INTRODUCERE

Între principiile gestiunii bugetare în accepţiunea clasică, echilibrul anual al bugetului

este considerat drept „principiul de aur”, anualitatea şi echilibrul fiind legate indisolubil.
Echilibrul bugetar se referă la păstrarea egalităţii dintre veniturile şi cheltuielile bugetare, atât la
întocmirea planului financiar centralizat anual, cât şi pe perioada de execuţie a acestuia.
Ca urmare a creşterii mai rapide a cheltuielilor comparativ cu sporirea veniturilor publice,
bugetele se întocmesc şi se încheie tot mai frecvent cu deficit, care este opusul excedentului
bugetar – când suma veniturilor publice depăşeşte valoarea cheltuielilor publice. În situaţiile în
care, încă din faza de elaborare a bugetului, se constată că soldul acestuia este negativ, este vorba
despre un deficit bugetar.
Excedentul sau deficitul bugetar depinde, in mare parte, de venit. La nivelurile scazute
ale venitului, bugetul este deficitar, deoarece platile guvemamentale sunt mai mari decat
incasarile realizate din colectarea impozitului pe venit. In contrast, excedentul bugetar va fi
mare, daca venitul este mare, datorita volumului impozitelor Incasate. De asemenea, aceasta
formula demonstreaza ca deficitul bugetar nu depinde doar de politicile adoptate de puterea
publica reflectate in cota de impozitare, cheltuieli si transferuri de sume - ci si de orice alt factor
care ar putea produce oscilatia nivelului venitului.

3
 I. CONCEPT, CAUZE, EFECTE ALE DEFICITULUI BUGETAR.

Bugetul statului este reflectarea situaţiei economice a ţării, de aceea constituirea,

adoptarea şi executarea acestuia se găsesc nu doar în atenţia puterii executive şi legislative, ci şi
în atenţia opiniei publice.
Problema deficitului bugetar vizează nu doar aspectele politice, dar şi cele sociale,
precum redistribuirea echitabilă a bunurilor sociale şi a distribuirea resurselor între generaţii. Nu
se poate admite ca o generaţie să-şi asume asupra sa riscuri exagerate, cauzate de generaţiile
precedente. Însă, echitatea distribuţiei deficitului bugetar între generaţii depinde de sistemul
fiscal şi sistemul de cheltuieli al statului.
Economiştii ce pledează pro deficit bugetar, explică necesitatea unei astfel de politici
pentru întărirea economiei în condiţiile dispariţiei încrederii în capacitatea guvernării. După
Keynes, economiştii susţin că în aceste cazuri deficitul bugetar este necesar pentru restabilirea
încrederii, anticipînd, astfel, recesiunea sau depresia economică.
Aceste argumente pot fi justificate, dar nu întotdeauna acceptate, în deficitul bugetar, în
condiţii actuale, îşi găsesc reflectarea problemele de lungă durată, diferite de cele pe care le
înanintează teoria keynesistă.
Astfel, problemele deficitului bugetar trebuie analizate prin prizma consecinţelor de lungă
durată, ce se pot extinde asupra cîtorva generaţii la rînd.
Odată cu trecerea Republicii Moldova la economia de piaţă, elaborarea unui sistem
eficient de relaţii bugetare la toate nivelele autorităţilor publice devine o condiţie decisivă în
realizarea reformelor. Totodată, atît în aspect teoretic cît şi în aspect practic a constituirii
bugetului, rolul şi importanţa acestuia, ca instrument activ de influenţă asupra economiei, crează
apariţia multor probleme, soluţionarea cărora ar permite intensificarea influenţei bugetului
asupra relaţiilor de piaţă şi au drept scop ieşirea ţării din criza economică îndelungată. În legătură
cu cele expuse, este logică analiza apariţiei deficitului bugetar şi posibilităţile de remediere a
acestuia.
Majoritatea guvernelor, atît în ţările dezvoltate cît şi în ţările în curs de dezvoltare, în
ultimul timp şi în ţările emergente, nu pot acoperi cheltuielile pe baza veniturilor, formînd astfel
deficitul bugetar al statului. Apare întrebarea despre dimensiunile admisibile ale deficitului,
despre impactul acestuia asupra economiei pe termen lung şi pe termen scurt, şi despre
posibilitatea de acoperire a acestuia.
Odată cu trecerea la economia de piaţă problema deficitului bugetar a devenit una din
problemele primordiale, pe care guvernul Republicii Moldova este obligat să o soluţioneze.

4
 Statul permanent se confruntă cu soluţionarea problemelor legate de inflaţie, şomaj,
deficitului cronic al bugetului de stat.
Deficitul bugetar – depăşirea cheltuielilor bugetare asupra veniturilor bugetare – este un
fenomen financiar, cu care pe parcursul istoriei s-au confruntat absolut toate ţările lumii.
Deficitul care provine din diferenţa dintre suma cheltuielilor publice ocazionate de plăţile
prin transferuri şi cele pentru cumpărare de bunuri şi servicii publice, pe de o parte, şi suma
veniturilor publice, pe de altă parte, este considerat deficit primar. Dacă se întregesc cheltuielile
publice cu plăţile de dobânzi aferente împrumutului public, se obţine deficitul total.
Deficitul total înregistrat într-un an poate fi divizat în două componente:
- deficitul structural, care apare atunci când bugetul ajustat în mod ciclic este în deficit.
Bugetul ajustat în mod ciclic se referă la o economie care asigură folosirea deplină a forţei de
muncă ş i reprezintă deficitul/surplusul bugetar care va exista dacă economia asigură folosirea
deplină a forţei de muncă (când venitul naţional obţinut este egal cu venitul naţional potenţial);
- deficitul ciclic, care este definit ca deficitul bugetar total minus deficitul structural.
Dacă nu reuşesc să efectueze ajustarea cheltuielilor publice la nivelul veniturilor publice,
autorităţile publice trebuie să găsească soluţii pentru finanţarea deficitului bugetar creat.
Deficitul bugetar poate să apară atât în ţări cu economie dezvoltată, cât şi în ţări cu
economie în curs de dezvoltare sau în tranziţie, iar cauzele pot fi generate de propria economie
sau de conjunctura internaţională. Concret, printre aceste cauze se numără:
▪ nivelul şi fluctuaţiile produsului intern brut, care reprezintă una din cauzele interne ce
duc la apariţia sau creşterea deficitului bugetar, prin încetinirea ritmului de creştere a veniturilor
publice. În schimb, într-o economie dezvoltată, cu agenţi economici puternici, cu o pondere
ridicată a populaţiei ocupateşi cu o populaţie cu veniturişi averi ridicate, în care disciplina
financiară este respectată, veniturile publice care alimentează bugetul naţional se vor încasa în
cuantum ridicatşi la termenele prevăzute, ceea ce creează premisele acoperirii cheltuielilor
publice;
▪ gradul de redistribuire a produsului intern brut poate conduce la dezechilibre între
veniturileşi cheltuielile publice, în condiţiile în care cresc componentele privind ajutorul
deşomajşi asistenţa socială. Pe de o parte, gradul redus de ocupare a forţei de muncă implică
încasări bugetare mai scăzute din impozitul pe venit, contribuţii la asigurări sociale ş.a., iar pe de
altă parte, necesită eforturi suplimentare din partea autorităţilor publice pentru protecţie socială;
▪ creşterea cheltuielilor publice pentru înarmare a fost adesea una dintre cauzele care au
dus la depăşirea veniturilor publice de către cheltuielile publice;
▪ fenomenele conjuncturale internaţionale îşi transmit influenţa prin intermediul cursului
de schimbşi al ratei dobânzii. Astfel, în anii ’70 - ’80, numeroaseţări (dezvoltateşi în curs de

