Facultatea de Educaţie fizică şi Sport

Kinetoterapie și motricitate specială -

Centrul universitar Drobeta-Turnu Severin

Referat

Studenti anul II
LIPŞA (căs. CORÂCI) Ana Maria
CORÂCI Mircea
 Tipuri de durere şi
managementul durerii prin fizioterapie
Durerea ar fi la originea a aproape două treimi dintre consultaţiile medicale, din
acest motiv face obiectul multor studii, atât fundamentale cât şi clinice. În mod
particular activă, această cercetare este indispensabilă pentru a înţelege mai precis
mecanismele declanşatoare cât şi pentru elaborarea unor noi tratamente.

Ce este durerea?
Conform Asociaţiei Internaţionale pentru Studiul Durerii (IASP) ‘durerea este o
experienţă senzorială şi emoţională dezagreabilă asociată unei leziuni a ţesuturilor,
reală sau potenţială’.
Deoarece se bazează doar pe ceea ce pacientul resimte, este dificil de cuantificat
şi calificat, în plus, este în mod sistematic datorată unei leziuni, caracteristică ce face
aceste studii şi mai complexe.

Parcursul informaţiei dureroase

Este posibil de descris parcursul informaţiei dureroase în organism, de exemplu
durerea acută aparută la contactul mâinii cu o suprafaţă fierbinte. Această detecţie se
face datorită sistemului nervos, care este compus din 3 părţi: nervi, măduva spinării şi
creier.
Arsura va stimula terminaţiile nervoase, localizate la nivelul pielii în acest caz,
dar care se regăsesc şi în alte ţesuturi (muşchi, articulaţii, organe, etc) De aici,
informaţia se va propaga de-a lungul nervilor nociceptori pentru a fi transmisă
măduvei spinării şi apoi creierului. Odată ajunsă la creier, informaţia este identificată
ca durere.
Când nociceptorii reperează o
situaţie nocivă pentru organism,
alertează, declanşând un mesaj
dureros (1), care este transmis prin
nervi(2) până la măduvă. Aceasta
recepţionează mesajul (3),
declanşează reacţii de apărare dacă
este necesar (retragerea mâinii în
cazul arsurii), şi transmite mesajul
la creier.
Creierul primeşte, localizează
şi interpretează durerea, şi de-abia
în acest moment este resimţită
durerea ca atare.
 Neurotransmiţătorii GABA sau endorfinele, participă la diminuarea durerii
resimţite. Din păcate, în anumite condiţii, alte sisteme endogene pot, în mod contrar,
exacerba informaţia dureroasă.
Durerea acută joacă un rol de alarmă care va permite organismului să acţioneze şi
să se protejeze de stimulii mecanici, chimici sau termici. Dar când durerea devine
cronică, rolul acestui mecanism de alarmă nu se mai justifică, iar durerea devine în
acest caz o boală de drept.

Durerea inflamatorie neuropatică sau mixtă?

În mod obişnuit distingem 2 categorii de durere, acută şi cronică, în funcţie de
durată. Durerea acută este intensă, dar cel mai adesea de scurtă durata.
Durerea devine cronică (sau patologică), atunci când senzaţia excede 3 luni şi
devine recurentă. În această categorie intră anumite dureri musculare, migrenele sau
dureri asociate leziunilor nervilor.
Forme diferite de durere pot fi distinse în funcţie de mecanismele fiziologice
implicate:
-dureri inflamatorii, care acoperă toate durerile asociate fenomenului de
inflamaţie (cel mai adesea dureri articulare)
-dureri neuropatice asociate unor atingeri ale sistemului nervos central şi periferic
(leziuni ale măduvei spinării, nervului sciatic, etc)
-dureri mixte care asociază componenta inflamatorie şi o componentă neuropatică
(de ex lombosciatica). Aceste dureri sunt întâlnite cel mai des în cazul cancerelor sau
după o operaţie chirurgicală.
În anumite cazuri (fibromialgia, tulburări funcţionale intestinale) nici o leziune nu
poate fi identificată. Mecanismele acestor dureri sunt încă foarte puţin cunoscute.
Termenul de dureri disfuncţionale a fost propus pentru a le denumi, deoarece aceste
dureri ar putea fi legate de disfuncţii ale sistemelor endogene de modulare a durerii.

