Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ecg Normale Si Patologice PDF
Ecg Normale Si Patologice PDF
PATOLOGICE
Dr. Laurentiu Lucaci
Orice ritm ventricular cu frecventa mai mica de 60/minut se numeste bradicardie. Orice
ritm ventricular cu frecventa mai mare de 100/minut se numeste tahicardie.
1
RITM SINUSAL
2
TAHICARDIA SINUSALA (TS):
Criteriul nr. 2 de diagnostic al ritmului sinusal se inlocuieste cu « Frecventa undelor P
este mai mare de 100/minut si este constanta. »
TAHICARDIE SINUSALA
3
EXTRASISTOLA ATRIALA (ESA):
Complex QRS prematur, cu morfologie similara, de obicei, cu morfologia restului
complexelor QRS de origine sinusala, precedat de o unda P’ cu morfologie adeseori
diferita de morfologia undelor P sinusale. In cazul in care unda P’ este foarte precoce, ea
poate gasi nodul atrioventricular in perioada refractara si se blocheaza, nemaifiind urmata
de complex QRS. Prin urmare, esenta extrasistolei atriale este unda P’ prematura, in
raport cu ritmul undelor P sinusale, indiferent daca ea este urmata de complex QRS sau
nu, in functie de precocitatea ei fata de unda P sinusala precedenta.
EXTRASISTOLE ATRIALE
4
grupate (doua extrasistole succesive = un cuplet ; trei extrasistole succesive = un triplet =
lungimea minima a tahicardiei ventriculare). Extrasistola ventriculara suficient de
precoce, astfel incat apare pe varful sau pe panta descendenta a undei T a bataii sinusale
precedente se numeste extrasistola ventriculara cu « fenomen R / T ». Extrasistolele
polimorfe, cele grupate si cele cu fenomen « R / T » sunt considerate cu risc de
declansare a unei tahicardii ventriculare / fibrilatii ventriculare, in special daca apar pe o
inima cu leziuni structurale semnificative.
EXTRASISTOLE VENTRICULARE
MONOMORFE BIGEMINATE
5
EXTRASISTOLE VENTRICULARE MONOMORFE, SISTEMATIZATE SUB
FORMA DE CUPLETE
FLUTTER – UL ATRIAL (FA): Unde « F » atriale regulate, fara linie isoelectrica intre
ele, avand forma unor « dinti de fierastrau » (observate cel mai bine in derivatiile DII,
DIII, aVF si V1), cu o frecventa constanta pentru un pacient dat, din intervalul 250–350 /
minut si conduse la ventriculi intr-un raport aritmetic simplu 2 / 1 sau 3 / 1 sau 4 / 1, cu
complexe QRS cu morfologie similara cu cea a complexelor QRS de origine sinusala.
FLUTTER ATRIAL
6
FLUTTER ATRIAL
FIBRILATIE ATRIALA
7
FIBRILATIE ATRIALA
8
TAHICARDIE PAROXISTICA
SUPRAVENTRICULARA
9
TAHICARDIE PAROXISTICA VENTRICULARA, LA UN
PACIENT CU INFARCT MIOCARDIC ACUT
10
TAHICARDIE PAROXISTICA VENTRICULARA
11
TAHICARDIE PAROXISTICA VENTRICULARA, LA UN PACIENT
CU INFARCT MIOCARDIC ANTERIOR ACUT
12
FIBRILATIA VENTRICULARA (fV):
Nu exista complexe QRS. Activitatea electrica este reprezentata de oscilatii cu
amplitudine, durata si frecventa variabile aperiodic (=haos). Intrucat nu exista complexe
QRS, nu exista activitate cardiaca mecanica eficienta si, prin urmare, nici debit cardiac.
Fibrilatia ventriculara este o aritmie amenintatoare vital, o urgenta medicala maxima. La
fel ca si tahicardia ventriculara paroxistica, ea trebuie redusa rapid, prin soc electric
extern.
