Fiziologia sistemului

muscular

Dr. Denise Zahiu, Dr. Mihai Ghita

 Tipuri de muschi

• Scheletic (striat)

• Neted (visceral)

• Cardiac
 Muschiul scheletic/ striat

Fascicule = mai multe fibre musculare invelite de

perimysium

Epimisium, perimisium si endomisium –tesut

Structura muschiului scheletic
conjunctiv cu rol in
• mentinerea unitatilor fibrelor musculare,
• asigurarea aportului nutritiv
Tendoanele – tesut conjunctiv cu rol in transmiterea
fortelor generate catre sistemul osos
 Structura fibrei musculare striate

Membrana celulara (sarcolema) – jonctiunea neuromusculara; receptori membranari

adrenergici si pentru insulina, pompe ionice, schimbatorul Na/Ca, tubii T
Citoplasma (sarcoplasma) – proteine contractile organizate in sarcomere;
mioglobina;glicogen; fosfocreatina; enzime; ATP
Organite – mitocondrii; reticul sarcoplasmic,etc
 Structura fibrei musculare striate
Reticulul sarcoplasmic (RS)
-sursa intracelulara de calciu, important in cuplarea excitatie-contractie
-cisternele terminale ale RS sunt localizate in apropierea tubilor T (triada: 2 cisterne
terminale + un tub T)
-Calreticulina si calsechestrina tamponeaza calciul in RS (scad concentratia de calciu
liber) si permit stocarea unor cantitati mari de Ca ([Ca2+]RS aprox 105)
-canale de calciu (RyR1), STIM1 (molecula de reglare), SERCA.

Fig. a Ang, angiopoietin; CSQ, calsequestrin;

STIM1 DHPR, dihydropyridine receptors; EC, excitation–
• senzor pentru [Ca2+]RS contraction; ECCE, excitation-coupled Ca2+ entry;
JP, junctophilin; MG, mitsugumin; RyR1, ryanodine
• promotor al reumplerii receptor 1; SERCA1a, sarcoplasmic/endoplasmic
reticulum Ca2+-ATPase 1a; SOCE, storeoperated
depozitelor de Ca2+ Ca2+ entry; SR, sarcoplasmic reticulum; STIM1,
• atenueaza activitatea stromal interaction molecule 1; STIM1L, long form
of STIM1; Tie2 R, Tie2 receptor; TRPC, canonical-
Ca2+tip L type transient receptor potential cation channels; t-
tubule, transverse-tubule.
(C.H. Cho, A focus on extracellular Ca2+ entry into
skeletal muscle, 2017)
 Structura fibrei musculare striate -sarcomerul
• - Fibra muscu lara conţ i ne structu ri proteice
sarcomerul cilindrice organizate para lel in lungimea celulei
I Band - - ·t4- - A Band --'= +.
=miofibri le.
• M iofibrilele conţ i n filamente subţ i ri si groase care
se întrepătrund num ite miofilamente (actina si
m iozina) - care ocupa aproximativ 85% din volumu l
celu lar
ME in lumina polarizata se observa ma i multe t ipuri
de benzi si lin ii întunecate si luminoase care
alternează . :
- Benzile întunecate benzi A (anizot ropie) - prezinta o banda
Z Lino M llne mediana luminoasa numit a ban da H si conţine fi lamente
Ti tln

'
groase cu o lungime de 1,6 micron
- Banda I este o banda luminoasa -in mijloc o linie întunecată
denumita linia Z sau disc Z. conţine filamente subţiri cu
lungimea de 1 micron si o grosime de 5-8 nm.
•• <tita\IW •WWWSW.:.~·· • Intre doua benzi Z se afla unitatea de baza a fibrei
<!'i> t., ;a„'i!ilî 6o•5iS.fuZ>
••• muscu lare - sarcomer.
Sarcomoro strotch H O singu ra miofibrila conţ i ne aproximativ 4500 de
-~~ ~ ~ - ~-~ miofilamente musculare iar o singura fibra
~c; .. c;aw• •m N?i·~~ muscu lare poate conţi ne intre 5 si 10000 de
miofibrile
----- ~,
.-.w*'-
J'-• ln timpu l cont racţ iei se produce o scurtare a tuturor

MyosJn maments
\
Actln filaments
sarcomerelor ca re compun fibra musculara prin
apropierea discuri lor Z-banda A rămâne constanta si
banda I se scurtează .
Structura fibrei musculare striate -miofilamentele
Copyogtil 6 TN l.tcQQw Mllt Oompat1'" Inc:. ~miUIM 194ulr«t tor lllPfDd-UCllOn oe dii~
Sarcomere
I

CrMS·bridgo

Myosln
myolllameni
y ..,...
(•) Zdi•k z di•k

Myosln mo~te

Tl'oponln
Attachmen1
$ites
Actln myofllam<!nl (lhln) Myosln myolltament (thlck)
(b)
Rod Heads
I I

Tropomyosin ---~
Light chefns
Troponln-~111,lt,
~ G aelln moleeuJes

(c) ~ Hlngo reglon

of myosin
Miozina : 2 lanturi grele, 2 lanturi usoare si 2
lanțuri reglatoare
 Actina filamentoasa F. -polimerizarea a 13
molecule de actina globulara G
 Tropomodulina se inseră la capetele
filamentelor de Actină. Au rol in blocarea
polimerizării care permite menținerea constantă
a lungimii actinei.
 Tropomiozina (Tm) este o moleculă fibrilara,
alfa helicoidala , fiind așezată in șanțurile situate
de o parte si alta a spiralei duble de actina F.
 Troponina (Tn) este o proteină globulară
dispusă între moleculele de tropomiozină, fiind
alcătuită din 3 subunități (trimer):
•troponina T (TnT), se cuplează la tropomiozină,
•troponina C (TnnC2) cuplează Calciu, prin 4
sinusuri doua situsuri cu afinitate mare si doua cu
afinitate mica
•troponina I (TnI)care se leagă de actina si inhiba
interacțiunea Actină- Miozină.
 Nebulina este o alta proteina a mușchiului care
pornește de la discurile Z de-a lungul
filamentelor subțiri
 Joncțiunea neuro-musculara (placa motorie)
– butonul terminal al terminației nervoase al neuronilor alfa motori
situați in coarnele anterioare ale măduvei spinări si in nucleii motori de
origine care conține veziculele cu mediator (acetilcolina-Ach)
– sarcolema fibrei musculare care formează falduri joncționale cu
receptori pentru Ach. În jurul joncțiunii cu rol de izolare se afla o celula
Schwann.
 Joncțiunea neuro-musculara (placa motorie)
Transmiterea semnalului la
nivelul placii motorii

1. PA transmis prin axon

(conducere saltatorie)
ajunge la butonii terminali
2. Activarea canalelor de
Ca2+ V dep –contracția
citoscheletului și fixarea
veziculelor cu Ach la
membrană (docarea) în
vederea exocitozei.
3. Exocitoza veziculelor cu
Ach
4. Ach difuzeaza în fanta
sinaptica și se fixeaza de
! Ach este rapid inactivată de acetil colinesteraza, clivand-o în colina si receptorii postsinaptici
acetil. Colina este recuperata prin receptori de suprafața a membranei nicotinici. Depolarizare
butonului terminal. locala.
 Joncțiunea neuro-musculara (placa motorie)

1 cuantă = potentialul postsinaptic

generat de eliberarea unei singure
vezicule cu neurotransmițător

200 vezicule sinaptice, fiecare

conținînd 6000-10000 molecule
Ach cresc potentialul
transmembranar cu cca 40 mV
R –nicotinic
*este receptor ionotropic; canalul ionic este neselectiv (Na, Ca, K) Sumarea potentialelor de placa
*2 molecule de Ach sunt necesare pentru activare motorie aduce potentialul
*agonist – nicotina (afinitate mai mica decat r-nicotinici din SNC) transmembranar la pragul de
activare al canalelor de Na-Vdep
Joncțiunea neuro-musculara (placa motorie)
Modularea transmiterii – agonisti si
antagonisti
*toxina tetanică (produsă de Clostridium tetani)
actioneaza preponderent la nivelul neuronilor
inhibitori ai motoneuronior α (inhibă exocitoza
GABA și glicină), crește astfel paradoxal funcția
musculară. Tetanos (spasme musculare
* severe)

Succinilcolina-agonist-paralizie flască
depolarizantă –prelungește timpul de deschidere
al R-Ach și astfel la inactivarea canalelor Na-Vdep
D-tubocurarina (curara) – antagonist
reversibil,competitiv –paralizie flasca
nondepolarizanta
Bungarotoxina –antag ireversibil
 Joncțiunea neuro-musculara (placa motorie)
Inhibitori ai acetil-colinesterazei –prelungesc și amplifică potențialul de
placă motorie:
 reversibili – neostigmina, fizostigmină
 ireversibili – organofosforice –exemple: insecticide/ gazul sarin (armă
biologică letală) – amplificarea excesivă a transmiterii colinergice
urmată de paralizia flască depolarizantă a mușchilor respiratori
Boli ale transmiterii neuro-musculare = miastenii
Miastenia gravis – boală autoimună dobăndită - anticorpi anti- R-Ach - neostigmina/
piridostigmina cresc disponibilitatea Ach în fanta sinaptică
Miastenii congenitale – mutatii la nivelul R-Ach, deficit de Ach sau eliberare deficitară de
Ach
Sindromul miastenic Eaton-Lambert – anticorpi anti-canale Ca-Vdep buton terminal – scade
eliberarea de Ach
Cuplarea excitație- contracție

• PA se raspandeste pe intreaga suprafata

(activarea canalelor de Na-Vdep), apoi
patrunde in tubi T.
• Tubii T prezinta numeroase canale Ca tip L-
Vdep (canale DHP) care se deschid si permit
pătrunderea calciului in celula conform
gradientului de concentrație
*Cantitatea de Ca este mica si incapabila sa
declanșeze contracția fibrei musculare
 Cuplarea excitație- contracție
• Activarea canalelor de Ca tip L -Vdep
antrenează doua mecanisme care se
adiționează:
– activează canalele rianodinice din
membrana RS: cuplare mecanică între
cele două canale de calciu
– pătrunderea Ca in celula prin
canalele de Ca DHP determina activarea
canalelor de Ca din RS. Prin
pătrunderea unei cantități din ce in ce
mai mare un număr in creștere
exponențiala de canale de Ca din RS vor
fi activate. Acest fenomen este
cunoscut de activare se numește si
"Calciu cheamă Calciu".

NB. Fibra musculara scheletica ≠cardiaca in cantitatea de

Ca care pătrunde prin tubi T. – in fibra musculara
scheletica întreaga cantitate de Ca din timpul contracției in
citosol poate fi asigurata numai din RS – in fibra musculara
cardiaca o parte importanta este furnizata prin canalele
tubului T pentru atingerea unei contracții eficiente.
Cuplarea excitație- contracție

• concentrația citoplasmatică a Ca2+ crește de

la 10-7 molar la 2*10-5M.
• Troponina C prezinta –situsuri de legare a
Ca. Doua situsuri cu afinitate crescuta sunt
ocupate permanent in condiții fiziologice de
Ca si Mg. Alte doua situsuri de joasa
afinitate vor lega Ca in funcție de nivelul
concentrației intracitoplasmatice. →
modificari conformationale complexului
troponinic → tropomiozina și troponina I
elibereaza situsurile actinei → cuplare
actino-miozinica
Cuplarea excitație- contracție Cuplarea actino-miozinica este urmata de inantarea miozinei
printre filamentele de actina cu scurtarea sarcomerului prin
evenimente care se repeta si care cuprind mai multe etape:
• - etapa 1 - ATP se leagă de capătul globular al filamentului
de miozina cu scăderea afinității pentru actina
• -etapa 2- lanțul ușor enzimatic al capului miozinei permite
scindarea ATP in ADP si Pi. Ca rezultat al desfacerii legăturii
macroergice se eliberează energia necesara flectarii capului
miozinei de la un unghi de 45 gr la un unghi de 90 grade si
înaintarea printre filamentele de actina cu 11 nm.
• -etapa 3 - o data desfăcut ATP-ul in ADP si Pi afinitatea
miozinei se modifica in sensul formarii unei noi punți actino-
miozinice
• -etapa 4 -capătul miozinei cuplat in noua poziție pe actina
eliberează Pi si miozina suferă o noua modificare
conformaționala cu angularea capului la 45 gr fata de tija si
tractionarea filamentului de actina cu 11 nm in direcția
benzilor H (coada miozinei) si scrutarea sarcomerului.
• -etapa 5 -eliberarea ADP de la nivelul capului miozinei cu
menținerea conformației miozinei si afinității acesteia la
situsul actinei.
Contracție Încetarea contracției
-prin eliminarea Ca din citoplasmă
Încetarea contracției musculare

*musculatura striata –tremor in

conditii de stres; muschi cardiac –
creste frecventa cardiaca
 Funcțiile mușchiului
1. Contracția musculară izometrică -contracția in care
mușchiul nu-si modifica lungimea dar tensiunea
creste. In pofida creșterii tensiunii in mușchi acesta
nu poate depășii rezistenta opusa de sarcina si
astfel mușchiul nu se poate scurta.

2. Contracție musculară izotonică-scurtarea

mușchiului cu menținerea unei tensiuni musculare
constante. Contracția izotonica este implicata in
majoritatea activităților fizice zilnice: mers, alergat,
scris, deplasarea de obiecte.
 Funcțiile mușchiului
3.Secusa –contracție ca urmare a stimulării unice a
fibrelor musculare

4.Contracția tetanică
-incompleta - creșterea frecventei de stimulare
generează o contracție continua si mai puternica
decât secusa. Contracțiile alternează cu perioade de
relaxare incompletă.
-completă - frecventa de stimulare nu permite
perioade de relaxare pe durata contracției musculare
cu obținerea unui platou al tensiunii musculare
dezvoltate. Forța dezvoltata este maxima si net
superioara atât secusei cat si contracției tetanice
incomplete.

5. Termoreglare – contracția musculară produce

căldură
Reglarea contracției musculare

• Relatia lungime sarcomer-tensiune musculara

Reglarea contracției musculare
Sumarea de frecventa Recrutarea musculară (sumare spațială)
10kg 20kg 40kg 50kg (forta)

Mecanism – acumularea de calciu EMG – cresterea amplitudinii

intracelular; frecventa crescuta de activitatii electrice musculare,
stimulare nu mai permite revenirea expresie a activarii mai multor
la concentratia intracelulara de unitati motorii in vederea cresterii
repaos a calciului. fortei de contractie
Reglarea contracției musculare
• ROT – previn alungirea exagerată a fibrelor musculare
• Reflexul de tendon– previne dezinserția musculară secundară unei contracții exagerate
• Bucla reflexa de relaxare a musculaturii antagoniste in timpul contractiei unui muschi (*)

Distonia
– co-contractia
musculaturii
agoniste si
antagoniste
 • Muşchiul scheletic in condiţii de repaus
consuma 13 Kcal/Kg/zi. ln timpul efortului
muscular necesar energetic creste de
Metabolismul fibrei aproximativ 10 ori. Mod
musculare

na „.
ATP _ ...... + ADP
creatinfosfat+ ADP --„li• Creatina +
 •

i
Tipuri de fibre musculare
·fibre musculare gHcolitice albe
I rapid it-".:lli'O .::l'~wa&,u

cu depozite ma
a n

• ·fibre musculare o:xidativ-glicolitice roşii Ha.

nt num fibre intermediare cu viteza de
ă

}
Lant de miozina MHC - I MHC-lla MHC-llb aM HC ~MHC
greu

Pompa de Ca SERCA 2a SERCAl SERCAl SERCA 2a

Fosfolamban + +

Calsechestrina Rapida rapida rapida Cardiaca

cardiaca

troponina TNNCl TNNC2 TNCC2 TNNCl

3 situsuri 4 situsuri 4 situsuri 3 situsuri

Mecanismul de RYR 1 RYR 1 RYR 1 RYR 2

eliberare a Ca
Canale Ca t ip L Canale Ca tip L Canale Ca t ip L Canale Ca t ip L Ca cheama Ca
cuplat cu rec ryo cuplat cu rec ryo cuplat cu rec ryo ~ stim-AMPc-
SR- contact dir SR- contact dir SR-contact dir fosfori lare ->1'Ca
Performanțe sportive în funcție de tipul de fibre musculare
care predomină în structura muschiului

Fibre roșii I, oxidativ lente Fibre albe, glicolitice rapide IIb

Muschiul neted
Muschiul neted
• Celule fusiforme, uninucleate,
mai mici decât fb musculare
striate
• Fără striații
• Inervație vegetativă, control
involuntar
• Contracție lenta sau peristaltica
• Realizează sinciții prin
comunicarea prin joncțiunile gap
dintre cellule
• Musculatura peretelui tubului
digestiv, peretelui vascular, al
altor organe cavitare; iris,
muschiul erector al firului de păr
 • Sunt mai multe filamente de actina decât miozina
• Fără sarcomere
- Nu exista o organizare repetitiva.
• Caveolele care sunt invaginaţii ale membranei;
Dense -acţiune posibil asemănătoare tubilor T
bodies in sarcoplasm
• Corpi denşi~ discuri Z

Densearea
attachedto
sarcolemma • Corpi denşi
Intermediate
filaments - loc de atasare
, a filamentelor usoare de actina
~·

- Sunt situaţi sub1nembranar dar si răspândiţi in

interiorul celulei
Myofilaments
- Filamentele de miozina sunt dispuse printre
fila1nentele de actina
 Tipuri de mușchi neted
Mușchiul neted unitar (visceral)
• Terminația nervoasa vegetativa efectuare are
numeroase dilatații numite varicozități
• Aceasta terminație face sinapsă cu câteva celule
musculare
• Celulele prezinta numeroase joncțiuni GAP
• Impulsul electric este transmis in toate celule
interconectate- sincițiu; peretele se comporta ca o
unitate

Mușchiul neted multiunitar (m irian, m ciliar, mm

erector al firului de par)
• Se comporta ca unități separate
• Fiecare unitate primește o terminație nervoasa
vegetativa
• Celulele musculare au puține joncțiuni GAP
Generarea potențialului de acțiune în mușchiul neted unitar
• Este un răspuns gradual la diferiţi stimuli:
N eurotransmitător
,
Factori hormonali locali si circulanti
,
Stresul mecanic (alungirea fibrei)
Spontan (autoritm)
• Potentialele
, de actiune:
,
Scurte (pana in lOOms) sau lungi (in platou)
Depolarizare prin deschiderea canalelor de Ca. Ca modifica potenţialul
membranar cu atingerea valorii prag si deschiderea canalelor de Ca voltaj
dependente de tip L.
Viteza de depolarizare este mai lenta decât in muşchiul cardiac sau
muşchiul scheletic (Ca versus Na)
Repolarizare este întârziata :
• Inactivare lenta a canalelor de Ca
• Repolarizare prin canale de K lente ( se activează lent)
• Repolarizare prin canale de K activate de Ca
 *Generarea spontană a potențialului de acțiune
~

• Activitatea se bazează pe un curent de pacemaker

• Curentul de pacemaker determina modificarea potenţialului de membrana pana la
valoarea prag când se generează potenţialul de acţiune
• Modificările repetate ale potenţi~luh~i de membrana (oscilaţiile) produse de
curentul de pacemaker sunt nurmte st "unde lente" (slow wave)
• Mecanisme:
Mecanismul principal: deschiderea de canale de Ca activate de repolarizare 7 creşterea
potenţialului de membrana-? activarea canalelor de K activate de Ca 7 efluxul de K cu
restabilirea valori iniţiale a potenţialului membranar când din nou canalele de Ca se
deschid si ciclul se reia.
Mecanisme aditionalc:
,
• Deschiderea canalelor de Ca cu un influx de Ca dar si de Na -7 creste concentratia de Na -7 creste
activitatea N a/K A TP-aza -7 restabilirea potentialului membranar (important in panta descenden ta a
curentului de pacemaker) '
• A ctivarea caii IP3- eliberare de CaCa cheamă Ca reca tare Ca in RS (im ortant in generarea
pantei ascendente a curentului de acemaker Dadihlerea a • •ldo"de K
-Dcschiclem / dc:pc:lldute de Ca

---~~~~~---------·- ---~v~~~ ---- prag

odificare de tonus muscular
Pe fondul contracțiilor tonice musculare repetate (undele lente nu ating
valoarea prag), intervenția unui stimul vegetativ sau mecanic generează
potențial de acțiune prin activarea canalelor de Ca V dep

activate de
repolarizare
Cuplarea excitație- contracție
• Cresterea concentratiei de Ca in
'
citosol:
'
--
1. Influx de Ca prin canalele de Ca
tip L voltaj dependente
2. Activarea caii neurotransmitator- c.r· t'fttl'B l.ht' cvt~
thrwgh dufif\rl, -..1t..-1t'J
GPCR-PLC-IP3-elib din RS de Ca III Glo,C'(lll

3. Deschiderea de canale de Ca '•

independente de voltaj (store-opened
Ca channel) prin activarea caii STIM \\llfttht~c;·..,.~

(RE)-ORAII(Icrac) dtplttlJ.dw CJt..., ·r'""-k tft illl!lll(Mll

-„--..c."„-
a«lwc • '41.ft ;c JkodCr'·

Ca este eliberat din RS prin

mecanismul Ca cheamă Ca si prin
cuplarea canalelor de Ca de tip L cu
cr· tel.-.W frlWI' t)l.o lti.U~\.~IC
fttk.-ul(lmaf:I ('(ţllr~t~ „...
C1 1'·11W11a.nJ (.·„r. ,_.,,,..,..I.li' l'lltlf'W
~~:~:~p ~n~o,..nuf
--
~

canalele de Ca din RS (RYR3)

Activarea pe cale necunoscuta 1nodif
potenţial membranar-7 IP3
Cuplarea excitație- contracție

• Ca se leagă de cele 4 situsuri ale calmodulinei S rcoplelsmic

re 1culum

• Calm,o dulina-·C a -7 miozin light ,chain kinaza (MLCK)-7 '

activitate enzimatica-? fosforilează lanţul reglator al miozinei
II-7 creste activitatea ATP-azica a miozinei.
• Raspunsul MLCK la acţiunea Ca-Calmodulina poate fi
modificata:
Fosforilarea unor situsuri specifice ale MLCK de c.ătre alte kinaze
PKA,. P·KC sau kinaze dependente de Ca-calmodulina determina
scăderea răspunsului MLCK la activare de către Ca-Calmodulina
• Activarea miozinei este lenta dar activitatea ATP-azica a
miozinei este crescuta.
• 01 dată cu îndepărtarea tropomiozinei contracţia este iniţiata ( AT
Active myos n
0
as
Calmodalina - -
 Mecanismul relaxarii musculare ~----- ECF
cai+ cai- Na '

• Scăderea concentratiei de Ca in celula musculara neteda o Na•

'
Pompe de Ca
Antiport Na/Ca

• Defosfori larea lantului

'
usor
'
de către fosfataza lantului
'
usor.
,

• Fosfataza lantului usor al miozinei:

'
• Heterotri1ner
' ., 9J
lnaclive myosin
AOP+

Myosin ATPase
• Defosforileaza lanţul uşor reglator al miozinei activity decreases.

• Poate fi controlata prin activarea GPCR. GPCR activează cascada de io

PLC-DAG-IP3-PKC
• A~ti".ar~a PKC scade activitatea fosfatazei lanţului uşor (reglator) al
m1ozme1
Tip muschi Scheletic Neted
Striatii in ME polarizata + -
Organizarea miofibrilelor sarcomere Corpii densi
Control contractie voluntar involuntar
Mecanismul excitatiei Placa motorie, Ach Transmisie sinaptica;
cuplare electrica (sincitiu);
potentiale de pacemaker
Senzorul de Ca2+ Troponina C Calmodulina
Sursa de Ca2+ Reticul sarcoplasmic Spatiul extracellular: canale
de Ca Vdep tip L, SOCE (store
–operated calcium entry)
si reticul sarcoplasmic
Reglarea fortei Sumatie temporala sau/si Echilibrul dintre
recrutare musculara fosforilarea/defosforilarea
MLC
Durata secusei 20-200 ms 200 ms sustinuta
Metabolism Oxidativ, glicolitic oxidativ
Terminarea contractiei Clivarea Ach sub actiunea Defosforilarea MLC (prin
acetil-colinesterazei si activitatea MLCP) si
recaptarea Ca de catre RS scoaterea Ca din citoplasma
Transductia senzoriala

We live on the leash of our senses.

Diane Ackerman
 Tranductia senzoriala
• Proces cognitiv al SNC
– Receptori senzoriali transducție senzoriala 
semnal electrochimic
– Transducția stabilește limitele de baza ale percepției
– Modalități senzoriale: conștiente, din mediul extern
(văz, auz, etc) si inconștiente, din mediul intern
(monitorizare mediul intern)
– Receptori care evaluează numai un tip de energie 
produc senzații adecvate indiferent de modul de
activare (UNIVALENTA)
MECANISME DE SEMNALIZARE IN
TRANSDUCTIA SENZORIALA
Recaptor cuplat cu
Mecanoreceptori si Canale
proteina G (proteina
ionice modificate
transmembranară)
1000 membri, GTP, Proteina G
heterometric (α- leagă si hidrolizează Potential receptor local
GTP, βγ- ancora a complexul trimer la
membrana, modificare permeabilitate
canal de K)
Amplificare semnal (modificare
gradient ionic/PA)
Cai de semnalizare AC, PLC, PLA2

Efecte ionice, mecanice, etc

Efecte ionice si metabolice
SENSIBILITATEA TACTILA

I
Structura pielii
-Epiderma (0.15-1.5 mm) conține
keratocite si celule pigmentare, stratul
extern, protective, cu o reînnoire
foarte rapida
-Start bazal
-Strat spinos
-Strat granulos
-Strat lucidum
-Strat cornos

-Derm (0.3-3 mm), conține cei mai

mulți receptori, terminații nervoase,
capilare
Hipoderm –țesutul adipos subcutanat
(grosimea variază f mult, rol izolator,
conține grăsime , nervi si vase mari)
 Merkel receptors Meissner corpuscle

Epidermis

11111111111111111 III III

Fires to Fires to
continuous pressure "on" and "off"

Perception Perception
Dermis
• Fine details ···!···
.: ··: ·!·
••••• ••
• Handgrip
control
•••

ch 14 6
Fig. 14-1, p. 331
 Ruffini cylinder Pacinian corpuscle

11111111111111111 111 111

Fires to Fires to
continuous pressure "on" and "off"

Perception Perception

• Vibration
• Stretching
• Fine texture
by moving fingers

ch 14 7
Fig. 14-2, p. 332
 • Adaptare rapida la stimulare
Corpusculul Pacini
• Cel mai mare mecanoreceptor cu
o lungime de 2mm si un
diametru de 1mm
• Este situat in hipoderm
• Receptorul este format dintr-o
terminație nervoasa încapsulată.
Capsula este formata din 20-70
de straturi dispuse asemănător
foitelor de ceapa, aceste lamele
fiind celulele Schwann
modificate, plate foarte subțiri.
Intre aceste foite se afla un
lichid, gelatinos, vâscos care se
poate deplasa printre foițe si
care permite distribuția
uniforma a presiunii pe
terminația nervoasa.
Corpusculii Pacini
• Prin presiune stimularea
mecanoreceptorilor care deschid
canalele de Na producerea unui
potențial local.
• Potențialul locat  prag
deschiderea canalelor de Na voltaj
dependente potențial de acțiune.
• Codificarea intensității  prin
frecventa de descărcare de PA
• Redistribuția presiunii prin
intermediul lichidului din capsulei.
• Prin puterea mare de adaptare sunt
asociați cu stimuli vibratili cu
frecventa intre 50 si 500Hz, optim-
sensibilitate maxima 200-300Hz).
• Stimularea oferă senzația de zbârnâit
• Totuși mai multe studii arata ca sunt
mai degrabă legați de presiunea
constanta si mai puțin de stimuli
vibratili (comprimare /decomprimare
repetitiva)
• Câmpul receptor este extrem de vast
Corpusculii Meissner

•se afla situați in digitațiile pielii

glabre la nivelul dermului
•Sunt de 10 mai mici decât
corpusculii Pacini
•Sunt terminații nervoase
încapsulate cu adaptare rapida la
stimul dar mai lenta decât a
corpusculilor Pacini
•Sunt implicați in detectarea
stimulilor vibratili de joasa
frecventa 2-80 Hz si in
discriminare spațiala
•Câmpul receptor este foarte mic
Discurile Merkel
Corpusculii Rufini

•Sunt formate din celule epiteliale • Sunt asemănători cu corpusculii

plate fără origine neuroectodermală Pacini
care fac sinapsa cu terminația nervoasa • Sunt situați in derm pielii glabre
•Sunt situate la limita dintre dermul si cat si cu par
epidermul pielii glabre • Adaptarea lor este lenta de aceea
•Se adaptează greu si au rol in a sunt implicați in detectarea
detecta presiune tactila, textura stimulilor vibratili cu frecventa
obiectului examinat
joasa ”fâlfâire”
•Locul unde se formează potențialul
local determinat de presiunea pe disc
este in discuție (celula epiteliala sau Merkel
terminație nervoasa) receptor
•Câmpul receptor este foarte mic

Corpusculii Krause Meissner

corpuscle
•Terminatiile nervoase apar inodate
•Ei inerveaza pielea la limita cu mucoasa Ruffin
(pielea peribucala) cylinder Pacini
•Se adapteaza rapid cu rol in detectarea
corpuscle
presiunii usoare
 • pornește dintr-un folicul păros care este
situat in hipoderm Conține bulbul
firului de par cu rol in creștere.
Firul de par • Pe traiectul firul de par care străbate
dermul si epidermul se deschid glande
sebacee.
• La nivelul foliculului se atașează
mușchiul erector al firului de par.
• In jurul folicului se afla terminații
nervoase bogate in mecanoreceptori cu
rol de a prelua mișcarea indusa firului
de par.
• Aplecarea firului de par induce
deformarea folicului si a țesuturilor din
jur precum si deformarea terminațiilor
nervoase ce îmbracă foliculul.
 • Reprezintă suprafața de piele inervata de
o singura terminație senzitiva.
Câmpul receptor • La nivelul pielii fiecare fibra senzitiva se
ramifica într-un număr variabil de
terminații nervoase. Cu cat ramificarea
este mai întinsă pe suprafața pielii cu
atât câmpul receptor este mai vast.
• Variază cu tipul de sensibilitate cat si de
regiunea inervata.
• Câmpul receptor este mai mic pentru
pielea mâinii, fetei si mare pentru
trunchi, abdomen, membre inferioare
• Corpusculii Pacini au câmpul receptor
extrem de larg iar corpusculi Meissner si
discurile Merkel au câmpul receptor este
foarte mic. Prin urmare ultimii doi
receptori sunt implicați in sensibilitatea
epicritică a vârfurilor degetelor cu o
mare rezoluție spațiala.
Discriminare spațiala si
identificarea tactila
Discriminarea spațiala sau
sensibilitatea diferențierii spațiale

- 1.Dimensiunea câmpului receptor --

densitatea câmpurilor receptoare pe
suprafața tegumentara

-2. densitate terminații nervoase

poate avea o densitate diferita de
receptori --creșterea gradului de
ramificare a fibrei senzitive cu
creșterea a numărului de terminații
dar cu menținerea suprafeței de piele
inervata duce la creșterea capacitații
de identificare a unor stimuli slabi.
 • TRPC (canale cationice neselective)
Transductia – transduc sensibilitatea
somatosenzoriala – asocierea cu o proteina Non-TRP –
Identitățile moleculelor Piezo2 –pentru receptori fazici
rămâne neclara (adaptare rapida)
Rolul diferitelor molecule • TRPA1 dar si TRPV4
identificate este
controversat
• KCNKs (cu doi pori)
Mecanismul transducției • Canale de Na degenerin/epiteliale,
este divers • ASIC1 si ASIC3 (rol controversat)
- Ancore externe
- Ancore interne
- Receptori canal
- Deformare strat bilipidic
cu declanșarea de
cascade intracelulare
(PLC, DAG, IP3)

http://jcb.rupress.org/content/191/2/237/tab-pdf
https://www.nature.com/articles/ncomms9512
Transductia somato-senzoriala
 • stimularea terminațiilor senzitive din piele
implica deformarea acestora se deschid
Transducția stimulului canalele de Na cuplate cu mecanoreceptorul cu
senzorial in impuls nervos producerea unui influx de Na direct proporțional
cu gradul de deformare al terminației nervoase
respectiv cu nr de mecanoreceptori stimulați.
• Potențialul receptor când atinge valoarea prag
determina deschiderea canalelor de Na voltaj
dependente cu generarea de potențial de
acțiune.
• Potențialul de acțiune este condus prin fibrele
nervoase in majoritatea cazurilor săltătorii spre
centrul nervos.