5
dezvoltare) s-au confruntat cu deficite bugetare puternice în urma crizei petroluluişi accentuării
cursei înarmărilor. În funcţie de gradul de dezvoltare economică, diferite state au depăşit situaţia
mai uşor sau mai greu, în unele situaţii influenţele negative fiind propagate (transferate) de la ţări
bogate spre ţări sărace.
Efectele în plan economic şi social ale deficitului bugetar sunt multiple.
Existenţa deficitului bugetar conduce la:
▪ creşterea datoriei publice şi, implicit, a serviciului acesteia, respectiv cheltuielile publice
privind rambursările, dobânzileşi comisioanele exigibile în fiecare an pentru stingerea datoriei
publice. Paralel cu sporirea cheltuielilor publice pe această cale, are loc o realocare a fondurilor
publice în detrimentul furnizării bunurilorşi serviciilor publice către populaţie;
▪ deficitul bugetar contribuie la creşterea ratei dobânzii pe piaţă, prin sporirea cererii de
credite publice necesare acoperirii deficitului. În plus, creditul public, intrând în competiţie cu
creditul particular (fenomenul de evicţiune), se opune investiţiilor private, încetinind ritmul
creşterii economice;
▪ în condiţiile în care împrumutul public este contractat de o generaţieşi este achitat de o
alta, apare o distribuire între generaţii a beneficiilorşi costurilor acestuia, care poate fi
considerată ca fiind inechitabilă, în funcţie de scopul iniţial al creditului public.
În ultimii ani s-a produs o disociere între principiile echilibrului şi anualităţii bugetare
concomitent cu accentuarea rolului de instrument de intervenţie în activitatea economică al
bugetului de stat prin venituri, cheltuieli şi prin soldul acestuia.
Astfel, s-a emis tot mai des părerea potrivit căreia deficitul bugetar voluntar devine un
mijloc de relansare a activităţii economice, în condiţiile în care conjunctura nu are deja caracter
inflaţionist.
În funcţie de nevoile perioadei, se poate acţiona asupra cererii de bunurişi servicii publice
prin utilizarea unor fonduri de acţiune conjuncturală. Astfel se realizează o politică bugetară
suplă, în cadrul căreia cheltuielile publice pot fi redimensionate în raport cu mărimea acestor
fonduri. Totodată, în condiţiile în care nu se operează modificări în reglementarea impozitelor,
veniturile fiscale pot constitui instrumente de reglare conjuncturală.
Apariţia acestuia este determinată de mai multe motive, printre care pot fi evidenţiate
următoarele:
• descreşterea producţiei sociale;
• chetuieli exagerate în realizarea programelor sociale aprobate;
• creşterea sectorului economiei tenebre;
• majorarea cheltuielilor marginale în cadrul producţiei sociale;
• emisiuni necondiţionate a banilor.

6
 Cauzele primordiale de sporire a deficitului bugetar în Republica Moldova
sunt:
1) Datoria externă constituie aproximativ 75% din PIB, pe când, conform experienţei
internaţionale, pentru funcţionarea normală a sistemului economic se permite o cotă parte a
datoriilor externe ce nu depăşeşte 40%. Statul depune eforturi enorme pentru deservirea datoriei
externe;
2) Cheltuielile de deservire a datoriei externe sunt de 10,4% din volumul exportului, în timp ce
nivelul admisibil este considerat de pînă la 5%;
3) Orientarea geografică a comerţului exterior nu este perfectă. Astfel, exportul într-o ţară şi
importul dintr-o ţară nu trebuie să depăşească corespunzător 30 şi 20% din volumul total, pe cînd
indicatorii relaţiilor noastre cu Rusia sunt corespunzător 60% şi 30%;
5) Deficitul balanţei comerciale ;
6) Indicatorul de eschivare de la plata impozitelor este foarte înalt şi prezintă un pericol pentru
siguranţa economică a statului;
7) Volumul investiţiilor străine este insuficient. Prevalează tendinţa de migrare a capitalului
peste hotarele ţării, fapt ce denotă decapitalizarea economiei.
La elaborarea strategiei de diminuare a deficitului bugetar este necesar să ne conducem de
următoarele:
1) echilibrul bugetului şi depăşirea cheltuielilor bugetare asupra veniturilor bugetare nu trebuie
analizate în calitate de componente inalienabile a unei economii cu dezvoltare dinamică.
Experienţa internaţională demonstrează că la anumite etape de dezvoltare a societăţii, în condiţii
specifice pentru fiecare stat, este justificat pe deplin deficitul bugetar.
2) mărimea deficitului bugetar, conform experienţei internaţionale, nu trebuie să depăşească
limita prestabilită în cuantum de 2-3% din produsul intern brut. Prezenţa deficitului, ce depăşeşte
limitele stabilite, necesită aplicarea anumitor măsuri care ar conduce la diminuarea, cît mai
rapidă, a deficitului;
3) pentru acoperirea deficitului bugetar se pot aplica diverse forme ale creditului de stat (atît
intern cît şi extern). Creşterea, în continuu, a masei monetare care nu corespunde cantităţii
mărfurilor şi serviciilor în circulaţie, trebuie privită ca o modalitate ce încalcă legea circulaţiei
monetare, şi, din aceste considerente, este inadmisibilă. Deficitul poate fi acoperit doar în bază
de împrumut prin lansarea pe piaţa financiară a hîrtiilor de valoare de stat;
4) pentru depăşirea deficitului bugetar este nevoie de „tratarea”economiei, căci fără de asigurarea
dinamismului în dezvoltarea acesteea şi a eficienţei reale nu va fi posibilă atingerea stabilităţii
financiare a ţării, fiind, totuşi, însoţite de cele mai progresive măsuri economice de remediere.

