Particularitati de constructie a unui personaj dintr-o nuvela.

Nuvela “Moara cu noroc” de Ioan Slavici este publicata in anul 1881, in volumul de
debut “Nuvele din popor”, reprezentativ pentru viziunea autorului asupra satului.
“Moara cu noroc” este o nuvela, adica o specie epica in proza, cu o constructie
riguroasa, un fir narativ central, personajele relative putine pun in evidenta
evolutia personajului principal.Se observa tendinta de obiectivare a perspectivei
narative, impersonalitatea naratorului, naratiunea la persoana a IIIa,
veridicitatea. Este o nuvela psihologica prin tematica, modalitati de caracterizare
a personajului si de investigare psihologica si prin natura conflictului. Titlul
fixeaza spatiul unde se vor derula intamplarile, in Ardeal, la “Moara cu
noroc”.Sintagma care da titlul nuvelei “Moara cu noroc” este mai degraba ironica,
dupa cum se deduce si din deznodamantul nuvelei, acest nume demonstreaza ca
distanta dintre noroc si ghinion e tot mai mica intr-o lume in care castigul
inseamna crima si inselaciune. Tema sustine carcaterul psihologic al nuvelei si
anume:efectele nefaste si dezumanizante ale dorinte de inavutire, pe fundalul
societatii ardelenesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea.Din perspectiva
sociala,nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social, iar
din perspectiva moralizatoare se prezinta consecintele dramatice ale setei de
inavutire. Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale
cu valoare religioasa: de la Sf. Gheorghe pana la Paste, iar in final, apa si focul
purifica locul. Nuvela este alcatuita din 17 capitole, aceasta avand un subiect
concentrate cu deschideri bogate. Expozitiunea prezinta carciuma de la Moara cu
noroc care este asezata la rascruce de drumuri, izolata de restul lumii,
inconjurata de pustietati intunecoase. Intriga subliniaza aparitia lui Lica
Samadaul la Moara cu noroc, un personaj ciudat, charismatic, seful porcarilor si al
turmelor de proci din imprejurimi care tulbura echilibrul familiei. In desfasurarea
actiunii, cu toate ca Lica reprezinta un pericol pentru Ghita si pentru familia lui
nu se poate sustrage influentei malefice pe care acesta o exercita asupra lui, si
nici tendintei de imbogatire. Punctul culminant arata cum Ghita ajunge pe ultima
treapta a degradarii morale in momentul in care, orbit de furie si dispus sa faca
orice pentru a se razbuna pe Lica , isi arunca sotia, la sarbatorile Pastelui,
drept momeala, in
bratele samadarului.Ana este omorata de Ghita, la randul lui Ghita este omorat de
Raut, iar Lica se sinucide. Deznodamantul consta in incendiul teribil, in noaptea
de Pasti a Morii cu noroc, iar singurele personaje care supravietuiesc sunt copii
si batrana. Din perspectiva psihologica, nuvela prezinta conflictul interior, trait
de Ghita care este sfasiat de dorinte pe cat de puternice, pea tat de
contradictorii:dorinta de a ramane un om cinstit, pe de-o parte si dorinta de a se
imbogati alaturi de Lica , pe de alta parte.Conflictul nuvelei este complex, de
natura sociala, psihologica si morala. In nuvela , accentul nu cade pe actul
povestirii, ci pe cimplexitatea personajelor. Simetria dintre incipit si final se
realizeaza prin descrierea drumului.Simbolistica initiala a drumului se
completeaza, in final, cu sugestia drumului vietii care continua si dupa tragedia
de la Moara cu noroc “Apoi ea lua copiii si pleca mai departe”. Stilul nuvelei este
sobru. concis, fara podoabe. Monologul interior, de factura traditionala,monologul
interior adresat, stil indirect liber sunt principalele mijloace de investigare
psihologica a personajului principal. Modurile de expunere indeplinesc o serie de
functii epice in discursul narativ.Descrierea initiala are, pe langa rolul obisnuit
de fixare a coordonatelor spatiale si temporale, functia simbolica si de
anticipare.Naratiunea obiectiva isi realizeaza funcia de reprezentare a realitatii
prin absenta marcilor subiectivitatii, prin impresia de stil cenusiu. Dialogul
contribuie la caracterizarea indirecta a personajelor, sustine veridicitatea
relatiilor dintre personaje. Limbajul naratorului si al personajelor valorifica
aceleasi registre stilistice:limbajul regional, ardelenesc, limabjul popular,
oralitatea.Intelesul classic-moralizator al nuvelei este sustinut prin zicale si
proverbe populare sau prin replicile-sensinte rostite de batrana la inceputul si
sfarsitul nuvelei. Ghita, personajul principal al nuvelei este surprins intr-un
process de dezumanizare. Caracterizarea directa facuta de autor ii prezinta in
primul rand personajului statutul initial: cizmar sarac, bun meserias, harnic,
modest, bland si cumsecade.Acesta hotaraste sa ia in arenda carciuma de la Moara cu
noroc nu numai pentru a trai mai bine, ci si pentru a fi respectat.Personajului I
se schiteaza un portret fizic “inal si spatos”, dar si un portret moral “de tot
ursuz”, “se aprindea pentru orisice lucru de nimic”. Ghita este carcaterizat si de
alte personaje cum ar fii : Lica “Tu esti om, Ghita, om cu multa ura in sufletul
tau, si esti om cu minte…Ma simt chiar eu mai vrednic cand ma stiu alaturea cu un
om ca tine” si de Ana “Ghita nu e decat o muiere imbracata cu haine
barbatesti”.Personajul se si autocarcaterizeaza
printr-un monolog interior “sarmanii mei copii, voi nu mai aveti,cum avusesera
parintii vostri, un tata om cinstis.Tatal vostru e un ticalos”. Caracterizarea
indirecta reiesre din gandurile si faptele personajului care tradeasa conflictul
interior.Portretul moral este alcatuit dintr-o serie de trasaturi contradictorii
.Odata intrat in relatie cu Samadaul se interiorizeaza, se transforma intr-un om
sumbru. Oscileaza intre dorinta de a redeveni onest si tentatia irezinstibila a
imbogatirii, devine victima Samadaului care ii descopera slabiciunea.Sentimentul
nesigurantei il stapaneste si are efecte devastatoare cum ar fii tensiunea din
interiorul sau care creeaza spaima, neincrederea in ziua de maine, devine brutal cu
Ana, constientizeaza caderea sa morala “se simtea ticalos si slab in el
insusi”.Scaparea nu mai era posibila decat prin moarte, si cum Ana reprezenta
amintirea aceea ce fusese luminos si bun, Ghita o ucide, omarand astfel
reminiscenta a ceea ce fusese el candva “Simt numai ca mi sa pus ceva de-a
curmezisul in cap si ca nu mai pot trai, iara pe tine nu pot sa te las vie in urma
mea”. In opinia mea, dezumanizarea lui Ghita , produsa de obsesia imbogatirii, pune
exemplar in evidenta viziunea lui Slavici despre societatea rurala romaneasca de la
sfarsitul secolului al XIX –lea.Prin verosimilitatea personajului si prin analiza
psihologica a acestuia, autorul nuvelei “Moara cu noroc” construieste un personaj
complex care ramane prototip neidealizat al universului rural romanesc.