• Relația dintre intensitatea stimulului si

potențialul de receptor
– creșterea valorii acestuia induce creșterea frecventei
de descărcare a fibrei senzitive pana când valoarea
potențialului de receptor atinge maximum --
atingerea unui nivel maxim de depolarizare.
– > canalele de Na voltaj dependente se deschid
repetitiv foarte rapid cu generarea unei frecvente de
descărcare a PA maxime.
 Adaptarea receptorilor
• Depinde de aspectul histologic al receptorului
– Terminațiile nervoase încapsulate prezinta un grad mare de adaptare fiind
implicate in detectarea stimulilor vibratili dar si a stimulilor tactili fina.
– Terminațiile neîncapsulate se adaptează lent si permit detectarea stimulilor
tactili grosieri si răspund la presiunea executata asupra tegumentului.
• Viteza de adaptate
– diferita pentru diferiți mecanoreceptori
– adaptare foarte rapida (sutimi de secunda corpusculilor Pacini)
– adaptare lenta de 1-2 zile cum sunt baroreceptori (receptori de presiune din
sistemul circulator arterial)
– adaptează foarte lent - receptorii pentru durere.
• Mecanismul de adaptare
– implica structura receptorului
– scădere a răspunsului mecanoreceptorilor la deformare cu scăderea influxului
de Na si scăderea frecventei de descărcare a fibrei senzitive.
– Acomodarea poate fi de asemenea cauzata de a hiperpolarizarea terminației
prin activarea canalelor de canalele de K dependente de Ca.
– Mecanisme centrale
• Tipuri de receptori
– Receptorii care se adaptează rapid --receptori fazici si sau de mișcare -
modificările de stare de la nivelul pielii.
– Receptorii cu adaptare lenta sunt receptori tonici si mențin descărcarea de
impulsuri pe durata lunga -minute, ore - cu rol in anunța persistenta acțiunii
stimulului la nivelul pielii.
 Receptori tegumentari
Receptori Adaptare Localizare Camp Frecventa Functii
ai pielii receptor stimulilor

Discuri Adaptare Superficial 2-3 mm 0-30 Hz Presiune, margini si

Markel lenta a intensitate
Corpusculii Adaptare Profunda >10 mm 0-15 Hz Detectare directiei de
Ruffini lenta intindere si tensiunea
Corpusculi Adaptare Superficial 3-5 mm 2-80 Hz Detectare deformare
Messneer rapida a locala apielii si stimuli cu
frecventa joasa
Corpusculi Adaptare Profunda >20 mm 80-400 Hz Vibrații cu frecventa
Pacini rapida înalte, utilizare scule
 • Intensitatea stimulului este codata
Codificarea intensității
prin:
stimulului

– Sumarizarea de frecventa --
reprezintă relația dintre intensitatea
stimulului si frecventa potențialelor
de acțiune-impulsuri nervoase
transmise prin fibra senzitiva
– Sumarizarea spațială- numărul de
câmpuri receptoare stimulate.
SENSIBILITATEA TERMICA
 Sensibilitatea termica

• La nivelul pielii sunt o multitudine de terminații libere

implicate in detectarea temperaturii.
• menținerea temperaturii corporale este cruciala in a
menține homeostazia interna.
– Creșterea excesiva a temperaturii corporale duce la deces.
– scăderea temperaturii corporale (hipotermia) este însoțită
de scăderea metabolismului general cu deprimarea
activității cardiace si nervoase ca in final sa se producă
decesul.
– Neuroni capabili de a detecta temperatura sunt situați si in
SNC respectiv in hipotalamus. Rolul acestor neuroni este
de a controla temperatura corporala.
Sensibilitatea termica
- neuronii implicați in sensibilitatea termica de la nivelul pielii  percepția
aparenta a temperaturii.
Exista doua timpuri de neuroni implicați in detecția temperaturi:
- receptori pentru cald si
-receptori pentru rece.
Acești receptori pot detecta variații de 0,01 gr Celsius.
 • - au un interval termic de răspuns mult mai larg
Receptorii pentru rece: decât al celor pentru cald.
• - terminațiilor nervoase prezinta o serie de
receptori care fac parte din clasa TRP (Transient
Receptor Potential) cum ar fi TRPM8 si TRPA1.
• Activitatea TRPM8 începe sub temperatura de 27 C
si atinge un maxim de activare la 8 C. Acest
receptor poate fi activat de mentol.
• Prin aplicarea la nivelul pielii de mentol se activează
canalele TRPM8 care produc senzația falsa de rece.
• Receptorul descarcă când temperatura scade sub
40 gr C si atinge maximum de activitate la 27 gr C si
receptorul își încetează activitatea.la temperatura
de 8 gr C.
• Raspunsul receptorilor pentru rece:
– Raspunsul dinamic apare ca urmare a modificărilor
bruște de temperatura. Acest răspuns este cu atât mai
amplu cu cat variația de temperatura este mai mare si cu
cat durata in care se produce modificarea este mai mica.
– Raspunsul static este strict legat de temperatura pielii.
Acest răspuns este minim la 40 de grC creste la un
maxim la 28 grC ca apoi o rata de descărcare rămâne
relativ constanta pana la 24 gr C care apoi descrește
pana la 10 grC. Urmărind graficul observam ca receptorii
pentru rece au aceeași rata de descărcare la temperatura
de 30 de grade respectiv 20 de grade. Sub temperatura
de 10, frigul are un efect anestezic local.
 • au o plaja de detecție a temperaturii
mult mai restrânsa 30-46 gr C.
Receptorii pentru cald
• terminațiile nervoase pentru cald
prezinta receptori din aceeași clasa TRP.
Receptorii pentru cald din piele sunt
TRPV1 - 4 sau receptorii vaniloid.
– TRPV1 este activat de substanțe din
clasa vaniloidelor cum ar fi capsaicina.
Capsaicina se găsește in boabele de
piper, ardei iute, usturoi si activează
aceste canale dând senzația de
fierbinte.
– Pragul de temperatura pentru TRPV1
este de 43 de grade C si ajuta la
modularea senzației de durere in cadrul
percepției termice. Tot in modularea
dureri sunt implicați si rec TRPV2
– Pentru senzația de căldură obișnuită
TRPV3 si TRPV4
 Transmiterea sensibilității
pielii

Fibrele senzitive

Diametrul
axonului

Viteza de
conducere
CHEMORECEPȚIA
Chemorecepția substanțelor externe -
- sensibilitatea gustativa si olfactiva
• Virtual orice neuron si chiar celula din organism este
chemoreceptoare.
• Pentru a putea interacționa si a realiza schimbul de
informații o celula prezinta la suprafața o multitudine de
chemoreceptori.
• Prin stimularea chemoreceptorilor membranari se inițiază o
serie de evenimente care determina un răspuns specific.
• Receptorii de suprafață ai celulei pot răspunde la una sau
mai multe substanțe. Specificitatea unui receptor pentru o
substanța poate fi mai mare sau mai mica in funcție de tipul
de receptor dar si de asemănarea intre diferitele substanțe
care stimulează celulei.
ANALIZATORUL GUSTATIV
 Papilele gustative
• Celulele receptoare implicate in
sensibilitatea gustativa se afla in
principal pe fata dorsala a limbii in
mci proeminente la suprafața
acesteia denumite papile gustative.
Si alte regiuni (pilierii tonsilari,
epiglota, esofagul proximal) prezinta
papile gustative.
• In funcție de forma, mai multe tipuri
de papile se exprima la suprafața
limbii:
• - circumvalate, dispuse la baza limbii
pe fata dorsala in V
• -foliate, pe partea laterala in
apropierea marginii V-ului desenat
de papilele circumvalate
• -fungiforme, situate pe partea
laterala anterior de circumvalate si la
vârful limbii.
• Fiecare papila conțină mai mulți
muguri gustativ.
 Mugure gustativ
– 50-150 de celule receptoare,
– numeroase celule bazale si
– celule de suport.
2000-5000 muguri gustativi
Celule epiteliale receptoare prezinta
• un pol apical cu câțiva microvili care se orientează spre
porul gustativ si
• un pol bazal in jurul căruia sunt terminațiile nervoase
senzitive.
La baza se afla numeroase celule bazale cu rol in înlocuirea
celulelor epiteliale receptoare. Durata de viată a celulelor
receptoare este de aproximativ 14 zile.

NB 4 tipuri de celule:
tip I –de suport
tip II- celula receptoare
tip III celule realizează sinapsa cu terminațiile aferente
tip IV –celule bazale
• Tip II (chemoreceptori) – sinapsa chimica (cu aferentele
nervoase) si electrica cu celulele tip III (prezinta SNAP25) –
sinapse chimice cu aferentele nervoase
 Chemoreceptorii pentru sărat
• Gustul sărat este dat de diferitele săruri
ingerate si care prin dizolvare in saliva
disociază.
• papile gustative de pe părțile laterale ale
limbii.
• Cea mai importanta sare este clorura de
sodiu care prin disociere in Na si Cl
• Na  canalele de Na ENaC din membrana
celulara in citosol modificare potențialul
receptor din celuiala.
• Transducția gustului pentru sărat se
bazează pe permeabilitatea fixa a canalele
de Na la gradiente diferite de Na 
• Atunci când concentrația Na in saliva
creste datorita permeabilității constante a
EnaC influxul de Na creste in celulele
pentru gustul sărat determinând
depolarizarea celulei. Influxul de Ca prin
canalele voltaj dependente determina
eliberarea de mediator in fanta sinaptica
 Chemoreceptorii pentru acru
• papilele din partea posterioara a fetei
dorsale a limbii si in regiunea palatului
moale.
• Gustul acru este dat de cantitatea de acizi
dizolvați in saliva. Prin disocierea acizilor
creste concentrația protonilor in saliva cu
scăderea pH-ului. Protonii stimulează
celulele pentru gustul acru prin mai multe
mecanisme:
– Canal neselectiv cationic TRPP3 (PKD2L1) si
PKD1L3)
– Canalele selective de cationi activate de
hiperpolarizare (HCN - hyperpolarisation
activated channel)
– ASIC (acid sensitive ionic channel) care produc
depolarizarea celulei
– alte mecanisme propuse implica toxicitatea
directa a protonilor

NB exprima o Anhidraza carbonica IV exterioara

care catalizează reacția CO2 cu HOH si generarea
de H2CO3
Acetazolamida -> blochează Anhidraza
carbonica se modifica gustul băuturilor
carbogazoase
Chemoreceptorii pentru dulce, amar si
umami
• Pentru fiecare din aceste gusturi specifice pentru dulce, amar si umami
(delicios) exista celule chemoreceptoare specializate ce prezinta la
suprafață receptori GPCR (receptor cuplat cu proteina G) codați de doua
mari familii de gene (T1R si T2R). Cascada intracelulara este similara
pentru toate aceste celule gustative. Majoritatea acestor celule se afla in
papilele din vârful limbi.
• Fiecare celula are receptori specifici care răspund la o clasa de substanțe:
• -pentru dulce receptorul este un dimer T1R2-T1R3. Acest receptor leagă
cu mare specificitate zaharuri dar si alte molecule diferite de glucide
precum aspartatul sau zaharina.
• -pentru amar receptorul este unul din cei 25 dimeri din familia T2Rs. In
general gustul amar este asociat cu otrava si determina respingerea
alimentației din partea individului
• -pentru umami receptorul este dimer T1R1-T1R3. Aminoacizi sunt
esențiali in formarea de proteine cu rol enzimatic sau structural. Senzația
de delicios pe care aminoacizi o formează este esențială in asigura un
aport echilibrat.
Transducția pentru gust amar, dulce,
delicios
 Calea de semnalizare a rec. cuplați cu
proteina G
• Proteina G activata de receptorul de
suprafață stimulează PLC
• PLC desface fosfoinozitolfosfatul (PIP2) in
inozitol trifosfat (IP3) si diacilglicerol (DAG).
• IP3 permite trecerea Ca din RE in citosol.
• Creșterea Ca intracitoplasmatic se activează
canalele TRPM5 (transient receptor
potențial) care permit pătrunderea Na
intracelular.
• Depolarizarea celulei gustative
• Deschiderea canalelor de Ca voltaj
dependente
• Docarea veziculelor cu mediator la
suprafața membranei si eliberarea
conținutului in fanta sinaptica.
• 5HT (hydroxytryptamine)/serotonina
 Căile de conducere

• - 2/3 anterioare ale limbii--> nervul lingual -->nv.

coarda timpani--> nv. facial --> tractul solitar
• -1/3 posterioara a limbii --> nervul glosofaringian-
-> tractul solitar
• -regiunea faringiana --> nv. Vag --> tractul solitar
• In tractul solitar se face sinapsa cu cel de-al doilea
neuron. neuronii de releu talamici din nc
ventral posteromedial. girusul postcentral in
partea inferioara ( ușor lateral de aria
somestezică I a limbii) si in aria operculară a
insulei.
 Reflexul salivar

• Fibre din tractul solitar fac sinapsa cu neuroni din

nucleul salivar superior si inferior
• pe cale nervilor VII si IX stimulează glandele
salivare parotida, sublinguala si submandibulara
• Ingestia de alimente stimulează receptorii din
mugurii gustativi care prin stimularea neuronilor
tractului solitar care vor stimula la rândul lor
neuronii din nucleii salivar care vor determina
salivație.
• Saliva este extrem de importanta in formarea
bolului alimentar si deglutiție.
ANALIZATORUL OLFACTIV

“Smell, it is the sense, which appeals the most to our emotions and
memories.”
 Celulele olfactive
• Epiteliul olfactive conține (10 cm2): celule
receptoare olfactive, celule de sprijin si
celule stem
• Celulele olfactive sunt neuroni bipolari
situați in mucoasa nazala (durata de viată
4-8 săptămâni)
• Sunt in număr de 100 milioane
• Numeroase celule de susținere din
epiteliu olfactiv sunt răspândite in jurul
celulelor olfactive
• Au o prelungire dendritica cu o umflătura
(buton olfactiv) de la care pleacă o
arborizație din 4-25 cili la nivelul cărora se
afla receptorii olfactivi
• Prezinta un axon scurt care străbate lama
ciuruita si care face sinapsa cu celule
mitrale la nivelul glomerulilor din bulbul
olfactiv
 Mucusul olfactiv
• Este produs de epiteliul olfactiv
• 20-50 microni
• Este înlocuit la fiecare 10 minute
• Conține Ac, prot. de legare a
substanțelor odorizante, enzime
• Proteinele de legare a
substanțelor odorizante
– Facilitează accesul sb odorizante
la receptori
– Asigura îndepărtarea sb
odorizante la receptori
 Transducția semnalului olfactiv
• Mai mult de 400.000 de substanțe diferite pot fi mirosite
• 80% miros neplăcut
• Mirosul are un rol protectiv prin atenționarea nocivității
mediului
• Exista o multitudine de receptori dar aceștia activează
aceeași cascada de mesageri secunzi
 Transducția semnalului olfactiv
• Receptori olfactivi se situează la nivelul membranei cililor si aparțin
familiei GPCR (1000 gene diferite – rozătoare, ~350 -om )
• Stimulează proteina GOlf cuplata cu adenilat ciclaza (AC)
• Stimularea proteinei G activează AC care transforma ATP in AMPc
• AMPc deschide canale cationice CNG (crescând permeabilitatea
membranară pentru Na, Ca,K)
– CNG (cyclic nucleotide gate) are structura similara cu CNG din fotoreceptorilor
• Creșterea concentrației de Ca citosolic determina deschiderea de canale
anionice activate de Ca, Anoctamin 2
• Efluxul de Cl din celula determina o depolarizare suplimentara a celulei.
• Potențial local gradual (receptor)  Potențial de receptor + vârfuri 
Potențial de acțiune
• Când celula depășește potențialul prag se produc PA (“spike”) care se
propaga prin axoni scurți care traversează lama cribriforma
Transducția semnalului olfactiv
 Transmiterea semnalului olfactiv
• Mii de glomeruli la nivelul bulbului
olfactiv
• Fiecare glomerul
– 25000 de terminații ale celulelor
olfactive
– 25 celule mitrale
– 60 de celule “smoc” sau in ciucure
• Tractul olfactiv se divide in doua
tracturi
– Aria mediala olfactiva -- porțiunea
mediobazala a creierului anterior de
hipotalamus—sistemul limbic
comportament + lingerea buzelor,
salivația
– Aria laterala olfactiva –cortexul
piriform si porțiunea corticala a
amigdalei hipocampul  plăcere/
respingere a diferitelor alimente bazata
pe experiența anterioara
Calea cea mai noua talamus—lobul
orbitofrontal – analiza conștienta a
mirosului
APARATUL VESTIBULAR SI
ECHILIBRUL
 vestibular system

macula

enlargement enlargement
of crista of macula

otolîthlc
ho ir membrane
bunales stereocî ll a

Type 1I
haîr cell

ls
©1 997 Encycl op.a>?di a Brit .anni ;:,a, Ine<.
Aparatul vestibular se poate împărți in doua pârți:
-utricula si sacula
-canalele semicirculare

• Utricula si sacula sunt • Canalele semicirculare sunt

implicate in: implicate in:
– detectarea accelerației – detectarea accelerației
liniare angulare
– Stabilirea poziției capului
(gravitația)
Utricula si sacula
• Sunt cavități membranoase
• Conțin fiecare o arie mica senzoriala
(macula)de aproximativ 2 mm situata
in plan orizontal pentru utricula si
respectiv in plan vertical (in plan
sagital) pentru sacula când capul este
inclinat cu 25 grade cu fata in jos
(plimbare)
• Fiecare macula este formata din celule
păroase acoperite de o membrana
gelatinoasa mucopolizaharidica
(otolitica) care conține cristale mici de
carbonat de Ca si proteine –otolite sau
otoconii cu diametru 1-5 pm
• Macula utriculei detecteaza mișcarea
capului in plan orizontal iar macula
saculei in plan vertical
• Cristalele de Ca -1-5 pm in diametru
 Celulele păroase/ciliate vestibulare
• Celula de tip vestibular 1
– Partea bazala cu aspect bulbar
– Terminație aferenta caliciforma
• Celula de tip vestibular 2
– Aspect cilindric
– Terminație aferente si eferente butonate
• Stereocili sau stereovili
– kinocilul Nu exista la celulele auditive
– 50-150 /celula
– Sunt conectați la nivel apical cu cili vecini prin
intermediul cadherinei 23 si protocadherinei 15
– Conexiunile de la vârf dau rigiditate
– Histologic:
– Doar kinocilul are structura de cil 9+2 microtubuli fără
un rol clar definit
– Stereovil nu sunt cili adevărați, dar au structura
asemănătoare cu aceștia,
– Stereovili conțin actina
– 1-2 canale cationice /stereocil
– 0,2-0,8 microm diametru x 4-10 microm lungime
 Orientarea stereocililor celulelor
vestibulare
• Sacula- • Utricula
– Poziția verticala (in plan – Poziția orizontala (in plan
sagital) transversal)
– kinocilul este îndepărtat de – kinocilul este apropiat de
linia de curbare inversa sau linia de curbare inversa
linia de întoarcere (împarte (împarte macula in doua
macula in doua părți) părți)
 LINIA DE
INTOARCERE
• Cili celulelor vestibulare ciliate
-sunt orientați / polarizați într-o maniera
precisa

• Linia de întoarcere este linia de

tranziție a polarității

• De o parte si de alta a liniei, cilii

celulele sunt orientate precis:

- pentru sacula celulele ciliate au

kinocilul cel mai îndepărtat dintre
stereocili de linia de tranziție si pentru
utricula celulele ciliate au kinocilul cat
mai apropiat
Celulele păroase/ciliate vestibulare
• Endolimfa: produsa de un epiteliu specializat
care este format din celulele vestibulare
întunecate care secreta cantități mari de K 140
mM/l si de asemenea HCO3 30 mM/l si
potențialul electric 0 mV.
• Perilimfa asemănătoare LCR
• Mecanismul de stimulare a celulelor păroase
– Valoarea potențialului de repaus -40 mv
– Canale mecanoreceptor –sunt canale cationice
neselective; conductanța mare
– Deschidere canale de Ca --: mobilizare vezicule cu
docarea acestora la membrana bazala si eliberarea
de mediator (glutamat)
• Stereocili
– In poziție vertical: curent minim de K
– Inclinare in sensul kinocilului creste curentul de K
– Inclinare in sensul invers kinocilului scade curentul de
K
– Răspuns detectabil la inclinare cu 0.5nm
– Răspuns saturat la inclinare cu 150nm (sau un
diametru cil sau 1 gr de deflecție angulara)
Celulele paroase/ciliate
vestibulare
• celulele păroase descarcă
neurotransmițător care
influențează rata de descărcare a
fibrelor vestibulare nervoase
componenta a nervul vestibulo-
cohlear VIII
• Repaus: 100 imp/sec
• Depolarizare >100imp/sec
• Hiperpolarizare < 100 imp/sec
 Detectarea pozitiei capului
• Daca capul este in poziție ridicata
/verticala
– macula utriculei este situata in poziție
orizontala si va detecta mișcările in
plan orizontal:
• Stânga/dreapta
• Înainte/înapoi
– macula saculei este situata in poziție
vertical si va detecta mișcările in plan
vertical:
• Sus/jos
• Înainte/înapoi
• Daca capul este in poziție orizontala
macula saculei este situata in poziție
orizontala si va detecta mișcările in
plan orizontal:
– Stânga/dreapta
– Înainte/înapoi
 Detectarea accelerației liniare
• Deplasarea capului determina o
mișcare a otolitelor in sens opus
datorita densității de 2-3 ori mai
mare decât al lichidului din jur
• Se produce o inclinare o cililor si
secundar o depolarizare respectiv
hiperpolarizare a celulelor Rata de descarcare a fb nerv
păroase (in funcție de tipul de Viteza de deplasare
inclinare: spre kinocil sau invers)
• Inclinarea la 90 de grade de linia
de sensibilitate determina un
răspuns de 10 ori mai slab
• Deplasarea are loc atâta timp cat timp
exista accelerație .
 Canalele semicirculare
• Sunt in număr de trei:
– Anterior: situat anterior si lateral la 41 gr de planul sagital
– Posterior: situat posterior si lateral la 56 gr de planul sagital
– Orizontal: inclinat 25 gr înapoi de planul orizontal (transversal)
 Canalele semicirculare
• Conțin endolimfa
• La nivelul fiecărui duct exista o
porțiune dilatata = ampula
• Organul senzorial ampula = Crista Rotirea capului într-o parte
amputară care este acoperit de o determina excitație ampulei
masa gelatinoasa laxa – cupula canalului semicircular de
• Rotația in planul canalului aceeași parte si inhibiție de
semicircular face ca endolimfa sa parte opusa
se miște “in sens opus” (rămâne
pe loc datorita inerției)
• Toate celule cu par sunt orientate
in aceeași direcție astfel ca rotația
va determina fie hiperpolarizarea
fie depolarizare in funcție de
direcția rotației
 Canalele semicirculare
• Detectarea sensului de rotație a
capului prin poziția pe care o au
canalele si prin organizarea
celulelor cu par de la nivelul
ampulei
• Determinarea accelerației
angulare
– Rotația capului si a ductelor
precum si inerția endolimfei
determina o deplasare a cupulei
in raport cu ampula.
– Se produce o inclinare o cililor
urmata de o depolarizare sau o
hiperpolarizare a celulelor
păroase in funcție de tipul de
inclinare: spre kinocilul respectiv
in sens contrar kilociclului
– Deplasarea are loc atâta timp cat
exista accelerație .
 Reflexul vestibulo-ocular
• La inclinarea capului se
produce o modificare a poziției
ochilor care ar duce la
pierderea imagini
• Pentru menținerea unei
imagini stabile are loc o
mișcare automata a globilor
oculari in sens opus mișcării
capului
• Reflexul include: canale
semicirculare nervul
vestibular  fasciculul medial
longitudinal  nucleii
oculomotori
Analizatorul auditiv
 Caracteristicile sunetului
• Viteza de propagare –prin aer este de 330-340 m/s
• Frecventa sau tonul – muzical îi corespunde înălțimea (măsurată în Hz).
• Intensitatea sau amplitudinea- muzical îi corespunde nivelul de
intensitate sonoră (măsurat în dB).
• Durata - se calculează din momentul impactului pana la dispariția ultimei
vibrații percepute.
• Timbrul sau culoarea - caracteristică unui sunet muzical de a se deosebi
de alte sunete de aceeași înălțime, durata si intensitate.
– Ex: doua sau mai multe instrumente interpretează concomitent același
paragraf. Deși sunt aceleași note, noi putem deosebi diferența dintre un pian si
o chitara chiar daca ele cântă in același timp.
 Frecventa sunetului
• Frecventa vibrațiilor da tonalitatea
sunetului.
• Tonurile pure sunt simple unde
sinusoidale. Acestea sunt rar
întâlnite in realitate de zi cu zi.
• Audiograma tonala limitata
• Tonurile emise in mod uzual de
instrumente, vocea umana sunt un
amestec de sunete cu frecvente
diferite:
– Frecventele cele mai joase
constituie tonalitatea vocii
– Frecventele cele mai înalte
constituie timbrul vocii
Scala fonica psihoacustica
• Un amestec de frecvente fără
legătura intre ele cum ar fi
amplitudinea sau/si periodicitatea
acestora se numește zgomot
 Intensitatea sunetului
• INTENSITATEA - definită prin puterea vibrației pe unitatea de arie cu unitatea W/m2.
• PUTEREA este energia transmisă de unda sonoră într-o secundă și are ca unitate de măsură
wattul - W.
• INTENSITATEA sunetului reprezintă puterea sunetului pe unitatea de suprafață si se măsoară in
wați/m2

• I= putere/arie

• Deoarece variația intensității sunetului (respectiv puterea sunetului) perceput de urechea umana
variază foarte mult (de la 10-12 W/m2 la 106 W/m2) intensitatea se exprima in mod obișnuit ca
logaritmare a raportului dintre intensitatea sunetului si intensitatea sunetul de referință (10-12
W/m2 )
• Majoritatea măsurătorilor de intensitate a sunetului se fac în raport cu o intensitate numită prag
de audibilitate sau 0 iar unitatea utilizată în acest caz este decibelul – dB
Nivelul intensității sunetului (beli)= log IS /IS referință
Nivelul intensității sunetului (dB )= 10x log (IS /IS referință)

Nivelul puterii sunetului (beli) = log putere sunet/putere sunet referință

Nivelele puterii sunetului (dB) = 10 xlog (PutereS/PutereS referinta)
 Puterea sunetului Nivelul de putere al
Sursa de sunet Pac sunetului Lw
watts dB re 10−12 W
Racheta 1,000,000 W 180 dB
Motor turbojet avioane 10,000 W 160 dB
Sirena 1,000 W 150 dB

Concert rock, camioane 100 W 140 dB

Mitraliera 10 W 130 dB
Pic-hammer 1W 120 dB
Trompeta, escavator 0.3 W 115 dB
Latratul cainelui 0.1 W 110 dB
Elicopter 0.01 W 100 dB
Voce tare, plans copil 0.001 W 90 dB
Vorbirea, masina de scris 10−5 W 70 dB
frigider 10−7 W 50 dB
Pragul audibil 10−12 W 0 dB
 Presiunea sunetului
• Nivelul presiuni sunetului in dB (decibel sound pressure
level)
• Intensitatea sunetului = Puterea sunetului /ariE ≈pătratul
presiuni

• Putem caracteriza sunetul fără a tine cont de aria pe care

acționează si de unitatea de timp

• Pentru ca intensitatea sunetului este direct proporțională

cu presiunea2 si aceasta vărează ca si intensitate foarte
mult, presiunea sunetului se exprima ca logaritmare a
raportului dintre pătratul presiunii sunetului si pătratul
presiunii atmosferice
• Nivelul de presiune al sunetului = log (pres2/pres
referinta2)= 2log (pres /pres referinta)
• Nivelul de presiune al sunetului (dB) = 20 log (pres/pres
de referinta-20µP/2000Hz)
 Intensitatea si puterea sunetului
Ex. 1 Presiunea sunetului este de 10 ori mai mare decât cea de referință (px=
10*po= 2 *10-4)
NPS=20 log 10po/po = 20 log 10= 20 Db
Ex 2 Daca doua persoane vorbesc cu un nivel al presiunii sunetelor de 70 dB
suma presiunii sunetelor va avea un nivel:
NPS =70dB= 20*log px/po
Log px/po =3,5 => px/po = 3162 (3.16 *103) => px = 3.16 *103 * 2 * 10-5= 6.3 * 10-2
NPS = 20 log 2*6.3 10-2/(2*10-5) =20 log 6.32 * 103= 20 *3.8 =76 dB
Ex 3 Dublarea intensității sunetului I1= 2I0 => in dB reprezintă o creștere cu
3dB
- sunet de 53 dB  dublare intensitate sunet  noul nivel de intensitate al
sunetului 56dB
- sunet de 97 dB  dublare intensitate sunet  noul nivel de intensitate al
sunetului 100dB

Ecuatia de sumare a nivelului de intensitate al sunetului este

L1 L2 LN
L  10 log( 10 10
 10 10
 ...  10 10
)
Unde L1, L2,…LN, este nivelul sunetului exprimat in decibeli
Presiunea sunetului
Sursa sunetului Presiunea sunetului Nivelul de presiune al sunetului
pascal dB re 20 μPa

