JOCURI SENZORIALE

Inca din prima zi de viata, copiii exploreaza lumea prin simturile lor. 
Copiii invata cel mai repede atunci cand activitatile propuse le stimuleaza simturile.
Joaca senzoriala contribuie la dezvoltarea cognitiva, a limbajului, a abilitatilor
sociale, a ariei emotionale, a ariei fizice si a creativitatii copilului.
De exemplu, cand un copil exploreaza diferite materiale (malai, paste rotunde,
castane, etc) isi dezvolta simtul atingerii, ceea ce creeaza premisele invatarii altor
abilitati, ca de exemplu identificarea obiectelor dupa atingere, intarirea abilitatilor motorii
fine (apuca, pune in recipient, scoate, varsa). Aceste demersuri motorii ajuta la
dezvoltarea si intarirea traseelor neuronale. Totodata, materialele atinse au tot felul de
proprietati: unele sunt moi, unele tari, unele aspre sau fine, unele reci, unele calde.
Descoperirea si diferentierea aceste caracteristici reprezinta primii pasi inspre clasificarea
si sortarea obiectelor.

Jocurile senzoriale contribuie la:

- dezvoltarea abilitatilor cognitive prin rezolvarea problemelor si capacitatea de luare a
deciziilor. Propunand copiilor situatii precum compararea dimensiunii, numararea si
corespondenta, sortarea, clasificarea pe marimi sau culori dezvoltand abilitatile
matematice, pe cand informatii din domeniul stiintei pot fi asimilate prin mici
experimente, precum topirea ghetii.
- dezvoltarea vorbirii - prin incurajarea copiilor sa foloseasca un limbaj al gesturilor si
expresivitatii pentru a descoperi intelesul din spatele cuvintelor. Copiii vor invata mai
usor cuvinte noi, care sa descrie lucrurile pe care le vad, simt, miros, gusta si aud.
- abilitatile sociale si emotionale - lucrand impreuna in anumite activitati, copiii
socializeaza natural, invata sa respecte punctul de vedere al altcuiva si sa lucreze in
echipa, fara a resimti presiune din exterior. Mai mult, jocul senzorial inspira pofta de a
afla mai mult si de a impartasi cu cei cunoscuti ceea ce au invatat.
- dezvoltarea abilitatilor motrice grosiere și fine – prin manipularea materialelor de
diverse texturi (amestecare, masurare, turnare) dezvolta abilitatile fizice fine, pe cand
explorarea suprafetelor, ridicarea, aruncarea, rularea, dezvolta apritudini mortice grosiere.
- dezvolta creativitatea – prin punerea la dispozitie o multime de texturi, culori si forme,
creativitatea nu cunoaste limite.
În concluzie, aplicabilitatea jocului senzorial ăn secventele de intruire prezintă o
compenenta deosebit de importanta în procesul dezvoltării globale a copilului preșcolar.
 SĂCULEȚUL FERMECAT - GHICI CE AI PIPĂIT?
la grupele mici se introduc elemente usor de intuit, la grupele mari se pot
introduce forme geometice subtiri,froase, mari , mici, cifrele

GHICI CINE A PLECAT LA PLIMBARE?

Desfăşurarea jocului
Copiii cu care se lucrează stau pe scăunele, în cerc strâns. Un copil iese din cerc
şi, aşezat pe scăunel în afara cercului îşi acoperă ochii cu mâinile. Un alt copil, numit tot
de conducătorul jocului, iese din sala de grupă, spunând tare: Am
plecat, la revedere!
Copiii din cerc, îl întreabă pe copilul care stă cu ochii acoperiţi: Ghici, cine a plecat?
Cel cu ochii acoperiţi îşi ia mâinile de la ochi şi priveşte locul rămas liber, gândindu-se
cine a vorbit şi cine a stat acolo; el trebuie să ghicească cine a plecat.
Se schimba rolurile şi jocul continuă.

ÎN CE-AM BĂTUT?
Desfăşurarea jocului
Copiii sunt aşezaţi pe scăunele în semicerc; în faţa lor pe o masă se află materialele
necesare. Se poate face o intuire a acestora. La un semnal, copiii închid ochii, iar
conducătorul jocului loveşte cu beţişorul în unul din obiectele de pe
masă. Li se cere copiilor să asculte cu atenţie şi să răspundă la întrebarea: În ce-am
bătut?
Copilul numit denumeşte materialul din care este făcut obiectul lovit.

JOCUL TĂCERII
Desfăşurarea jocului
Copiii sunt aşezaţi în semicerc pe scăunele sau pe covor. Un copil va sta pe un scăunel în
faţa semicercului şi va chema un coleg pentru a-i lua locul.
La începutul jocului, copilul va spune numele colegului cu voce obişnuită. Apoi, va
micşora treptat intensitatea - vorbind încet, în şoaptă, în cele din urmă
chemându-l doar prin mimică şi gesturi. Copilul indicat n-are voie să se ridice de pe
scaun decât în momentul în care este chemat prin gest. Acesta nu-i poate lua locul
celui de pe scaun, dacă, mergând, provoacă vreun zgomot.