7
 În programul măsurilor concrete de diminuare a deficitului bugetar trebuie incluse şi
realizate următoarele măsuri, care pe de o parte ar stimula fluxul disponibilităţilor băneşti în
fondul bugetar al ţării, pe de altă parte – ar contribui la micşorarea cheltuielilor de stat.
Practica internaţională, în ceea ce priveşte diminurea deficitului bugetar, aplică pe larg
atragerea în ţară a capitalului străin. Prin intermediul acestuia simultan se soluţionează mai multe
probleme, nu doar probleme cu caracter fiscal ci şi cele cu caracter economic:
• se extinde baza de producere a mărfurilor şi serviciilor;
• apar noi contribuabili (respectiv, se majorează fluxul veniturilor
în buget);
• se ameliorează situaţia balanţei de plăţi.
Metodele de acoperire a deficitului bugetar constituie un factor important în definirea
succesului în ceea ce ţine de eforturile direcţionate spre atingerea stabilităţii, care joacă un rol
deosebit în procesul reformelor economice. Deşi, situaţii similare se pot observa în orice structuri
economice, considerăm că este necesară o cercetare mai detaliată a legităţii în cauză aplicate în
cadrul unei economii emergente, cu scopul de a evalua alternativele pe care le are. Modelarea
situaţiei reale demonstrează că pentru dezvoltarea continuă a economiei nicidecum nu este
indiferentă alegerea pachetului de finanţare.

II. SURSE DE FINANŢARE A DEFICITULUI BUGETAR ÎN REPUBLICA MOLDOVA

O problemă foarte importantă i de mare actualitate în legătură cu deficitul bugetar o

reprezintă depistareaşi îmbinarea modalităţilor de finanţare a acestuia.
Problema finanţării deficitului bugetar are două moduri de rezolvare: emisiunea
monetară ş i împrumutul de stat.
a) Emisiunea monetară (monetizarea deficitului bugetar) constă în vânzarea de active
lichide băncilor comercialeşi are un pronunţat caracter inflaţionist. În cadrul acestui proces,
Ministerul Finanţelor Publice vinde titluri de stat Băncii Naţionale, care, pe această cale, acordă
statului un împrumut. Pe măsură ce Banca Naţională achiziţionează titluri de stat, ea oferă
băncilor comerciale rezerve suplimentare de active lichideşi astfel sporeşte masa monetară din
economie. Banca Naţională poate cumpăra titluri de stat de pe piaţa secundară, ceea ce constituie
un echivalent modern al emisiunii monetare.
Monetizarea deficitului bugetar are caracter inflaţionist până în momentul în care economia se
îndreaptă spre un nou echilibru pe termen lung, cu un nivel mai ridicat al preţurilor. De
asemenea, dacă autorităţile publice decid să continue această politică de la un an la altul, va
rezulta o creştere corespunzătoare a ofertei monetare, accentuând inflaţia.

8
 b) Finanţarea deficitului bugetar prin credit public. În general, împrumutul generează
starea de echilibru între nevoia crescută de resurse a debitoruluişi nevoia de fructificare a
resurselor excedentare aflate la creditori. Din cauza efectelor negative ale creşterii inflaţiei în
situaţia monetizării deficitului bugetar, soluţia rămasă pentru acoperirea acestuia este recurgerea
la împrumuturi publice de pe piaţa internă sau externă. Caşi în cazul agenţilor economici, este
necesar ca „profitul” pe termen mediuşi lung al împrumutului public contractat pentru finanţarea
cheltuielilor publice să fie acoperitor pentru serviciul datoriei publice.
Cu alte cuvinte, statul trebuie să utilizeze împrumutul pentru finanţarea de bunuri publice
solicitate de piaţă în ansamblul ei, astfel încât, pe cât posibil, să nu se producă o pierdere de
utilitate din cauza alocării resurselor prin intermediul deficitului bugetar.
În cadrul economiei, în condiţiile unui anumit volum al resurselor financiare libere,
contractarea de credite publice poate să conducă la reducerea investiţiilor particulare. Pentru ca
pe ansamblu procesul investiţional să nu aibă de suferit, ar trebui ca statul să utilizeze
cheltuielile publice într-o proporţie mai accentuată pentru investiţii productive (şosele,
autostrăzi, construirea de spitale, investiţii în capital uman etc.). Atâta timp cât investiţiile
publice sunt la fel de productive caşi cele particulare, în viitor nu se vor reduce nici stocul de
capitalşi nici venitul naţional. Altfel spus, este necesar ca împrumuturile publice să fie
direcţionate către acele cheltuieli publice care finanţează bunuri de capital productive. În acest
fel, finanţarea unui deficit bugetar ridicat (politică bugetară expansio- nistă), deşi va tempera
investiţiile particulare, va conduce totuşi la o creştere economică, întrucât investiţiile totale nu
sunt afectate.
Pentru finanţarea deficitului bugetar, Ministerul Finanţelor Publice emite titluri de stat pe
care le vinde către public, obligându-se să plătească annual deţinătorilor acestor înscrisuri
(creditorilor) o anumită sumă reprezentând dobândaşi apoi să ramburseze sumele împrumutate la
scadenţă. Împrumutul public conduce la reducerea rezervelorşi ofertei de monedă din economie.
Prin împrumutul public se acoperă deficitul bugetar pe termen scurt fără să aibă loc o
creştere a fiscalităţii, dar costurile legate de rambursarea împrumutului implică o creştere în
viitor a cheltuielilor publice (nemaifiind în totalitate dedicate finanţăriişi serviciilor publice
viitoare).
În timp ce excedentul bugetar este o formă a economisirii publice, deficitul bugetar reprezintă
dezeconomisire publică (reducerea ratei de economisire la nivel guvernamental). Deficitul bugetar
este echivalent cu scăderea economisirii (economisirea naţională se situează sub nivelul celei
particulare), iar efectele ei pot fi pozitive sau negative.

