Terapia ABA in tulburarile neuropsihiatrice ale copilariei

Prof. Daniela Gavankar

Ce este autismul?

• Autismul este o tulburare pervaziva de dezvoltare cu care persoana se naste si ale carei
cauze inca nu au fost dovedite.
• Autismul nu poate fi dobandit in urma unor evenimente, dar desigur poate fi agravat de o
multitudine de factori externi.
• Este tulburarea centrala din cadrul unui intreg spectru de tulburari de dezvoltare, cunoscut
sub numele de spectrul tulburarilor autismului.
• Are doua tipuri de debut:
- fie se observa din primul an de viata,
- fie se instaleaza dupa varsta de doi ani, cand copilul incepe sa piarda din achizitiile deja
dobandite.
Evolutia in timp a autismului:
• Pentru a intelege diagnosticul de autism, este esential sa ii cunoastem evoluţia în timp, cum
s-au modificat criteriile de diagnosticare şi de ce. Este în egala masura important sa se
cunoasca ce era considerat autism acum 70 de ani şi cum se defineşte astazi corect
tulburarea,
• cu atat mai mult cu cat întâlnim, in practica, copii cu diagnostice care pur şi simplu nu (mai)
există în nici un manual de diagnostic utilizat de Asociatia de Psihiatrie:
- note autiste,
- elemente autiste,
- retard în dezvoltarea limbajului expresiv cu note autiste, etc.

Din punct de vedere istoric terminologia a evoluat în felul următor:

• 1938/1943-1944: sindrom Asperger/autism infantil precoce
• 1943-1968: schizofrenia copilului, psihoza borderline, psihoza simbiotica, psihoză infantilă
• 1968: Rutter – patru criterii majore de diagnostic:
lipsa răspunsului social,
afectarea limbajului,
comportamente motorii bizare,
debut precoce.
• 1978: National Society for Children and Adults with Autism (Professional Advisory Board) –
sindromul autist
• 1980/1987: DSM-III/DSM-III-R Autism infantil/Tulburare autista (grup de tulburari severe
aparute devreme în copilarie şi caracterizate prin perturbari în dezvoltarea abilităţilor sociale,
cogniţiei şi comunicării); ICD-9-CM subtip al psihozelor cu origine specifică în copilărie
• 1983: Tulburări de spectru autist
• 1992/1994/2000: ICD 10/DSM IV/DSM IV-TR Tulburari pervazive de dezvoltare:
• 1) Tulburarea autista
• 2) Sindromul Rett
• 3) Tulburarea dezintegrativa a copilariei
• 4) Sindromul Asperger
5) Tulburarea pervaziva de dezvoltare nespecificata altfel/PDD-NOS (care include autismul
atipic)

DSM V – Clasificare dupa nivelele de severitate

• Nivel de severitate 1 – usor:

– Necesită suport
- Comunicare sociala: in lipsa sprijinului, deficitele în comunicarea sociala cauzeaza dificultati
notabile.
- Are dificultati in initierea interacțiunilor sociale şi prezinta clar raspunsuri atipice sau
eșec la iniţiativa sociala a celorlalţi. Poate parea ca are un interes scazut pentru interacţiunile
sociale.
- Interese restrictive și stereotipii comportamentale: preocuparile, ritualurile fixe şi/sau
comportamentele repetitive cauzeaza o afectare semnificativa a funcţionarii în unul sau mai
multe contexte ale vietii.
Rezistenţa la încercările celorlalţi de a-i întrerupe comporta-mentele repetitive, ritualurile sau la
distragerea de la interesele

• Nivel de severitate 2 - mediu

• - Necesită suport substantial
- Comunicare sociala: deficite importante ale abilitatilor verbale si nonverbale de comunicare
socială; deficitele sociale sunt evidente, chiar dacă primeşte sprijin; iniţiere limitată a
interacţiunilor sociale şi răspuns redus sau anormal la iniţiativa socială a celorlalţi
- Interese restrictive si stereotipii comportamentale: preocupari, ritualuri fixe şi/sau
comportamente repetitive, care apar suficient de frecvent pentru a fi evidente observatorului
obişnuit si care interferă cu funcţionarea în diferite contexte.
- Suferinta sau frustrarea este evidenta la întreruperea com-portamentelor repetitive; dificil de
distras de la interesele fixe.

• Nivel de severitate 3 - sever

• - Necesită suport foarte substantial
- Comunicare socială: deficite severe ale abilităţilor verbale şi nonverbale de comunicare
socială, care cauzează afectare severă a funcţionării; iniţiere foarte limitată a interacţiunilor
sociale şi răspuns minim la iniţiativa socială a celorlalţi.
- Interese restrictive și stereotipii comportamentale: preocupari, ritualuri fixe si/sau
comportamente repetitive, care interfereaza marcant cu functionarea in toate ariile.
- Suferinta importantă cand ritualurile sau rutinele sunt intrerupte; foarte dificil de distras de la
interesele fixe sau revenire rapida la ele.

