cu finalul, prin imaginea drumului care
intră şi apoi iese din satul Pripas.
Drumul apare astfel ca o cale de intrare şi apoi de ieşire nu doar din sat,
ci şi din roman, din lumea ficţiunii (Nicolae Manolescu afirma că drumul:
"face legătura între lumea reală şi lumea ficţiunii: urmându-l intrăm şi
ieşim, ca printr-o poartă, din roman") ". În finalul romanului, împreună cu
familia învăţătorului Herdelea, este parcurs drumul în sens invers,
reintrându-se în lumea reală.

Apar, în descrierea drumului, elemente ce asigura simetria:

- pe o cruce „strâmbă” se vede un Hristos „cu faţa spălăcită de ploi” şi cu
„trupul de tinichea ruginită”; în final, pe crucea de lemn, Hristosul de
tinichea are „faţa poleită de o rază întârziată”;
- un alt element de simetrie este prezenţa unei scene colective: în incipit
este descrisă hora, în care prezentarea personajelor indică locul lor în lumea
satului şi urmăreşte stratificarea societăţii rurale (după avere, după categoria
socială), iar, în final, slujba sfinţirii bisericii, urmată de hora ţăranilor;

Geneza
Conform mărturisirilor lui Rebreanu, sursa de inspiraţie este realitatea,
experienţele pe care le-a trăit el însuşi: "Ion îşi trage originea dintr-o scenă
pe care am vazut-o acum vreo trei decenii. Era o zi de început de
primăvară. Pământul jilav, lipicios. Ieşisem cu o puşcă la porumbei
sălbatici. Hoinărind pe coastele dimprejurul satului, am vazut un ţăran,
îmbrăcat în straie de sărbătoare. El nu mă vedea…Deodată s-a aplecat şi a
sărutat pământul. L-a sărutat ca pe o ibovnică. (...) Aproape toată
desfăşurarea din capitolul I este, de fapt, evocarea primelor amintiri din
copilărie. (...). Descrierea drumului din Pripas şi chiar a satului şi a
împrejurimilor corespund în mare parte cu realitatea”. („Mărturisiri”)

Autorul va afirma însă că „realitatea pentru mine este doar un pretext”.

Conflictul
Conflictul principal al romanului înfăţişează lupta pentru pământ, în
satul tradiţional, unde proprietatea asupra pământului dă dreptul omului de a
fi respectat. Există un conflict exterior între Ion şi Vasile Baciu şi unul
interior, al personajului principal, între "glasul pământului" si „glasul
iubirii”.