Comunicarea asertivă în cazul conflictului profesor-elev

Dorim o educaţie de calitate, în conformitate cu dreptul european într-o şcoală sigură și fără violență
verbală, fizică sau psihică. Știm că există o strânsă legătură între performanţele şcolare ale elevului  și 
relația profesor-elev. În mod cert, principalii responsabili pentru calitatea actului educativ sunt cadrele
didactice şi de aceea consider că se impune studierea amănunţită a modului în care influențează
calitatea actului de comunicare, cât şi relaţia, care ar trebui să fie una de colaborare între profesor-
elev.
În meseria de profesor, avem nevoie de diplomație, dar înainte de toate de sinceritate – parte
integrantă a comunicării asertive. În funcţie de valorile personale depinde comportamentul nostru şi,
în final, caracterul. Tot în funcţie de valori ne alegem și modul de rezolvare al conflictelor. Dacă
profesorul are ca valoare adevărul şi corectitudinea, nu îi va plăcea niciodată o rezolvare prin
agresivitate.

Să fii asertiv înseamnă să iniţiezi o conversaţie, să faci complimente sincere, fără să urmăreşti ceva, să
critici într-un mod care ajută şi, de asemenea, să primeşti critică dacă este justificată. Asertivitatea este
felul potrivit de a te comporta în funcţie de situaţie.

Să fii asertiv înseamnă să spui celor din jur ce vrei, ce simţi, ce nevoi şi preferinţe ai, într-un fel care
te ajută să şi obţii, dar totodată elevii vor învăța modul de rezolvarea a conflictului într-o formă
pașnică: “Spui clar şi cu multă încredere în tine ce vrei, fără să ameninţi, fără să îl faci pe celălalt să se
simtă inferior sau dispreţuit.” Modelul elicoidal al lui Dance/ spirala elicoidală a lui Dance (1967) este
practic o spirală ce reprezintă caracterul dinamic al comunicării. Ea reprezintă exact comunicarea
profesor-elev. L-am considerat util pentru a ilustra contexte de comunicare din învăţământ, unde un
profesor „…susţine o serie de expuneri pe aceleași subiecte; profesorul presupune că audienţa devine,
treptat, mai informată și concepe noile expuneri pornind de la noul nivel de cunoștinţe” (Buia,
Mihaela – „Unele aspect evolutive privind complexitatea modelelor de comunicare”), și astfel spirala
comunicațională se lărgește. Spirala comunicațională seamănă cu Șirul lui Fibonacci. Unii consideră
că acest șir  reprezintă „cheile de acces la „codul   sursă” al Creației  lui Dumnezeu. Dacă admitem că,
potrivit Bibliei, cuvântul a modificat materia amorfă în univers și existență, atunci cuvântul, implicit
comunicarea,  are un rol  mai important,  decât îl putem înțelege.

În clasă, profesorul își crează propriul univers, cu reguli clare și ceea ce emite el, capătă, potrivit
spiralei comunicaționale, puterea de lege, ea este preluată, înțeleasă sau nu, dar receptată   de clasa de
elevi.  Acest model ilustrează încă un lucru  esențial: modul de captare a clasei, clasa va lua parte la
comunicarea interpersonală, nicio comunicare nu va fi între un profesor și un elev, ci între clasă și
profesor. Modelul de asertivitate nu e un bun cu care ne naștem, ea trebuie învățată și practicată în
școli, grădinițe etc. Dacă modelul de abordare al conflictului ne se face, la nivel de adult, printr-o 
comunicare asertivă, nici tânărul nu-l va considera o valoare demnă de interiorizat.
Sociopsihologii au arătat patru strategii pentru a ajuta persoanele cu care au conflict să se transforme
în camarazi și acestea sunt: contactul, cooperarea, comunicarea și concilierea. Toate aceste tipuri de
rezolvare a conflictelor au la bază comunicare, ca  singura sursă declanșatoare a rezolvării
conflictelor. Doamna prof. univ. dr. Rodica Mariana Niculescu, în lucrarea sa „Managementul
educațional”, oferă niște pași de a se evita conflictul direct:

 diferențierea dintre dispută de idei și conflict;

 înțelegerea profundă a cauzelor generatoare de conflict;
 a proceda cu tact în cazul vanitoșilor,
 a nu pleca  urechea a ce se spune “la colț”;
 a stimula discuțiile bazate pe argumente;
 a fi exigent cu sine pentru a putea fi exigent și cu alții.
Managementul rezolvării conflictelor se face „prin abilităţi de rezolvare alternativă a disputei” Burton
(2013). Profesorul Burton vorbește de un anumit tip de comunicare prin care se poate reduce numărul
situațiilor conflictuale. În lucrare, am încercat să prezint diferența între percepția profesorului despre
comportamentul lui din cadrul orelor de curs și ceea ce se vede din ipostaza de elev. Ambele constituie
un nivel superior de prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre propriul lor
„eu”. Nicolae Titulescu  a afirmat:  „Experiența m-a învățat că numai sinceritatea și cunoașterea
celorlalți permit  în diplomație culesul unor  succese  nu efemere, ci permanente”.

Fiecare situație conflictuală este unică în felul ei pentru că fiecare participant (elev și profesor) este
unic. Astfel, există o sumedenie de metode de rezolvare a conflictului între cei doi actori principali
actului educațional, dar ele trebuiesc aplicate cu tact. Pentru a găsi soluția ideală, trebuie să cunoaștem
si participanții. Iar pe termen lung, e bine de știut că, stabilirea unor reguli clare la început de an școlar
și aplicarea acestora cu consecvență va aduce rezultate.

Conflictul se datorează unei afirmări a individualismului. Burton notează că:” Rezolvarea conflictului
este, pe termen lung, un proces de schimbare în sistemele politic, social şi economic. Este un proces
analitic şi de rezolvare a problemelor, care ia în considerare nevoi individuale şi de grup ca identitatea
şi recunoaşterea, precum şi schimbări instituţionale care sunt necesare pentru a satisface aceste nevoi.
Abordările tradiţionale aspra managementului conflictelor se bazează în mare măsură pe mediere şi
negociere.” Burton. Cea mai bună soluție de rezolvare a conflictului este comunicarea emaptică și
cunoașterea elevului.Teoria nevoilor umane consideră că există anumite nevoi umane care nu pot fi
ignorate pentru ca societăţile să poată funcţiona fără conflicte maladaptative. Teoriile lui Burton, a lui
Gordon, Popper, Niculescu recunosc aceste nevoi și sugerează căi pentru a le satisface în mod analitic.
Formele de rezolvare ale conflictelor, potrivit cercetătorilor, au la bază comunicarea asertivă ca o
componentă indispensabilă în rezolvarea conflictelor.