FIBRILATIE VENTRICULARA
13
BLOC ATRIOVENTRICULAR DE GRADUL I
(PR = 0 . 48 secunde)
14
BLOCUL ATRIOVENTRICULAR DE GRADUL II (BAV II) : O singura unda P
blocata, la un moment dat. Dupa cum intervalele PR ale undelor P dinaintea celei blocate
se alungesc progresiv sau, dimpotriva, sunt egale intre ele, BAV II se imparte in tipurile
Mobitz I (=Luciani-Wenckebach) si Mobitz II. Oricarui bloc AV de gradul II
(indiferent de tip) i se descrie raportul de conducere a undelor P. De exemplu, daca intr-
un bloc AV de gradul II tip Mobitz II, dintr-un total de patru unde P, trei sunt conduse,
iar una este blocata, atunci el va fi descris drept : « Bloc AV gradul II tip Mobitz II 4/1 »
sau, echivalent, « BAV gradul II tip Mobitz II, cu conducere 4/3 ». Intrucat blocul AV de
gradul II 2/1 nu are cel putin doua unde P conduse succesiv, pentru a putea sti daca
intervalele PR ale acelor unde P conduse se alungesc pana la pauza sau, dimpotriva,
raman egale, acest bloc se numeste simplu « Bloc AV de gradul II 2/1 » . In cazul in care
este definitiv, BAV II Mobitz II are nevoie de tratament de suplinire a frecventei
cardiace, prin implantarea unui stimulator cardiac.
15
BLOC ATRIOVENTRICULAR DE GRADUL II, 2 / 1
16
BLOC ATRIOVENTRICULAR DE GRADUL III
17
HIPERTROFIE VENTRICULARA STANGA
DE TIP BARAJ
18
HIPERTROFIA VENTRICULARA DREAPTA (HVD) :
Raportul amplitudinilor R / S in derivatiile V1, V2 > 1, cu durata QRS < 0 . 10 secunde
(variante de prezentare : Rs, R, RR’, qR, qRs – toate indeplinesc acelasi raport R/S > 1).
Deviatie axiala dreapta in plan frontal > + 90°. Subdenivelare ST si unda T negativa, in
opozitie de faza cu polaritatea principala a QRS in V1, V2.
HIPERTROFIE VENTRICULARA
DREAPTA
19
BLOC DE RAMURA STANGA
20
6. Denivelarea segmentului ST si devierea undei T, in opozitie de faza cu polaritatea
principala (portiunea blocata) a QRS.
21
SINDROM WOLFF-PARKINSON-WHITE
22
SINDROM WOLFF-PARKINSON-WHITE
SINDROM WOLFF-PARKINSON-WHITE
23
ISCHEMIA MIOCARDICA : « Almost any ecg abnormality may occur in ischaemic
heart disease. Even in the presence of severe ischaemic heart disease, there may be no
ecg abnormality. » Leo Schamroth
Modificarile caracteristice :
1. Ischemia subendocardica : subdenivelare ST tranzitorie, orizontala sau oblic
descendenta > 1 mm, masurata la 0 . 08 secunde dupa punctul J, in cel putin doua
derivatii adiacente, din acelasi grup topografic ;
2. Ischemia subepicardica / transmurala : supradenivelare ST tranzitorie, urmata de
unda T pozitiva, in cel putin doua derivatii adiacente, din acelasi grup topografic.
In cazul in care electrocardiograma de repaus este normala, la pacientul fara durere
toracica actuala, dar cu anamneza sugestiva pentru angina pectorala, pentru confirmarea
diagnosticului se indica efectuarea testului de efort, in absenta contraindicatiilor si cu
consimtamantul scris al pacientului.
TEST DE EFORT LA CICLOERGOMETRU.
ELECTROCARDIOGRAMA NORMALA INAINTEA INCEPERII
EFORTULUI
24
TESTUL DE EFORT ESTE POZITIV PENTRU ISCHEMIE MIOCARDICA
INFARCTUL MIOCARDIC :
1. Infarctul miocardic cu supradenivelare ST : supradenivelare ST (de obicei convexa
superior), precoce si persistenta de cel putin 1 mm, in cel putin doua derivatii
25
adiacente si orientate direct catre teritoriul infarctului, asociind optional si ulterior
unda Q patologica si inversiunea si simetrizarea undei T, in absenta blocului de
ramura stanga si a hipertrofiei ventriculare stangi ;
2. Infarctul miocardic fara supradenivelare ST : orice alta modificare a
electrocardiogramei, asociata cu cresterea enzimelor de citoliza miocardica, in afara
supradenivelarii ST (in particular subdenivelare ST persistenta sau variatii ale
orientarii si amplitudinii undelor T (eventual cu simetrizarea acestora)).