Tulburari senzoriale in autism

• Raspunsuri anormale la stimularea senzoriala
 • Stimulii senzoriali sunt lucrurile din mediu pe care noi ii atingem, vedem, auzim, mirosim,
simtim.
• In general creierul nostru filtreaza informatiile primite din mediu, si ne permite sa pastram ce
este esential, permitand atentiei sa se focuseze pe ceea ce este important si astfel sa ne
putem adapta la mediu.
• Parte din problemele senzoriale se refera la:
- Dificultatea de a accepta anumite alimente, texturi, haine, locuri, sunete, mirosuri
- Dorinta de a simti in exces anumite mirosuri, texturi, lumini
- Reactii neadecvate la frig ori la durere, variind de la indiferenta la suprasensibilitate, ori
osciland intre acestea doua,
- Unor copii cu autism le place sa fie aruncati in aer, masati, invartiti, le place sa simta
presiune, in timp ce altii nu suporta sa fie atinsi,
- Pot sa fie fascinati de lumini, culori, logo-uri,
- Pot sa reactioneze exagerat la anumite sunete si sa nu aiba vreo reactie la altele,

Primele explicatii si temeri ale parintilor:

• Avand in vederea lipsa informarii la primirea diagnosticului, parintii, nu inteleg prea bine nici
ce are copilul, nici ce nevoi.

De regula la prima intalnire, intalnim urmatoarele afirmatii:

Copilul nu vorbeste, dar are nevoie de terapie ABA nu de logoped;
Copilul nu vorbeste dar intelege tot;
Copilul are autism usor, cateva elemente;
Stie tot, stie exact ce vrea dar ne raspunde doar daca vrea;
Este foarte destept - stie toate siglele si marcile de… orice, stie cifrele pana la 100 si literele;
Nu are probleme de socializare, ii plac copiii iar pe noi ne iubeste foarte mult;
Am mai fost undeva si ni s-a recomandat sa il ducem la gradinita

Diagnosticul este un semnal de alarma!

• Cand familia nu cunoaste masura complexitatii şi severitatii diagnosticului primit, de foarte

multe ori, interventia timpurie este intarziata, reducand considerabil şansele de recuperare a
copilului.

Copilul cu autism

Criterii de diagnosticare precoce

Asociatia Americana de Psihiatrie : Manualul Statistic si de Diagnostic pentru boli mentale , a patra
editie , Washinton DC , 1994

Caracteristici:
 nu raspunde la nume sau la solicitarile adultului (decat cand “vrea”) si pare ca nu aude sau
nu intelege ceea ce i se cere;
 nu se uita unde i se arata si nu se uita la adult daca vrea ceva de la el,
 desi poate tolera alti copii in jurul sau, si chiar poate fi bucuros de prezenta lor, nu
interactioneaza efectiv cu copiii;
 protesteaza in momentul in care i se cere ceva si se insista pentru primirea unui raspuns;
 jocul ii este marcat de un caracter stereotip (foloseste obiectele sau jucariile mereu in acelasi
fel, de exemplu: le inchide/deschide, bate cu obiectele in anumite locuri, le invarte etc ), ori
nu este atras de jucarii ci mai degraba de sticle goale, sfori, pungi etc.;
 nu foloseste obiectele in scopul lor uzual (le linge, le scutura, plimba sticle pe care le umple
si le goleste etc);
 prezinta tulburari senzoriale manifestate uneori prin nevoia de a atinge orice, de a linge, de a
pipai, iar alte ori prin refuzul de a intra in contact cu anumite texturi, de a gusta anumite
alimente etc;
 poate avea comportamente stereotipe: insira si aliniaza obiecte, se invarte ori flutura mainile
sau obiecte mici etc..
 poate prezenta probleme de alimentatie, si probleme ale somnului;
 nu doreste sau nu poate sa foloseasca cuvinte cu sens de comunicare;
 merge pe varfuri, ori are miscari bizare ale mainilor si ale corpului;
 ecolalizeaza (repeta la nesfarsit sunete, cuvinte, reclame tv etc).

Evaluarea copilului cu autism:

Evaluare in cel putin 2 sesiuni!

• Prima sedinta (copilul, parintii si terapeutul):
Interviul cu parintii
Observarea copilului
• A doua sedinta (copilul, parintii si terapeutul):
Evaluarea / Testarea copilului
• A treia sedinta (terapeutul): Raportul de evaluare

Observarea copilului:
- Comunicarea,
- Socializarea,
- Comportamentul,
- Reciprocitatea, atentia impartasita
- Raspunsul la cerintele simple (receptiv si expresiv)
- Jocul,
- Contactul vizual.
Discutia cu parintii:
• Istoric,
• Evolutie,
• Alte probleme de sanatate,
• Descrierea comportamentelor,
• Descrierea copilului in mediile semnificative (la masa, la culcare, toaleta, la gradinita, in parc
etc),
• Scale si chestionare de evaluare,
• Solutii, propuneri, recomandari,