Limita superiaoara teoretica pentru un sunet

nedistorsionat intr-un mediu cu presiune de 101,325 Pa 194.0937 dB
o atmosfera

Turboreactor de avion la 30 m 630 Pa 150 dB

Pragul dureros 100 Pa 130 dB

Leziuni ale urechii la expuneri scurte 20 Pa approx. 120 dB

Avion la 100m 6 – 200 Pa 110 – 140 dB

Pick hammer la 1 m 2 Pa approx. 100 dB

Leziuni ale urechii la expunere prelungita 6×10−1 Pa approx. 85 dB

Strada la 10 m 2×10−1 – 6×10−1 Pa 80 – 90 dB

Televizor la 1 metru 2×10−2 Pa approx. 60 dB
Vorbirea normala la 1 metru 2×10−3 – 2×10−2 Pa 40 – 60 dB
Camera linistita 2×10−4 – 6×10−4 Pa 20 – 30 dB
Respiratie calma, fosnetul frunzelor 6×10−5 Pa 10 dB
Pragul auditiv la 1000 Hz 2×10−5 Pa 0 dB
Perceptia sunetelor si psihoacustica
• Psihoacustica
– Studiază relația dintre senzația auditiva respectiv, modul in care
percep sunetele, si parametrii fizici ai sunetului definiți ca
intensitate (putere), durata si frecventa
– Date si modele experimentale pentru codarea auditiva
• Mecanisme de modelarea a sunetelor
– Permit reducerea frecventei datelor dar păstrează distorsiunile
din sunetul auzit
• Mascarea sunetelor
– Frecventele joase si intensitate mare maschează sunetele înalte
– Sunetele puternice maschează sunetele înainte, in timpul si
după expunere
Intensitatea, frecventa si durata sunetului parametrii fizici
 Dimensiunile psihoacustice ale sunetului
• Amplitudinea (tăria) sunetului
– Este in relație cu intensitatea sunetului
– Are o relație non-liniara cu frecventa
sunetelor
– Tăria sunetului este maxima la frecvente
intermediare 500-5000Hz
– Este de asemenea modificata de banda de
frecventa, compoziția spectrala,
conținutul de informații, structura in timp
si durata expunerii sunetului
• Nota muzicala (înălțimea sunetului)
(pitch/nota)
– Frecventele înalte sunt asociate cu
creșterea înălțimii sunetului si respective
frecventele joase sunt asociate cu
scăderea frecventei sunetului
– Ex chitara  440Hz (octava), creșterea cu
o octava (880Hz), scăderea cu o octava Fiecare contur reprezintă sunete percepute egal
vv
220Hz, cu doua octave 110 Hz) v
– STANDARD 440 Hz vv Inalt
vv
v
880Hz
vv
vv
v
440Hz
vv
vv
v
220Hz
v v
v
Jos
v 110Hz
 Dimensiunile psihoacustice ale sunetului
• Timbrul
– Tipare complexe de frecventa
adăugate la frecventa
fundamentala numita si
frecventa de baza
– Frecventele de baza formează
spectru. Pe baza acestui spectru
distingem instrumentele
muzicale
Multiple frecvente fundamentale
dau muzica
Multiple frecvente fundamentale
neasociate dau zgomot
 Undele sonore

• Variază ca frecventa, amplitudine si directie

• Formează tipare sonore rapide si complicate cu
frecvente si amplitudinii diferite
• Decodificarea frecventei si amplitudinii începe
din cohlee si este analizata in SNC
Urechea externa:
* pavilionul urechii: pina, tragus
 favorizează anumite frecvente in detrimentul altor frecvente,
este esențială in detectarea pe verticala a sunetelor

* canalul auditiv extern -2,5 cm

* membrana timpanică
 Urechea medie
-Camera
pneumatizata
-Comunica cu nazo-
faringele pri tuba
acustica (Eustachio)
-Sistem format din:
• 3 oscioare:
ciocanul, nicovala,
scărița
• 2 mușchi: mușchiul
tensor timpani si
mușchiul scăriței
• ligamente care
mențin poziția
oscioarelor
 Urechea medie
• Rolurile urechii medii sunt:
– Asigura corespondența impedanței intre aer si apa prin :
• Scăderea amplitudinii undelor sonore dar cu creșterea forței
acestora de 1,3 ori
• Prin raportul dintre suprafața timpanului si suprafața ferestrei
ovale 55mm2:3,2mm2 =17:1(~20x Boron)
• Forța totala creste de aproximativ 22 de ori (17x1,3)
• Aceasta amplificare a forței face ca sunetele cu frecventa cuprinsa
intre 300 si 3000 Hz sa se transmită in proporție de 50-75%
– Prin contracția mușchilor tensor al timpanului si stapedius
se produce:
• Crestarea rigidității sistemului osicular determinând reducerea
transmisiei sunetelor in special al celor cu frecventa joasa atunci
când acestea au o intensitate foarte mare – reflexul acustic
 Doar 3% din energia
acustica se transmite

Urechea medie

50-75% din energia acustica se transmite

La nivelul urechii medii
Urechea interna
 Cohleea

• Este alcătuită din trei canale

circulare spiralate alăturate
– Scala vestibulara
– Ductul cohlear
– Scala timpanica
• Cele trei canale sunt separate de:
– Membrana Reissner (vestibulara)
– Membrana bazilara
• La nivelul ductului cohlear se afla
organul Corti
• Scala timpanica si vestibulara
conține perilimfa
• Ductul cohlear conține endolimfa
• Scala vestibulara comunica cu
fereastra ovala si cea timpanica cu
fereastra rotunda.
– 35mm lungime si 2,5 ori rotație
Organul Corti
• Este situat in ductul cohlear,
acoperit de membrana tectoriala
• Terminațiile interne
• ale celulelor păroase sunt fixate
de lamina reticulata susținută de
celulele cohleare triunghiulare
• Fibrele bazilare lamina reticulata
si celule păroase formează o
unitate compacta
• Membrana tectoriala este fixata
la nivelul limbului spiral si nu se
poate deplasa iar vârfurile cililor
sunt fixați in aceasta. Astfel,
deplasarea membranei bazilare
împreuna cu celulele ciliate
determina îndoirea stereocililor
 Scala vestibulara si timpanica
– Pereții sunt tapetați de
fibrocite
– conțin perilimfa
asemănătoare LCR (K
scăzut si Na crescut)
– Comunica la vârful cohlei
printr-un spațiu îngust
numit helicotrema
• Perilimfa cohleara
comunica cu perilimfa
vestibulara si cu LCR-ul
prin apeductul cohlear
 Scala medie si
stria vascularis
• Scala vestibulara
– Endolimfa
– Secretata de stria vasculara
• Stria vasculara
– Epiteliul bistratificat
• Celule marginale sau periferice (KCNQ1)
• Celule intermediare (KCNJ10)
– Celule bazale
– Fibrocite - canale de K
• Etape
– Încărcare cu K a celulelor intermediare prin
intermediul fibrocitelor
– Joncțiunile GAP permit trecerea K din fibrocite
in celulele bazale si apoi in celulele intermediare
– Joncțiunile tight dintre celulele bazale separa
lichidul interstițial înalt încărcat pozitiv de
lichidul extracelular
– încărcare cu potasiu si menținerea unui
potențial pozitiv prin eflux de K prin canalele
KCNJ10
– Extragerea K de către celulele periferice
(cotransport Na/K/Cl) si eliberarea in endolimfa
prin canalele KCNQ1
– Joncțiunile tight dintre celulele periferice separa
spațiul interstițial de endolimfa
 Membrana bazilara
• Membrana fibroasa prezinta 20000 -
30000 fibre bazilare sau corzi fixate
printr-un singur capăt la columela
(partea centrala a cohleei)
• Prezinta o elasticitate variabila de la
baza si pana la helicotrema deoarece:
– Lungimea fibrelor creste progresiv -> 0,04
mm la baza pana la 0,5 mm la vf
– diametrul scade de 100 de ori de la baza
spre vf
• Membrana rezonează cu sunete cu
frecvente înalte la baza (corzi groase si
scurte) si cu sunete cu frecvente joase
la vârf (corzi subțiri si lungi)
• Fibrele de la baza sunt aproximativ de
100 de ori mai rigide decât cele de la
vârf
• Undele pătrund prin fereastra
rotunda si determina vibrația
lichidului si a membranei
bazilare
• Aceste unde se deplasează de-a
lungul cohlei.
• Atunci când vibrațiile intra in
rezonanta cu fibrele bazilare se
produce maximul de amplitudine
a membranei si de asemenea
disiparea energiei undei
• Undele cu frecventa joasa, 200Hz
intra in rezonata maxima la
vârful cohlei si deci trebuie sa-o
parcurgă in întregime
• Undele cu frecvente înalta intra
in rezonata la baza cohleei astfel
ca energia acestora se disipează
rapid 8000 Hz
• Undele cu frecventa
intermediara vor intra in
rezonanta cu membrana balizară
intre vf si baza
 High 25 Hz
(8 kHz)

50 Hz
Base Apex

Medium
(2 kHz)
100 Hz

200Hz
Low (200 Hz)

Base Apex 400Hz

800Hz
mechanical
activation

G. v. Bckesy, 1967_[]+ -
electrica!
1600~z ~ I

activity o 10 20 30
Oistance from stapes, mm
o 20 30 40
distance from oval window [mm]
Urechea internă - Organul Corti
Celulele păroasesau ciliate acustice
 Celulele ciliate
• Sunt de doua tipuri:
acustice
– Celulele ciliate sau păroase interne 3500
– Celulele ciliate sau păroase externe 16000
• Au diametrul de 8 microni
• Fac sinapsa cu terminațiile libere ale neuronilor din
ganglionul spiral Corti
• Rolul cel mai important îl au celulelor păroase interne
care au aprox. 90-95% din terminațiile nervoase
• Stereovili care vin in contact cu membrana tenctoria
prezinta canale de K care se deschid sau se închid in
funcție de direcția in care se deplasează aceștia
• Endolimfa are un potențial de + 80 -+100 mV si conține
K in conc. crescuta 140 mEq
• Potențialul endomembranar este de -70 mV
• Diferența de potențial este de 150 mV
• Stimularea celulei păroase  influx de K 
depolarizare influx de Ca  eliberare mediator
(glutamat)
• Celulele păroase externe –prestina (transportor de
anioni)
– Determine modificarea de forma a celulei
– Contracția este f rapida 100microsec
– Nu e dependenta de Ca sau de ATP
 Transductia electrica-Transductie mecanica
(Electromotilitate)

Prestina:
- exprima modificări conformaționale voltaj dependente
- au o densitate mare in membrana celulara 107/celula
- exista sub forma unui tetramer stabil (11nm)
- deși este membra a transportorilor anionici, SLC26, nu pare sa aiba rol in
transportorul anionic
 Consecintele contractiei celulelor
ciliate externe
• Tracționarea suplimentara a membrane bazilare
amplificator cohlear
• Deplasarea endolimfei sub membrana tectoriala 
• Fluxul de endolimfa determina inclinarea stereovililor
celulelor ciliate interne  deschiderea canalelor de
transducție  depolarizare celule ciliate interne 
deschidere canale voltaj dependente creste
concentrația de Ca eliberare vezicule cu glutamat
• NB in timpul deplasări in jos a mb bazilare
hiperpolarizare celulelor ciliate externe  accentuare
mișcare mb bazilare  mobilizare in sens invers al
endolimfei
=>Celulele ciliate externe–rol de amplificator
=>Emisie otoacustica
 Diferențele anatomice intre celulele
păroase interne si externe

Terminatii aferente
Terminații eferente
Terminatii eferente Celula paroasa interna
Terminatii aferente
Celula paroasa externa

Aferente in majoritate 95% fac sinapsa cu celulele

păroase interne (dendrite ale ggl spiral)
Eferentele in majoritate fac sinapsa cu celulele
păroase externe (axoni ai nucleului olivar sup) → From Gelfand (1998)
Asigura focusul auditiv
Determinarea frecventei sunetului
• Teoria localizării:
– Se bazează pe capacitatea membranei bazilare de
a intra in rezonanta cu sunete la distante variabile
in funcție de frecventa acestora. (locul de
codificare)
– Este eficienta pentru sunete cu frecventa mai
mare de 2000 Hz
• Teoria temporala sau a frecventelor
– Sunetele determina rafale de impulsuri nervoase
sincronizate la aceleași frecvente
– Este eficienta pentru frecvente joase (20 -2000 Hz)
Determinarea intensitatii sunetului
• Intensitatea (amplitudinii) sunetului este
decodata prin 3 mecanisme
• Creșterea amplitudini vibrației membranei bazale
cu cat sunetul este mai puternic va determina:
• Deformare mai mare a stereocililor -> creșterea frecventei
impulsurilor – rate de codificare
• Creșterea numărului de celule stimulate -> creșterea
numărului de fibre nervoase stimulate
• Transmiterea de către celulele păroase externe de impulsuri
prin fibre aferente ale nervului cohlear
 Caile de conducere
• Neuron 1 – ganglionul spiral Corti
Nervul VIII
• Neuron 2 – nucleii cohleari dorsali si ventrali (bulb sup)

• Neuron 3 – nucleul olivar superior

– Contralateral (majoritatea)
– Ipsilateral
Lemniscul lateral
+/- nc lemniscului lateral
• Neuron 4 – coliculul inferior

• Neuron 5 – nucleul geniculat

median
Radiatiile auditive
• Cortexul auditiv
 Cortexul auditiv primar
•Este situat in regiunea supra temporală
a girusului temporal superior.
•Răspunde la frecvente sonore unice
Sase harti tonotopice
•Neuronii răspund la intervale scurte de
frecventa ( prin fenomenul de inh
laterala)
•Determina tiparele sonore simple
 Cortexul auditiv de asociatie
• Asociază diferite frecvente sonore
• Asociază sunetele cu informații din alte
regiuni senzoriale
• Determina tiparele sonore tonale sau
secvențele complexe
• Transmit informația către aria Wernicke
(parte a cortexului auditiv situata in
regiunea post a girusului temporal
superior
• Leziuni ale ariei primare :
– Unilateral: hipoacuzie ușoară CL,
pierderea capacitatea de a determina
poziția sursei in spațiu
– Bilateral: hipoacuzie grava
• Leziuni ale ariei secundare:
– Păstrează capacitatea de a auzi si
interpreta tipare sonore simple
– Incapacitatea de a percepe semnificația
cuvintelor (lezarea ariei Wernicke)
 Detectarea directiei sunetelor
• Este inițiat la nivelul nucleilor olivari
superiori:
– Grupul lateral: compara intensitatea
sunetelor percepute de cele doua
canale auditive pentru același sunet
• Se bazează pe diferența de intensitate
interaurala respective diferențele de
intensitate
• Funcționează optim pentru sunete cu
frecventa mare (2-20 KHz)
• Capul determina “umbra sonora)”
pentru sunete cu frecventa înaltjoasaă
 Detectarea direcției sunetelor
– grupul medial (Nc olivar superior medial- Nc OSM) compara întârzierea aceluiași
sunet perceput de cele doua canale auditive, neuronii prezintând aferente ipsi si
contra-laterale (calculul întârzierii interneuronale prin detecție la nivelul a doua
puncte de incidenta).
• Sunetele cu frecventa joasa (<2Hz),au o lungime de unda mare si sunt difractate in jurul capului si
deci nu mai exista modificare de intensitate
• Nucleul are o serie de neuroni fiecare cu un răspuns optim (maximal) la un decalaj specific
Harta spațiala a defazajului interaural
• Circuite neuronale –combina liniile de decalaj cu detectarea coincidentei
• Liniile de decalaj –axonii din neuronii nc cohlear
• Detectori de decalaj - Neuronii din NC OSM (decalaj interaural specific)
• Neuroni din marginea nucleului răspund maximal la intervale mici de timp, iar cei din marginea
opusa la intervale mari
 Detectarea direcției sunetelor in
plan vertical
• Forma urechii externe (pavilioanelor) asigura
diferențierea sunetele care vin din fata
respectiv cel din spate prin modificarea
calității acestora (creșterea intensității
sunetelor când acestea provin din fata)
• Acesta informație (direcția sunetului) este
condusa către cortex posibil pe alte cai decât
cea pentru tonuri.
 Surditatea
• Surditatea nervoasa
– Pentru sunetele cu frecventa
joasa se produce prin expunerea
la zgomote cu frecventa joasa si
intensitate mare
– Pentru toate sunetele:
medicamente toxice:
kanamicina, cloramfenicol
– Nu exista tratament
• Surditatea de transmisie
– Leziuni ale urechii medii:
osteoscleroze, infecții grave
sau/si repetate, anchiloza fetei
scăriței
– Se produce o fibrozare si
calcifiere excesiva a sistemului
tipano-osicular
– Tratament : chirurgical +/-
protezare auditiva
 Funcția vizuala

Fizica optica a vederii

Structurile principale ale
ochiului

Canalul lui Sclera

Schlemm

Reteaua Procesele Retina

trabeculara ciliare
Coroida
Iris
Macula
Pupila Lens Corpul
Corneea
vitros
Camera
anterioara Artera centrala
Discul optic
Camera retiniana
posterioara

Nervul optic

Muschii
ciliari
 Noțiuni de fizică optică

f
∞
1
Distanța focală f = distanța de la lentilă până in pct
f 
 n2  1 1 
unde converg razele de lumină   1  
 n1  R1 R2 
Se numește convergența unei lentile inversul distanței
sale focale:
Unitatea de măsură pentru convergență unei lentile
este dioptria.
Ex: Lentila plan convexa (n1 =1 (1,0003 -- aer), R2=∞)
1 1 1 R1
f lentila    
 n2  1 1  1   1  n2  1
  1   n2  1  0  n2  1 
plan 
convexa
1  R1    R1   R1 
Puterea cornee=1/f=n2-1/R1=1,376-1/7.8*10-4=0,36/0,008=48.2 D
Fata posterioara -5,9 D
Nr de dioptrii =1/f =>
i.e. f = 2m => nr de dpt = 1/2 =0.5

1/f=1/x +1/y
1/f=1/x+1/∞
1/f=1/x

f=
f =f0.25
0.5
= 1mm =>
m=> nr
=>nr de
nrde dpt
dpt==
dedpt 1/0.25
=1/1
1/0.5
=1=2=4
Emetropia

 Focalizarea pe retina a imagini obiectelor aflate la distanta când

mușchiul ciliar este complet relaxat
 Ochiul prezinta un raport corect intre puterea de refracție a
mediilor si lungimea axului
 In mod normal lungimea axului este de aproximativ 21-23 mm
 Puterea de refracție a corneei este de aproximativ 39-44 dioptrii
si a cristalinului de 19-23 dioptrii
ACOMODATIA
 .
S1=∞ => 1/S2=1/f => S2=f
Aceasta poate fi pusa si in
Daca f> ax optic GO = S2> ax optic GO formula"Newtoniană"
Soluție: adiția unei lentile convergente =>
S1=∞ => 1/S2=1/f +1/f’ => f> S2 = ax optic GO Unde x1 = S1 − f si x2 = S2 − f.

f2 f1

Creșterea puterii sistemului de dioptrii se realizează prin

acomodație sau cu lentile convexe
Acomodația
 Capacitatea cristalinului de a-si
modifica puterea de refractie pentru
a asigura o imagine clara atat la
distanta cat si aproape
 Cristalinul are o putere de refractie
la tanar intre 20-34 dioptrii, la adultul
de 40 ani intre 20-23 dioptrii si la
varstnic de 20 – 21 dioptrii
 Pentru realizarea acomodatie
participa:
VEDERE LA DISTANTA
 Cristalinul
 Ligamentul suspensor (20 de
zonule/ligamente)
 Mușchiul ciliar (componenta
circulara este cea mai imp.)

ACOMODARE- VEDERE DE APROAPE

 Acomodația
 REFLEX CONDITIONAT CARE
APARE DUPA VARSTA DE 6 LUNI –
timp necesar dezvoltării funcției RETINA
maculare
 Este realizata prin acțiunea sistemului GGL CILIAR
nervos parasimpatic
 Nc accesor al nv oculomotor comun – II
fibre preganglionare III
 Ggl ciliar – neuron II
 Nervi ciliari scurți – fibre postganglionare
 Sistemul vegetativ simpatic NC EDINGER
WESTFAPHAL
• Primul neuron este situat in hipotalamus
• Al doilea neuron se afla in coarnele CORP
intermediolat ale măduvei spinării la nivel GENICULAT
C8-T2 LAT

• Al treilea neuron se afla in ggl cervical

superior

CORTEX OCCIPITAL
Hipermetropia

 Lipsa vederii la distanta si cu atât mai puțin la aproape când mușchiul ciliar
este complet relaxat, datorita unei insuficiente de convergenta
 Exista un raport anormal intre lungimea axului optic si puterea retractivă a
mediilor: fie un ax scurt, fie o puterea mica a mediilor refractive
 Corecția se realizează cu lentile convexe sau la persoanele tinere prin
acomodație
 Ce reprezintă 1 dioptrie?

+1 dpt
Miopia

 Lipsa vederii la distanta când mușchiul ciliar este complet

relaxat, datorita unui exces de convergenta
 Exista un raport anormal intre lungimea axului optic si puterea
refractivă a mediilor: fie un ax lung, fie o puterea mare a
puterii refractive a mediilor
 Corecția se realizează cu lentile concave

-1 dpt
Astigmatismul

 Viciu de refracție rezultat dintr-o abatere ordonata din punct de

vedere geometric, a dioptriilor, de la forma sferica normala 
corneea devine o calota torică
 Ochiul prezinta doua linii focale perpendiculare intre ele
 Pacientul nu vede bine la aproape si la distanta
 Necesita corecție cu cilindrii pozitivi/negativi

f2
f1
 Acuitate vizuala
 Reprezintă capacitatea Discriminarea vizuala
ochiului de a distinge Spațială
forma, dimensiunea si Minimă perceptibilă
conturul obiectelor Minimă separabilă (AV clinica)
Luminoasă (1%)
 Este puterea de Temporală
discriminare spațiala pe
care ochiul o poate
exercita pentru a vedea
diferite detalii din spațiu
Acuitatea vizuală
 Reprezintă capacitatea
ochiului de a discrimina 2
puncte luminoase distincte
 Este maxima la nivelul
foveei fiind de 1 minut de
arc de cerc si scade de 10
ori la periferie
 Se testează cu ajutorul
optotipului de departe

2µm 25 sec de arc de 1mm

cerc
17mm 10m

1 minut de arc de cerc-- 1.4 mm ? 25 de secunde de arc de cerc --1mm

Acuitatatea vizuala in fotopic si scotopic

Examen FO
 periferie

AV = 1/10

10 x 1’

Celule cu
conuri
Macula (central)

AV=1
Celule
Cu bastonas

Macula Periferie

AV 1/1 1/10

Tip de fotoreceptori Predominant conuri Predominant bastonase

Grosime retina mica O parte din straturi sunt Mare Sunt prezente toate
impinse lateral straturile
Convergenta stimulilor raport con:cel ggl 1:1 Prezenta raport fotoreceptoare:cel
gg de 10:1 pana la 100:1
Presiunea intraoculară

 Valoarea normala = 11-21 mmHg

 Valoarea normala este data de echilibrul dintre cantitatea de

umoare apoasa produsa de corpul ciliar si cantitatea eliminata
producerea umorii apoase:

 La nivelul corpului ciliar –procese ciliare – epiteliul non-pigmentar

 2.0 pana la 2.5 μl × min-1

 Umoarea apoasa este eliminata prin:

 calea trabeculocanaliculară (trabecul canal Schlemm 
vene apoase) – 90%
 calea uveosclerală (prin traversarea fibrelor longitudinale
ciliare) – 10%
 Canalul lui Sclera
Schlemm

Reteaua Procesele Retina

trabeculara ciliare
Coroida
Iris
Macula
Pupila
Corneea Lens Corpul
vitros
Camera
anterioara
Discul optic Artera centrala
Camera retiniana
posterioara

Nervul optic

Muschii
ciliari
Scurgerea normala a umorii apoase
Glaucomul
 Distrugerea progresiva de fibre
nervoase datorita creșterii
presiunii intraoculare (PIO)

Excavatie glaucomatoasa
 Punctul cel mai vulnerabil al
ochiului la creșterea presiunii
intraoculare este capul nervului
optic unde are loc o distruge a
fibrelor nervoase datorita a 2
mecanisme: mecanic si ischemic

 Mecanismul creșterii PIO:

 creșterea producției (foarte rar),
 scăderea eliminării de umoare Aspect normal al fundului de ochi
apoasa (frecvent)
Glaucomul rezultate prin scăderea eliminării
umorii apoase

Scurgerea apoasa prin ambele cai este diminuata

Funcția retinei si căile optice Functia vizuala
Structura retinei lumina

 De la epiteliul pigmentar către

suprafața avem următoarele
straturi:
1. Membrana limitanta interna
2. Stratul fibrelor nervoase
3. Stratul celulelor ganglionare
4. Stratul plexiform intern
5. Stratul nuclear intern
6. Stratul plexiform extern
7. Stratul nuclear extern
8. Membrana limitanta externa
9. Stratul conurilor si bastonașelor
10. Stratul pigmentar
Semnale vizuale
 Pigment 2µm
epithelium
~
rod
leoo.
RQ(j
Photo-
receptor
outer
segments -( /)
.:::t:.
(/)
"C
disk- - - cone
Outer
8o
.,-
nuclear
l
cytoplasm
layer .........

~
.g } Outer
5 plexiform
~ layer
e
.g
.5
lnner
nuclear
layer

lnner
plexiform
}
layer

Ganglion
oelllayer

- To optic nerve
Nerve
fiber layer synapse

~-------fi Light
Lumina trebuie sa treaca prin toate straturile inainte de ajunge
la fotoreceptori

lumina
Synapses
Organizarea celulara a retinei

Intregare sinaptica
Celulele cu conuri si bastonase..
Epiteliul pigmentar absoarbe
lumina si reduce reflexia
creând o camera obscura

Discurile fotoreceptorilor
sunt locul transducției

Procesul de
transducție este
mediat de pigmenții
fotosensibili -
rodopsina
Celulele cu conuri si bastonase
 Raportul dintre celule cu bastonașe si celulele cu conuri este de 20:1
 Celulele cu bastonașe
 Conțin o singura substanța fotosensibila numita rodopsina
 Au o sensibilitate crescuta la lumina si sunt responsabile de vederea
scotopică, monocromatică
 Sunt situate la periferie si absente in fovee; frecventa lor descrește de la
periferie spre macula
 Exista o convergenta de 100:1 (bastonașe: celule ganglionare) in
periferie si mai mica spre macula
 Celulele cu conuri
 Sunt de trei tipuri fiecare tip având un pigment fotosensibil pentru culorile
verde M, roșu L, albastru S
 Sunt responsabile de vederea fotopică, cromatica
 Prezinta o densitate scăzută in periferie numărul lor crescând spre
macula, iar in fovee se găsesc numai conuri L si M
 Convergența este mai mica decât pentru celulele cu bastonașe iar in
fovee raportul este de 1:1 (conuri: celule ganglionare)
 Celulele fotoreceptoare
• Fotoreceptor:
– Influx de Na/Ca in segmental extern
– Eflux de K in segmentul intern
• Constanta a ionilor intracelular este data de:
– Pompa Na/K
– Antiportul Na/Ca
• Celula este depolarizata in întuneric -40mV
– In întuneric GMPc crescut  Influx de Na/Ca in
segmental extern prin canale controlate de GMPc
(CNG)
– Constituent activ Guanilil ciclaza -> GTP  GMPc
• Celula este hiperpolarizata in lumina –
– Rodopsina (opsina + 11-cis retinal) = RCPG
– Transducina = Proteina GTP (αβγ)
– Transducina activata (α-GTP) Fosfodiesteraza
– Fosfodieteraza  GMPc -> 5’GMP
– Bastonașe –răspuns variabil 1-1000 fotoni
 Cascada intracelulara a bastonaselor
Energie luminoasa
cand rodopsina este activata
Rodopsina Batorodopsina
(n sec)
700 x Transducina

Lumirodopsina
µ sec

N x fosfodiesteraze
Metarodosina I
(m sec)

Metarodosina II
Scade GMPc (sec)
cu ~1400
(RODOPSINA
opsina ACTIVATA)
Inchiderea canalelor de Na Rodopsin
II-cis-retinal Retinal izomeraza all-trans-retinal kinaza
Rodopsina
HIPERPOLARIZAREA CELULELOR CU BASTONASE fosforilata
II-cis-retinol all-trans-retinol
Arrestina
Vit A
Scade eliberarea de glutamat la nivelul sinapsei Rodopsina
inactiva
Fototransductia

Rodopsina raspunde optim la

lumina cu lungimea de
unda de 496 nm
Cascada intracelulara de semnalizare a
fotoreceptorilor
• Cascada intracelulara
– Transducina = RCPG / α  fosfodiesteraza
– Fosfodiesteraza  GMPc -> 5’GMP
– Închiderea canalelor CNG  HIPERPOLARIZARE
– 1 foton 700 molecule transducina (~100ms) fosfodiesteraze
hidroliza 1400 molecule GMPc închidere 230 (8% din 11000) 
scădere curent cu 2% (0,66pA)

• Canalele CNG a fotoreceptorilor

– cationice neselective Na(~90%)/Ca (~10%)
– Curent de 3fA/canal, 33 pA/11000 canale
– Zgomot/Semnal_1_foton =închiderea/deschiderea aleatorie a unui
canal = 3fA/0,66pA=0,003pA/0,66pA
– Celulele cu con au raspunsul mai mic de 1/50 din valoarea celulelor cu
bastonașe
Signal Transmission in the Retina
 Adaptarea la intuneric
Sensibilitatea la lumina creste in scotopic
Mecanisme implicate
Apertura irisului (pupila) 16X
Adaptarea conurilor (10 min)
Adaptarea bastonașelor (30 min)/15000b/c
Nivelul intracellular de Ca++
Întuneric/cGMP ↑/conc Ca↑ prin pătrunderea prin
canalele neselec ve cGMP → s mulează
fosfodiesterazele si inh GC → previne ↑ exagerata a
cGMP
Inhibiția laterala – rolul
celulelor orizontale
lumina intuneric
 Este importanta in toate
sistemele vizuale
 Asigura creșterea
inhibitie
contrastului vizual excitatie
 Conexiunea laterala prin
intermediul celulelor
orizontale susține inhibiția
laterala (GABA)
 O inhibiție laterala
suplimentara este asigurata
de celulele amacrine
Hermann Grid
Celulele ganglionare
 1.000.000 celule ganglionare 100.000.000 bastonașe si
3.000.000 conuri (fotoreceptori>100.000.000)

 Exista trei tipuri de celule ganglionare de releu

 Celule W constituie 40% din celulele ganglionare, transmit

semnalul vizual de la celulele cu bastonașe si sunt implicate in
vederea scotopică

 Celulele X reprezintă 55% din total, transmit semnalul vizual de

la celulele cu conuri si asigura vederea fotopica, colorata.

 Celule Y reprezintă 5% din total dendritele se răspândesc pe

câmpuri foarte largi si răspund la mișcări rapide sau schimbări
rapide ale intensității luminii având funcție de avertizare si
determina mișcarea ochilor spre stimulul luminos.
 Excitația celulelor ganglionare
 Celulele ganglionare descarcă in mod spontan potențiale de acțiune

 Axonii celulelor ganglionare transmit semnalele vizuale pe calea

potențialelor de acțiune

 Chiar daca nu sunt stimulate celulele ganglionare descarcă

impulsuri cu o frecventa de 5 – 40 /sec

 Modificările de intensitate a luminii determina modificarea ratei

impulsurilor la deschidere (on) sau închiderea(off) unui spot luminos:

 Deschiderea luminii: răspuns on-off

 Închiderea luminii: răspuns off-on

on off

excitatie

Inhibitie laterala
 Celula ganglionara intrinsec
fotosensibila
• Conține un pigment asemănător rodopsinei numit melanopsina cu maxim
de absorbție in spectrul albastru (475nm)
• Se depolarizează la lumina când intensitatea acesteia este sufficient de
puternica cu generarea unui PA
• Cascada intracelulara cuprinde: melanopsina RCPG  PLC/IP3/DAG
TRP influx de cationi depolarizare
• Este capabila sa răspundă la lumina in absenta stimulilor oferiți de
fotoreceptori,
• Are un răspuns lent
• Este implicata in mai multe funcții nelegate de imagini ale sistemului visual
– Formare de non-imagini
– Ritm circadian
– Reflex pupilar
– Inhiba producția de melatonina
 Vederea cromatica
 Celulele cu conuri sunt responsabile pentru
vederea colorata.