9
 Principalele surse de finanţare a deficitului bugetar în Republica Moldova sunt creditele
BNM, veniturile din realizarea hîrtiilor de valoare de stat, creditele altor instituţii financiare şi
împrumuturile externe.
Sursele externe, de asemenea, reprezintă una din resursele importante în acoperirea
deficitului bugetar. Şi în acelaşi timp, împrumuturile externe condiţionează creşterea datoriei
externe a Republicii Moldova. Astfel, rezultă că sursele de finanţare a deficitului bugetar conduc
la majorarea datoriei interne şi externe, iar creşterea acestora favorizează sporirea datoriei de
stat.
Sursele principale de acoperire a deficitului bugetar în Republica Moldova :
1. Finanţare bancară internă accelerează tempourile inflaţiei şi conduce în final la
hiperinflaţie, ca parte componentă inflaţionistă a achitării procentelor. La avantajele acestei surse
putem atribui faptul că există posibilitatea de a evita, pe termen scurt, sporirea datoriei externe şi,
totodată, dimensiunile datoriei de stat în calcule reale, apărute la începutul perioadei de
transziţie, este în continuă descreştere
Este important de menţionat că accelerarea tempourilor inflaţioniste este condiţionată, în mare
măsură, de plata dobînzii aferente la împrumuturile bancare efectuate de guvern, similar situaţiei
cu achitarea dobînzilor aferente deţinătorilor de obligaţiuni, care ar fi condus la o presiune
suplimentară asupra echilibrului bugetar.
Pentru stoparea inflaţiei, guvernul va fi nevoit să achite dobînzile nu doar în baza sistemului
bancar, ci să apeleze şi la alte surse. În acest sens, finanţarea bancară va constitui doar o sursă
temporară de acoperire a deficitului bugetar.
Finanţarea bancară internă este aplicată în cazurile când:
• datoria externă este mare;
• ratele dobînzilor pe piaţa internă sunt menţinute la un nivel înalt, şi finanţarea privilegiată din
sursele externe este exclusă (de regulă, din motivul datoriei externe);
• datoria de stat internă a atins deja limita maximă – ceea ce, deseori, serveşte ca motiv al
preţului înalt la credite;
• rezervele sunt epuizate.
2. Finanţarea internă non-bancară poate părea una din cele mai raţionale metode de
finanţare a deficitului bugetar. Similar situaţiei cu finanţarea din surse externe, această metodă
permite evitarea presiunii inflaţioniste; analogic finanţării interne bancare metoda diminuiază
presiunea asupra balanţei comerciale şi sporirea datoriei externe. Însă, principalul dezavantaj,
fără îndoială, este impactul deflaţionist asupra altor sectoare ale economiei.
În baza celor expuse mai sus înaintăm următoarea constatare: finanţarea internă non-bancară va
fi metoda cu cele mai mici cheltuieli doar în cazurile când:

10
• este complicat procesul monitorizării eliberării creditelor sectorului privat;
• există o elasticitate relativă a ofertei interne;
• finanţarea din sursele externe este relativ costisitoare;
• există o datorie internă neînsemnată;
• se constată un deficit al altor tipuri de active;
• inflaţia, care însoţeşte perioada de trecere la economia de piaţă, a atins tempouri înalte şi este
inevitabilă.
3.Utilizarea surselor externe de finanţare aplică în viitor o povară nesemnificativă
asupra echilibrului bugetar şi în acest sens restrîns minimizează cheltuielile aferente perioadei de
tranziţie. Însă, aceasta se întîmplă doar în cazul cînd nivelul dobînzilor de pe piaţa internă
depăşesc nivelul mondial şi există posibilitatea de a menţine un curs valutar stabil.
Deoarece finanţarea din surse externe, conform condiţiilor modelului nostru corespunde
sarcinii de atenuare a restricţiilor la resurse, ea (finanţarea) diminuiază presiunea inflaţionistă.
Deşi, în rezultatul apariţiei deficitului comercial, economia se confruntă cu problema datoriei
interne. Deoarece balanţa comercială cu timpul se înrăutăţeşte, economia va fi nevoită tot mai
mult să pună accentul şi să se bazeze pe ramurile ce sunt orientate spre export, cu scopul de a
evita apariţia crizei de îndatorare.
În acest context rezultă, că atragerea disponibilităţilor din surse externe poate fi
preferabilă pentru economia în tranziţie când: se va reuşi negocierea finanţării de concesiune; pe
piaţa internă va fi înregistrat un deficit acut de capital în condiţiile profiturilor interne înalte;
balanţa comercială va fi relativ „sănătoasă” în prezenţa perspectivelor favorabile de extindere a
pieţii; datoria internă va fi nesemnificativă; persistă probabilitatea inflaţiei, în plus tentativele de
a o evita devin sarcină primordială.
Nu este posibilă selectarea unei anumite metode de finanţare fără de a lua în calcul
diferenţa dintre ratele dobînzilor de pe piaţa internă şi de pe cea internaţională. Deficitul este
acoperit dintr-un număr egal de surse interne şi externe. Dar pentru primul caz cu dobînzi joase,
iar pentru al doilea – cu dobînzi înalte, indică că costul intern înalt al capitalului complică
esenţial problema acoperirii deficitului. În cazul ratelor dobînzilor mari deficitul bugetar se va
menţine la un înalt nivel, tempourile inflaţiei se vor accelera (deoarece o parte a cheltuielilor
aferente achitării dobînzilor este acoperită, în fine, din credite bancare), balanţa comercială se
„deteriorează” (deoarece cealaltă parte a cheltuielilor aferentă achitării dobînzilor este finanţată
din surse externe).
În cazul cînd nu este posibil de a recurge la finanţarea din surse externe, comportamentul
ratelor dobînzii de pe piaţa internă devin indicatorul primordial al capacităţii economiei de a
confrunta deficitul bugetar în perioada tranziţiei.

11
 În cazul lipsei restricţiilor la finanţarea din surse externe, nivelul dobînzilor de pe piaţa
internă nu mai are nici o importanţă.
Rezultatele obţinute în procesul acoperirii deficitului bugetar depind, de asemenea, de tempourile
reale ale creşterii economice.
Finanţarea bancară, în cea mai mică măsură, influenţează nivelul preţurilor în virtutea
minimizării restricţiilor ce ţin de ofertă.

