7PROIECTAREA CHIULASEI

7.1Principii de proiectare a chiulasei

La proiectarea motorului cu ardere internă soluţia constructivă adoptată pentru chiulasă

depinde: de tipul motorului; tipul răcirii, forma camerei de ardere; numărul şi amplasarea
supapelor şi a arborelui de distribuţie; numărul şi amplasarea canalelor de admisie şi evacuare;
amplasarea bujiilor sau a injectoarelor, şi eventual de amplasarea unor dispozitive de uşurare a
pornirii motorului.

7.1.1Chiulasa motorului răcit cu lichid

La motoarele pentru autoturisme şi autoutilitare se folosesc în general chiulase monobloc,
chiulasele individuale fiind utilizate la motoarele cu aprindere prin comprimare de mare putere şi
la motoarele răcite cu aer.
La motoarele cu aprindere prin scânteie, solicitările mecanice fiind relativ mici, se adoptă
soluţia cu chiulasa monobloc. Camerele de ardere cu largă răspândire datorită performanţelor
energetice obţinute şi a nivelelor de noxe scăzut sunt: de tip pană (fig.7.1), în acoperiş (fig.7.2),
sau semisferică (fig.7.3).
La motoarele cu aprindere prin comprimare pentru autoturisme se utilizează chiulase
monobloc sau pentru un grup de cilindri. La motoare cu alezaje mari de 130 [mm] se utilizează
chiulase individuale care au avantajul unor tensiuni termice mai reduse.
La motoarele cu injecţie directă chiulasele au o construcţie relativ simplă deoarece
camerele de ardere sunt amplasate în pistoane (fig.7.4).
Utilizarea camerelor de ardere divizate complică construcţia chiulasei. Camerele de vârtej
se realizează din două părţi: partea superioară se toarnă împreună cu chiulasa; partea inferioară se
constituie ca o piesă separată confecţionată din oţel termorezistent sau material ceramic (fig.7.5).
Camerele de preardere sunt realizate din oţel termorezistent, ca o piesă separată faţă de
chiulasă (fig.7.6).
Construcţia chiulaselor la motoarele în patru timpi prezintă particularităţi comune
indiferent de tip.
Canalele de admisie trebuie să posede o geometrie şi un traseu care să asigure umplerea

Fig.7.1. Cameră de ardere tip pană Fig.7.2. Cameră de ardere tip acoperiş

132
Fig.7.3. Cameră de ardere de tip semisferic Fig.7.4a. Cameră de ardere la MAC cu
injecţie directă

cât mai bună a cilindrilor cu încărcătură proaspătă, de asemenea să genereze şi să organizeze

mişcarea încărcăturii din cilindru.
La proiectarea canalelor de admisie se ţine seama de reducerea pierderilor gazodinamice,
aceasta realizându-se printr-o secţiune variabilă descrescătoare spre poarta supapei, iar raza de
curbură spre poarta supapei se adoptă 0,5…0,6 din diametrul talerului supapei.
La motoarele cu aprindere prin scânteie cu carburator canalele de admisie şi evacuare se
dirijează pe aceiaşi parte a chiulasei pentru a favoriza vaporizarea combustibilului. În cazul
injecţiei cu benzină şi la motoarele cu aprindere prin comprimare canalele de admisie se dirijează
pe o parte, iar cele de evacuare pe cealaltă parte a chiulasei.

Fig.7.4b. Cameră de ardere la MAC cu Fig.7.5. Cameră de vârtej

injecţie directă
133
 Fig.7.6. Chiulasa cu antecameră
La proiectarea cămăşii de apă se ţine seama că trebuie să se găsească acele soluţii
constructive care să asigure răcirea pe o suprafaţă cât mai mare a camerei de ardere, canalului de
evacuare, bosajelor ghidului supapei de evacuare, bujiei sau injectorului.
La nivelul chiulasei circuitul de răcire trebuie să fie simplu fără ramificaţii importante şi
să asigure o viteză de-a lungul pereţilor de minim 15 [m/s].
La proiectarea chiulasei trebuie să se ţină seama de asigurarea rigidităţii acesteia în acest
scop, la adoptarea peretelui de aşezare cu blocul cilindrilor se au în vedere valori de (0,08…
0,10)D iar pentru ceilalţi pereţi de 5…7 [mm], luând în considerare ca element principal valoarea
dimensională a alezajului.
Schimbul de gaze prezintă pentru motor o importanţă deosebită, iar etanşarea supapelor
un aspect particular, la chiulasele la care scaunul supapei se prelucrează direct, grosimea peretelui
este de (0,08…0,10)dc (dc - dimetrul canalului de admisie şi poarta supapei) iar înălţimea adoptată
trebuie să se încadreze în limitele (0,22…0,25)dc.
La chiulasele confecţionate din fontă cenuşie scaunele avomibile se utilizează numai
pentru supapele de evacuare. Scaunele se montează cu o strângere mică pentru a asigura
reparabilitatea chiulasei (0,045…0,115 [mm]).
La chiulasele realizate din aliaje de aluminiu se prevăd în mod obligatoriu scaune de
supapă din material termorezistent la ambele supape. Pentru proiectarea ghidului supapei de
admisie şi evacuare trebuie să se respecte condiţia de ghidare şi de răcire a tijei supapei, în acest
sens, lungimea ghidului se adoptă de peste şapte ori mai mare decât valoarea diametrului tijei
supapei.
Cunoscând faptul că ghidul supapelor se montează prin presare, ajustajul adoptat se
situează în limitele (0,003…0,050)diametrul exterior al ghidului.
Având în vedere condiţiile grele de ungere, jocul dintre tija supapei şi ghid se adoptă între
(0,005…0,010)dts (dts - diametrul tijei supapei) pentru supapa de admisie şi (0,008…0,120)dts
pentru supapa de evacuare.
Grosimea peretelui chiulasei pentru montajul ghidului supapei se prevede la 2,5…4,0
[mm].