 Celulele cu conuri conțin fotopigmenți

asemănători rodopsinei care răspund optim la o
anumita valoare a lungimii de unda a luminii:
a) albastru (absorbție maxima 420nm ~ violet)
b) verde (absorbție maxima 530nm ~ galben-
verde)
c) roșu (absorbție maxima 560nm ~ galben rosu)
 96% aminoacizi opsinei R/V si 44% A/R-V
Vederea cromatica

 Exista doua teorii care încearcă sa explice

vederea colorata:

a) Teoria tricromatica;

b) Teoria Hering sau teoria culorilor oponente galben-

albastru.
Absorția luminii de catre
pigmentii vizuali
Toți cei trei pigmenți sunt necesari
pentru vederea cromatica corecta.
Este necesar minim doi pigmenți
pentru vederea cromatica
Vederea tricromată se întâlnește
la 90% din populație prin
utilizarea în proporții apropiate
de roșu, verde, albastru.
Discromatopsia este data de absenta
unui dintre pigmenți, totuși individul
vede aproape toate culorile utilizând
doar doi pigmenți.
Absenta pigmentului roșu
protanopie
Absenta pigmentului verde daltonism
deuteranopie
Absenta pigmentului albastru →
tritanopie.
Vederea monocromată implica
prezenta unui singur tip de
pigment al conurilor si este
foarte rara.
 Teoria tricromatică
 Se bazează pe posibilitatea percepție tuturor nuanțelor culorilor
prin amestecarea in diferite combinații ale celor trei culori
fundamentale
 Excitația diferita a celor trei tipuri de conuri
 Intensitate excitație fiecărui pigment este comparata de către
creier
 Exemple: albastru verde galben rosu
 Portocaliu = 99 : 42 : 00
 Verde = 31 : 67 : 36
 Albastru = 0 : 0 : 97
 Galben = 83 : 83 : 0
Teoria culorilor complementare
galben-albastru
 Propune existenta unui
proces neurologic care
considera culorile a fi opuse
 Culoarea albastra este
opusa culorii galbene (R-V)
 Culoarea roșie este opusa
culorii verzi
 Culoarea alba este opusa
culorii negre
 Cele doua teorii constituie
baza vederii colorate
The Opponent-Process Model of Human Color Vision
S M L

I
Luminance
Channel

Blue-Yellow
Opponent
Channel

....------=~ Red-Green
Opponent
Channel

s M L
 Căile vizuale
Reflexul fotomotor pupilar
• Când cantitatea de lumina
care pătrunde in ochi este
prea mare, pupila se
micșorează ajustând astfel
cantitatea de lumina care
pătrunde in ochi obținându-se
o vedere clara atât in mediu
luminat cat si întunecat.
• Este un reflex rapid care
modifica diametrul pupilar de
la 1,5 mm in lumina puternica
pana la 8 mm in întuneric
• Determina creșterea
profunzimii câmpului vizual in Fibre
corticofuge
lumina puternica prin
îngustarea fasciculului de
lumina care ajunge la retina
• Cantitatea de lumina creste
de 16 ori in midriaza Fibre pentru RFM
Si pentru reflexul de fixare
• RFM direct/consensual pe un obiect
 Cortexul vizual
 Cortexul vizual primar
 Ocupa aria fisurii calcarine si se extinde către polul occipital

 Semnalele din macula au proiecție in apropierea polului occipital

 Semnalele din retina periferica se proiectează in cercuri concentrice anterior

de pol

 Structura: coloane neuronale cu diametru de 30-50 nm conținând fiecare peste

1000 de neuroni, semnalele vizuale ajungând in stratul 4 si de aici urca spre
straturile 1, 2, 3 cu răspândire laterala pe distante scurte, fie coboară in
straturile 5, 6 cu răspândire laterala pe distante mari

 Picăturile de culoare = zone aflate intre coloanele primare, primesc semnale

laterale si răspund specific la semnalele de culoare

 Arii corticale secundare

 Situate anterior superior si inferior de cortexul primar vizual

 Analiza si interpretarea imaginilor:

Nv IV
Mișcările
oculare
Inervația musculaturii
extrinseci a globului ocular
este asigurata de nv 3, 4, 6,
Nv VI
Interconexiunile dintre cei trei nuclei ai
nv 3, 4, 6 se realizează prin intermediul
fasciculului longitudinal medial

Mișcările voluntare sunt asigurate de

arii din lobul frontal prin tracturile
fronto-tectale

Mișcările involuntare de fixație sunt

controlate de arii secundare din lobul
occipital prin tracturile occipitotectal si
occipitocolicular

De la nucleii pretectali si coliculari sup

pornesc semnale prin fasciculul longitudinal
median spre nucleii nervilor 3, 4, 6.
SENSIBILITATEA DUREROASA
 • Energia este informativa la
Sensibilitatea dureroasa
valori scăzute si moderate.
• Energia excesiva, la
intensități mari este
distructiva si determina
durere.
• Scopul durerii este de a
evita situațiile potențial
nocive
 Ce este durerea?
• “o experiența senzoriala si emoționala
neplăcuta asociata cu o leziune tisulara
prezenta sau potențiala, sau descrisa in
termeni ca dauna.”

– International Association for the Study of Pain

 Receptorii pentru durere
• Mecanoreceptori-implicati in detectarea presiunilor crescute
realizate asupra pielii cum ar fi cele exercitate de obiecte ascuțite.
– Nu răspund la atingeri ușoare
– Mediază durerea
• resimțită la nivelul tegumentului cauzata de presiune puternica, ciupitura sau
strivire
• din mușchii scheletici sau netezi implicați in contracții sau întinderi excesive
– Cei mai mulți pot răspunde si la temperaturi crescute(T > 45 °C)

• Receptori termici -terminații nervoase pentru cald prezinta canale

pentru detecția nocicepție pentru cald TRPV1 si TRPV2 si de
asemenea pentru rece TRPA1 si TRPM8.

• Chemoreceptori răspund la o varietate larga de substanțe dintre care

cele mai importante sunt concentrația protonilor (pH), concentrația
ionilor de K, histamina, bradikinina.

• Polimodali - sunt terminații nervoase care răspund la mai multe tipuri

de energie mecanica , chimica sau termica.
 Etapele durerii

• Prin lezarea
tegumentului se
produce distrucție
tisulara si inflamație.
 Hiperalgia primara
• Distrugerea tegumentului produce într-o prima etapa o
durere acuta care induce si o sensibilizare la stimuli locali
cu un răspuns puternic nociceptiv.
• Sensibilizare locala care apare imediat după acțiunea
stimulului se numește hiperalgie primara. Stimuli dureroși
care acționează in aria lezata sau imediat in vecinătatea
acesteia produc durere intensa.
– Cauza este explicata de fenomenul de facilitare care se produce
in coarnele posterioare ale măduvei spinării:
– Stimuli banali de (intensitate joasa) care acționează in zona
dureroasa sau adiacent de acesta vor stimula acești neuroni
facilitați
Stimuli tactili sau termici slabi care acționează in zona dureroasa
asupra neuronilor facilitați pot provoca un răspuns puternic care
este evocat la nivel central ca o durere intensa (hiperalgie
primara).
 Hiperalgia secundara
• Inflamația
– este raspunsul local celular asociat cu un răspuns nervos si răspuns al sistemului imun la
distrucția tisulara.
– Se eliberează o serie de factori inflamatori
• Neurotransmițători: glutamat, serotonina, adenozina, ATP
• Peptide: Bradikinina, substanța P
• Produși ai metabolismului acidului arahidonic prostaglandine, leucotriene
• Amine: histamina eliberata de mastocite
• Alte substanțe: proteaze, cytokine, chemochine, factori neurotrofici, H, K
– vasodilatație locala (urmata de roșeața, căldură si tumefiere (edem) local, si
• durere
Acest răspuns apare la 20 minute de leziunea inițiala.
• -Reflexul de axon
• stimularea terminațiilor nervoase din tegument – in special terminații polimodale
• Exista ramuri desprinse din fibrele aferente (terminațiile senzitive au o structura
similara axonilor) care acționează local-> descarcă subst. P
• răspuns produs de bucla de întoarcere desprinsa din fibra senzitiva stimulata se
numește reflex de axon.
– Substanța P , Neurokinina A, Calcitonin gene related peptid
• acțiune prelungita care amplifica inflamația: creste permeabilitatea vaselor, degranularea mastocitelor,
scăderea pragului pentru durere a terminațiilor nervoase învecinate.
• Prin scăderea pragului pentru durere a terminațiilor nervoase poate apare senzație dureroasa si la stimuli
mecanici care in mod uzual nu determina durere.
• Celulele distruse in aceasta etapa
 Hiperalgia secundara
Mediatorii inflamației:
– Acționează asupra receptorilor durerii
• Bradikinina,
• Histamina,
• Substanța P
– Modulează activitatea receptorilor durerii:
• NGF (factorul de creștere nervoasa)TRPV1
– Combinarea efectelor directe cu cele modulatorii
• TNFα
substanţa P(SP), neurokinina A(NKA) şi “calcitonin gene related pepide” (CGRP)
 NOCICEPTIA

• este condusa prin fibre mielinice si amielinice.  Neuronii senzitivi

pseudounipolari din rădăcina dorsala fac sinapsa cu neuroni din
coarnele posterioare ale măduvei spinării. Nocicepția poate fi
descrisa ca doua mari tipuri:

• - durerea acuta, rapida, care urmează după stimularea

mecanoreceptorilor ( ciupire, înțepătura sau strivire) dar si altor
tipuri de receptori (termici). Este rapid condusa prin calea neo
spinotalamica si este bine localizata.

• -durerea surda, lenta, care urmează după stimularea

termoreceptorilor, receptorilor polimodali si receptorilor viscerali
pentru durere. Este lent condusa prin calea paleo spinotalamica si
este slab localizata.
 Durerea acuta

• Condusa predominant prin fibre

mielinizate lente.
• Primul Neuronul senzitiv situat
din rădăcina dorsala face
sinapsa cu neuronii din lamina I
din cornul dorsal din măduva
spinării. – N1 descarcă glutamat
-> depolarizare rapida si scurta
a neuronilor 2 din coarnele.
• Axonii neuronilor 2 decuseaza si
trec in cordoanele laterale
formând fascicolul spinotalamic Sinapsa
lateral glutamatergica

• In nc ventromedial talamic se
afla al treilea neuron. Axonii se
proiecteaza in aria somestezică
din girusul postcentral.
 Conducerea stimulului dureros
– Fibre slab
mielinizate Aδ si C
• Aδ – mediază
durerea acuta,
ascuțită
• C –durerea
persistenta
– Canal Nav1.7
Stimulare excesiva –
glutamat – receptor
de glutamat:
– NMDA (N-methyl-
D-aspartate),
– AMPA (α-amino-3-
hydroxyl-5-methyl-
4-isoxazole-
propionate)/p325
Potențarea pe termen lung a
semnalului dureros
 Durerea lenta
• condusa prin fibrele lente amielinice si mai puțin prin
fibre mielinice.
• N1 fac sinapsa in lamina II si III (substanța gelatinoasa)
cu neuronul 2 al caii. N1 descarcă diferite peptide
dintre care cea mai importantă este substanța P.
Acțiunea este lenta si de lunga durata secunde -minute.
• stimulul parcurge mai mulți neuroni intermediari din
coarnele dorsale si apoi ajunge la neuronii din lamina V.
• Axonii acestora neuroni decuseaza si formează
fascicolul spinotalamic anterior.
• Doar o treime din aferentele sistemului vechi de
conducere se proiectează direct in nucleii intra laminari
si ventrolaterali.
• Fibrele din neuronii din lamina V se proiectează si in
alte trei principale arii:
– nucleii reticulari din TC
– aria tectală mezencefalică
– aria gri periapeductala (din jurul apeductului Sylvius)
• Aceste arii pot proiecta fibre scurte spre nucleii talamici
 Nucleii talamici
Proiectează fibre spre diferite arii:
• Ventrolateral si ventromedial —> Cortex senzitiv-
localizarea durerii
• Ventromedial —> Cortexul insular posterior --in
realizarea senzației dureroase, integrare senzoriala si
alerta
• Dorsomedial —> girusul cingulat in partea anterioara --
reacția emoționala determinata de durere, memorare
si creșterea atenției
Hipotalamus si cortexul limbic -- raspunsul visceral la
durere ( reacție adrenergica, etc) si memoria subiectiva
a durerii
 Relația cortex -durere
• Stimularea electrica a cortexul cerebral produce
durere acuta de intensitate moderata.
• Cortexul este implicat mai degrabă in
interpretarea calității dureri si localizării acesteia
• Centrii inferiori din TC, talamici si din nc.
subcorticali sunt puternic implicați in senzația
dureroasa intensa, in reacția emoționala si
vegetativa.
• Durerea întărește memorarea evenimentelor
concomitente si reacția emoționala.
Nocicepția

Implicația inflamației in nocicepție

 Sisteme de modulare a durerii
• Măduva spinării prezinta circuite care
acționează ca o “poarta” pentru nociceptie
• Teoria actuala de control a durerii este de a
modifica gradul de excitabilitate a neuronilor
din coarnele dorsale ale măduvei spinării
(locul de intrare al aferentelor nocicepție pe
calea rădăcinii dorsale a nervilor spinali).
 Mecanismul periferic de modulare a
durerii
• Stimularea prin fibrele rapide
mielinice Aα si Aβ, N1 activează
circuite inhibitoare MS mediate
de GABA si glicina determina
inhibarea neuronilor de releu din
coarnele dorsale ale măduvei
spinării.
• Prin stimularea tegumentului
învecinat zonei dureroase prin
manevre simple, frecare sau
scărpinare se poate obține o
scădere a senzației dureroase.
• Pe baza acestui mecanism
durerea este diminuata in cazul
fiziokinetoterapie sau
acupuncturii.
 Mecanismul central de supresie al
durerii
• Atunci când gradul de
activare ale SNC atinge un
nivel maxim de alerta se
activează sistemul de
control al durerii:
– - substanța gri
periapeductala si arii peri-
ventriculare ale
mezencefalului
– - nucleul rafeul magnus
localizat in porțiunea
inferioara a punții si
porțiunea superioara a
măduvei spinării.
-- poate suprima sau
reduce durerea condusa de
N1 din rădăcinile dorsale ale
nervilor spinali prin scăderea
excitabilității neuronului 2.
 Mecanismul central de supresie al
durerii
• Neuronii sistem de control prezinta
fibre descendente care descarcă in
coarnele anterioare mai multe tipuri
de mediatori:
– substanțe opiacee: enkefaline si
endorfine: (leucin-enkefalina Tyr-Gly-
Gly-Phe-Leu-OH), metionin-enkefalina (
NEURONII OPIOIZI Tyr-Gly-Gly-Phe-Met-OH), beta-
INHIBA NEURONII endorfina ( Tyr-Gly-Gly-Phe-[26
GABA CARE aminoacizi]-OH) dinorfina ( Tyr-Gly-Gly-
CONTROLEAZA Phe-[13 aminoacizi]-OH). Toți acești
RATA DE mediatori inhiba neuronii din lamina
DESCARCARE A gelatinoasa.
NEURONILOR • Acțiune presinaptică : scade
SEROTONINERGICI conductanța pentru Ca cu scăderea
IN MADUVA
eliberării de neurotransmițători
SPINARII • Acțiune postsinaptice prin activarea
receptorilor opioide μ determina
creșterea conductanței de K rezultând
un PPSI
– serotonina,
 Durerea viscerala
• - contracția excesiva a musculaturii organelor
cavitare(spasm)Apare ischemie locala celulele pierd o parte din
ioni si in lipsa unui metabolism aerobic generează cantități
importante de acid lactic creste concentrația de K, H , adenozina,
bradikinina si histamina care stimulează terminațiile libere ale
durerii din aceste organe.
• - contactul cu substanțe chimice. Ulcerul gastric sau duodenal
poate sa perforeze complet peretele digestiv si permite conținutului
gastric sau duodenal sa pătrundă in peritoneu cu iritarea acestuia.
– conținutul iritativ in cavitatea peritoneala : vezica biliara, apendice,
colon, vezica urinara.
• -ischemia viscerala determina o durere extrem de vie -Infarctul
visceral
• - Alte mecanisme: tensionarea capsulei organelor parenchimatoase
(ficat), iritarea foitelor viscerale: pleura, pericardul, peritoneul,
iritarea meningelui.
 Durerea referata
• Resimțirea durerii le distanta de locul
producerii se numește durere referata.

• Durerea referata apare frecvent in

durerea viscerala. Percepția durerii la
distanta implica doua mecanisme:
– Încrucișarea semnalului nervos in
coarnele posterioare ale măduvei spinării
• preluarea stimulului dureros visceral de
neuronii care conduc durerea somestezică
se generează o senzație localizata la
suprafața pielii dar slab localizata.
• Localizarea durerii se împrăștie la o
suprafața mare (ex. un segment de
membru).
– Originea embrionara a organelor viscerale
 Durerea referata
• Durerea se resimte in regiunea de origine embrionara a
organelor viscerale si nu locul actual al acestora.
• Originea embrionara si localizarea reala a viscerelor
este diferita. Multe organe viscerale își au originea in
segmente superioare locului actual de localizare.
– cordul -- origine in segmentele embrionare cervico-
toracice (C3-T5)
– stomac -- origine in segmentul embrionar toracic (T9)
– duoden, intestin subțire - origine in segmente embrionare
-toracice (T9-T11)
– pulmon -- segmente cervico-toracice embrionare
– apendice-- origine in segmentul embrionar toracic (T10)
 Durerea viscerala
• durerea din suferința apendicelui este transmisa spre
segmentul toracic T9-T10 si resimțită ca o durere
periombilicala sub forma de crampa.
• Daca inflamația apendicelui creste induce si inflamația
peritoneului învecinat -- durere corespunzătoare
segmentului L1 –porțiunea inferioara a abdomenului si
regiunea inghinala.
•
• Localizarea durerii viscerale este mult mai dificila si poate
conduce la interpretări eronate astfel ca o cunoaștere a
originii embrionare a organelor interne precum si
modalitatea in care poate induce durere este foarte
importanta in activitatea de medic.
SNA
 Organizarea sistemului nervos

Sistemul nervos central Sistemul nervos periferic

Sistemul nervos autonom Sistemul nervos somatic

Ach-rec N
Sistemul enteric Simpatic Parasimpatic

Neuroni postggl Ach-rec M, N Alti neurotransmitatori

MSR

Norepinefrina Ach Alti mediatori 80% Epinefrina 20% Norepinefrina

 SNV

Simpatic Parasimpatic

Origine toraco- Raspuns Origine cranio – Raspuns specific

lombara 1. in conditii de stres – sacrata Nv Digestie, somn,
T1-T12 si L1-L3 generalizat 3,7,9,10 si S1-S2 mictiune
2. in conditii bazale
Distributie Efect anabolic
specific –
localizata (pentru Conservarea
antagonizarea
fiecare sistem energiei
parasimpaticului
separat)

Distributie larga Creste catabolismul

 Autonomie

Sympathelic
pregangllonic Effectors: glands, cardiac
Spinal cord neuron Autonomie musele (ln the heart). and
(myelinaled) ganglion smooth musele (e.g. in the
urinary bladder)

Adrenal cortex
Chromaffin call

Sympathetic Blood vessel

Spinal cord preganglionic Adrenal medulla
neuron
(myelinated)

ACh

Spinal cord Parasympathetic Autonomie Parasympathetic

Effectors.: glands, cardiac
preganglionic ganglion postganglionic
musele (in the heart), and
neuron neuron
smoolh musele (e.g. in the
(myelinated) (unmyelinated)
urinary bladder)
(b) Autonomie nervous system
 Neuronii pre si post ganglionari
• Sinapsele intre neuronii • Receptori principali din
pre si postganglionare țesuturile țintă:
simpatici sau – adrenergici (NA) pentru
parasimpatici sunt SNV simpatic
sinapse colinergice – Muscarinici (Ach) pentru
– la nivelul postsinaptic SNV parasimpatic
neuronii postggl exprima
rec N2 ionotropici (diferiți
de rec N1 din placa
neuromusculara) –PPSE
unice sau multiple
– Tot la acest nivel in
segmental postsinaptic
întâlnim receptori M
Curentul M
• Este larg răspândit in diferite
organe, CNS, ganglioni nervoși
• Este un curent de K (eflux) care
determina hiperpolarizarea
celulei.
• Este in mod obișnuit inhibat prin
stimularea receptorilor muscari
nici.

• Stimularea receptorilor
muscarinici(M)  scade
curentul de K prin canalul de K
modifica potențialul membranar
(creste excitabilitatea)–
modulează excitabilitatea celulei
• Stimularea receptorilor nicotinici
determina potențialul de
acțiune.
Relatia dintre simpatic si parasimpatic
• Reciproca sau antagonista
- Simpaticul stimuleaza si parasimpaticul inhiba
- Ex frecventa cardiaca
- Parasimpaticul stimuleaza si simpaticul inhiba
- Ex motilitatea gastro-intestinala
• Complemetara
– defecatie, mictiune,
- Simpaticul pentru umplere
- Parasimpaticul pentru golire
- Erectie (PS)- Ejaculare (S)
Structura componentei simpatice a
SNV
SNV Simpatic
Sistemul simpatic este
componenta vegetativa a
sistemului nervos
periferic prin care se
realizeaza controlul
visceral pentru a pregati
organismul in a raspunde
rapid si corespunzator la
o activitate musculara
intensa sau la o situatie
de stres, raspuns adesea
numit reactie de lupta sau
fuga.
Lupta sau fugi

• Midriaza
• Vasoconstrictie mucoasei
si decongestia (scade
secretia nazala)
• Sudoratie
• Creste frecventa cardiaca
• Vasoconstrictie
• Creste presiunea arteriala
• Scade motilitatea tractului
GI
• Contractia sfincterelor
• Creste tonusul muscular
 Eferentele vegetative simpatice
-neuronii vegetativi din MS din coarnele Fibrele preganglionare
laterale T1-L3 simpatice in lantul
 Fibre slab mielinizate radacina anterioara paravertebral:
a nervilor spinali ramura comunicanta - fac sinapsa cu neuronii
din ggl paravertebral
alba lant simpatic paravertebral: - urca sau coboara prin
• Ggl simpatici paravertebrali: lantul paravertebral si fac
– 3 cervicali sinapsa in ggl
• superior (fuziune ggl C1-C4): neuroni postggl asigura - traversarea lantului ggl
inervația simpatica a capului, spre ggl simpatic
•
•
mijlociu (fuziune ggl C5-C6) si
inferior (fuziune ggl C7-C8 dar poate fuziona si cu T1 cu
prevertebral :
formarea ggl stelat): inervația inimii, plămânilor si - formeaza Nervi splahnici
bronhiilor, (marele si micul splahnic-
– 11 sau 12 toracali toracal si nervi splahnici
lombari)
– 4 sau 5 lombar, - Se termina in MSR (
Inervare intr-o maniera segmentara
– 4 sau 5 sacrali cellule cromafine –
– 1 coccigian. receptori colinergici
nicotinici si descarca
direct in sange
Adrenalina)
 Neuroni
postganglionari
După realizarea sinapsei fibrelor
preggl cu neuronii postggl din
lanțul simpatic paravertebral:
- fibre amielinice  ramura
comunicanta cenușie  nervii
spinali  piele si vase de sânge
- fibre amielinice  ramuri
periarteriale in regiunea
cefalica:
• dilatator pupilar  midriaza
• pielea fetei  sudoratie
• m Muller (ridicător al pleoapei)
 mărirea fantei palpebrale
• vasodilatație  roșeața
- fibre amielinice  nervi
simpatici inervează inima si
plămânii
 Nervii splahnici
• O parte din fibrele preganglionare traversează lanțul simpatic si formează
nervii splahnici sau se termina in MSR. Acești nervi ajung in ganglionii
preaortic(celiac, mezenteric superior, mezenteric inferior si hipogastric) .
• Fibrele fac sinapsa cu neuroni postganglionari
• Fibrele postganglionare formează plexul celiac, mezenteric superior si inferior
si hipogastric
• Inervează organele interne din abdomen si pelvis
• T5-T9 –marele nerv splahnic -- ggl celiac- (stomac, ficat, vezica biliara,
pancreas)
• T5-T9 si T10-micul nerv splahnic -- ggl mezenteric superior marele (splina,
rinichi, si intestinul subțire)
• T10-T11 si L1-L4- nervi splahnici lombari:
– ganglionul mezenteric inferior-- vasele de sânge si colon porțiune
proximala)
– hipogastric -- colon porțiunea transversă pana la rect, organe genitale si
vezica

Copyright 2009, John Wiley & Sons, Inc.

 SNV - Simpatic
ochi Glanda lacrimala

Mucoasa nazala
Ganglionul Ganglioni lantului simpatic
cervical
superior Vase de sange si piele(mm erectori
Ganglionul ai firului de par, glandele sudoripare)
cervical Glandele salivare
mijlociu Inima
Ganglionul
cervical
T1 inferior Plexurile pulmonare si cardiace Plaman- bronhii si bronhiole

Marele nerv splahnic

Micul nerv splahnic Ficat si vezica biliara

Ganglionul celiac
Stomac
L2
Ganglion
Ramurile mesenteric Splina
comunicante superior
albe MSR
Plexul Rinichi
Ao
Nervi Intestinul subtire
Ganglionul
splahnici Mezentericâ
lombari inferior Intestinul gros

Rect
Plexul
hipogastric
Organele genitale si vezica

Human Anatomy and Physiology, 7e Copyright © 2007 Pearson Education, Inc.,

by Elaine Marieb & Katja Hoehn publishing as Benjamin Cummings.
 • Fibrele preganglionare
– Numeroase terminații
SNV Simpatic (fibrele preggl.
conectate cu peste 20
de neuroni postggl.)
– Eliberează in fanta
sinaptica Ach
– Sunt fibre scurte
• Fibre postganglionare
– Sunt nemielinizate
– Sunt lungi
– Se termina in organul
țintă unde fac sinapsa
cu efectori
– Eliberează in principal
NE
 • O singura terminatie
simpatica preganglionara
SNV Simpatic
n HO face sinapsa cu 200 sau
mai multi neuroni
HO CH CH2 NH2
postganglionari
OH
DIVERGENTA SEMNALULUI
Noradrenalina
Norepinefrina
HO
• O fibra post ganglionara
HO CH CH2 NH inerveaza mai multi
OH CH3
efectori ai aceluiasi organ
Adrenalian
astfel ca efectul stimularii
Epinefrina simpatice este
GENERALIZAT
SNV Simpatic

Sinapsa fibrelor periferice cu efectori

Na+ Gαq –PLC-IP3-Ca

Gαi-↓AC/AMPc
Gαs-AC-AMPc-
PKA

NE
Potential de actiune
Receptor
adrenergic
Neuron postganglionar
 Efectele stimulari receptorilor adrenergici
-receptorii adrenergici α1:
• Mechanism de actiune : Gq--PLC-IP3-Ca si PLC-DAG-
PKC
• Efecte
– Contractia musculaturii netede
• Vasoconstricția (Piele , Rinichi , Tract
gastrointestinal, Creier, Coronara, Bronhiii)
• Contractia musculaturii viscerale (Sfincterele
tractului gastrointestinal, Dilatator pupilar, •
Ureter, Duct deferent, Sfincterul uretrei,
Contracția capsulei splinei)
• Mm erectori ai firului de par
– Metabolismul glucozei (la nivel hepatic)
• Gluconeogeneza↑, Glicoliza ↑
receptorii adrenergici α2
Mecanism de acțiune: α2 receptorii sunt cuplați cu
proteina Gαi -↓AC-↓AMPc intracelular
- Efecte:
• Postsinaptic:
– contracția musculaturii netede: vase, intestin
– ↑sudoratia (glandele sudoripare)
– ↑ agregarea parchetară
• Presinaptic (SNC)
– Inh eliberarea de NE astfel ca rec alfa 2 este un
receptor important in controlul feedback al eliberării
de NE
• Receptori β (Gαs-AC-AMPc-PKA)
• receptorii beta 1:
– CORD: ↑frecv (C+), ↑cond (D+), ↑FC (I+)
– ↑eliberarea de renina din ap juxta-glom
– creste reabsortia apei in ductele secretorii ale
glandelor salivare cu formarea unei salive
vâscoase
– Agregare plachetara
receptori beta 2
– - relaxarea musculaturi netede ( a bronhiilor si
bronhiolelor, a arterelor si arteriolelor coronare,
a detresorului vezical, a vaselor din musculatura
striata, a musculaturii gastrointestinala (exc.
sfincter), a uterului)
– -Metabolismul glucozei (stimulează
gluconeogeneza si Stimulează glicoliza)
• - receptori beta 3
– stimulează lipoliza
– efect termogenic
– efect anti-obezitate
– efect antidiabetic
Receptorii adrenergici

Receptor Mesager Agonisti Tesut tinta

secund
Alfa 1 Gαq-PLC- NE>=E Muschiul neted vascular, muschiul neted visceral
IP3-Ca (sfinctere), dilatatorul irisului, muschii erectori ai
firului de par, ficat
Alfa2 Gαi-↓AC- NE>=E SNC, plachete, celulele beta-insulare pancreatice
↓AMPc

Beta 1 Gαs-AC- E>NE Miocard, celulele juxtaglomerulare, adipocite,

AMPc-PKA Dobutamina plachete
Beta 2 Gαs-AC- E>NE Muschiul neted visceral, muschiul neted vascular,
AMPc-PKA Izoproterenol muschiul scheletic, ficat
Beta 3 Gαs-AC- E>NE Adipocite
AMPc-PKA Izoproterenol
DA 1 Gαs-AC- Dopamina Muschiul neted vascular (patul vascular
AMPc-PKA Fenoldopamin mezenteric si renal), SNC
DA 2 Gαi-↓AC- Dopamina SNC, unele terminatii presinaptice
↓AMPc Quinpirol
Exceptii SNV S

Glandele sudoripare

• Neuronii postganglionari implicați in reacții de stres eliberează NE-

stimulează glandele sudoripare –transpirația palmei si a plantei piciorului
•Neuronii postganglionari simpatici implicați in termoreglare
stimulează glandele sudoripare si mai puțin sebacee prin eliberarea
ACH. Prin stimulare se produce o transpirație abundenta. Controlul
neuronilor preganglionar simpatici implicați in transpirația cu rol in
termoreglare este realizat de hipotalamus. Secreția glandelor sudoripare
este controlata de centrii parasimpatici si realizata de fibre pre si
postganglionare simpatice.
•Glandele sebacee axilare au o secreție groasa, mirositoare, cu rol de
lubrifiere care permite alunecarea ușoara a brațului pe lângă corp. Acesta
transpirație odorifera este controlata de centrii simpatici.