III. SITUAŢIA BUGETARĂ ACTUALĂ A REPUBLICII MOLDOVA.

Evoluțiile economiei se transpun direct pe bugetul public național care, la rîndul său, nu
mai poate, în deplină măsură, servi drept instrument efectiv și eficient de realizare a politicilor.
Astfel, conform estimărilor, în anul 2015 veniturile bugetului public național vor fi în creștere cu
6,3 la sută față de realizările pe 2014, pe cînd veniturile în 2014 au crescut față de realizările în
2013 cu 15,1 la sută, deficitul bugetar atingînd nivelul de 3,8% din PIB.
Bugetul public național a înregistrat în anul 2014 un deficit de 1,75% în PIB. În suma
nominală deficitul bugetului public naţional a constituit 1 947,1 mil. lei. În structura deficitului
bugetului de stat îi revine un deficit de 1 630,9 mil. lei, bugetelor unităţilor administrativ-
teritoriale - 260,5 mil. lei, fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală - 41,8 mil.lei, iar
bugetul asigurărilor sociale de stat a înregistrat un surplus de 9,3 mil. lei.
Deficitul bugetului public naţional a fost finanţat din contul surselor interne şi externe
(emisiunea VMS pe piața primară, intrări de împrumuturi externe), mijloacelor din vînzarea şi
privatizarea patrimoniului public şi din mijloace la conturi ale bugetelor respective.
Evoluția deficitului bugetului public național pe anii 2012-2014 pe componentele acestuia
se prezintă în următorul tabel. (mil lei)

Executat
2012 2013 2014
Total BPN -1843.1 -1752.1 -1947.1
ponderea in PIB (%) -2.10% -1.75% -1.75%
Bugetul de stat -1584.7 -1464.8 -1631.0
ponderea in suma totala (%) 86.0% 83.6% 83.8%
Bugetele UAT -139.7 -88.9 -260.5
ponderea in suma totala (%) 7.6% 5.1% 13.4%
BASS -33.6 -126.3 9.3
ponderea in suma totala (%) 1.8% 7.2% -0.5%
FAOAM -81.2 -65.1 -41.8
ponderea in suma totala (%) 4.4% 3.7% 2.1%

12
 Evoluția surselor de finanțare a deficitului bugetului public național pe anii 2012-2014 se
prezintă în următorul tabel.

mil. lei
executat
2012 2013 2014
Total surse de finantare 1843.1 1751.8 1947.1
Finantarea internă netă 325.4 729.5 523.0
Finantarea externă netă 1215.3 516.2 1430.6
Mijloacele din vînzarea şi privatizarea patrimoniului public 304.7 320.6 427.6
Modificarea soldurilor la conturi -2.3 185.5 -434.1

Deficitul bugetului de stat în anul 2014 a constitui 1 631,0 mil. lei. În structură, bugetul
de stat sa soldat cu deficit: la componenta de bază - 32,5 mil.lei, componenta mijloace speciale -
3,3 mil. lei, proiectele finanţate din surse externe - 1 408,6 mil. lei, componenta fondurile
speciale - 186,6 mil.lei.
Sursele de finanţare ale deficitului se constituie din:
a) la componenta de bază:
 sursele interne - 399,6 mil. lei, dintre care emisiunea valorilor mobiliare de stat pe piaţa
primară în sumă de 492,7 mil. lei şi răscumpărarea valorilor mobiliare de stat emise pentru
stabilitatea financiară - în sumă de 93,1 mil. lei;
 intrări de împrumuturi externe - 464,4 mil. lei împrumuturi din partea Băncii Mondiale și
IBRD, (echivalent 34,1 mil. dol. SUA, dintre care 3,82 mil. dol. SUA - reforma educației
(modernizarea școlilor de circumscripție), 30,3 mil. dol. SUA - DPO-I);
 pentru onorarea obligaţiunilor faţă de creditorii externi au fost utilizate - 705,9 mil. lei
(echivalent 50,7 mil. dol. SUA);
 mijloace din vânzarea şi privatizarea patrimoniului public - 191,4 mil. lei;
 majorarea soldurilor mijloacelor băneşti la cont - 354,4 mil. lei.
b) la componenta mijloace speciale, deficitul a fost finanţat din contul soldurilor mijloacelor
băneşti la conturile instituţiilor bugetare în volum de 3,3 mil. lei;
c) la componenta fondurilor speciale deficitul a fost finanțat din contul soldurilor mijloacelor
bănești la conturile acestor fonduri în sumă de 186,6 mil. lei;
d) deficitul pe proiectele finanţate din surse externe a fost finanţat din împrumuturi externe,
în sumă de 1 668,9 mil. lei (echivalent a 118,9 mil. dol. SUA) și din contul altor surse - 62,6 mil.
lei. Soldul mijloacelor bănești la conturile acestor proiecte au fost majorate cu 322,9 mil. lei.

13
 La elaborarea proiectului de buget s-a ținut cont de obiectivele politicii fiscale pe anul
2015, principalele amendamente de ordin fiscal fiind:
- majorarea tranşelor de venit impozabile, precum şi a scutirii anuale personale, scutirii
anuale personale majore şi scutirii anuale pentru persoanele întreţinute, prin ajustarea acestora la
rata inflaţiei prognozată pentru anul 2015;
- acordarea pe o perioadă nedeterminată a facilităţii fiscale privind scutirea de impozitul
pe veniturile obţinute din dobînzile aferente valorilor mobiliare de stat;
- anularea facilităţilor fiscale acordate persoanelor juridice pentru veniturile obţinute din
dobînzile de la depozitele bancare depuse pe un termen ce depăşeşte 3 ani şi valorile mobiliare
corporative sub formă de obligaţiuni emise pe un termen ce depăşeşte 3 ani;
- anularea scutirii de impozitul pe veniturile obţinute din creditele şi împrumuturile
acordate pe un termen de peste 3 ani şi în proporţie de 50% - pe venitul obţinut din creditele
acordate pe un termen de la 2 la 3 ani către băncilor comerciale şi organizaţiile de
microfinanţare;
- introducerea unui sistem revăzut de cheltuieli permise spre deducere în scopuri fiscale
în partea ce ţine de reziduuri, deşeuri şi perisabilităţi naturale, precum şi întreţinerea,
funcţionarea şi reparaţia autoturismelor folosite de directorii generali, directorii executivi şi
asimilaţi, precum şi conducătorii în domeniul administrativ, cu revederea modului de trecere în
cont a sumei TVA achitată pentru întreţinerea, funcţionarea şi reparaţia autoturismelor;
- micşorarea limitei de deducere în scopuri fiscale a donaţiilor efectuate în scopuri
filantropice sau de sponsorizare de către persoanele fizice şi juridice în favoarea autorităţilor
publice şi instituţiilor publice, organizaţiilor necomerciale, precum şi în favoarea caselor de copii
de tip familial, de la 10% la 2% din venitul impozabil;
- anularea scutirii de vărsarea la buget a sumei TVA aferente mărfurilor produse şi
serviciilor prestate de întreprinderile penitenciarelor;
- acordarea posibilităţii înregistrării benevole în calitate de contribuabil al TVA, în cazul
în care agentul economic intenţionează să efectueze livrări impozabile de mărfuri şi servicii, cu
excluderea plafonului actual de înregistrare de 100 000 lei;
- revederea facilităţii fiscale privind cota redusă a TVA de 8% pentru producţia agricolă
primară,  prin aplicarea acesteia faţă de producţia din zootehnie în formă naturală şi masă vie
destinate reproducerii, fitotehnie şi horticultură în formă naturală;
- extinderea mecanismului de restituire a TVA la investiţii (cheltuieli) capitale în clădiri
de producţie;