Pentru a permite afirmarea diagnosticului de infarct miocardic acut, fiecare dintre cele
doua imagini electrocardiografice descrise mai sus trebuie sustinuta de argumentul
biochimic al necrozei miocardice (cresterea enzimelor de citoliza miocardica). Acest
argument este necesar in special in cazul imaginii de la punctul 2, in care diagnosticul
infarctului miocardic fara supradenivelare ST, doar pe baza electrocardiogramei, este
foarte dificil de afirmat. Blocul de ramura stanga preexistent face dificil diagnosticul
electrocardiografic al infarctului miocardic ; pe de alta parte, blocul de ramura stanga nou
aparut, pe fondul durerii anginoase, este echivalent cu un infarct miocardic acut. In
ambele situatii, diagnosticul este sustinut prin cresterea enzimelor de citoliza miocardica.
Desi dovada definitiva a infarctului miocardic este oferita de cresterea enzimatica,
enzimele miocardice cresc abia la 2–3 ore de la debutul infarctului, astfel incat valoarea
diagnostica mare a electrocardiogramei consta in precocitatea semnelor electrice,
permitand castigarea de timp, pentru orientarea rapida a tratamentului (in special in cazul
IMA cu supradenivelare ST).
Succesiunea in timp a semnelor electrice ale infarctului miocardic cu supradenivelare ST
permite stadializarea acestuia, dupa cum urmeaza : stadiul electric acut = perioada
initiala, de la debutul infarctului, pana la revenirea segmentului ST la linia isoelectrica (in
timpul acestei perioade apare unda Q patologica) ; stadiul electric subacut = de la
normalizarea segmentului ST pana cand unda T devine negativa si mica / isoelectrica /
normala in totalitate ; stadiul electric cronic = dupa stadiul electric subacut.
Topografia infarctului miocardic = topografia undelor Q patologice :
Topografia infarctului miocardic Derivatiile in care se observa unda Q patologica
ANTEROSEPTAL V1, V2, V3
ANTEROLATERAL DI, aVL, V4, V5, V6
ANTEROEXTENSIV V1, V2, V3, V4, V5, V6
LATERAL DI, aVL
INFERIOR DII, DIII, aVF
INFEROBAZAL (posterior) R inalt si larg in V1, V2
26
INFARCT MIOCARDIC INFERIOR SI LATERAL, STADIUL ELECTRIC ACUT
27
INFARCT MIOCARDIC ANTEROSEPTAL, STADIUL ELECTRIC ACUT
PERICARDITA ACUTA :
28
1. Supradenivelare ST concava superior, difuza si concordanta, in derivatiile care
privesc direct subepicardul ;
2. Inversiune difuza a undei T, in aceleasi derivatii, dupa normalizarea segmentului
ST ;
3. Subdenivelare PR, optional aritmii atriale ;
4. Microvoltaj QRS ;
5. Alternanta electrica.
Criteriile 1 si 2 sunt fundamentale. In functie de ele, se definesc stadiile electrice Spodick
de evolutie a pericarditei acute : stadiul 1 = supradenivelarea ST ; stadiul 2 = coborarea
ST spre linia isoelectrica si scaderea amplitudinii undei T (inca pozitiva) ; stadiul 3 =
inversiunea difuza a undei T, dupa normalizarea ST, in aceleasi derivatii care privesc
direct subepicardul ; stadiul 4 = ecg normala. Subdenivelarea PR este uneori mai greu de
observat. Microvoltajul QRS si alternanta electrica sugereaza un volum mare de lichid, cu
cresterea consecutiva a distantei intre epicard si electrozii precordiali, respectiv balansul
inimii in interiorul lichidului.
29
HIPOKALIEMIE
30