134
7.1.2Chiulasa motorului răcit cu aer
La motoarele răcite cu aer chiulasele se execută individual.
Proiectarea chiulasei motorului răcit cu aer trebuie să asigure condiţia de a dirija aerul
spre camera de ardere.
Pentru a uşura accesul aerului la camera de ardere la M.A.S. se adoptă camera semisferică
(fig.7.7.)
În cazul M.A.C. răcite cu aer se adoptă injecţia directă. Forma şi dimensiunile nervurilor
pentru răcire se adoptă pentru a asigura un câmp uniform de temperatură şi al cărui nivel maxim
să nu depăşească 500…530 [K] în zonele cele mai fierbinţi. Pentru a realiza acest deziderat
nervurile se dispun perpendicular pe suprafeţele care trebuiesc răcite.

Fig.7.7. Chiulase răcite cu aer

135
7.2Calculul chiulasei

7.2.1Calculul camerei de ardere

Volumul camerei de ardere se calculează pornind de la raportul de comprimare adoptat în
cadrul calculului termic şi volumul generat de cursa pistonului.
Vs
Vc  1 (7.1.)
 1
unde: Vc - volumul camerei de ardere;
Vs - volumul descris de piston;
 - raportul de comprimare.
Pentru motoarele cu aprindere prin scânteie şi motoarele cu aprindere prin comprimare cu
injecţie directă în funcţie de volumul şi forma camerei de ardere se pot determina dimensiunile
constructive ale camerei de ardere.
În cazul camerei de preardere dimensiunile principale se pot determina ţinând seama de
volumul camerei (format din două semisfere şi un cilindru) plus canalul considerat cilindric.
Camera de vârtej prezintă un caz aparte deoarece trebuie să ţină seama de mişcarea
încărcăturii din cameră "  ".

 k 2 (7.2.)

unde: k - viteza unghiulară a aerului din camera de ardere;
 - viteza unghiulară a arborelui motor.
Viteza unghiulară de rotaţie a încărcăturii în camera de turbulenţă se determină din
condiţia egalităţii momentului cantităţii de mişcare a aerului care se găseşte în camera de ardere,
cu integrala momentului cantităţii de mişcare a aerului care intră în cameră de la începutul
procesului.
La proiectare se adoptă raportul de vârtej  = 25…40, iar pentru coeficienţii de debit ai
canalului de legătură  = 0,7…0,8, iar aria secţiunii canalului de legătură se situează între 0,8…
2,7% din aria capului pistonului.
Viteza încărcăturii proaspete prin canalul de legătură trebuie să se situeze în limitele a
100…200 [m/s].
La proiectarea antecamerei se vor adopta valori pentru aria relativă dintre antecameră,
camera principală şi aria capului pistonului, cuprinse între 1/100…1/400.
Aria secţiunii canalului de legătură se calculează în general cu formule empirice.

7.2.2Calculul chiulasei la solicitări mecanice

În timpul funcţionării motorului, chiulasa suportă un complex de solicitări variabile în
timp datorate: variaţiei presiunii gazelor din cilindru, tensiunilor apărute la strângerea chiulasei pe
bloc, tensiunilor termice remanente în chiulasă după turnare şi tensiunilor termice determinate de
încălzirea inegală a diferiţilor pereţi.
Se consideră că chiulasa este supusă la un ciclu de solicitare la oboseală, pentru a analiza
aceste solicitări se consideră chiulasa ca o placă echivalentă circulară încastrată la diametrul
mediu de strângere al şuruburilor pe fiecare cilindru.
Grosimea plăcii echivalente trebuie să asigure rigiditatea chiulasei reale. Cercetările
experimentale au arătat că luarea în considerare la stabilirea rigidităţii a grosimii reale şi a
întăriturilor datorate canalelor şi pereţilor interiori se evaluează printr-un spor de rigiditate de
100%.

136
 Fig.7.8. Schema de calcul a chiulasei

2
 h  200%
    2 3 (7.3.)
 hreal  100%
Rezultă grosimea plăcii echivalente.
h  2  hreal 4 (7.4)
Placa echivalentă se consideră ca fiind solicitată la o sarcină uniform distribuită pe
suprafaţa delimitată de aria cilindrului (fig.7.8.)
Tensiunile în secţiunea de încastrare sunt date de următoarele relaţii:
3 F  D 
2
r   
2 
1  2  [N/mm ]5
2
(7.5)
2   h  2  Dm 
 t  0,5   r [N/mm2]6 (7.6)
unde: F = p D2pg / 4 [N];
h - grosimea plăcii echivalente.
În centrul plăcii tensiunile se calculează cu relaţiile:
3 F  Dm D 
2

r t     1     

4  ln  2
[N/mm2]7(7.7)
8  h 2
D Dm 

137