14
 - extinderea cotei zero a TVA pentru livrarea biomasei lemnoase, erbacee şi din fructe,
destinată producerii energiei termice şi apei calde ca şi livrarea energiei termice şi apei calde din
surse energetice;
- ajustarea la rata inflaţiei prognozată pentru anul 2015 a cotelor accizelor stabilite în
sume fixe (băuturi alcoolice, oxigen, azot, articole de bijuterie sau de giuvaiergerie, autoturisme,
alte tutunuri şi înlocuitori de tutun fabricate), cu excepţia combustibililor (benzina, motorina şi
derivaţii acestora, gazele lichefiate şi naturale), pentru care cota accizului se indexează la
coeficientul de creştere anuală a produsului intern brut nominal prognozat pentru anul 2015;
- micşorarea cotei accizului pentru păcură prin modificarea indicatorului de ajustare a
acesteia, altul decît pentru combustibili;
- ajustarea graduală a cotelor accizelor pentru ţigarete la nivelul ţărilor din regiune, cît şi
la practica europeană;
- extinderea dreptului de restituire a sumei accizului pentru toţi agenţii economici ce
efectuează exporturi de mărfuri supuse accizelor prelucrate şi/sau fabricate în ţară, fie în mod
independent, fie în baza contractului de comision;
- extinderea bazei impozabile a taxei pentru dispozitivele publicitare prin impozitarea
agenţilor economici care utilizează în scopuri proprii panouri pentru reclamă sau publicitate în
locul în care aceştia desfăşoară activitate economică;
- majorarea cotelor taxelor rutiere pentru autovehiculele înmatriculate în Republica
Moldova, cu 50%.
Cheltuielile bugetului pe 2015 prevăd asigurarea implementării în continuare a
priorităţilor de politici, care derivă din Programul de activitate al Guvernului şi documentele de
politici naţionale şi sectoriale, aşa precum:
-reformarea sistemului educaţional;
-modernizarea sistemului şi sporirea calităţii serviciilor de sănătate;
-sustenabilitatea financiară a sistemului de pensii;
-sporirea calităţii şi eficienţei în justiţie şi combaterea corupţiei;
-dezvoltarea investiţiilor în infrastructura de drumuri;
-ameliorarea climatului de afaceri;
-alte priorităţi din cadrul sectoarelor, care fac subiectul strategiilor sectoriale de
cheltuieli.
Parametrii bugetului public naţional au fost estimaţi reieşind din obiectivele politicilor
bugetar-fiscale şi a prognozei indicatorilor macroeconomici pe anul 2015.

15
 Veniturile globale ale bugetului public naţional se estimează în sumă de circa 45 109,9
mil. lei, cu 2 663,9 mil. lei sau cu 6,3 la sută mai mult faţă de executat în anul 2014, iar ca
pondere în PIB - la nivel de 38,1 la sută rămînînd la nivelul 2014.
Evoluţia veniturilor bugetului public naţional pe anii 2012-2015 se prezintă în diagrama
ce urmează.

Evoluţia veniturilor pe componente a bugetului public naţional, pe anii 2012-2015, se

prezintă în următorul tabel.

mil. lei
Proiect 2015 fata de
2012 2013 2014 2015 executat 2013 executat 2014
executat executat executat proiect (+;-) % (+;-) %
Bugetul Public National 35530,3 36899,2 42446,0 45109,9 8210,7 22,3% 2663,9 6,3%

Bugetul de stat 20090,7 22436,4 27716,9 30338,6 7902,2 35,2% 2621,7 9,5%
inclusiv transferuri 44,1 305,4 57,2 -305,4 -100,0% -57,2
Bugetele UAT 7880,9 9445,8 11086,9 10599,5 1153,7 12,2% -487,4 -4,4%
inclusiv transferuri 4278,1 4439,2 7106,6 7504,3 3065,1 69,0% 397,7 5,6%
Bugetul asigurărilor sociale de stat 9721,6 10589,9 12028,8 13478,3 2888,4 27,3% 1449,5 12,1%
inclusiv transferuri 2567,4 2828,1 3660,1 4390,3 1562,2 55,2% 730,2 20,0%
dintre care pentru acoperirea
deficitului 1025,1 1005,6 1221,5 1162,8 157,2 15,6% -58,7 -4,8%
Fondurile de asigurare obligatorie de
asistenţă medicală 3870 4161 4637,7 4907,6 746,6 17,9% 269,9 5,8%
inclusiv transferuri 2043,2 2161,2 2200,4 2319,5 158,3 7,3% 119,1 5,4%

În structura veniturilor bugetului public naţional, partea majoră continuă să o deţină