Glanda suprarenala
- Neuronii preganglionari nu fac sinapsa cu neuronii din lanțul
paravertebral simpatic
- neuronii preganglionari fac sinapsa direct cu celulele din glanda
suprarenala unde eliberează Ach si activează receptori nicotinici din
membrana postsinaptica a celulelor cromafine:
-Eliberează 80% adrenalina si 20% noradrenalina
 ~
.;y Adrenal
medulla
„ii.I Stress

'-Adrenal
cortex Hypothalamus
Kidney Releasing hormone

Spinal cord
(cross section) - -"" ..111-......-.·

: JgEpinephrine and
0

JI ~ norepinephrine
Short-term stress response Long-term stress response

1. Glycogen broken down to glucose; Mineralocorticoids Glucocorticoids

increased blood glucose 1. Retention of sodium 1. Proteins and fats
2. lncreased blood pressure ions and water by broken down and
3. lncreased breathing rate kidneys converted to glucose,
2. lncreased blood leading to increased
4. lncreased metabolic rate
volume and blood blood glucose
5. Change in blood-flow patterns, leading
pressure 2. lmmune system may
to increased alertness and decreased
be suppressed
digestive and kidney activity

Copyright© 2005 Pearson Education, Inc. Publishing as Pearson Benjamin Cummings. All rights reserved.
 Sistemul nervos parasimpatic
• Actiunea este orientata, specifica pentru
fiecare organ
• Raspunsul este focalizat si controlul este
individualizat
• Este implicat in functiile anabolice
• Controlul se face intr-o maniera reflexa
• Reflexe vegetative
 SNV parasimpatic
• Reflexe vegetative (cale aferenta-neuroni
intercalari – cale parasimpatica – organ
tinta)
– Reflex pupilar
– Reflex salivar
– Reflex baroreceptor
– Reflex chemoreceptor
– Reflex brohoconstrictor
– Reflexe vago-vagale in tractul gastrointestinal
• Reflex secretor digestiv
• Motilitatea gastrica
• Contractia colonului la distensia gastrica
• etc
– Reflex de defecatie
– Erectia
– Reflex de mictiune
– etc
 Nucleii parasimpatici preganglionari
• Nuclei vegetativi ai diviziuni craniene
parasimpatice
– Nucleul Edinger-Westfal, RFM, acomodație
– Nucleul salivator superior –VII, ggl
pterigopalatin (lacrimare), ggl
submandibular-gl submandibulare si
sublinguale
– Nucleul salivator inferior –si parte din nc
ambiguu –IXggl otic- gl parotida
– Nucleul dorsal al vagului – aproape toate
efecte pe care le are la nivelul
abdomenului
– Nucleul ambiguu
•  IX-ggl oticgl parotida
•  X – ggl terminali - contracția mm striate
faringe, laringe, esofag (activitate somatica)
si scăderea frecventei cordului (activitate
autonoma)
• Nuclei vegetativi ai diviziuni craniene
parasimpatice
– Măduva spinări sacrata S2-S4– nervi
splahnici pelvici ggl terminali din colon,
rect , vezica urinara , organe
reproducătoare
 SNV Parasimpatic
• Fibrele preganglionare
– lungi, fac sinapsa cu
ganglionii PS in vecinătatea
organului țintă
– Descarcă Ach
– Stimulează receptorii
nicotinici N2 din neuronii
postganglionari
Sinapsa terminatie
• Fibrele postganglionare parasimpatica – organ tinta
– Scurte Acetilcoline
steraza
– Descarcă Ach Organ
N K
efector
– Stimulează receptorii
muscarinici din organele a G+
țintă Potential de +
ACH
actiune Receptor
muscarinic
Neuron
postganglionic
 Receptorii muscarinici

• M1-M5 stimulate de
Muscarina si ACh si inhibate
de Atropina
– M1, M3, M5
• GPCR (Gαq) –PLC-IP3 + DAG
– M2, M4
• GPCR (Gαi sau Gαo) - ↓AC-
↓AMPc
• Modulează in mod direct
canalele de K prin complexul
βγ al proteinei G
 Efectele stimularii vagale
• Cord – cronotrop -, dromotrop -, vasodilatatie
coronariana
• Respirator- brohoconstrictie, dilatatie vase
bronsice
• Gastrointestinal: creste peristaltismul, relaxare
sfinctere,
• Creste secretia digestiva
• Ficat: Creste siteza de glicogen
• Contractia vezicii biliare
 SNE (enteric)
• >100 milioane neuroni: neuroni aferenți, neuroni
intermediari, neuroni efectori
• Formează plexuri:
– Plexul submucos sau Meissner - situat intre strat muscular
circular intern si musculara mucoasei  ctrl transport ioni si
fluide
– Plexul mienteric Auerbach – situate intre stratul muscular
longitudinal extern si circular intern
• Primește inervație
– Parasimpatica – SNE = ggl terminal – “postganglionar”
– Simpatica – SNE – “post-postganglionar”
– SNV S si PS  Modulează activitatea SNE
• Poate funcționa independent de influentele SNV
Transmițători non-adrenergici,
non-colinergici Clasa Neurotransmițător Neuroni pregg Neuroni postggl Neuroni enterici

Monoamine 5HT X
Dopamina X
AA
GABA X
Neuropeptide
Substanta P X X
Encefaline X
Neuropeptidul Y X X
Neurotensina
Somatostatina X X
Calcitonin gene related peptid x X
Galanina X X
VIP X X
Opioide endogene X X

Tahichinine X
CCK X
Peptidul elib al gastrinei
Non clasici
NO X X
ATP X X
 Transmițători non clasici ai SNA
• ATP
– Co-localizat in terminații
care eliberează NE din
neuronii vasoconstrictori
simpatico postganglionari
– Activează purinoreceptori
(P2) de la nivelul m.
netede:
• ionotropici P2X si
• metabotropici (RCPG) P2Y
si P2U
– Acțiune sinergica cu NE:
• Activare P2X (creste influx
de Ca-> determina
eliberare de Ca)
• Fazele contracției
mușchiului neted
vascular
– Urmează co-transmisiei
ATP, NA, neuropeptid Y
din terminațiile simpatice
postggl:
– Acțiunea ATP cu
Deschiderea canalelor de
Ca membranare P2X
– Acțiunea NA –RCPG- PLC-
IP3-RIP3-RE-Ca
– Acțiunea Neuropeptid Y –
Rec Y2-ionotropic-influx
de Ca
ATP
 Transmițători non clasici ai SNA
NO
• Produs de NO sintetaza din L-
arginina sub acțiunea cascadei
PLC-IP3-Ca
• Durata scurta de viată,
difuzează rapid pe distante
scurte si acționează in special
prin activarea guanilil ciclazei
• Se afla in neuronii pre si
postganglionari simpatici si
parasimpatici, neuroni
enterici, endoteliu vascular, etc
• Transmitere retrograda
• Efectele stimulării neuronilor
parasimpatici postganglionar:
– Ef direct asupra mm netede–
VIPRCPG (R-VIP)- scădere Ca
intracelular
– Ef indirect Eliberarea de Ach
Rec M3 din celulele
endoteliale -creste Ca
intracelular SON  NO
– NO difuzează  activează GC
mm netede  GMPc 
scădere Ca
 relaxare musculara
NO
 Coordonarea activității viscerale
• Coordonează activitatea centrilor
trunchiului cerebral cu cei din
Hipotalamus prozencefal (majoritatea din
sistemului limbic):
– amgdala, cortex entorhinal, cortex
preforontal, insula
• Coordonează funcția de:
– Alimentare, termoreglare, ritmuri
circadiene, balanța hidro-electrolitica,
emoții, libidoul, reproducere,
motivația, etc
• Proiecții:
– Nucleul parabrahial, rafeul bulbului,
NTS, sb cenușie centrala, coloana
intermediolaterala MS

Interacțiuni intre funcția corticala si autonoma:

- Activitate corticala  activitate autonoma: frica, atacurile de panica, stres emoțional,
convulsii, stres cronic, deprivarea de somn, activitatea cognitive, nervozitate
- Activitatea viscerala activitate corticala: foamea, dispneea, durerea viscerala, distensia
vezicii, hipo/hipertermia
 Nucleul tractul solitar

– Conține neuronii senzitivi viscerali de ordin 2

– Organizare viscerotopica
• Respirator
• Cardio-vascular
• Gustativ
• Gastrointestinal
– Primește aferente de la viscere prin nv X, XI, VII,V dar si de alte
structuri centrale: cortex, hipotalamus, aria postrema, formațiuni
reticulate, rafeul medular, alți nuclei
– Integrează informația viscerala si o transmite spre diferiți nuclei:
• nc dorsal al vagului, nc salivator sup si inf, nc ambiguu (X),
• nc motor frenic si alti nuclei respiratori,
• neuronii simpatici preganglionari
• Hipotalamus, aria postrema, formațiuni reticulate, rafeul medular, alți nuclei
NB aferentele viscerale formează tractul solitar, NTS înconjoară acest tract.
 Sd Horner

• Manifestare • DD – cocaine 2% (blocare recaptare NE)

– Ptoza palpebrala – Hidroxiamfetamina (eliberează NE) (efect
– Anhidroza doar in afectarea preggl)
– Ptoza
– Mioza
• Cauze
• Leziuni de ordinul 1 – lezări ale Nn
simpatici hipotalamici (ocluzie A
cerebrala postero-inferioara) sd
Wallenberg
• Leziuni de ordinul 2 (Nn simpatici
preggl) tumora Pancoast
• Leziuni de ordinul 3 (Nn simpatici
postggl) disecția arterei carotide
interne
SANGELE I Dr. Ioana
Stefanescu

Decembrie
2019
 HOMEOSTAZIA

• Singele este alcatuit din plasma si elemente figurate

(hematii,leucocite,trombocite); impreuna cu limfa,
L.interstitial si L. transcelulare alcatuieste LEC, functional
sinonim cu Mediul Intern. Mentinerea constanta a
parametrilor fiziologici ai acestuia este definita drept
homeostazie (homeios = aceeasi, stasis=stare), conform
definitiilor date de Claude Bernard (1865) si mai tirziu de
Kanore(1939).
• Homeostazia este azi considerata prezenta la toate nivelele la
care materia vie e organizata in sisteme: celular, tisular,
organic, organism, populatie, biocenoza, ecosistem.
Singele,ca sistem fizic e compus din faza dispersata
(elementele figurate) si faza dispersanta, plasma, care se
separa prin centrifugare.
VOLUMUL SANGUIN; VOLUMUL GLOBULAR

 Vo lumul g l obular e x primat p r ocentual e s te h e matocritul - H t .

A c esta m a soara c o ncentratia d e e r itrocite, n u m asa
e r itrocitara t o tala.
 Determinarea Vol.Sangh, se face prin metoda dilutiei. Primele
determinari au fost facute la condamnati prin decapitare –
Birschof f-1857.
 Volemia la un adult de sex masculin este de aprox.5L, adica
aprox. 80mL/kgc si reprezinta 8% din GC, din care >4% sint
determinate de vol plasmatic si 3% de vol globular.
 Diferenta dintre sexe, la adulti este de aproximativ 1L in
favoarea sexului masculin: la femei, volemia este de aprox.
70mL/kgc. Diferentele se datoreaza h.sexuali, in ceea ce
priveste Ht si concentratia de Hb, precum si procentului de
tes.adipos, mai slab vascularizat. Ca dovada, dupa castrare,
diferentele de volemie practic dispar.
 Vol umul sangui n se r apor teaz a si l a supr af. cor por al a: 3, 1 L/mp l a
bar bati si 2, 5 L/mp pt. femei , expr i mar e cor ecta si i n caz de r etenti i
hi dr osal i ne i mpor tante (edeme) si i n caz ul obez i tati i .

 La copi i i nou nascuti (NN) l a ter men, vol sangh/Gr eut cor p. este de 90-
100mL/Kgc , dat. vol . er i tr ocitar mai mar e. La pr ematur i , acest r apor t e
si mai mar e, de 108mL/ kgc , dator i ta gr eutati i cor por al e mai mi ci .

 Deter mi nar ea vol . sangh. se fac e cel mai cor ect pr i n det. si mul tana a
vol . pl asm si a vol gl ob.

 Deter mi nar ea VP se face pr i n adm i v de col or anti (al bastr u

Evans=sol . T1824, al bastr u Chi cago, r osu Congo) car e se l eaga de
al bumi nel e pl asmati ce. Se mai pot fol osi al bumi ne mar cate cu I 131 sau
I 135 . Vol umul gl obul ar sau cor puscul ar se deter mi na pr i n i nj ectar e de
hemati i mar cate cu Cr 51 , P 32 , Tc 99 . Deter mi nar ea si mul tana a VP si a
VG se numeste metoda dubl ul ui mar ker.

 Deter mi nar ea Ht se face pe si nge venos r ecol tat pe anti coagul ant i n
tubur i capi l ar e cu per eti gr osi , pr i n centr i fugar e, l a 3000tur ati i /mi n.
Hemati i l e, cu densi tatea de 1090 sedi menteaz a l a baz a tubul ui , i ar
pl asma - deasupr a col oanei cel ul ar e. La l i mi ta de separ ar e di ntr e el e
se detaseaz a un str at gr i - al bi ci os al catui t di n maj or i tatea l eucoci tel or
si tr omboci tel or, a car or densi tate este i ntr e cea a hemati i l or si cea a
pl asmei .
 • • • • ••• • • •• •• • ••••

Indicator masa A=Volumul Ax Concentraţia A

A
•
••
.·o..
• • •••
• • • • • • ••
• • • • • • •• ••• ••
• • • •• •
• •• •• •
•
• ••
Indicator masa A= Indicator masa B 280 mOsm/L
IZOTONICĂ
c Nici o modificare
• • • •• • • •• • • •
• • • •
t
• • • • o •

• • • • • • • o • • • •• • • • •
• • • • •• •
t
•• • • •• • •
• • • • •
• • • • •
·Q • • •
• • • • • ••••
• •
•• • • ' • • • • • ••
• •
• • t • 200 mOsm/L 360 mOsm/L
Indicator masa B=Volumul BxConcentratia B I H I POTONICĂ HIPERTONICĂ
Volumul B=Indicator masa BI Concentratia B Celula se "umflă" Celula se m icşorează
I

Figura 25-4 Figura 25-5

Măsurarea volumelor de lichid cu ajutorul metodei Efectul soluţiilor izotonice (A), hipertonice (8) şi hipotonice (C)
dilutiei substantei indicatoare.
I I
asupra volumului celular.
 Pentru determinarea corecta a Ht, este necesara aplicarea unor
factori de corectie ce tin de anticoagulantele (AC) folosite si de
plasma sechestrata in urma centrifugarii intre elementele
figurate din singele venos folosit. Astfel, in cazul folosirii de
oxalat de Na ca AC, F1 de corectie este 1 ,09, datorita modificarii
volumului eritrocitor si de 1 in cazul heparinei.

 F2, ce tine de plasma sechestrata este de 0,96. Valorile Ht

astfel obtinute dupa corectare prin inmultire cu F1 si F2 sint de
40% pt.F si 45% pt.B. La nou-nascut (NN), Ht are o valoare mai
mare, de 55%, datorita numarului crescut de hematii si datorita
unei usoare deshidratari specifice acestuia . Ht. venos de 45%
este putin mai mare fata de cel ar terial, 42%, datorita
transferurilor hidroelectrolitice de la nivelul segmentului capilar:
hematia din singele venos contine mai mult clor si mai multa
apa datorita fenomenului de membrana Hamburger.

 Valoarea Ht variaza si in functie de organul in care este

determinat: la nivel splenic, Ht este de 70%, la nivelul
capilarelor sinusoidale care “filtreaza ” eritrocitele. La nivelul
capilarelor si venulelor, Ht este mai mic, datorita curgerii axiale
a singelui, iar la nivel tisular, este mai mic fata de Ht ar terial si
venos.
 Ht intregului organism este media valorilor Ht din toate
tesuturile si organele. Astfel,Ht somatic este de 35%.
Rapor tul dintre Ht somatic si Ht venos se numeste Factor
celular si este subunitar: 0,91 la adult si 0,87 la NN. Ht este
direct propor tional cu nr de hematii/mmcub de singe, tinind
cont ca volumul eritrocitar mediu (VEM) normal este de 80-94
microni cubi. Ht creste in poliglobulii (pletora globulara),
insotita si de hiper volemie. In plasmoragii, volemia scade, dar
Ht creste datorita hemoconcentratiei. Ht scade in anemii, cu
volemie normala sau scazuta, in hiperhidratari (hidremii)
situatie in care volumul globular este normal, dar Ht scade
datorita hemodilutiei.

 In cazul hemoragiilor acute, inaintea declansarii

mecanismelor compensatorii pentru corectarea hipovolemiei
prin intravazarea lichidului interstitial, Ht este normal, dar
volumul globular este scazut.
 Proba de sânge
este centrifugată.

Plasmă Înăltimea
I

fără totală
celule

Leucocite,
plachete
_____..
----r
Eritrocite Înăltimea
I

aglomerate stratului eritrocitar

_J __
.t Înăltimea stratului eritrocitar
Hemat ocn = - - '- - - - - - - - -
Înăltimea totală
I

Figura 18-1 Determinarea hematocritului.

 Cationi Anion i
150

o:::
<x::
100 - _J
:::>
_J
w
<....')
<x::
50 - o:::
~
><
. <"'>
UJ
o
-aR"
_J

o
Na+
K+
ca ++
Mg++I •
I
c1 - u-
Q)
c:
E ·o
-- - Q)
c: .........
ro o
L- o:::
O>
L-
o CL ~
50 - --
c
_J
:::>
o _J
c: w
co (...)
--
100 -
ur
~ ~
t-
b :z:
n.. -
I
150

Figura 25-2

Prin~ipali i cationi ş i an i oni din lichide l e i ntracelular ş i extracelu-

l ar. ln cazu l ion i lor de calciu ş i de magneziu se iau î n
considerare concentra ţii le î nsumate . Concentraţi il e prezentate
c orespu n d ionilo r liberi şi ionilor complecş i considera ţ i împre-
ună.
 EXTRACELLUL.AR. TRA.CELLUL.AR
FLU D FLUID

a+ 4 2 mEqi L -- -10 mEq;L

K-+- 4 mEq.1 L - 140 m E q / L
ca-+-+- 2 _4 mEqFL --- -- - 0 _ 0 0 0 1 m E q / L
I\, g++ 41 _.2 mEql L - - - - - 58 m E ql L
c -------- 03 mEq.iL - - - - 4 mEq/ L
HCC>3- 28 m E q / L 1 o mEqf L
Phosphat:es--- 4 rnEq/ L 75 m E q / L
so 4 - 41 mEqliL - 2 mEq/L
Glucose 90 mg/dl O t o 20 mg/dl
Amîno acîds - - 30 mg dl - - 2 0 0 mg/d ?
c oles"te ro --.
Phospholîpîds >- 0 _5 g / dl-- - -- - 2 to 9 0 g/d l
Neu ral fa1: --'

P 02 35 mm Hg - - - - - 20 rnrn H g ?
P C 02 4 6 mm Hg g?
p 7 _4 ~--~~--
Pro1:eins - - - - - 2 g / cll - - - - - -- 16 g / d)
5 mEq/ L 4 0 mEq L

Fig re 4--1
- eLn i c al co-n ositlons o extra.ce u ar and 1 n race
 MODIFICARILE FIZIOLOGICE ALE VOLEMIEI;
FACTORI ENDOGENI

• D i g es ti a determina o usoara si lenta crestere a volemiei, datorita

absorbtiei lichidelor in intestin.

• In timpul efor tului fizic intens, volemia scade cu citeva sute de

mL in primele 10-15 min., datorita extravazarii de lichid in
spatiul interstitial, datorita cresterii nr. de capilare functionale.
La subiectii antrenati, acest proces e mai putin intens. Volemia
este direct propor tionala cu activitatea fizica: la spor tivii bine
antrenati, rapor tul volum sanguin/G corp este de 100 mL/kgc.

• P o s t u ra: dupa 30 min de or tostatism, volumul sanguin este cu

15% mai mic fata de clinostatism, datorita extravazarii lichidului
din plasma la nivelul capilarelor membrelor inferioare, ca urmare
a cresterii presiunii hidrostatice la acest nivel.

• R e p a os ul l a p a t pe termen scur t determina cresterea volemiei cu

5%. Prelungit, (2-3 saptamini) acesta determina scaderea
volemiei la adult cu pina la 500 mL.
• S arcina determina cresteri mari ale volemiei, in medie cu 20 -
30%, (uneori cu 100%, in sarcinile gemelare sau cu
tripleti).Cresterea volemiei incepe din saptamina 10 si
continua progresiv pina in saptamina 30-34, raminind
nemodificata pina la nastere. Revenirea completa la normal
se face lent, dupa 2-8 sapt de la nastere, dar dupa delivrenta,
apare o diureza impor tanta cu scaderea volemiei, ca urmare a
disparitieie estrogenilor si progesteronului placentari.
Cresterea volemiei se realizeaza atit pe seama cresterii
volumului plasmatic (VP), cit si a volumului globular (VG). VP
creste datorita retentiei hidrosaline din timpul sarcinii, ca
urmare a secretiei crescute de aldosteron si ADH.

• Estrogenii si progesteronul placentari induc vasodilatatie,

(prin lipsa de raspuns la efectul presor al ATII) ce scade
rezistenta periferica. Per fuzia renala scade si ca urmare a
compresiei mecanice exercitate de uterului gravid. VP creste
in sarcina si datorita cresterii sintezei de proteine plasmatice.
Cresterea VG in sarcina variaza direct propor tional cu apor tul
de Fe exogen. Cauza cresterii de VG este descarcarea de
eritropoietina, stimulata de prolactina si de Hormonul
lactogen placentar (somato-mamotropina corionica umana),
denumita si prolactina placentara – hLP).
 MODIFICARILE FIZIOLOGICE ALE VOLEMIEI;
FACTORI EXOGENI

• Clim atul cald induce usoara crestere a volemiei, iar cel

rece o usoara scadere, datorita transferului de lichid in
tesuturi (ficat, muschi).

• La mare altitudine, presiunea atmosferica scazuta si

hipoxia prelungita determina cresterea volemiei, prin
stimularea eritropoiezei.
Figure 32- 5

C "rc at·o
3 x O 3 red blood ceHs
900 g emoglobi

1 , 010ABC 1 X 1Qi10 RBC

0.3 g ie oglobin 0 .3 g e o obin
er our per our

Tissue
Bo e ron ..:- macrophage
arrow
syste

Am „no
/ e ·1e pigmen s
· stooL ine
ac„ds. all amo n
y O

So urce: Barrett KE„ Barman SM, Boitano S, Brooks H: Ganong's Revie w of Medi cal
Physiology, 23rd Edi tion: http ://www.accessmedicine.com
Copyright © The McGraw-Hill Companies , Inc. All rights reserved.
Red cell formation and destruction. RBC, red blcod ceUs~
 VARIATIILE PATOLOGICE ALE VOLEMIEI

• Scaderea volumului sanguin total reprezinta hipovolemiile sau

oligohemiile. Acestea apar in: pierderi externe de singe
(traumatisme, inter ventii chirurgicale) sau interne (ruptura de
organ: ficat, splina). Scaderea volumului globular caracterizeaza
anemiile. Scaderea VP se datoreaza pierderii de plasma si
lichide hidroelectrolitice in arsuri, varsaturi, diarei profuze,
fistule digestive, ocluzii intestinale inalte, diureze excesive,
diabet zaharat (poliurie), insuficienta cor ticosuprarenala,
transpiratii profuze, edeme generalizate, acumularea de mari
cantitati de lichid in pleura sau peritoneu.
• Hipovolemiile sint insotite sau nu de modificarea HT. In
hemoragiile acute, la inceput, hipovolemia este normocitemica,
apoi, pe masura intravazarii de lich. interstitial, Ht incepe sa
scada si hipovolemia devine oligocitemica. In cazul pierderilor de
plasma si/sau lichide electrolitice, datorita hemoconcentratiei,
hipovolemia este policitemica. Daca se pierd lichide hipotone
(transpiratii, varsaturi, diureze apoase), plasma devine
hiper tona, hematiile se ratatineaza, scade VG si Ht scade,
indicind astfel pierderi lichidiene mai mici ca in realitate.
• In cazul pierderilor de lichide mai putin hipotone, (bila, suc
pancreatic) prin varsaturi sau fistule digestive, sau in cazul
evacuarilor repetate de transsudate pleurale sau peritoneale,
plasma devine usor hipotona, hematiile cresc in volum, creste VG si
astfel Ht indica pierderi mai m ari ca in realitate. In hemoragiile
acute datorate leziunior venoase ce nu depasesc 10% din
vol.sangh. total, presiunea ar teriala (PA) practic nu se modifica, iar
in cazul leziunilor ar teriale ce duc la pierderi de sub 10% din
vol.sangh, PA se modifica, dar pe termen scur t si in mica masura,
datorita declansarii prompte a mecanismelor compensatorii:

• mobilizarea singelui din depozite, intravazarea lich.interst. in

capilare, oligurie pina la anurie, cu declansarea sistemului R- A -
aldosteron, scaderea secretiilor exocrine, ajustarea patului vascular
la vol.sangh. scazut prin vasoconstrictie selectiva si redistributia
singelui spre organe vitale; se sunteaza sectorul ar teriolo-venular,
deci scade patul vascular.
• Daca hemoragia se soldeaza cu pierderea de peste 30% din
Vol sangh, se instaleaza soc ul. Ac esta se in staleaza in
h ipovolemii a bsolute, d a torate pier derilor lic hidiene si in
h ipovolemii fun ctionale: decompensarea acuta a VS in
cazul IMA, tamponadei pericardice, rupturii de valve
cardiace, in toate aceste cazuri aparind EPA (edemul
pulmonar acut).
 HIPERVOLEMIILE

• Hi p ervolemiile sau pletorele sanghine se pot instala datorita

cresterii VP in cazul h i pervolemiilor o l igocitemice ( Ht sc azut),
cind VG este N (sau usor scazut ) asa cum se intimpla in
hiperhidratari: administrarea unor cantitati mari de solutii
saline, plasma, inlocuitori de plasma, solutii
macromoleculare (dextrani), apor t de lichide in exces.
• Hipervolemia policitemica (Ht crescut)se caracterizeaza prin
cresterea VG, fara modificarea VP: po liglobuliile se c undare
(altitudine), boli respiratorii cronice sau po liglobuliile primare:
Policitemia Vera.
• Hiper volemia normocitemica (HT normal) se datoreaza
cresterii atit a VP cit si a VG, cu Ht N: hiper tiroidie, transfuzie
de singe integral. Hiper volemiile acute se datoreaza per fuziei
masive de diferite solutii: singe, plasma, masa eritrocitara,
solutii cristaloide.
 ..,., .
Normovolemie normoc1lem1că

Normorolerrlle 0!1goc1lem1cJ

• •___,_--JJ Normovo/em1e pol1C!lem1cJ

••4~·~---_JI
Fig. 7 - Reprezentare• H1pervo/emie 11ormocilem1CJ
schematică a principa-
lelor modificări ale vo- ll§Ji ] H1nervo/en71e ohnoc1!em1Că
lemiei totale şi ale ra- · r J
portului celule/plasmă w;~r;a0 _.-----,
rÎÎÎÂ1H
(modificată după Hei!- I Htpervolem1e poh'cilemicJ
~. meyer L., 1968).
Hl/1ovolem1e normoc1femică
- I
I H1povolemie ol!goc1lem1că

H1povolem1e pollcilemk:ă
_..
~ ..__./
- ... . .. .. .. .
 REPARTITIA VOLUMULUI SANGUIN

• R e p artitia v o lumului sanghin este inegala, cea mai mare

par te, 85% gasindu-se in sistemul de joasa presiune, adica in
rezervorul de capacitate, reprezentat de cord, venele mari,
capilarele din marea circulatie, mica circulatie, iar restul de
15% sint repar tizate in aor ta si ar tere, ce reprezinta
rezervorul de presiune.
• In conditii fiziologice si in repaos, jumatate din VS total se
afla efectiv in circulatie, ca VS circulant, iar restul circula de
10-12 ori mai lent, sau stagneaza in sectoare ale sistemului
venos, ca volum sanguin de rezer va. In ficat exista 0,5 -1L de
singe, in splina 0,3-0,5L, si de asemenea, la nivelul plexurilor
subpapilare. La aceste nivele, se pot acumula cantitati relativ
mari de singe, fara modificarea presiunii intravasculare.
ELIMINARE APORT
•Rinichi
•Plămâni
•Fecale
' """'
~ "::;
"J - - - - - - - -
•Sudoraţie P- la
_ s_m_a
___ _ _ _ _ ___
•Tegument 3 ,0 L
Q)

~
=>
'---
ro
~
Q)
<...>
-
--'
c::>
Membrana capilară u
:;::::;
........t--- ~
E
ro ~ Fluid _J
LL '--
~

><
Q) -
~

.
i nte rstiti a I
1 1 ,0 L

Cell membrane

Fluid
intracelular
28 . 0 L

Figura 25-1

Privire de ansamblu asupra reglării echilibru l ui hidric al

organismului, cu ilustrarea principalelor compartimente
lichidiene . precum şi a membranelor care le delimitează .
Valorile indicate corespund unu i indiv i d cu greutatea de 70 kg .
 EXTRACELULAR INTRACELULAR

10 [Na+]= 145 mM
Endoteliu----------1 Membrana
capilar ~ [K+] = 4.5 mM plasmat~
[CI-] = 116 mM
[Proteine] = o mM
Osmolalitate = 290 mOsm

LICHID INTERSTIŢIAL
13 L

Lichid interstiţial
BL LICHID
INTRACELULAR
[ Na+] = 142 mM
~ Ţesut 25 L
[K+]
[CI-]
= 4.4 mM
= 102 mM llU-..__3 conjunctiv dens
L _....
[Proteine]
Osmolalitate
= 1 mM
= 290 mOsm
o

LICHID TRANSCELULAR
1L

[Na+]= ~ [Na+]= 15 mM
[K+] = =
[K+] 120 mM
[CI-] = > Variable =
[Cr] 20 mM
[Proteine] = [Proteine] = 4 mM
Osmolalitate = ~ Osmolalitate = 290 mOsm

VOLUMUL TOTAL DE APĂ= 42 litri

 CONTROLUL VOLEMIEI. REGLAREA
VOLUMULUI PLASMATIC

• Mecanismele de baza ale controlului volumului

plasmatic sint corelate cu cele care controleaza
echilibrul hidroelectrolitic, nivelul natremiei, PA
si functia renala.
 ------------------ -- - - - - ----- ~

I
Cardiac ...L

Blood --------- output Central

pressure blood v olume
Sympathetic
outflow

• -- -J, Vascular -- -- -- -- -- ---1 A trial

resistance s t retch -V Vasopress i n

~·
1' Capillary ~
permeability

-V Aldosterone

"-------
Extravascul ar
î
v A II
• f lu i d Shift
I
I
I
I

: Natriuresis -1- Reni n /

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - diuresis

FI GU RE 3 1 - 2 . Schematic representation of the regulation of atrial natriuretic peptide (or factor)[ANP(ANF))

secretion, its major target organ actions, and its interrelationship with reflex inhibition of central
sympathetic outilow during expansion of central blood volume. Dashed lines indicate probable negative
feedback signals. Although unproved, i t is likely that ANP-induced inh i bition of a l dosterone and renin
release, natriuresis, and extravascular fluid shifts occur at near physiologic concentrations of the hormone.
The latter t\vo effects, by diminishing venous return to the heart, would provide negative feedback signals
for ANP secretion. lnhibition of vasopressin release and decreased vascular resistance are probably not
major effects under normal physiologic conditions. Antagonism of vasoconstrictor action is probably
significant in certain pathologic states, and the resultant decrease in vascular resistance would tend to
c ounter the rise in blood pressure due to increased cardiac output and might also have negative feedback
effects on atrial stretch. A li = angiotensin 11. (Reprinted with permission from Windhager EE (ed) : Handbook
o ; Ph> siology, 'ol li, section 8. Renal Physiology, Chart 33, Atrial atriuretic Factor. New York, Oxford
Univers ity Press , 1 9 92 , p 163 2. )
 îEffective c ircul a ting
blood volume