Tehnici de fizioterapie antalgică

-Manuală - masajele tratează simptome precum contracturile şi durerile (mai ales
lombare şi musculare). Fizioterapeutul poate folosi uleiuri minerale pe care le poate
agrementa cu uleiuri esenţiale. Drenajul limfatic este una din tehnicile manuale
specifice de masaj circulator care vizează reproducerea a 2 etape naturale a funcţiei
limfatice: resorbţia şi evacuarea lichidului din limfoedem. Prin întinderi ale pielii şi
puncte de presiune specifice, drenajul permite eliminarea toxinelor şi deşeurile
celulare, şi favorizează eliminarea edemelor. Această metoda este în mod special
indicată în caz de edeme sau inflamaţii postchirurgicale, de retenţie de apă (senzaţia
de ‘picioare grele’) sau chiar celulita dureroasă.
-Hidroterapia - fie că este vorba de talassoterapie, băi termale, băi de nămol sau
balneoterapie, această metodă se adresează pacienţilor suferind de rigiditate a
articulaţiilor, musculare şi dureri. Datorită proprietăţilor antalgice, a temperaturii apei,
calde sau reci, pacienţii regăsesc o mobilitate mai mare, cât şi relaxare musculară şi
articulară.
-Termoterapia
-Crioterapie: terapia prin frig este indicată pentru efectele sale antiinflamatoare
şi antalgice, posttraumatic, ortopedic şi patologii reumatismale. De asemenea, în
farmacii se găsesc benzi criogenice pentru tratarea crizelor de migrenă.
-Căldura: foarte utilizată pentru dureri cronice neinflamatorii. Reîncălzirea pielii
stimulează secreţia endorfinelor cu efect antalgic. Căldura favorizează diminuarea
contracturilor musculare, ceea ce permite ridicarea pragului de apariţie a senzaţiei de
durere.

-Electroterapia
-Infraroşiile au ca efect principal creşterea temperaturii organului asupra căruia
acţionează. Prin încălzire, muşchii se destind şi durerea se calmează. Sunt indicate
tratarea durerilor cronice articulare, rahidiene sau în cazuri de fibromialgie, poliartrita
sau spondiloza anchilozantă.
-Neurostimularea Electrică Transcutanee (TENS) este de 2 tipuri
-metoda convenţională constă în plasarea de electrozi pe o parte şi pe alta a zonei
dureroase sau la distanţă, pe nodulii musculari palpabili şi dureroşi la presiune (trigger
points). Este eficientă pentru tratarea nevralgiilor (sciatice sau crurale), migrenelor,
cefalee cervicale, algii faciale, entorse recente, tendinite acute, pusee de artroză, etc...

-Acupunctura TENS, în schimb, constă în plasarea unor electrozi de suprafaţă

mai mare, pe punctele de acupunctură sau pe o parte sau cealaltă a etajului vertebral,
sau pe traiectul nervului corespunzător suprafeţei dureroase. Acupunctura TENS este
indicată în durerile cronice sau difuze, de ex: în cazul artrozei rahidiene şi a
membrelor, dureri post-zoster, cefalee de tensiune sau sechelele unor fracturi.
 -Ionizarea - permite vehicularea ionilor precum calciul, utilă pentru tratarea
fracturilor sau traumatismelor. Ionizările au indicaţii de spectru larg, în special în
tratarea tendinitelor sau tenosivitei, dar şi entorse acute sau în stadiul de durere
cronică. Se poate folosi de asemenea şi în afecţiuni reumatismale, artroză sau
algodistrofie.
-Undele elctromagnetice pulsate(diapuls) - un câmp magnetic este aplicat prin
intermediul unor pernuţe. Reechilibreaza potenţialul electric al membranei bolnave.
Acţiunea câmpurilor magnetice pulsate stimuleaza metabolismul celular, crescând
numărul de ioni şi electroni din celule. Această terapie este indicată în durerile
articulare, musculare şi de tendoane.
-Ultrasonoterapia - ultrasunetele sunt utilizate în scop antalgic. Prin crearea unui
micro-masaj celular şi căldură pe zona de tratat, permit tratarea unor patologii
musculare şi tendinoase, dureri reziduale ale ligamentelor, tendinopatii, entorse
superficiale.

Contraindicaţii
Nu se recomandă folosirea aparatelor de electrostimulare la persoanele epileptice,
femeile însărcinate sau la pacienţii cu pacemaker datorită riscului de interferenţe.
De asemenea nu este recomandată în zona sinusului carotidian.
Nu se recomandă electrostimularea în caz de probleme circulatorii importante ale
membrelor inferioare, în caz de hernie abdominală sau a regiunii inghinale (se evită
aceste zone).
 Concluzie
Durerea face parte din sistemul de apărare a organismului. Imediat ce corpul
detectează o boală, o leziune sau o anomalie, declanşează un semnal de durere pentru
a ne face sa reacţionăm (luarea mâinii de pe foc, evitarea mersului în caz de entorsă,
protejarea de leziuni). Durerea permite deci să atragă atenţia asupra a ceva anormal,
corpul nostru dă alarma. Semnalul durerii este diferit în funcţie de cauza durerii: o
arsură nu produce aceeaşi durere ca o fractură. Dar variază şi în funcţie de persoană,
emoţii, stare mentală, stres, educaţie şi cultură.
În funcţie de circumstanţe este tolerată diferit. Un moment de plăcere poate calma
pentru moment o durere insuportabilă. În mod contrar, anxietatea sau o perioadă de
depresie accentuează durerea şi o face mai dificil de suportat.
Durerea este deci o senzaţie complexă atât emoţională cât şi fizică.

Douleur-info.com : https://www.douleur-info.com/therapeutiques/la-physiotherapie-
antalgique/
SPF (Société Française de Physiothérapie) : https://www.sfphysio.fr/gene/main.php
https://www.e-cancer.fr/Patients-et-proches/Qualite-de-vie/Douleur/Douleurs-et-
traitements
https://www.inserm.fr/