veniturile fiscale, astfel în anul 2015 acestea vor constitui circa 86,6 la sută (39 068,9 mil. lei),
faţă de 83,9 la sută (35 630,7 mil. lei) în anul 2014 scontat.
Cheltuielile bugetului public naţional pe 2015 prevăd asigurarea implementării
priorităţilor de politici, care derivă din documentele de politici naţionale şi sectoriale,
caracteristice pentru fiecare componentă a bugetului public naţional.
16
 Pentru anul 2015, cheltuielile bugetului public naţional se estimează în sumă de circa
49 605,4 mil. lei, cu o depăşire de 10 954,1 mil. lei faţă de rezultatele anului 2013 şi cu 5 212,3
mil. lei mai mult decît executat în anul 2014. Raportul cheltuielilor publice către PIB se
majorează de la 39,8 % - în anul 2014 pînă la 41,9 % - pe anul 2015.
În structura cheltuielilor bugetului public naţional pe componente bugetare, în anul
2015 partea majoră o reprezintă programele finanţate de la bugetul de stat, care deţin circa 69,2%
din cheltuielile publice, cu 3,0% mai mult față de executat 2014.
Evoluţia cheltuielilor bugetului public naţional pe componente bugetare în anii 2012-
2015, se prezintă în tabelul următor:
mil. lei
Executat
Proiect 2015 către
Proiec
executat
2012 2013 2014 t 2015 executat 2013
2014
  +,- % +,- %
Bugetul public naţional, 35 38 44 49 10 128, 5 111,
total 373,5 651,3 393,1 605,4 954,1 3 212,3 7
inclusiv:        
21 23 29 34 10 143, 4 116,
Bugetul de stat, total 675,3 901,2 347,9 315,1 413,9 6 967,2 9
dintre care transferuri către 8 9 12 14 150, 1 109,
4 785,6
alte bugete 888,6 428,5 967,1 214,1 8 247,0 6
Bugetul asigurărilor sociale 9 10 12 13 126, 1 112,
2 850,3
de stat 755,1 716,2 019,5 566,5 6 547,0 9
Fondurile de asigurare
3 4 5 118, 107,
obligatorie de asistenţă 4 679,5 781,5 328,1
951,2 226,1 007,6 5 0
medicală
dintre care transferuri către
12,9 1,2 28,5 -1,2 -28,5
alte bugete
8 9 11 10930 114,
1 395,6 -417,1 96,3
Bugetele UAT 920,6 534,7 347,4 ,3 6
dintre care transferuri către
31,2 304,2 28,7 -304,2 -28,7
alte bugete

Pornind de la estimările veniturilor, cheltuielilor şi surselor de finanțare a deficitului,

cadrul financiar global al bugetului public național pe anul 2015, se prezintă în următorul tabel.
Executat Proiect Devieri 2015 pr./ 2014 exec.
2012 2013 2014 2015 (+,-) %

Venituri BPN 33530.3 36899.2 42446.0 45109.9 2663.9 6.3%

Ponderea în PIB (%) 38.0 36.7 38.1 38.1 0.1
Cheltuie li BPN 35373.4 38651.3 44393.0 49605.4 5212.4 11.7%
Ponderea în PIB (%) 40.1 38.5 39.8 41.9 2.1
Deficit BPN -1843.1 -1752.1 -1947.1 -4495.5 -2548.4 130.9%
Ponderea în PIB (%) -2.1 -1.7 -1.7 -3.8 -0.4
Produsul Intern Brut 88228 100510 111501 118300

17
 Din volumul deficitului bugetului public național, estimat pentru anul 2015, bugetului de
stat îi revine - 3 976,5 mil.lei, bugetelor unităţilor administrativ teritoriale - 330,8 mil. lei, iar
bugetului asigurărilor sociale de stat - 88,2 mil. lei și fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă
medical - 100,0 mil. lei.
Conform estimărilor, bugetul de stat în anul 2015 se va solda cu un deficit în sumă de 3
976,5 mil.lei.
Pentru anul 2015, creditorul principal al Guvernului Republicii Moldova va fi Banca
Mondială, prin intermediul Agenției Internaționale de Dezvoltare (AID), care va acorda finanțare
sub formă de împrumuturi în valoare totală de 1 767,3 mil. lei (echivalentul a 91,6 mil. dolari
SUA), ceea ce reprezintă o pondere de aproximativ 49,1% din volumul total al intrărilor de
împrumuturi de stat externe, inclusiv 11,8 % vor fi destinate realizării proiectelor finanțate din
surse externe, iar 37,2% destinate susținerii bugetului. Totodată, pentru anul 2015 Banca
Mondială va fi unicul creditor care va acorda finanțare sub formă de împrumuturi de stat externe
pentru susținerea bugetului. Aceste împrumuturi de stat externe vor fi întreptate pentru operațiuni
pentru politicile de dezvoltare (DPO) - 45,0 mil. dolari SUA, reforma învățămîntului - 10,5 mil.
dol. SUA, reforma ajutorului social - 7,0 mil. dolari SUA, modernizarea sectorului sănătății - 4,3
mil. dolari SUA, suport pentru agricultura competitivă - 2,7 mil. dolari SUA).
La fel, o pondere importantă în volumul total al intrărilor de împrumuturi de stat externe
este deținută de Guvernul Japoniei, care va acorda în anul 2015 în volum de 794,3 mil. lei
(echivalentul a 41,2 mil. dolari SUA), ceea ce reprezintă o pondere de 22,1%, urmată de către
Banca Europeană de Investiții, care va acorda finanțare în valoare de 426,3 mil. lei (echivalentul
a 22,1 mil. dolari SUA), ceea ce reprezintă o pondere de 11,8%, și de Banca Europeană de
Reconstrucție și Dezvoltare, care va acorda finanțare în sumă de 285,8 mil. lei (echivalentul a
14,8 mil. dolari SUA), ceea ce reprezintă o pondere de 7,9% din totalul intrărilor de împrumuturi
de stat externe.
Intrările de împrumuturi externe în anul 2015 pe donatori se expune în diagrama
următoare:
Guvernu
l
Poloniei
Japonia 5.3%
22,1% Banca
Mondial
CEB ă
1,6% BEI 49,1%
11,8%

18
 Pe parcursul anului 2015 sunt planificate rambursări de împrumuturi de stat externe în
valoare totală de 777,8 mil. lei (echivalentul a 40,3 mil. dolari SUA), ceea ce reprezintă o
majorare cu 71,9 mil. lei sau cu 10,2% față de executat pentru anul 2014.
În 10 luni ale anului 2015, la bugetul public naţional au fost acumulate venituri în sumă
totală de 35468,3 mil. lei, cu 1056,2 mil. lei mai puțin sau la nivel de 97,1 la sută față de
sarcinile stabilite pe perioada de gestiune. În comparație cu perioada similară a anului 2014,
veniturile au înregistrat o creştere de 1230,0 mil. lei sau cu 3,6 la sută.
Partea de cheltuieli a bugetului public naţional s-a executat în sumă de 36499,4 mil. lei, cu
7671,4 mil. lei mai puțin sau la nivel de 82,6 la sută faţă de prevederile perioadei de gestiune.
Comparativ cu perioada respectivă a anului 2014, cheltuielile bugetului public naţional s-au
majorat cu 1681,1 mil. lei sau cu 4,8 la sută.
Cheltuielile bugetare au fost direcţionate pentru:
 realizarea programelor cu caracter social-cultural – 70,3 la sută;
 domeniul economiei naţionale – 12,0 la sută;
 apărarea naţională, menţinerea ordinii publice și securitatea națională – 6,0 la sută;
 servicii de stat cu destinaţie generală – 4,7 la sută;
 alte domenii – 7,0 la sută.
Executarea bugetului public naţional în 10 luni ale anului 2015 s-a încheiat cu un deficit în
sumă de 1031,1 mil. lei.
Sursele de finanţare a deficitului bugetului public naţional în sumă de 1031,1 mil. lei s-au
format din:
 surse externe în sumă de 1477,0 mil. lei;
 surse interne (-445,9 mil. lei).