~ ,
î At rial pressure
(stretch)

.
J.Baroreceptor fi ring rate
..!.. R a te of firing of v agus
-
to medulla
.l.Sympathetic tone

•
î Atrial natriuretic peptide

+
'
1 r

Cardiovascula r Endo crine Renal

J..Renin

I
Î GFR
Vasodilation

I ..LA ldosterone
..l..ADH ..l..Na+ reabsorption

~
Natriuresis .
Diuresis

FI GU R E 3 1 - 1 . Acti\ ation of atrial natriuretic peptide (ANP) via low-pressu re baroreceptors in the atria
<especiallv the Iert atr ium ) leads to ca rdiovascula r, endoc rine, a nd re nal effect s. AOH = antidiuretic
hormone; GFR = g lomerular filtration rate.
 Aldostc•ron<.' R(•gul,11io11 ol Bocly F lu1d Volum<> 403

ANGIOT E N SIN li

i
V ascular
l l l
Direct effect
1
Brain
Central and Ad renal
smooth peripheral cortex on kidneys
musele ne rvous
systems Arterioles

l Thirst

~ Aldosterone Filtration
secret ion fraction

Facilit ation of
sympathetic
activity
I
• Na reabsorption '"' GFR • ADH

'
. ART ERIOLAR
CONSTRICTION
/ CARDIAC
OUT PUT
(Proxima! tubule) secretion

H20
i
reabsorption

I
H 20
'
• PERIPHERAL i ngestion
RESISTANCE
~~~~~~~~~~~~---
/
Na+ H20 RETENTION

/
"' ARTERIAL BLOOD PRESSURE I
FIGURE 30-5~ Summary of those ang iotensin-mediated actions that facilitate fluid retention and e levate the
a r terial blood p r ess ure. Th e arrovv connecting "Na and H 2 0 retention" to "arteria l blood pressure"
represents a s i mplified shortcut-of cou r se, fluid r etenti on affects a rteri a l blood pressure on ly by altering
cardiac output and periphera l r esist ance. (Modified with permission from Vander AJ: Renal Phys iology, 4th
edition. New 'I ork. McGra\\ -Hil l , 1 99 1 , p 1 38.1
COMPOZITIA PLASMEI
A PROTEINE PLASMATICE
Alb ex,

_A_
I
I ......_ ,
I
~
_ _ ....h
__......::Gc Hptt1 AT3 1I
PI'.A. ......:;CRP
ex -Lp 1 _.a.:.: I I Clq

~ex~
_j._
ex1At
... l!.11
ex 2 M : Tf...&. C3 Fibr
laTI ....A.:. c~ -J.14
_ __

ex 1Ag : 13LP : ..a.. : lgM

...-,.. c11nh .i.,&._Hpx 1
~ Cls
I

I
~ ~
Clr FB
I

B PROTEINE SERICE
Alb ex,

I
~ ~
Clr FB
'
I

Figura 18-2 Electroforeza proteinelor plasmatice şi serice umane. Concen-

traţiile
normale vari ază după cum urmează: proteine totale 6-8 g/dL; albu-
mină 3,1 -5,4 g/dL; cx,- globuline 0,1 -0,4 g /dl; 0;z-globuline 0,4-1,1 g/dl;
13-globuline 0,5 - 1,2 g/dl; y-globulinele 0.7-1.7 g/ dl.
 PROPRIETATILE SINGELUI

• Cul o ar ea s i n g elui se datoreaza Fe din Hb, care reflecta razele

spectrale rosii. OxiHb da culoarea rosu-aprins, Hb deoxigenata
(redusa) da cularea rosu-inchis, cianoza se datoreaza cresterii
cantitatii de Hb redusa la 6-7g% sau mai mult. In zonele cu staza
sanghina sau circulatie incetinita, culoarea singelui este inchisa.
CarboxiHb are culoarea rosu-aprins iar metHb-rosu brun -“cianoza
bruna”.
• Te m pe ratura s i n g elui creste paralel cu activitatea metabolica
tisulara. La nivel hepatic: 41grade C. Cea mai scazuta este cea
cutanata, datorita proceselor de termoliza. Un factor esential
pt.termoreglare este caldura specifica mare a singelui.
• D e n s itatea s i n g elui este de 1050-1070. Cea a plasmei este
1030, iar a hematiilor este 1090; densitatea singelui creste in
policitemii, iar a plasmei creste in pierderi hidro-electrolitice (pe
cale digestiva), in arsuri, hiperproteinemii patologice.
Densitatea singelui scade in anemii, iar a plasmei scade in
retentii hidrosaline de cauza renala, hepatica, sau in casexie.
• P r e siunea o s motica este for ta ce se opune osmozei apei
printr-o mb.semipermeabila si este direct propor tionala cu
nr.par ticulelor dizolvate in solutie. PO a S este 280-290
mOsm/L, si este egala cu PO a unei sol de NaCl 0,9g%
(9g/‰) sau a unei sol. de glucoza 5%. Determinantii PO sint
anionii si cationii plasmei, moleculele
neionizate,nedisociate,proteinele (albuminele si globulinele).
PO a singelui = PO a plasmei = PO eritrocitara. P coloid -
osmotica sau oncotica se datoreaza proteinelor plasmatice, in
principal albuminelor.
 V i scozitatea ( V ) singelui este un element al rezistentei
intravasculare la curgerea singelui; singele are in conditii
fiziologice un regim de curgere neturbulent .

 In ecuatia Hagen- Poiseuille, Q (fluxul) = delta P x R 4 ‫ ת‬//8ŋL.

Viscozitatea efectiva a singelui integral depinde de mai multi
factori: concentratia fibrinogenului , Ht, raza vasului de singe,
viteza liniara si temperatura.

 F ibrinogenul interactioneaza cu hematiile, ceea ce reprezinta

principala cauza a compor tamentului ne-newtonian al
singelui: relatia dintre stresul de for fecare (for ta necesara
pentru deplasarea unui strat de lichid mai repede decit cel
invecinat) si viteza de for fecare (gradientul de viteza dintre
straturi) nu este liniara.In conditii fiziologice, viscozitatea
singelui este de aprox. 3,2 centipoise (cP).
 In afibrinoge ne mii, V scade foarte mult, iar in hiper fibrinogenemii ,
cre ste f.mult . Viscozitatea variaza direct proportional cu H t .La
pacie ntii cu policitemie , viscozitatea e ste mare si e f ortul de curge re
a singelui poate creste de pe ste 4 ori fata de normal.

 In inte riorul vaselor cu r a z a de peste 1 mm, viscozitatea singelui

e ste inde pe nde nta de raza vasului. In cazul vaselor mici,
viscozitate a scade datorita f e nomenului Fa h raeus-Lindquist, adica a
acumularii ax iale a eritrocitelor, ceea ce duce la scaderea
viscozitatii locale in regiunea saraca in ce lule din apropie re a
pe re te lui vascular si cre ste re a acesteia in zona ce ntrala, unde sint
mai multe he matii.

 Singe le inte gral are o relatie de bit/ presiune ne liniara la v i teze

apropiate de ze ro, abate re a fiind si mai mare in cazul policitemiilor.
Explicatia consta in viteza de for fecare re dusa prezenta la debite
mici, ce e a ce de te rmina comportamentul ne -ne wtonian al singe lui
(trebuie sa se aplice o forta prag pentru a de te rmina miscare a
singe lui). O alta e x plicatie consta in ne ce sitate a unui debit scazut
pe ntru acumularea axiala a hematiilor. Dupa ce acumularea ax iala
“se satureaza”, re latia debit/ pre siune devine liniara.
 I n hiper vis c oz it at e, s c ade mult vit ez a de c irc ulat ie a S in mic roc irc ulat ia
hepat ic a, c erebrala, hepat os plenic a s i exis t a t endint a la agregare
int raart eriolara a hemat iilor, c eea c e duc e la is c hemie s i s t az a in ac ele
t erit orii, urmat e de s emne neurolog ic e de f oc ar c e s ugereaz a un ac c ident
vas c ular c erebral is c hemic s i s emne de ret inopat ie . Hiper vis c oz it at ea
s ang uina are c ons ec int e f oart e grave: inf arc t e f ara t romboz a, g ang rena
loc aliz at a f ara oc luz ie art eriala. HiperV prin c res t erea Ht es t e int ilnit a in
P olic it emia Vera. HiperV es t e provoc at a s i de c res t erea ag reg arii
erit roc it are in dif erit e s it uat ii, prec um s int : ars uri, int oxic at ii , embolii
g ras oas e, t rans f uz ii mas ive de s inge.

 HiperV prin s c a d erea t e mp era t urii a m b i ant e es t e int ilnit a in hipot ermii
s pont ane s au provoc at e .

 P r e z en t a c r i og lo bu line lor poat e provoc a c res t erea vis c oz it at ii s ing elui;

ac es t ea s int imunoglobuline c are prec ipit a la t emperat uri mai mic i de 37
g rade Cels ius s i s e res olubiliz eaz a part ial la inc alz ire . D ivers e
c riog lobuline s int as oc iat e unor inf ec t ii (virus ul hepat it ei C), boli
aut oimune s i limf oprolif erat ive .

 HiperV prin s c aderea def ormabilit at ii erit roc it are s e int ilnes t e in dif erit e
hemog lobinopat ii s i alt erari ale met abolis mului erit roc it ar.
Hipovis c oz it at ea s e int ilnes t e in anemii, hemodilut ii, hipoprot einemii,
hipert ermii.
 5

Curgere lentă (ne-newton ian)

Curgere rapidă (newtonian)
4

3
stres de
forfecare

5 10 15 20
-J viteza de forfecare
Figura 18-7 Anomalia vâscozităţi i sângelu i. Pentru a sublinia abaterea de la liniaritate, am trasat rădăc ini l e pătrate
ale stresului de forfecare (forţă/suprafaţă) şi ale vitezei de forfecare (!!.vit:,x).
La valori relativ scăzute ale La valori mari ale hemato-
hematocritului, vâscozitatea creşte critului, vâscozitatea creşte
datorită adeziunii hematiilor. datorită deformării celulare.

10

.....-....
a.. 8
u
.._..
ro
Q)
+-'
ro 6 Sânge
+-'
·-
N
Interval integral
o
u
(,/)
<CO
4
>
Plasmă
Apă

o
o 10 20 30 40 50 60 70 80
Hematocrit
{%)
Figura 18-8 Dependenţa vâscozităţii de hematocrit.
 3,0

2,8 Vâscozitatea sângelui este relativ

insensibilă la modificarea razei
2,6 vasului pentru vasele mari ...
Vâscozitatea
(cP)
2,4
... dar scade gradat cu
---=~:---, scăderea razei în cazul
2,2
vaselor mici.

2,0
o 0,5 1,0 1,5 2,0 2,5
Raza vasului
(mm)
Figura 18-9 Dependenţa vâscozităţii de raza vasului.
A ACUMULARE AXIALĂ

Strat de

~~p~la~sr=ă=========:::::::::

Acumularea axială a eritrocitelor

Pernă
arterială

~=============---~
B NUMĂR LIMITAT DE LAMINE ÎNTR-UN VAS MIC

C MISCAREA „DE SENILĂ" A ERITROCITELOR

I I

Plasmă în miscare de rotire

I
D DEFORMAREA ERITROCITELOR

Figura 18-10 Curgerea sângelui prin vasele mici.

 140 / Plasmă
(hematocritul= 0%)

120 Sânge integral

(hematocritul= 36%)
/
100

........
80 Sânge integral,
policitemie
(hematocritul = 66% )
Debit
(mL/s) 60

40

20

o I
I-,- ·- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
/ ,'
I I

-10 / ţ
I

o 2 4 6 8 10 12
Presiune
La d ebit scăzut, rezistenţa
(cm H 20)
aparentă (vâscozitatea)
creş te .

Figura 18-11 R elaţii l e

presiune-debit pe intervale de variaţie ale hematocri-
tului. Panta porţi u nii liniare a fiecărei curbe este de 1 / rezistenţă; rezistenţa
(sau vâscozitatea) creşte de la p l as m ă la sânge integra l norma l la sâ ngele
policitemie.
 FUNCTIILE SANGELUI

• Fun ctia r e s pi rator ie, datorita transpor tului gazelor respiratorii,

Functia nutritiva, datorata transpor tului de
subst.energogenetice, plastice de la nivelul tubului digestiv la
nivel tisular, si de la organele de depozit la alte tesuturi.
• Fun ctia e x c r etoar e datorata transpor tului catabolitilor la
organele de eliminare (plamin, rinichi, piele, intestin, ficat,
gl.sudoripare).
• Fun ctia de c o n trol a l e c h .hidroel ectrol itic, datorata schimburilor
dintre plasma, lich.interstitial si celule, care asigura izoionia
(echilibrul ionic), izotonia (mentinerea POsm a plasmei) si
izohidria (ment.ech.acido-bazic). Pt.realizarea acestei functii,
singele asigura transpor tul a numerosi hormoni implicati.
• Fun ctia de t e r mo reglar e asigurata prin transpor tul de caldura de
la organe cu metabolism intens (F) la suprafata corpului, astfel
realizindu-se termoliza. O impor tanta apar te in aceasta functie o
detine caldura specifica mare a S, datorita apei ce reprezinta
90% din compozitia singelui.
• Functia d e h emostaza, realizata prin trombocite si o serie de
factori plasmatici indispensabili hemostazei si fibrinolizei,
• Functia d e a parare impotriva diversilor agenti patogeni si cea
de eliminare a elementelor celulare imbatrinite, realizata prin
cooperarea unor mecanisme complexe imune, specifice si
nespecifice, ce implica elemente figurate ale singelui,
elemente tisulare si proteine diverse, cu origine plasmatic a
sau tisulara.
• Functia d e c oordonare si r e glare , alaturi de SNC, asigurata de
transpor tul hormonilor, mediatorilor chimici, substante
biologic active, toate implicate in mentinerea homeostaziei.
 HEMATOPOIEZA

• He matopoieza ( H ) este definita drept p ro liferarea

cel.progenitoare (precursoare), al caror numar e mentinut
constant de celulele stem si di ferentierea l o r i n t o ate
c o mp onentele c e lulare al e si ngelui. S e diul H depinde de virsta
individului si de starea fiziologica sau patologica a acestuia.
 UFE-E UFC-E Eritrocite

EPO
PEM
(UFC-MegE~ IL-3 - @
Megacariocit
~UFC-Meg Trombocite

TPO
IL-3

Eozinofil

--- ~~
I/
___IL-_5

PMC
(UFC-GEMM) UFC-Bazo Bazofil

IL-3

UFC-G Neutrofil

PMG
(UFC-GM)~
FSC-GM
FSC-G
')
CSH-TL CSH-TS

- ~ FSC- M
UFC-M

FSC-M
Monocit

4 - ••
Macrofag

Celulă Pro-T Celulă Pre-T Celulă T

~
PLC

Cel ulă Pro- 8 Celu l ă Pre-8 Celulă B Calulă plasmatică

~ e - •
Figura 18-4 Linii hematopoietice. UFC, unităţi formatoare de colonii - cu sufixele -Bazo (bazofi lic), -E (eritroid},
-Eo (eozinofil), -G (granulocit), -GEMM (granulocit. eritrocit, megacariocit, macrofag), -GM (granulocit/macrofag),
-M (macrofag), -Meg (megacariocit), -MegE (megacariocit/eritroid); PMC, progenilor mieloid comun; PLC, pro-
genil or limfoid comun; PMG, progenilor macrofag-granulocit; PEM, progenilor eritroid-megacariocit.
 ERITROPOIEZA;
I. ETAPA EMBRIOFETALA
• E r i t r opoiez a este procesul prin care sint generate hematiile
adulte.
• In ontogeneza, etapele acesteia sint:
I. E t a p a e m b r i ofeta la , alcatuita din 3 subetape:
• 1 . E tapa m e z o blastica , in care eritropoieza este extraembrionara
si intravasculara; astfel, in insulele sanghine mezodermale ale
sacului vitelin, se obser va in sapt.3-12 de sarcina
h e m a n gi ob las ti , cel.mezenchimale sosite prin migrare din “linia
primitiva” a blastomerului primitiv.Incepind cu a 22-zi, insule
sanghine asemanatoare, dar mai putin numeroase se obser va si
in tes.mezoblastic al embrionului. Insulele extraembrionare si
intraembrionare vor fuziona, alcatuind un sistem vascular unic.
In aceasta etapa, se sintetizeaza Hb Gower I,cu 2 lanturi zeta si
2 lanturi epsilon, care se va transforma rapid in Hb Por tland, cu
formula lanturilor globinice zeta 2 gamma 2 si apoi Hb Gower
II,cu 2 lanturi alfa si doua lanturi epsilon. La fat se sintetizeaza
Hb F, cu 2 lanturi alfa si 2 lanturi gamma.
 ERITROPOIEZA;

• 2 . Etapa h e patosplenica se caracterizeaza prin migrarea

celulelor pluripotente la acest nivel, unde exista conditii
superioare pt.hematopoeza. Ea ocupa inter valul cuprins intre
sapt.6-luna 5, spre sfirsitul caruia hematopo ieza scade la
acest nivel,dar se mentine in grad redus pina la 2 sapt.dupa
nastere. La nivel splenic, hematopo ieza se prelungeste pina in
luna 8 de sarcina.
• 3 . Etapa m e dulara incepe sa fie activa di n l una 5 a V IU , iar
incepind cu luna 7, devine principalul sediu al H.
 ERITROPOIEZA;
II. ETAPA DE DUPA NASTERE
• II.A doua mare etapa a H incepe dupa nastere. L a N N si l a
c o p il, H se desfasoara la nivelul tuturor cavitatilor epifizare si
diafizare, si anume la nivelul diafizelor oaselor lungi si
cavitatilor spongioase din oasele late si scur te. L a adu lt,
se diul H se l i miteaza l a n i velul o aselor sc heletului axial -
ver tebre,coaste, stern, bazin, oase craniene, epifize proximale
femur si humerus. Maduva rosie este activa, functionala, iar
cea galbena apare prin inlocuirea celulelor specializate cu
adipocite. La 20 de ani, inlocuirea este completa, realizindu -
se centripet, dintre extremitati spre trunchi. Adipocitele
medulare difera mult de cele din tes.adipos pr.zis: ele sint
cel.adventiceale, reticulare si macrofage transformate prin
incarcarea cu grasime, si detin si alte roluri, in afara celui de
sustinere.
 P o pulatia c e lulara a m aduvei h ematogene e ste a l catuita d in
m ai m ulte t ipuri c e lulare si a nume:

 c e lule s t em h ematopietice p luripotente d e t e rmen l ung, c a re

s i nt c ele m ai t impurii. Sint desemnate prin prescur tarea CSH-
TL, sint celule adulte ce se auto-reinnoiesc ; c e lulele s t em
h e matopietice d e t e rmen sc urt ( C SH-TS) dau nastere c e lulelor
s t em s au p r ogenitoare, care dupa proliferare se diferentiaza
in linii care vor da nastere u n itatilor f ormatoare d e c e lule c u
p o tential m itotic e xploziv ( U FE) sau u n itatilor f ormatoare d e
c o lonii, din care se vor diferentia c e lulele m ature.

 MH se caracterizeaza prin par ticularitati de microclimat;

s t r oma c e lulara a MH contine cel.endoteliale, fibroblasti, si
cel.adventiceale, macrofage centrale, denumite “nurse cells”,
cel.doica ce asigura Fe necesar sintezei Hb de catre
eritroblastisi, cel.adipoase specifice; m atricea e x tracelulara
contine glicoproteine ce act.ca situsuri de recunoastere si de
adeziune pt.cel.stem hematopoetice, precum: fibronectina,
laminina, colagenul,proteoglicanii.
 F a c t o rii d e s t i m ula re a c o l o n iilor s i nt c i t ok ine c e det in mult iple f unc t ii in
mult iplic area s i dif erent ierea c el.s t em in c el.mat ure; int er vin s i in
f unc t ionarea c el.mat ure in anumit e s it uat ii (leuc oc it e in inf ec t ii); Sint
produs i de divers e c elule medulare s i ext ramedulare.

 F S C -G M es t e o g lic oprot eina c are s t imuleaz a prolif erarea unei c elule

prog enit oare mieloide c omune s i det ermina produc erea de neut rof ile ,
eoz inof ile s i monoc it e /mac rof age .

 F S C -G s i F S C -M s int glic oprot eine c are det ermina aparit ia granuloc it elor s i
res pec t ive a monoc it o/mac rof agelor s i a c elulelor dendrit ic e . F SC-G
rec ombinant s e ut iliz eaz a t herapeut ic in neut ropenii (dupa c himiot erapie ),
iar F SC-M es t e nec es ar pent ru dez volt area os t eoc las t elor.

 I L - 1 (denumit s i f ac t or endogen pirog en dat orit a ef ec t ului de hipert ermie

indus prin ac t iunea s a la nivel hipot alamic ) es t e o glic oprot eina produs a de
mac rof ag e in princ ipal, dar s i de endot elii , as t roc it e , f ibroblas t i s i LT, c are
det ine o s erie de f unc t ii, c um ar f i de s t imulare a c el. s t romale ale M H
pent ru s int ez a s i eliberarea de c it okine .
 I L - 3 es t e un f ac t or de s t imulare a c oloniilor mult iplu, avind ef ec t e
import ant e as upra mai mult or linii c elulare de evolut ie.
 I L - 5 es t e o prot eina c are induc e dif erent ierea t erminala a p r e c u rs orilo r
e o z i nof il elor .
 ERITROGENEZA/ERITROPOIEZA

• E r i tr ogeneza s a u e r i tropoi eza par cur ge ci teva etape: pr oEbl ast- E

baz ofi l , Ebl ast pol i cr omatofi l , Ebl ast aci dofi l (or tocr omatofi l =
nor mobl ast), r eti cul oci t (R), hemati a adul ta. Pe par cur sul acestor
etape, au l oc i mpor tante modi fi car i al e nucl eul ui si ci topl asmei :
nucl eul di spar e tr eptat, astfel i nci t este compl et expul z at l a Ebl ast
aci dofi l , apoi fagoci tat. Pe par cur sul matur i z ar i i , scade nr. de r i boz omi
si mi tocondr i i , ap. Gol gi si si stemul de mi cr otubul i . Pr oEbl astul ar e dej a
Hb, concentr ati a cr esci nd pr ogr esi v, pi na aj unge l a1/3 di n masa
hemati ei . Hemati a adul ta conti ne de 10 or i mai mul ta Hb fata de
Pr oEbl ast. Si ntez a de Hb i n cadr ul ci cl ul ui cel ul ar este mai i mpor tanta
i n faz a G2 si i nceputul faz ei S. Tr ecer ea r eti cul oci telor di n MH i n si nge
pr i n di apedez a se numeste e r i trodi abaza .

• E r i tropoi eza e s te i n e ficient a c i nd R s i nt b l ocate i n tre c e l. en doteliale s i

u l teri or f a g ocit ate d e m a crofag e. C om pa rati v c u R , e r itrocitul a d ult
pi er de or gani tel e pr i n autofagi e si expul z i e, pi er de capaci tatea pr opr i e
de l ocomoti e, conti ne mai mul ta Hb si pi er de anti genel e di n si stemul
MHC I, ce exi sta pe mb. tutur or cel ul el or di n or gani sm si a tutur or
pr ecur sor i l or er i tr oci tar i , i ncl usi v l a R mai vi r stni ce, deti ni nd i n schi mb
cel el al te si steme anti geni ce, cu cel e doua mai i mpor tante, AOB si Rh.
 Mu l ti p l i ca r ea p r ecu r so r i l o r er i tr o ci ta r i este d e ti p h o m o pl a st i c, a d i ca o cel u l a
p r o d u ce d o u a cel u l e fi i ce i d en ti ce cu ea si i n tr e el e, ceea ce a si gu r a sto cu l
cel u l el o r stem, d eci a cea sta mu l ti p l i ca r e a r e l o c i n ca zu l cel u l eo r n ed i f. sa u
sl a b d i fer en ti a te. Al d o i l ea ti p d e mu l ti p l i ca r e este d e ti p h e t e r op l a sti c , sa u
ma tu r i za n ta , i n ca r e cel . fi i ce d i fer a d e cel u l a ma ma . E ste p r ezen ta p i n a l a
eta p a E b l a sti a ci d o fi l i ( E b l a st o r to cr o ma ti c sa u n o r mo b l a st) , ca r e n u se ma i
p o t d i v i d e.

 Ma r ca r ea ADN cu Fe5 9 si ti mi d i n a tr i ti a ta a a r a ta t ca p r o l i fer a r ea cel u l el o r

er i tr o i d e e a si n cr o n a , v i teza fa zel o r ci cl u l u i cel u l a r d i fer a d e l a u n sta d i u l a
a l tu l . R el a ti v sta b i l e p a r fa zel e S si M, cea ma i v a r i a b i l a fi i n d G 1 . Nu ma r u l
mi to zel o r i n ser i a r o si e este d e 4 : u n p r o E b l a st fo r mea za 1 6 er i tr o ci te
( p r o er i tr o b l a st – 2 gen er a ti i d e er i tr o b l a sti b a zo fi l i – er i tr o b l a sti
p o l i cr o ma to fi l i – er i tr o b l a sti a ci d o fi l i ( o r to cr o ma to fi l i sa u n o r mo b l a ti ) , ca r e n u
se ma i d i v i d – r eti cu l o ci t – er i tr o ci t a d u l t.

 In MH ex i sta u n ti p p a r ti cu l a r d e er i tr o b l a sti cu d i fer i te v i r ste, d en u mi ti

s i d er o bl a st i , ca r e co n ti n gr a n u l e d e Fe n eh emi n i c, si d er o zo mi . Nu ma r u l
gr a n u l el o r sca d e p r o gr esi v, p e ma su r a ce se a cu mu l ea za H b . E r i tr o ci tel e n u
co n ti n si d er o zo mi . Ti mp u l d e tr a n zi t med u l a r a l E b l a sti l o r este d e 4 - 7 zi l e.
E r i tr o ci tu l a d u l t este o cel u l a a n u cl ea ta , d e fo r ma d i sco i d a l a , d esi si n t
d en u mi te gl o b u l e r o si i si r ep r ezi n ta fa za d i sp er sa ta a si n gel u i .

 In S p er i fer i c ex i sta 2 5 X 1 0 1 2 ; l a b a r b a ti ex i sta 5 mi l i o a n e/ mm 3 d e si n ge, i a r

l a femei - 4 , 5 mi l i o a n e/ mm 3 si n ge. Aceste d i fer en te, d a to r a te h . sex u a l i , n u
ex i sta p i n a l a p u b er ta te si d i sp a r d u p a cl i ma cter i u m.
 STRUCTURA FUNCTIONALA

• S t r uct ura f un ctionala : de disc biconcav, diam.mediu de 7,2 -8,3

microni, grosimea scade in p.centrala, (1μ), fata de periferie,
2,2μ, ceea ce confera hematiei maxim de supraf la un minim de
vol. Vol este 80-94μ 3 . Deformabilitatea h. este o proprietate
esentiala pt functia ei.Viscozitatea interna a e (1-2centipoise)
depinde de cantitatea si calitatea Hb. Membrana hematiei este
impor tanta pt.aceasta functie, mai ales prin componentele sale
lecitina si lizolecitina. Se adauga si rolul fct.citoscheletali, si
anume prezenta pe versantul intern al mb a actinei, ankirinei,
spectrinei fosforilate, care depinde de proteinkinazele AMPc-
dependente;defosforilarea spectrinei depinde de
act.fosfatazelor, inhibate de 2,3DPG;calmodulina si glicoforinele
prezente in citoplasma hematiei,ca si acidul sialic prezent la
nivel membranar sint implicati in deformabilitatea h., care este
principalul consumator de ATP, acesta fiind sintetizat 90% prin
glicoliza anaeroba si 10% doar prin oxidarea glucozei.
• Forma eritrocitului depinde de virsta sa si de cantitatea de ATP.
In singele conser vat, ATP scade cu 50%, eritrocitele devin
crenelate, apoi sferocite. Daca eritrocitele sint incubate cu
inhibitori de glicoliza anaeroba (NaFl), apar modificari similare.
Eritrocitele mai au proprietatea de a se dispune in fisicuri,
agregarea eritrocitara fiind numita si s i m pe xa h e mati ilor ,
fenomen reversibil, ce consta in circulatia hematiilor sub forma
de trenuri, rulouri. Aceasta proprietate depinde de nr.hematiilor
si de macromoleculele plasmatice, precum albumine,globuline,
fibrinogen, dextrani.

• Lungimea rulourilor de hematii influenteaza v i t eza d e

s e d i m en ta re a h e m a t ii lor ( V S H) . Rezistenta globulara a
hematiilor la agresiuni mecanice,chimice,osmotice este
cercetata prin rezistenta la hemoliza, hematiile fiind expuse la
medii progresiv mai hipotone.

• VSH exploreaza stabilitatea in plasma a hematiilor.

• Bibliografie:

• Note de curs
• Boron pag.429-435
SANGELE II
Dr. Ioana
Stefanescu

Decembrie
2019
 UFE-E UFC- E Eritrocite

PEM
(UFC-MegE~
EPO
IL-3 - @
Megacariocit
~UFC-Meg Trombocite

TPO

IL-3

Eozinofil

{tj}'
I/
_ _ _ _ _l_L-_5 _ _ _ __..

PMC
(UFC-GEMM) UFC-Bazo Bazofil

IL-3

UFC-G Neutrofil

CSH-TL CSH-TS
PMG
(UFC-GM)~
FSC-GM
FSC-G
<;;
- ~
UFC-M

FSC-M
Monocit

4 -
Macrofag

FSC-M
••••
Celulă Pro-T Celulă Pre-T Celulă T

~
PLC

~ Celulă Pro-8 Celulă Pre-8 Celulă 8 Ca l u lă plasmatică

e - •
Figura 18-4 Linii hematopoietice. UFC, unităţi formatoare de colonii - cu sufixele -Bazo (bazofilic), -E (eritroid),
-Eo (eozinofil), -G (granulocit), -GEMM (granulocit, eritrocit, megacariocit, macrofag), -GM (granulocit/ macrofag),
-M (macrofag), -Meg (megacariocit), -MegE (megacariocit/eritroid); PMC, progenilor mieloid comun; PLC, pro-
genilor limfoid comun; PMG, progenilor macrofag-granulocit; PEM, progenilor eritroid-megacariocit.
 CSH-TS

(Q)
i
PMC

(Q)
i
PEM

(Q)
i
UFE-E
Eritroblast
policromatic
Eritroblast
ortocromatic Pierderea
mitocondriilor
şi ribozomilor

Proeritroblast Eritroblast Reticulocit Eritrocit

UFC-E bazofil ic
Figura 18-5 Erit ropoieza, PMC, progenitor mieloid comun; PEM, progenitor
erit roid-megaca riocit.
 METABOLISMUL ERITROCITAR

➢Eritrocitele sint saci cu Hb, a caror principala functie este

transpor tul gazelor respiratorii, ce are o mare componenta
pasiva: difuziunea gazelor. Eritrocitele sint lipsite de nucleu,
mitocondrii si RE, metabolismul lor fiind foar te scazut: ele
par ticipa cu doar 0,1% la metabolismul energetic general
(2cal/24ore). Singura sinteza realizata este a g l utationului .

➢Hematiile necesita energie pentru: mentinerea formei, a

deformabilitatii eritrocitare, asigurarea concentratiilor
fiziologice de o parte si alta a membranei eritrocitare a
electrolitilor (Na, K), mentinerea Fe in stare feroasa,