Estimările bugetului public național pentru anii 2016-2017

La baza estimărilor pe anii 2016-2017 stau prognozele indicatorilor macroeconomici,
prioritățile de politici publice ale Guvernului, strategiile sectoriale, precum și acorduri
semnate/ratificate cu partenerii externi de dezvoltare.
Reieşind din aceste premize, cadrul macro-fiscal a bugetul public naţional pe anii 2015-
2017 se estimează cu următorii parametrii generali:

19
 mil. lei
Proiect Estimat Estimat
2015 2016 2017
Ve nituri BPN 45109.9 46831.0 49968.6
Ponderea în PIB (%) 38.1 36.2 35.4
Cheltuieli BPN 49605.4 50325.1 53218.6
Ponderea în PIB (%) 41.9 38.9 37.7
De ficit BPN -4495.5 -3494.1 -3250.0
Ponderea în PIB (%) -3.8 -2.7 -2.3
Produsul Inte rn Brut 118300 129400 141300

Evoluţia veniturilor, cheltuielilor şi deficitului bugetar pe anii 2012-2017, ca indicatori

principali care caracterizează cadrul macro-fiscal al bugetului public național, se prezintă în
următorul grafic.

Începând cu anul 2015, veniturile bugetului public național vor crește în mediu cu 5,6 la
sută și, în valoare absolută, se vor înscrie pe un trend ascendent (de la 45 109,9 mil.lei în
2015 la 49 968,6 mil.lei în 2017) în timp ce raportat la PIB vor descrește de la 38,1 la sută - 2015
la 36,2 la sută și 35,4 la sută în anii 2016 și 2017 respectiv. Această diminuare este determinată
de descreșterea ponderii granturilor pentru suport bugetar și pentru proiectele finanțate din surse
externe în PIB, de la 2,3 la sută - estimat pentru 2015 la 1,2 la sută - estimat 2017, precum și o
descreștere a impozitelor indirecte și nefiscale.
Nivelul deficitului bugetului public național pe termen mediu va avea o tendiță de
descreștere lentă, fiind limitat la nivel de 2,7% din PIB - în anul 2016 și 2,3% în PIB - în anul
2017, în scopul asigurării pe termen mediu a stabilității macroeconomice și macrofiscale.

20
 CONCLUZII

Deși din an în an se colectează venituri tot mai mult în termeni nominali, totuși în termeni
reali această creștere este negativă. Printre cauzele acestei tendințe se numără:
 Corelarea între ponderea enormă a economiei tenebre ca raport către PIB și evaziunea
fiscală;
 Din cauza evaziunii fiscale povara fiscală cade asupra acelor contribuabili cinstiți,
numărul cărora este mic și în continuare descreștere;
 Lobbismul unor inițiative de iertare a sancțiunilor și restanțelor la plățile în buget, fapt ce
determină comportamentul de așteptare a unor noi iertări în continuare;
 Indisciplina financiară a agenților economici.
Provoacă îngrijorări situația privind cheltuielile bugetare ce țin de deservirea datoriei de stat.
Tendințle de creștere continuă a acestor cheltuieli demonstrează situația dificilă în care se află
Guvernul Republicii Moldova. Conform tendințelor stabilite în economia națională în ultimii ani,
putem constata că Moldova este afectată de așa-numitul „mecanism de autoreproducere a
datoriei” care poate fi descris prin următoarele efecte: crește deficitul bugetar primar →se
majorează volumul de noi credite → crește datoria publică → cresc cheltuielile pentru deservirea
datoriei publice → crește deficitul bugetar general → apelarea la noi credite → din nou crește
datoria publică → etc.
Cheltuielile bugetare pentru deservirea datoriei de stat enorme în mare măsură substituie
activitatea investițională a statului.
În timpul apropiat problemele bugetare se pot agrava și mai mult. Aceasta poate fi
condiționat de faptul că unele reforme economice vor necesita mijloace financiare publice
adiționale pe termen scurt în sume mari, în special pentru dezvoltarea infrastructurii economice,
finanțarea pierderilor băncilor și crearea programelor provizorii de susținere socială a șomerilor
și păturilor social-vulnerabile. Este mare probabilitatea că statul va fi nevoit să recurgă la
emiterea banilor pentru finanțarea deficitului, adică se pot crea premise pentru majorarea
inflației.
Pentru ameliorarea situației bugetare în Republica Moldova se propun următoarele măsuri:
 Diminuarea rolului statului în economia națională prin crearea codițiilor favorabile de
dezvoltare a sectorului privat. Aceasta va permite reducerea considerabilă a infrastructurii
statului, finanțate de la buget, precum și vor apărea posibilități de diminuare a poverii
fiscale pentru stimularea unei creșteri economice ulterioare, acompaniată de activizarea
investițiilor;

21
 Stabilirea principiului conform căruia modificări în legislația fiscală pot fi operate doar o
singură dată pe an – odată cu adoptarea legii bugetare anuale, fapt ce va permite
asigurarea stabilității regulilor fiscale și evitarea incertitudinii condiților de impozitare;
 Diminuarea cheltuielilor pentru întreținerea administrației publice locale și centrale în
condițiile diminuării rolului statului în economia națională.

22
 BIBLIOGRAFIE

1. Batişcev R. Factori care generează deficitul bugetar în Republica Moldova. Economica, nr. 6,
Chişinău, 2002, ASEM
2. Batişcev R. Probleme ale atragerii şi utilizării investiţiilor străine. Economica, nr. 1, Chişinău,
2003, ASEM
3. Batişcev R. Investiţii străine directe: cauze şi dificultăţi. Economica, nr. 2, Chişinău, 2003,
ASEM
4. Batişcev R. Problemele principale ale finanţării externe. Economica, nr.3.
5. Raport privind executarea bugetului public național în 10 luni ale anului 2015
<http://www.mf.gov.md/files/reports/Raport%20privind%20executarea%20BPN%20la
%2031.10.2015.pdf>
6. Notă informativă la proiectul de lege a bugetului de stat pe anul 2015
http://contabilsef.md/newsview.php?l=ro&idc=13&id=11890&t=/Noutati/Noutati-
generale/Proiectul-de-lege-a-bugetului-de-stat-pe-anul-2015

23