mentinerea gruparilor sulfhidrice SH in stare activa, redusa,
stare necesara pentru fixarea si eliberarea de O2 si CO2.
Toate aceste necesitati sint asigurate exclusiv prin
metabolizarea glucozei.
➢ 100mL de masa er i tr oci tar a consuma 0, 3- 0, 4mg gl ucoz a/or a. Al ter ar ea
pr ocesul ui de ener gogenez a er i tr oci tar a duce l a modi fi car ea for mei
er i tr oci tul ui : sfer oci t- echi noci t- stomatoci t, sau l a modi fi car i al e
functi i l or acestui a (oxi dar ea Hb); i n aceste si tuati i apar e fenomenul de
hemol i z a patol ogi ca, i ntr avascul ar a, adi ca anemi a hemol i ti ca de cauz a
cor puscul ar a. Absenta di n hemati e a enz i mel or ci cl ul ui Kr ebs si a
ci tocr omi lor asi gur a un consum extr em de r edus de oxi gen:
5μ Loxi gen/or a/mL masa er i tr oci tar a).

➢ Di n toata gl ucoz a patr unsa di n pl asma i n er i tr oci t pr i n mecani sm acti v

i nsul i no- i ndependent, de di fuz i une faci l i tata, 90% este metabol i z ata pe
c a lea g licolitica a c i clului E m bden- Meyerhof f-Parnas, i ar 8- 10% - pe
cal ea oxi dati va a suntul ui pentoz ofosfati l or. In caz ul defi ci tul ui de
enz i me chei e al e gl i col i z ei, apar al ter ar i er i tr oci tar e ce duc l a apar i ti a
anemi i l or hemol i ti ce de cauz a cor puscul ar a. La 37°C l a adul t, si ngel e
consuma 15mg gl ucoz a/100mL/or a; pastr at ci teva or e l a 37°C, scade
gl ucoz a di sponi bi l a si apar modi fi car i er i tr oci tar e. Metabol i z ar ea
gl i col i ti ca a unei mol ecul e de gl ucoz a el i ber eaz a ener gi e pentr u si ntez a
a 4 mol ecul e de ATP, dar 2 mol ec ul ede ATP si nt c onsumate i n pr i ma
etapa a gl i col i zei . Deci ci sti gul net este de numai 2 mol ecul e de ATP
pentr u fi ecar e mol ecul a de gl ucoz a uti l i z ata. Randamentul ener geti c al
gl i col i z ei anaer obe este de 30%, mul t scaz ut compar ati v cu cel ul el e ce
au echi pament enz i mati c compl et.
➢Gl icoliza an aeroba are 3 enzime cheie: hexokinaza (HK), cu rol
de “dispecer”ce impiedica uzura hematiei prin limitarea
apor tului de glucoza, fosfofructokinaza (PFK), si piruvatkinaza
(PK). Activitatea lor nu este reglata prin inductie sau represie,
ci prin t ranzitii al o sterice si mecanisme de feed -back, intrucit
hematiile nu sintetizeaza proteine. PK este inhibata de ATP si
activata de fructozo-1,6-difosfat. Activitatea HK nu depinde de
nivelul glicemiei, ea avind o slaba afinitate pt.glucoza, ci de
nivelul de glucozo-6-P, 2,3-DPG, ATP si glutation.

➢PFK e inhibata de cresterea concentratiei de ATP si activata de

ADP, AMPc si fosfoizomeraza.
 ~Glucoza
Pi \__ATP ţ:----
Glucozo~~sfat )

pento~~;~:fa~lo~ 1'------- Sinteza

. glicogenului

AMP, fructozo 2,6-P2 _ ___,

ATP ir-----
Fructozo 6-fosfat

ADP
AMP, Pi, fructozo 2,6-P
ATP, citrat, H.

Fructozo 1,6-bifosfat

!
(2) NAD.
(2) NADH, H• ~
+
(2) Gliceraldehid 3-fosfat
(2) Pi

(2) 1,3-bisfosfoglicerat

l
(2) fosfoenolpiruvat

(2)ADPif - - - - - - - ATP. alanină

(2) ATP
(2) Piruvat

(2) NADH, H·~

ţ.. (2) NAD•
(2) Lactat

Figura 7.10. Etapele glicolizei şi reglarea acestora

➢ S u n t u l p e n t oz el or nu are propriuz is rol energ et ic , dar es t e s i n g ur a c a l e
m e t a boli ca d e s i n t ez a e r i t roc it ar a a N A D P H , n e c es ar p e n t ru m e n t in erea i n
e c h i li br u a s i s t emul ui o x i do -red ucat o r g l u t at io n r e d u s /g lut a t ion o x id at s i
p e n t ru p r ot e ct ia a n t i ox ida nt a a H b .

➢ S u n t u l R a p o po r t -Lue ber ing es t e c alea s pec if ic a a hemat iei pt .s int ez a de 2,3 -

D P G, c ompus ul erit roc it ar c el mai abundent . Enz ima limit ant a a s unt ului es t e
o f os f at az a c u af init at e s c az ut a pent ru s ubs t rat , c eea c e permit e ac umularea
de 2,3-D P G in erit roc it in c ondit ii f iz iologic e. P rinc ipala f unc t ie a 2,3D P G es t e
de reg lat or al propriet at ilor alos t eric e ale Hb, dec i de el depind f unc t iile
hemog lobinic e. Exis t a un ec hilibru int re c ant .de 2,3D P G s i raport ul ATP /A D P :
in hipoxie,c res t e c ant .de 2,3D P G s i s c ade valoarea raport ului ; ult erior, s e va
s c urt c irc uit a s unt ul s i valoarea raport ului ATP /A D P va c res t e. 2,3D P G
s t abiliz eaz a f orma deoxigenat a (t ens ionat a) a Hb s i f avoriz eaz a c edarea
oxig enului la nivel t is ular de c at re oxiHb, deplas ind la dreapt a c urba de
dis oc iat ie a oxiHb.

➢ M e t ab olis m ul g l u t at i onu lui , t ripept id f ormat din g lut amat , g lic oc ol s i c is t eina
s int et iz at in erit roc it ,es t e s t rins leg at de s unt ul pent oz elor. El es t e plac a
t urnant a a met ab.erit roc it ar, avind rol es ent ial in apararea ant ioxidant a a mb.
hemat iei, a Hb s i a g ruparilor t iolic e, dat orit a g ruparilor SH ale c is t einei.
A g ent ii oxidant i pot f i s aruri de met ale g rele,drog uri, derivat i de anilina.
 ( ]
Izomerau

A- -P

~ · fo f
 Glucoza

CO:
- ndt re 111 irever ibe
 gl)'colysis 1 <frJ'' g1ucos•-6PJ
1,3-bisphospho-D-qlycerate

phosphoqlycerate

/
H+ _,,,lffj/
mutase (Hs):
phosphoqlycerate
nurt:ase (Hs):
Hs-PGAM 1

Hs-PGAM2
bisphosphoqlycerate
nurt:ase (Hs): Hs-BPGM
5.4.2.4

2,3-diphospho-D-qlycerate
--------- ----
--------- --------------
bisphosphoqlycerate
2,3-bisphosphoqlycerate 2-phosphatase (Hs): Hs-BPGM
3-phosphatase (Hs): H20-~---....... phosphoqlycerate
I

Hs-MINPP1 nurt:ase (Hs): Hs-PGAM 1

_/
phosphate .........--~· phosphoqlycerate
phosphate---·--···/
nurt:ase (Hs): Hs-PGAM2
3.1.3.D

2-phosphoî -glycerate
3-phosphoî -glycerate

1~1lycoly:;;i::; I (frorn i;,1luco::a:~-Ei F')

glycoly::d::; I (frorn 1~1luco::;e-Ei F')
➢R e ducerea m etHb . In hematia normala, 1% din Hb este metHb
(hemiglobina), forma oxidata, inactiva a Hb, cu Fe +++ .
Reducerea metHb este realizata de un sistem enzimatic
complex, NADH si NADPH-diaforazele, corelat cu glicoliza
anaeroba si cu suntul pentozelor. Acest sistem este functional
la copil la 3 luni dupa nastere, ceea ce face ca riscul de
metHb-emii tranzitorii la nou nascut sa fie ridicat, datorita
diferitelor toxice (inclusiv medicamente) sau infectiilor
bacteriene ale tubului digestiv sau in cazul intoxicatiilor cu
nitrati. Reducerea metHb se face prin administrare de acid
ascorbic si albastru de metilen.
, l.arses

o '
 HEMOGLOBINA

➢He moglobina. Fiecare eritrocit contine 27 -34pgHb (HEM). La o

volemie de 5L de singe si o concentratie de 15gHb%, exista
900g Hb. GM este de 64500 D. Iesita din hematie, Hb este
filtrata la nivel renal sau rapid catabolizata de celulele SRE.
Este o hemoproteina tetramerica, alcatuita 90% din globina si
10% din gruparea prostetica, hemul, o metalopor firina ce
contine Fe ++ . La adult, HbA contine 2 lanturi alfa cu 141aa si
doua lanturi beta cu 146aa, legate prin legaturi labile, punti
de H sau legaturi Van der Waals. Cele 4 lanturi realizeaza o
structura globulara compacta, ce are in vecinatatea suprafetei
externe 4 cavitati, pungile hemului. Exista zone de contact
intre lanturile subunitatilor vecine, alfa1-beta2 si alfa2-beta1 .
In axul moleculei exista o cavitate centrala cu 2 mici fosete,
ce separa lanturile alfa si beta, fosete in care se fixeaza
2,3DPG.
A TETRAMERUL HEMOGLOBINEI C MODIFICĂRI CONFORMAŢIONALE APĂRUTE LA LEGAREA 0 2

Când Fe2+ se deplasează

în jos, trage histidina
a taşată şi helixul F în
acelaşi sens, determinând
trecerea Hb din starea
tensionată (T) în cea
0.6Ă relaxată (R).

B HEMUL Hem
CH2
o
li o/
CH

Când 0 2 se leagă de Fe2+, hemul îşi schimbă

conformaţia, de la una în formă de cupolă, la
una plană, trăgând în jos Fe2+.
 ,'
01 ,/"
I
I ""
I
I
I
I
I
I
I
I
-- ... _ ,,,_,~~

I I
I I
I I
I I
I I
I I
,/
I I
I
I
I ,; "
„„"',;' J31
„„
;

Figura 5.5. Reprezentare schematică a modificării structurii cuaternare a hemoglobinei prin oxigenare
 CH =CH2 M V

HC _CH HC .
- . CH
CH3 CH3 M M
I
N -
I
Fe -
I \
N
•
+ 02
I

N- Fe -
\
N
)-
I I \
Heme I
I
I \
'
H2C I N CH=CH2 p V
HC -I // \ CH HC I \ CH
CH2 I \ I \
I \ I \
COOH I I \

I
I
CH2 CH 3 ',
I
p M
\
\
I I I '
'
\
I CH \ I \

N I 2 N N 02
(imidazole) COOH (imidazote)
Polypeptide chain Polypepbde chain
Oeoxygenated hemoglobin Oxyhemoglobin

So urce: Barrett KE, Barman SM, Boitano S, Brooks H: Ganong's Revie 11 of Med;caJ
PhysioJoqy, 23rd Edition: http ://www. accessmedicine. corn
Copyright© The McGraw-Hill Compa nies , Inc. All rights reserved.

Reaction of heme with 0 2' The abbreviations M, V, and P stand for the groups shown on the molecule on the left.
 _,
oo ·
 HEMUL

➢He mul este gruparea prostetica a o serie de pigmenti

respiratori: Hb, mioglobina, citocromi, si a unor enzime oxido-
reducatoare: catalaze, peroxidaze. El este o feroprotopor firina
alcatuita din Fe ++ si un heterociclu tetrapirolic, protopor firina
IX. Biosinteza hemului se desfasoara in precursorii
eritrocitari. Fe este inserat in centrul inelului por firinei sub
actiunea enzimei ferochelataza.

➢Cea mai abundenta proteina membranara a hematiei este

schimbatorul de anioni Cl-HCO3 (AE1)(~1milion/hematie);

➢Cea de a doua este AQP1(~200000/hematie), ce asigura o

mare par te (peste 50%) din permeabilitatea hematiei pentru
CO2.
 2 Succinil-CoA + 2 Glicină

! ALA sintszl

2 ~ALA (acid delta-amino levulinic)

! PBG sintazl (ALA dehidrataz~ - ALAD) ---+ Porfiria cu deficit de ALAD

Porfobilinogen (PBG)

3 PBG - + l Hidroximetilbilan sintaz~ ---+ Porfiria acută intermitentă

Hidroximetilbilan --+ Uroporfirinogen I--+ Coproporfirinogen I

l Uroporfirinogen III sintaz~ ---+ Porfiria eritropoietică congenitală

Uroporfirinogen III

l Uroporfirinogen III decarboxilaz~ --+ Porfiria cutanea tarda

Coproporfirinogen 111

l Coproporfirinogen III oxidaz~ -. Coproporfiria ereditară

Protoporfirinogen IX

l Protoporfirinogen III oxidaz~ ---. Porfiria variegata

Protoporfirina IX

Fe2+---+ l Ferochetalaz~ --.... Protoporfiria

Hem

ra S. 7. Etapele biosintezei hemului şi bolile apărut ,. d .

e m urma efic1telor enzimatice
 METABOLISMUL FE

➢ Me tabolismul Fe . Ne ce sarul zilnic e ste de 20-25mg. Hb contine cea

mai mare parte de Fe din organism, 70% , adica 2g. Re stul e ste
stocat ca f e ritina sau he moside rina, o mica parte e ste continut in
mioglobina si o parte e ste le gat de transportorul plasmatic,
transfe rina, alcatuind compartime ntul labil. Aproape tot Fe e ste
re ciclat din catabolizare a he matiilor imbatrinite . Doar 5% din
ne ce sarul de Fe pt.he matopoieza provine din tractul
gastrointe stinal, absorbtia zilnica f iind de 1mg/ zi. Pie rde rile zilnice
de Fe sint re alizate prin f e cale , urina, transpiratie, fanere
(de scuamare te gume ntara).

➢ Absorbtia de Fe max imala are loc in duode n si je junul prox imal. Fe

he minic se absoarbe mai bine comparativ cu cel nonheminic, care
se absoarbe e x clusiv la nivel duodenal. Vitamina C re duce Fe feric
la Fe feros, crescind absorbtia ace stuia. Enterocitul pre ia Fe
nonhe minic printr-un transportor de me tal divale nt (DMT 1). Fe f e ric
e ste re dus la Fe feros de reductaza ferica, la suprafata apicala a
me mbrane i enterocitului .Conce ntratia Fe in citosolul enterocitelor
unde e le gat de mobilferina re pre zinta “barie ra” pe ntru tre ce re a Fe
in plasma, e f e ctul avind o late nta de cite va ore . De la nive lul
ce lule lor din tractul dige stiv, Fe e ste pre luat de t r ansf er ina, o
p r oteina c u 2 s i t usur i d e le gare a F e , care se masoara dre pt T IB C
(Total Iron B inding Capacity). In conditii fiziologice, transferina
este saturata cu fier in propor tie de 30%.
➢ Nive lul plasmatic al fierului este controlat de h e p cidina, un
polipe ptid sinte tizat pre dominant de he patocite , ce se leaga de
f e roportina, o proteina transme mbranara de “e xport” al fierului
pre ze nta la nivelul enterocitelor, hepatocitelor si macrofagelor, care
dupa le gare a he pcidine i sufera inte rnalizare si prote oliza. Ca
urmare , scade absorbtia intestinala a fierului si nivelul plasmatic al
f ie rului scade . IL-6 stimuleaza producerea de hepcidina, unul din
f actorii care induc ane mia in bolile inflamatorii cronice . Hepcidina
prote je aza organismul de microorganisme le care necesita f ie r
pe ntru a supravietui in circulatie si reprezinta unul dintre f actorii
imunitatii innascute .
➢ Cantitate a de Fe le gata de transf e rina se masoara ca side re mie : 80-
120μg% . Macrof age le “doica” din MH pre iau Fe transportat de
transfe rina prin e ndocitoza si il f urnize aza pre cursorilor e ritrocitari,
care au re ce ptori pt.transf e rina, ca si re ticulocite le . Ace sti re ce ptori
lipse sc de pe mb.he matie i adulte . Odata e libe rata de Fe ,
transfe rina e ste transportata inapoi in plasma de catre macrof age .
Transfe rina e ste si o prote ina de transport citosolic. Stocare a Fe se
face in macrof age , ca f e ritina, un amestec hidrosolubil de Fe ++,
OH - si oxigen, inve lit de o prote ina, apof e ritina .

➢ In macrof age , Fe mai poate f i de pozitat ca h e m oside rina, u n

a g r e gat a m o r f d e m o l e cule d e f e ritina, d e spr inse d e p e a p o f er itina,
din care Fe e ste mai gre u pre luat pe ntru sinte za Hb de cit din
fe ritina. Macrof age le din MH inde parte aza e x ce sul de f e ritina si
he moside rina din pre cursorii e ritrocitari.

➢ In clinica se determina nivelul f e r itine i s e r i ce , care este

secretata de macrofage si hepatocite si care se coreleaza cu
nivelul depozitelor de fier stocat in organism.
 Bilirubin (excreted} Tissues

Ferritin Hemosiderin

Macrophages
Degrading hemoglab·n - ~
..... ~::
Free iron

Hemoglobin ........- - - - -îransferrin-Fe

Red Cells Plasma

i
Blood loss-0.7 mg Fe f e++ absorbed Fe excreted-0_6 mg daily
dailyin1nenses (srnall intesune)
 TIPURILE DE HB FIZIOLOGICE

Hb embrionare
➢Gower I, (zeta2, epsilon2)
➢Por tland, (zeta2, gamma2)
➢Gower II, (alfa2,epsilon2)
➢HbF (alfa2,gamma2).

La adult
▪96-98% este HbA (alfa2,beta2),
▪1 ,5-3%-HbA2(alfa2,delta2)
▪La adult persista HbF,0,5-1%.
▪ La diabetici exista Hb glicozilata, ce are trei forme: HbA1a,
HbA1b si HbA1c, rezultate in urma cresterii continutului de G6P
in hematie. Glicozilarea este ireversibila,
,.... 50
o
_,, „( c:ain
- 40
~
o
o-
(feta 1

..._,,
(adult)

~ 20

o
o
.......
C>
3 6 Bi h 3 6
Gestation on hs) A. e (mont )

So urce: Barrett KE, Barman SM, Bo i tano S, Brooks H: Ganong's R'flvie 11 of M'fldical
Physrology, 23rd Edition: http ://www.accessmedicine.com
Copyright © The McGraw·Hill Companies , Inc. All rights re s erved.

Developn ent of hun an he noglobin chains.

 SENESCENTA ERITROCITARA

➢ Zi l ni c, 360 mi l i ar de de hemati i si nt i ndepar tate di n ci r cul ati e si

i nl ocui te cu el emente ti ner e. Dur ata de vi ata a hemati i l or este de 115-
120z i l e. Pe masur a ce i mbatr i nesc, hemati i l e sufer a o ser i e de
modi fi car i : au tendi nta l a sfer i ci tate, scade conti nutul l or i n K, Ca,
ester i fosfor i ci , l ipi de total e, col ester ol , ATP, 2, 3- DPG, gr upar i SH, scade
uti l i z ar ea gl ucoz ei , scade acti vi tatea enz i mati ca, scade
defor mabi l i tatea er i tr oci tar a, cr este fr agi l i tatea mecani ca si osmoti ca,
cr este conti nutul de metHb, ca ur mar e a r educer i i acti vi tati i
metHbr eductaz ei si di afor az el or, c r este c onti nutul de HbA2, c u afi ni tate
cr escuta pt. O2, cr este vi scoz i tatea i nter na er i tr oci tar a, cr este
conti nutul de Na+, scade fosfor i l ar ea spectr i nei , scade pr ogr esi v
conti nutul de aci d si al i c, adevar at “ cenz or ” al dur atei de vi ata a
hemati i l or. Toate gl i cofor i nel e di n mb. er i tr oci tar a sufer a desi al i ni z ar e.

➢ Hemati i l e i mbatr i ni te expun pe supr afata mb. f a c torul d e s e nescenta

e r i troci tara, u n g l icopepti d p r ez ent d o a r p e m b . hematiilor i m batrinite,
c e n u c o n tin a c id s ialic. Acesta este r ecunoscut de macr ofagel e
spl eni ce. Hemati i l e i mbatr i ni te mai expun pe ver santul exter n al mb.
f o s fa ti dilserina, c e r e prezi nt a i n ca u n s em nal d e r e cunoas tere d e c a t re
m a crofag e a h e m a tiilor i m bat rini te. C a p tarea h e m atiilor i m batrinite d e
c a t re m acrofag e s e f a ce p r i ntr-un s is tem b e ta- gal acto l e ctinic, p r o priu
a c es tora.
 HEMOLIZA FIZIOLOGICA

➢ H e m o liz a f i z i olo gica (eritroliza) are ca principal sediu splina ; ea

se desfasoara si la nivel hepatic, precum si la nivelul MH.

➢ Sediul eritrofagocitozei este pulpa rosie splenica. Etapele

acesteia sint: aderenta hematiei la suprafata macrofagului,
inglobarea si digestia prin formare de fagolizozmi, ce contin
hidrolaze lizozomale. Acestea distrug in citeva minute eritrocitul
inglobat. Hematiile normale sint fagocitate fara a fi fragmentate
in prealabil, iar cele patologice sint initial fragmentate, apoi
fagocitate. Din catabolizarea Hb rezulta globina, hidrolizata in
aa ce vor intra in fondul comun metabolic de aa, proces
responsabil de mari pierde energetice, ce reprezinta o
impor tanta par te din metabolismul bazal, si hemul, care este
conver tit in bilirubina, printr-un complex proces enzimatic.
Eritroliza fiziologica duce la eliberarea in plasma a unei mici
cantitati de Hb, care este legata de o alfa2-glicoproteina de
origine hepatica, denumita haptoglobina. Complexul Hb-
haptoglobina este captat si metabolizat in principal de catre
macrofagele de la nivel hepatic.
 REGLAREA ERITROPOIEZEI

➢ R e g lar ea e r i t ro po iezei. Se realizeaza predominent prin

mecanisme de tip feed-back asupra celulelor nediferentiate,
semnalele declansatoare provenind de la nivel tisular, datorita
variatiei apor tului de oxigen.

 Reglarea umorala a eritropoiezei este realizata de e r i t ropoiet ina

s i de I L 3 .

 I L - 3 este o glicoproteina cu GM20-30Kdaltoni, impor tanta pentru

toate liniile celulare, ce actioneaza asupra cel.pluripotente
timpurii, pentru autointretinere (hematopoieza de tip
homoplastic) si pentru diferentierea cel.pluripotente, in celule
diferentiate “comise” (hematopoieza heteroplastica ). IL3 este
esentiala la nivelul maduvei hematogene pentru asigurarea
celulelor responsive la eritropoietina . IL3 este sintetizata de
limfocitele T si de celulele epiteliale timice.
 ERITROPOIETINA (EPO)

 E r i t r opoietina ( E P O ) ( 4 6 kD ) este produsa 90% in cor ticala renala

si par tea externa a medularei renale de celule fibroblast like
interstitiale si 10% de celulele Kupf fer din ficat, eliberarea sa in
plasma fiind in principal raspunsul la hipoxie al acestor celule.

 Hipoxia creste producerea subunitatii alfa a factorului 1 indus de

hipoxie (FIH-1α), care creste productia de ARN mesager EPO. In
conditii de normoxie, expresia FIH-1α este scazuta.

 Precursorii timpurii ai eritrocitelor nu au receptori pt E, ci pt.IL3.

EPO este absolut necesara pentru transformarea celulelor UFE-
eritrocitare (UFE-E) in unitati de celule eritroide formatoare de
colonii (UFC-E), adica pro-eritroblasti, primele celule din seria
rosie care sintetizeaza mici cantitati de Hb.

 Continuarea maturarii celulelor mai depar te de pro-eritroblasti

nu necesita EPO. EPO recombinata este utilizata in tratamentul
anemiilor.
 Receptor ul pentr u E ( EpoR ) este expr i mat de pr ecur sor i i ser i ei r osi i , de
cel ul e endotel i al e, megacar i oci te si neur oni , fi i nd i mpl i cat i n pr otecti a
i mpotr i va hi poxi ei . In absenta EPO (l i gand), r eceptor ul se gaseste pe
supr afata cel ul ei ca di mer i nacti v. Pr ez enta EPO i nduce o modi fi car e
confor mati onal a ce duce l a acti var ea ti r oz i n- ki naz ei J anus Ki nase 2
(J AK2), atasata de r eceptor. Acti var ea J AK2 duce l a fosfor i l ar ea
segmentul ui ci tosol i c al EpoR si fosfor i l ar ea unor mol ecul e di n ci tosol
cu r ol i n semnal i z ar ea catr e nucl eu, cum este STAT5 (Si gnal Tr ansducer
and Acti vator of Tr anscr i pti on 5 = tr ansductor de semnal si acti vator al
tr anscr i pti ei 5). In ur ma fosfor i l ar i i de catr e J AK2 a mul tor pr otei ne
cel ul ar e si a pr otei nel or STAT apar modi fi car i i n expesi a unor gene car e
i nduc supr avi etui r ea, pr ol i fer ar ea si di fer enti er ea pr ecur sor i l or ser i ei
r osi i .

 Pr i n feed- back negati v, ci nd scade pr esi unea par ti al a O2 i n cor ti cal a

r enal a, cr este pr oducer ea si el i ber ar ea de EPO i n ci r cul ati e.

 Pr oducer ea de EPO este sti mul ata de h. andr ogeni , al cal oz a,

catecol ami ne pr i n mec. beta- adr ener gi c. E P O i ni ti az a si ntez a de Hb l a
ni vel medul ar, scur teaz a ti mpul de tr anz i t medul ar al er i tr obl asti l or i n
cur s de matur ar e si sti mul eaz a el i ber aPOr ea de r eti cul oci te i n si ngel e
per i fer i c . Anemi i pr i n ni vel scaz ut de EPO exi sta i n: i nsufi ci enta r enal a
cr oni ca, hi poti r oi di e (dat. scader i i consumul ui de O2), hi popi tui tar i sm
(pr i n scader ea de h. gonadotr opi ), hi per par ati r oi di sm (dat. cal ci fi car i lor
r enal e cor ti cal e).
 Hema~opo iet:î c Stem Ce s
K id n e y

P ~oe~h rob l asts

I E~hropoie't:î n I
Red B l ood Ce Js
D e c rea ses

!.----1 T i ssue C>xygena"tion I

Decr-e ases

•
Facto.-s tt"la1: d ec..-ease
oxyge natîon
_ LovJ b ood vo ume
2 _ Ane mia
3_ L ov. hemoglob-n
4_ Poor b l ood no
5_ Pulrnonary dî.se ase

Figure 32-4
F rlctio of he eryth opo-e ...-n r.-lechanisr.1 o increase produc_-on
o red olood cel s \l\• e tissue oxyge a io decreases_
CLASIFICAREA ANEMIILOR
CLASIFICAREA ANEMIILOR
CLASIFICAREA ANEMIILOR
 Figure 2-5. Disorders associated with certain red cell
Name Characteristic of Also seen in
morphologic changes. Poiki/ocytosis îs a general term used

• Spherocyte
(Chaps. 31 , 46,
54
Hereditary spherocytosis,
immune hemolytic
anemia
Clostridial perfringens
septicemia, Wilson
disease
lron deficiency, megaloblastic
to indicate the presence of abnorma lly shaped red cells,
such as dacryocytes (t eardrop-shaped reci cells), schisto-
cytes (fragmented red cells), and elliptocytes, as îs found
în t he most ext reme form in hereditary pyropoiki locytosis

„
Elliptocyte Hered itary e li iptocytosi s
anemia, thalassemia, (Chap. 46). MDS, myelodysplast ic syndromes (Chap. 87).
(Chaps. 31, 46) (HE)
m elofibrosis, MDS
Dacryocyte Severe iron deficiency,

, (teardrop)
(Chaps. 31 , 86)
Schistocyte
(Chaps. 31 , 51 ,
129, 132
Echinocyte
Myelofibrosis

Microangiopathic,
mechanical hemolytic
anemia
Renal failure,
megaloblastic anemia,
thalassemia MDS
Occasional schistocytes are
seen in many disorders
affectin red cells.
Common in vitro artifact
(Chaps. 31 , 37) malnutrition after storage

Acanthocyte Spur cell anemia,

Postsplenectomy
(Chaps. 31 , 56) abetalipoproteinemia

Target cell Cholestasis, Hgb C lron deficiency,

(Chaps. 31 , 48) disease thalassemia

~
Stomatocyte Hereditary
Alcoholism
(Chaps. 31 , 46) stomatocytosis
 A B c o

E F F

Figure 46- 11. Scanning electron micrographs of erythrocytes with abnorma! morphology due to membrane defects. A. Normal discocyte.
8. Echinocyte. C. Spherocyte. O. Stomatocytes. E. Ovalocytes. F. Elliptocytes. G. Acanthocytes. (Reproduced with permission from Lichtman's Atlas of
Hematology, www.accessmedicine.com.)
TABLE 31-7. Nome nelatu re of Red Cell Shapes and Associated Disease States
Terminology (Greek
Meaning) Old Terms, Synonyms Description Micrograph Associated Disease States
Discocyte (disc) Biconcave disc Biconcave disc form of RBC

Echinocyte (I-III) (sea •surr cell; crenated cell, Spiculated RBC with short, equally Uremia, liver disease
urchin) "berry cell" spaced projections over entire sur-
Low-potassium red cells
face; progressing from the "crenated
disc• (echinocyte I) to the cren- lmmediately posttransfusion
ated sphere (echinocyte IV-not with aged or metabolically
shown) with nearly complete loss of depleted blood
spicuIes
Carcinoma of stomach and
bleeding peptic ulcers

Acanthocyte (spike) •spur ceW acanthoid

cell, acanthrocyte
lrregularly spiculated RBC with
projections ofvarying length and
position
a Abetalipoproteinemia
Alcoholic lîver disease
Postsplenectomy state
Malabsorptive states
Stomatocyte (I-III) Mouth cell, cup Bowled-shaped RBC with single Hereditary spherocytosis
(mouth) form, mushroom
cap, uniconcave disc,
microspherocyte
concavity; progressing from shallow
bowl (I) to near sphere with small
dimple (seen as mouth-shaped
1:1 Hereditary stomatocytosis
Alcoholism, cirrhosis, obstruc-
form in peripheral film)

Spherical RBC with dense hemo-

r!I tive liver disease
Erythrocyte sodiu m-pump
defect

Iii
Spherostomatocyte Spherocyte, prelytic Hereditary spherocytosis (cells
(sphere) sphere, microspherocyte globin content; scanning electron actually spherostomatocytes)
microscopy shows a persistent min-
lmmune hemolytic anemia
imaldimple
Posttransfusion
Heinz body hemolytic anemia
Water-dilution hemolysis
Fragmentation hemolysis
Schizocyte (cut) Schistocyte, helmet cell, Split RBC, often showing half-disc
fragmented cell shape with two or three pointed
extremities; may be small, irregula r
fragment
Elliptocyte (oval) Ovalocyte Oval to elongated ellipsoid RBC
(with polarization of hemoglobin)
Microangiopathic hemolytic
anemia (TTP, DIC, vasculitis,
glomerulonephritis, renal graft
rejection)
Carcinomatosis
Heart-valve hemolysis (pros-
thetic or pathologic valves)
Severe burns
March hemoglobinuria
Hereditary elliptocytosis
Thalassemia
lron deficiency
Myelophthisic anemias
Megaloblastic anemias
(Continued)
 TABLE 31-7. Nomenclature of Red Cell Shapes and Assoc1ated Disease States (Continued)
Terminology (Greek
Meaning) Old Terms, Synonyms Description Micrograph Associated Disease States
Drepanocyte (sickle) Sickle cell RBC containing polymerized hemo- Sickle cell disorders (SS, S trait,
globin S; showing varying shapes SC, SO, Sthalassemia, etc.)
from bipolar, spiculated forms to
Hemoglobin C-Harlem
holly-leaf and irregularly spiculated
forms Hemoglobin Memphis/S

Codocyte (beli) Target cell Bell-shaped RBC that assumes a tar- Obstructive liver disease
get shape on dried films of blood Hemoglobinopathies (S, C)
Thalassemia
lron deficiency
Postsplenectomy state
Lecithin cholesterol acetyltrans-
ferase deficiency
Dacryocyte (tear) Teardrop cell RBC with a single elongated or Primary myelofibrosis
pointed extremity
Myelophthisic anemias
Thalassemia
Leptocyte (thin) Thin cell, wafer cell Thin, flat RBC with hemoglobin at Thalassemia
periphery Obstructive liver disease (± iron
deficiency)
Keratocyte (horn) Horn cell RBC with spicules resulting from DIC or vascular prosthesis
ruptured vacuole; cell appears half-
moon shaped or spindle shaped

Dl(, disseminated intravascular coagulation; RBC, red blood cell; TIP, thrombotic thrombocytopenic purpura.
 POLIGLOBULIILE

➢ P o l icite mia v e r a se caracterizeaza prin cresterea nr.de hematii,

trombocite si neutrofile, ea putind evolua spre leucemie
granulocitara cronica si deces in cea de a treia etapa de evolutie
a bolii. Semnele clinice si paraclinice majore sint splenomegalia,
afectarea severa a microcirculatiei (cerebrale,hepatosplenice),
cresterea Ht si a nivelului de ac.uric in plasma.

➢ P o l ig lobul iile s e c undare apar in cazul: fumatorilor (prin cresterea

compensatorie a nivelului de EPO) si hipoxemiilor cr.,precum sint
bolile respiratorii cr., Sd.de apnee in somn+obezitate (Sd.
Pickwick), boli congenitale cardiace cianogene cu sunt dr-stg.
Alte situatii sint cele in care exista exces de EPO: carcinom
renal, rinichi polichistic, hidronefroza, rejetul de grefa renala
(mecanism inca neelucidat), tumori extrarenale secretante de
EPO situate la nivel hepatic (sindrom paraneoplazic),
feocromocitom, tumori cerebeloase, leiomiom uterin de mari
dimensiuni (benign) care si prin compresie mecanica asupra
aa.renale duce la exces de EPO. In Sd.Cushing si in cazul
apor tului exogen de androgeni, creste eliberarea de EPO.
 ANTIGENELE ERITROCITARE

➢A n tigenele e r itrocitare. Pe suprafata hematiilor exista un

mare numar de antigene (ag), grupate in sisteme antigenice,
cele mai impor tante din p.d.v. al transfuziei de singe fiind si
primele doua descoperite, sistemul AOB,descoperit in 1900
de Landsteiner si sistemul Rh,descoperit in 1940 de
Landsteiner si Wiener. Fenotipic, s-au gasit aprox.30.000 de
tipuri sanghine,iar genotipic, au fost diferentiate
aprox.200.000 genotipuri. Antigenele eritrocitare sint strucuri
glico- si lipoproteice, ce apar in primele saptamini de viata
IU,si care de obicei, ramin nemodificate toata viata. In
anumite cazuri, cum sint anumite leucemii acute, dispar ag.A
din sistemul AOB si antigenele I din sistemul Ii.
 ANTIGENELE SISTEMULUI AOB

➢ In Europa, ordinea descrescatoare a prezentei ag.A si B.pe

suprafata hematiilor face ca grupa de singe cea mai frecvent
intilnita sa fie A , urmata de grupele O si B, pentru ca cel mai
mic procent de indivizi sa apar tina grupei AB. Ag.sistemului AOB
se afla pe suprafata tuturor celulelor din organism, precum si in
diferitele lichide biologice. Ele apar din luna 3- a vietii IU si
devin complet mature la 6-12 luni dupa nastere. Biochimic,
aceste ag.sint glicoproteine cu GM 300000-1 milion,alcatuite
dintr-un schelet peptidic pe care sint fixate covalent numeroase
lanturi oligozaharidice.

➢ Caracterele ag -ice ramin nemodificate daca ag -ele sint tratate

cu enzime proteolitice (papaina). Daca sint tratate cu enzime
glicolitice de origine bacteriana sau parazitara (protozoare),
dispare specificitatea ag-ica initiala ceea ce demonstreaza ca
raspunzatoare pentru aceasta sint radicalii glucidici. Din
sistemul AOB fac par te antigenele A , B si H. Ele deriva dintr-un
precursor comun, cu structura lipoproteica, ce are atasat un lant
de 4 monozaharide, ultimul fiind g a l a ctoza. G e n a H , prezenta la
majoritatea indivizilor in forma monozigota HH codifica fucozil-
transferaza , ce ataseaza galactozei terminale un radical L -
fucoza, astfel rezultind a g . H, precursorul ag.A si B.
➢ H o m o z ig ot ii h h , lips it i de ac t ivit at ea g enei H s int lips it i de ant ig enele H, A s i
B , apart in f e n ot i pul ui B o m bay s i au in plas ma aglut inine ant i H, ant iA , ant iB ,
prin urmare nu pot dona s i primi s ing e dec it in c omunit at ea lor. La indiviz ii
obis nuit i, f unc t ioneaz a g enele alele A s i B , s it uat e pe brat ul lung al
c romoz omului 9. Gena A c odif ic a o N -ac et il-g alac t oz amin-t rans f eraz a, c e
at as eaz a ag .H un radic al ac et il-galac t oz aminic , as t f el rez ult ind ag.A , iar gena
B c odif ic a o D -g alac t oz il-t rans f eraz a, c e at as eaz a ag.H un radic al D -g alac t oz a,
as t f el rez ult ind ag .B .

➢ Genele A s i B s int c odominant e. A c elas i loc us c ont ine s i g ena O , inoperant a,

c e nu c odif ic a nimic . A s t f el, in c adrul s is t emului AO B exis t a 6 g enot ipuri (A A ,
B B .A B , AO ,B O ,O O ). I ndiviz ii apart inind g rupei O s int lips it i de ant ig enele A s i
B , dar au pe hemat ii ag .H. F enot ipic , exis t a doar 4 variant e, deoarec e A A =AO
s i B B =B O . La 80% dint re indiviz i, s aliva c ont ine ag .H,A s i B , ei f iind denumit i
“ s e cret or i”, c alit at ea de s ec ret or f iind c ondit ionat a genet ic de o perec he de
g ene alele prez ent e f ie in variant a homoz ig ot a (SeSe), f ie het eroz ig ot a (Ses e).
Variant a homoz ig ot a s es e c arac t eriz eaz a res t ul de 20% de indiviz i
nes ec ret ori.

 Grupul s anguin A es t e neomogen din punc t de vedere al put erii ant igenic e .
Subg rupul A 1(80% din c ei c u g rup s anguin A ) prez int ă put ere ant ig enic ă
maximă, adic ă ag lut inog enul A 1 are s ens ibilit at e mare f aţ ă de aglut ininele
alf a ş i aglut ineaz ă rapid c u ac es t ea (A 1=A t are). P ut erea ant igenic ă s c ade la
g rupele A s labe: A 2(c irc a 19%) ş i c elelalt e , mult mai rar înt âlnit e (c irc a 1 %)
- A 3, A 4,A 5,A 6, A m,A g ,A d,A x. La ac es t e s ubgrupe reac ţ ia de ag lut inare s e
produc e lent ş i es t e nevoie de t it ruri mari de aglut inine α , nu apare boala
hemolit ic ă ş i nu apar nic i reac ţ ii hemolit ic e la t rans f uz ii repet at e c elor c u
g rup A 1 s au A 1B .
 A B
antigerl an igen
1'-ant';'gen

0 fu cos & galactos

@ - -acetylgaJactosamine @ - ceramide

<§> glucose lipid bilayer

So urce: Barrett KE„ Ba,rman SM , Bo 1i tano S„ Brooks H : Ganong ~s ,R evie t1 of Medi c.al
Physioloqy„ 23rd' Edition: http :// www. accessmedicine. corn
Copyright © The McGraw-Hill Companies , Inc. All rights reserved .

A n'tigens of the A DO system on ~he surface of red blood cells.

 AGLUTININELE SISTEMULUI AOB

➢A g lutininele s i stemului AOB sint an ticorpii n aturali si

an ticorpii i m uni anti A si an ti B . An ticorpii n aturali si nt
de n umiti ag lutininele al fa si be t a. Ei apar in plasma in
absenta aglutinogenului (ag) eritrocitar, titrul la nastere fiind
0. Sinteza lor incepe sa apara intre lunile 2-8 dupa nastere,
titrul creste lent pina la virsta de 8-10 ani, raminind apoi
nemodificat pina la senescenta, cind scade lent. Aceste
aglutinine sint gammaglobuline sintetizate de celule
imunocompetente si apar tin claselor IgM si IgG.
➢Anticorpii imuni apar in plasma dupa transfuzii de singe
incompatibil. Ei au putere aglutinanta mai mare si in prezenta
complementului au actiune hemolitica, de aceea sint
denumiti h emolizine.
 Anti-B Anti-A

Type A
•

-
'
'
- -
Type B

Type AB -, - .-
.,.-_.
-
-·
 ANTIGENELE SISTEMULUI RH

➢An tigenele s i stemului Rh sint independente de sistemul

AOB.Ele sint prezente pe hematii incepind cu luna I de viata
IU, genele ce codifica sinteza lor fiind pe cromozomul 1 . Cel
mai impor tant ag.al acestui sistem este ag.D sau Rh, prezent
pe hematiile a 85% dintre indivizi, denumiti Rh pozitivi, restul
de 15%, la care ag.D este absent fiind Rh negativi. In afara
acestuia, mai exista inca peste 30 de ag.apartinind acestui
sistem, dar fara impor tanta practica.

➢ Ag.din acest sistem sint de natura lipoproteica. Absenta

tuturor ag.din acest sistem de pe suprafata hematiilor este
denumita “fenomen Rh nul” si este asemanator fenotipului
Bombay, in sensul restringerii posibilitatilor de
donare/primire de singe strict la membrii acestui fenotip.
Acesti indivizi au o forma par ticulara de anemie hemolitica,
datorita scaderii duratei de viata a hematiilor, datorita
modificarii proprietatilor membranei eritrocitare, ca efect al
absentei tuturor ag.din acest sistem.
 ANTICORPII SISTEMULUI RH

➢ A n t icor pi i s i s t emului R h sint numai de tip imun, ei rezultind in

urma izoimunizarii dupa transfuzii, sarcini incompatibile sau in
urma autoimunizarii, la cei cu deficit imun.Cel mai impor tant
ac.este ac.antiD, ce apar tine IgG si traverseaza bariera
fetoplacentara, producind a n e m i a he m o l i tica a n o u - n a scu tul ui
s a u e r i trob la stoza f e t a la ,in cazul femeilor Rh negative,aflate la a
doua sarcina cu fat Rh pozitiv. In acest caz, al doilea contact al
hematiilor fatului cu singele matern permite cresterea rapida a
titrului de ac.antiD, in cadrul raspunsului imun de tip secundar,
anticorpi ce produc hemoliza la fat.

➢ Pt a preveni acest risc, se recurge la administrarea de anticorpi

antiD, preparati din plasma indivizilor Rh neg, imunizati la ag.D.
O doza= 1mL ce contine 300μg, suficienta pt.a contracara
efectul imunizant a 30mL de singe integral. Se administreaza pt.
a preveni imunizarea femeilor Rh neg.expuse eritrocitelor Rh
poz.prin: hemoragii materno-fetale (avor t, metroragii in timpul
sarcinii, sarcina ectopica, traumatism abdominal in timpul
sarcinii,amniocenteza); in cazul primei sarcin i cu fat Rh poz, se
adm.postpar tum. La o a doua sarcina, se adm.antepar tum, la 28
sapt.de sarcina.
 ASPECTE PRACTICE ALE TRANSFUZIEI

➢O unitate de singe este o cantitate de 450 mL de singe

integral. Acesta poate fi separat in componente. Singele
donat este supus numeroaselor teste pt.boli infectioase
(virusul hep B, C, HIV I si II, Human T Cell Limfotrophyc Virus I
si II, sifilis,malarie). Singele conser vat, cu o valabilitate de 42
de zile (ca si masa eritrocitara) are pH mai scazut, continut in
ATP si 2,3-DPG mai mic si sufera in timp o discreta hemoliza.
Reactiile adverse imune posttransfuzionale se manifesta prin
hemoliza acuta intravasculara.

➢A glutininele antiA sau antiB, IgM ale primitorului, aglutineaza

hematiile transfuzate, activeaza complementul si induc
hemoliza. In cazurile severe,se instaleaza socul, coagularea
intravasculara diseminata si insuficienta renala acuta.
➢ Clinic, pacientul are febra, frisoane, dureri toracice, lombare si
la locul per fuziei, greata,dispnee, hemoglobinurie, oligurie si
hipotensiune ar teriala. La subiectul anesteziat se constata
hipoTA , hemoglobinurie si singerare in plaga operatorie. Masurile
prompte instituite sint: oprirea per fuziei cu singe, combaterea
hipoTA si asigurarea fluxului plasmatic renal cu fluide si
diuretice. Evaluarea severitatii hemolizei se face prin: nivelul
hemoglobinemiei, al Ht, LDH si bilirubina indirecta, care creste
la 3-6 ore de la episodul hemolitic acut.

➢ Reactiile tardive posttransfuzionale se datoreaza imunizarii

primare sau secundare impotriva altor antigene eritrocitare
(Rh,Kell, Duf fy, Kidd).

➢ Raspunsul primar apare la 1-2 sapt. dupa expunerea la antigen,

iar cel secundar – la 1-5 zile dupa expunerea la antigen.
 Determine presonce of anemia

Hct/Hb normal

Determine presence of blood loss

No history of bleeding,
no sign of OB in sputum,
urine, and stool

Determine production Determine source

of bone marrow by of bleeding
CBC, Ret count

High Ret count, Low Ret count,

normal WBC and PC normal WBC and PC

Determine presence of Determine cause of

ABC destruction; measure reduced production
LDH, haptoglobin, and by bone marrow
indirect bilirubin

Evaluate RBC morphology

No hemolysis Hemolysis Determine RBC indices

RDW, low Ret count '

Determine cause
of hemolysis

Microcytic anemia Normocytic anemia Macrocytic anemia

 Normochromic, normocytic ABC
(MCV = 80- 96 fi. MCH = 27- 32 pg)

Reticulocyte count

lncreased .,___ _ _ _ ____, Low or normal

Determine presence of hemolytic Bone marrow study

anemia and blood loss

Abnorma! Normal

Metastasis Renal, liver, endocrine

Myelofibrosis function tests
Multiple myeloma
Leukemia
Myelodysplastic syndrome
Aplastic anemia
Systemic disease Chronic disease
 Appmach Io Pat1c•nts with R<'d Cel/ D isorders 141

Hypochromic, microcytic RBC

(MCV < 80 fi , MCH < 27 pg)

,
RDW
(automated
blood counts)
'" )

I Normal RDW I I High RDW

( Serum iron, TIBC, 0/oSat, ferritin , BM iron stores

--~~~I I
lncreased iron lncreased iron Normal iron Decreased iron
in BM and ferritin in BM and ferritin în BM and ferritin în BM and ferritin

1r
''
Anemia of Sideroblastic Hemoglobin electrophoresis) lron
deficiency
chronic disease anemia
,.
Thalassemia
142 Ch.1ptr1 JO I /)

t lypc1d110111ic, mncrocyl i~ FllJC

(MCV 100 li, M CI I ~ :JJ f>!J)

Reticulocyte count

lncreased Decreased

Hemolysis or blood loss Serum B 12 and folate

Normal

Megaloblastic anemia Nonmegaloblastic anemia

'
Drugs
+
B 12 deficiency

I '
Folate deficiency

'
Schilling test Aplastic anemia
Myelodysplastic syndrome
Myelophthisic anemia

Part I N Part I A, part li A, part III N

Part I A, part li N Part I A, part li A, part III A

Vegetarian diet Blind-loop syndrome

Pernicious anemia Malabsorption with mucosal damage
Hemostaza si fibrinoliza

Dr. Bogdan PAVEL

Hemostaza
Presupune patru mecanisme:

1) Vasoconstrictie
Hemostaza
2) Cresterea presiunii tisulare primara
3) Formarea dopului plachetar
Hemostaza
4) Formarea cheagului (coagularea) secundara
Hemostaza primara
1- Vasoconstrictia

1) Mecanism umoral: tromboxan A2, serotonina,

endotelina 1 (via trombina)

2) Mecanism miogen (spasm muscular)

3) Mecanism nervos (mediat de nociceptie)

2- Cresterea presiunii tisulare
 Cresterea presiunii tisulare scade presiunea
transmurala.
3- Formarea dopului plachetar
 1- Aderarea plachetara

Este mediata de receptorii plachetari (integrine)

Rec. Gp Ib/Ia – factor von Wilebrand
Rec. Gp Ia/IIa – colagen
Rec. Gp Ic/Iia – laminina si fibronectina
3- Formarea dopului plachetar
 2 – Activarea
Apare in urma interactiunii receptori-liganzi.
a) Trombocitele activate exociteaza continutul:
- granulelor dense: ATP, ADP, serotonina, calciu.
- granulelor α: vWF, factorul V si fibrinogen.
b) Formarea de tromboxan A2 din ac. Arahidonic
(sub actiunea COX).
c) Trombocitele activate emit filopode.
Modificari conformationale in timpul activarii
trombocitelor

Trombocit activat Dupa contractie

3- Formarea dopului plachetar
 3- Agregarea plachetara

Prin eliberarea de ADP (se leaga de rec. P2Y12), tromboxan A2 si

vWF sunt activate si trombocitele circulante.
Activarea plachetara duce si la modificarea conformationala a rec.
Gp IIb/IIIa ceea ce face ca acesta sa se lege de fibrinogenul
plasmatic astfel incat vor rezulta punti intre trombocite (trombocitele
se agrega).
Medicamente antiagregante plachetare
 Inhibitori de COX (Aspirina si Triflusal)
Mecanism: blocheaza formarea de tromboxan A2 din ac. arahidonic.

 Antagonisti ai rec. P2Y12 (pt. ADP)

Ticlopidina (Ticlodin)
Clopidogrel (Plavix)
Ticagrelor (Brilique)

 Antagonisti ai rec. Gp IIb/IIIa

Abciximab (ReoPro)
Eptifibatide (Integrilin)
Tirofiban (Aggrastat)
Patologie
 Sdr. Bernard – Soulier: boala autozomal recesiva, manifestata
printr-o exprimare deficitara a receptorului pentru factorul von
Willebrand.
 Trombastenia Glanzmann: boala autozomal recesiva (sau
afectiune autoimuna dobandita) manifestata prin receptori Gp
IIb/IIIa nefunctionali sau prezenti intr-un numar mic.
 Boala von Willebrand
Aderarea, activarea si agregarea
plachetara
Aderarea, activarea si agregarea
plachetara
 Evaluarea hemostazei primare
 Timpul de sangerare (timpul vasculoplachetar).

 Numarul de trombocite. Pentru efectuarea in siguranta a

interventiilor chirurgicale numarul de trombocite trebuie sa fie >
50.000/mm3.

 Evaluarea factorului von Willebrand (cantitatea si functia

vWF).
 Agregometrie trombocitara: in vitro – evaluarea agregarii
trombocitelor ca raspuns la administrarea de factori
proagreganti (ADP, tombina , epinrina).

 Testul Rumpell-Leed – pentru evaluarea fragilitatii capilare.

Sdr. Bernard Soulier (modificari cutanate)
Fragilitate capilara
(modificari cutanate)
Trombastenia Glanzmann
(modificari cutanate)
Purpura trombocitopenica
(modificari cutanate)
Hemostaza secundara

Formarea cheagului
 Hemostaza secundara
 Cheag de sange = masa semisolida alcatuita din trombocite si
fibrina + eritocite si leucocite.

 Tromb = cheag intravascular

 Trombul venos (rosu) contine predominant fibrina.

 Trombul arterial (alb) contine predominant trombocite.

Tromb arterial si tromb venos

Red blood cells

entrapped in the fibrin
network
 Hemostaza secundara
 Etape:
 Activarea coagularii pe calea caii intrinseci si
extrinseci.

 Activarea caii comune si generarea activatorului

protrombinei.

 Generarea trombinei din protrombina sub actiunea

activatorului protrombinei.

 Trombina converteste fibrinogenul in fibrina.

 Fibrina astfel generata rigidizeaza cheagul

sangvin.
 Modelul clasic al coagularii
 Atat calea intrinseca cat si calea extrinseca au la baza activarea
in cascada a unor factori ai coagularii care circula sub forma
inactiva (precursori) in sange.
 Precursori = zimogene
 Factori activati = serinproteaze

 Activarea factorilor caii intrinseci are loc la nivelul membranei

trombocitelor.

 Activarea factorilor caii extrinseci are loc la nivelul factorului

tisular.
Schema activarii factorilor de coagulare
lntrinsic Pathway Extrinsic Pathway

XII (Hageman Factor)

Kallikrein ) l HMWK collagen

Prekallikrein Xlla Tissue Factor

(Thromboplastin)
(\ VII

X
I Thrombin (_
la IXA
(Ila) / ~

VIII - - - + V l l la
Thrombin
IXa 7 -------X
nssue Factor Pathway
Inhibitor (TFPI)
v
ITissue Factor

X - -"/'\: - - - - -._
VIia

(Ila)

Xa

Th~::~:~m~ ) 18loi.
Q ca
Phospholipid
surface
2•
~ (9\LJ''
Active Fibrinogen Fibrin Cross-linked
(I) (la) Fîbrin
Inactive
ICombined Pathway I
PROCOAGULANT FACTORS
NAME ALETERNATE NAME PROPERTIES
Factor I Fibrinogen A plasma globulin
Factor Ia Fibrin
Factor II Prothrombin Synthesis in liver requires
Vitamin K
Factor IIa Thrombin
Factor III (cofactor) Tissue factor An integral membrane
Tissue thromboplastin glycoprotein
Receptor for Factor VIIa
Factor IV Ca2+
Factor V Labile factor Synthesized by liver and stored in
Proaccelerin platelets
Accelerator globulin
Factor Va (cofactor) Heterodimer held together by a
single Ca2+ ion
Highly homologous to Factor VIIIa
Factor VII Stable factor
Serum prothrombin Synthesis in liver requires
conversion accelerator Vitamin K
(SPCA)
Proconvertin
PROCOAGULANT FACTORS
NAME ALETERNATE NAME PROPERTIES
Factor VIII Antihemophilic factor (AHF)
Factor VIII procoagulant
component (FVIII:C)
Factor VIIIa (cofactor) Highly homologous to Factor Va
Factor IX Christmas factor Synthesis in liver requires Vitamin K
Plasma thromboplastin
component (PTC)
Factor X Stuart factor Synthesis in liver requires Vitamin K
Factor XI Plasma thromboplastin Produced by megakaryocytes and
antecedent (PTA) stored in platelets
Factor XII Hageman factor (HAF)
Factor XIII Fibrin stabilizing factor (FSF) Stored in platelets
HMWK High molecular weight kininogen Stored in platelets
Fitzgerald factor Kallikrein clips bradykinin from HMWK
Plasma prekallikrein Fletcher factor
Plasma kallikrein precursor
Plasma kallikrein Kallikrein clips bradykinin from HMWK
von Willebrand factor vWf Stabilizes Factor VIIIa
Promotes platelet adhesion, activation
and aggregation
 Calea Intrinseca
 Factorul XII adera pe suprafata incarcata negativ a trombocitului unde
se leaga de kininogenul cu masa moleculara mare (KMMM)
rezultanand cantitati mici de factor XIIa (activat).

 Factorul XIIa converteste prekalikreina la kalikreina.

 Kalikreina creste viteza de activare a factorului XII (feedback pozitiv).

 Factorul XIIa factorul XIa factorul IXa.

 Factorul IXa + factorul VIIIa (activat de trombina) + Ca = complex

tenazic.

 Complexul tenazic activeaza factorul X in Xa.

Activarea pe calea caii intrinseci
Suprafata incarcata negativ
XII

HK XII

FXIIa
PK
HK XII HK
FXIIa
PK FXI
Kallikrein
FXIIa FXIIa

Kallikrein XIa
 Calea extrinseca
 Este activata prin interactiunea factor tisular (FT) – factor VII
rezultand factor VIIa.
(poate avea loc extravscular sau intravascular – monocitul poate
secreta FT).
 Factorul tisular (FT) (tromboplastina tisulara sau factorul III)
 proteina membranara integrala
 este receptor pentru factorul VII X
Ca++

TF VIIa
➢ FT + VIIa + ioni de Ca = Xa
= complex trimolecular ce
converteste factorul X la Xa.
TF-Bearing
Celula purtatoareCell
de FT
 Calea Comuna
 Xa + Va (activat de trombina) + ioni de calciu + fosfolipide =
protrombinaza.
 Protrombinaza genereaza trombina din protrombina.

 Trombina
 Catalizeaza proteoliza fibrinogenului rezultand eliberarea
fibrinopeptidului A si fibrinopeptidului B, eliberandu-se
monomerii de fibrina care vor polimeriza rezultand polimeri
de fibrina insolubila.
 Activateaza factorul XIII care va stabiliza cheagul prin
conversia polimerilor de fibrina in fibrina stabila.
 C ALE INTRINSECA
Factor
tis'-'ar

O 'l• 111 .1.10

~
-
c.i..-e endOteliale

XII ~Prekslicreinl
XI/ '.,,.
~ 1351 ~1 •.r ~
IX
VIII
E'li Vlla k
X X

I1a~--v
iii.I t!ttl

Ă •.1. ettf(;
Protromblr\a d?'·uz·
Abrlnogen Monome<I
do fibrin~

XIII Jxmy
âl - Polimer
/ \Flbflno-
'-..,____/ de fibrlnli ~de
111.1 i.jtl
Flbfin~
stabilă
CALE COMUNA
 Apixaban
Edoxaban
Rivaroxaban
Betrixaban

Via AT III

APTT Heparina Anticoagulante orale

nefractionata/HGMM [anti Vit K (f II, VII, IX, X)]
Acenocumarol
Warfarina
Hirudina
Lepirudina
Bivalirudina
Dabigatran INR
International Normalized Ratio,
 Monitorizare si antidoturi
Cand se administreaza heparina se urmareste APTT-ul (1.5 – 2 X v.n.).
Cand se administreaza anticoagulante orale se urmareste INR-ul (uzual 2 – 3).

Aticoagulant Antidot

Heparina Sulfat de protamina

Anticoagulante orale Vit K/plasma proaspat

congelata/concentrat de factori
II/VII/IX/X

Dabigatran Idarucizumab

Apixaban si Rivaroxaban Andexanet alfa

 Trombina – roluri in cascada coagularii:

 In aval : catalizeaza proteoliza fibrinogenului si activeaza factorul

XIII.

 Feedback pozitiv in amonte asupra factorilor Va si VIIIa.

 Actiuni paracrine
 Actioneaza asupra celulelor endoteliale ducand la
eliberarea de: NO, PGI2, ADP, vWF, activator tisular al
plasminogenului.
 Activeaza trombocitele prin intermediul receptorului RAP – 1.
lntri nsic Pathway
sm1ac:e
HK
PK
Xll ~Xlla Extrinsic Pat·hway
XI
~ Xla ,,. · · - ·. VlH
HK

Ix ~ IX a
- J
Ca~ + ' Vlla+_TF ~
VlHI ---• VHll a ----------1~1 PL
1 ....-.:r.~c U'.l„"11 h•,m y

X Xa~ X
V-„„ Va ----------11.-1 ca 2
•

PL

Prothrombin~Thrombin
~
Fibrinogen - -=-•• Flbrln monomer Y XIII

'
Flb r7i\ poly~XU la
cross-lin~~brin pol~er
Trombina – efecte in cascada coagularii
Hemofilia – ce se modifica?
Hemofilia (hematoame + hemartroza)
Coagularea intravasculara diseminata - CID
Minusuri ale teoriei clasice a coagularii:

 Deficitul de factor XII, alungeste APTT-ul dar nu se asociaza cu

sangerari severe.

 Deficitul de factor XI (hemofilia C) nu se asociaza intotdeauna cu

sangerari.

 Deficitul de factori IX si VIII se asociaza cu sangerari severe (desi calea

extrinseca este functionala).

 Deficitul de factor VII se asociaza cu sangerari desi calea intrinseca

este functionala.
Teoria celulara a coagularii
Hoffman 2001
Teoria celulara a coagularii - etape

Faza de Initiere
(celula purtatoare de FT))

Faza de amplificare

Faza de propagare
(suprafata trombocitului))
 Etapele hemostazei secundare in
teoria celulara a coagularii

Interactiunea FT – factor VIIa initiaza coagularea la locul injuriei

Trombina astfel generata (in cantitate mica) activeaza trombocitelor

Factorii de coagulare se activeaza la nivelul membranei trombocitare

Generarea unor cantitati mari de trombina pe cale caii intrinseci

Fibrina, generata sub actiunea trombinei, stabilizeaza cheagul de

fibrina
 Limitarea propagarii cheagului
 Fluiditatea sangelui este mentinuta prin:

 Mentinerea unui flux sangvin adecvat

 Factori paracrini (PGI2 si NO)

 Factori anticoagulanti (ICFT, AT III, Trombomodulina,

Proteina C si proteina S)
 Factori paracrini
 Produsi de celula endoteliala:

 Prostacyclina (PGI2)
 Inhiba activarea trombocitului.
 Induce vasodilatatie crescand astfel fluxul sangvin.

 Oxidul nitric (indus de trombina)

 Inhiba aderarea si agregarea plachetara.
 Induce vasodilatatie.
 Factori anticoagulanti
 Inhibitorul caii factorului tisular (ICFT)
ICFT = glicozilfosfatidilinozitol
 Se lega la complexul trimolecular FT + FVIIa + Ca, blocand
activitatea protezazica a FVIIa.
 Este legat de membrana celulelor endoteliale.

 Antitrombina III (AT III)

 Inhiba trombina si factorul Xa.
 Legarea de trombina si factorul Xa este intensificata de sulfatul de
heparan (se gaseste pe suprafata majoritatii celulelor) si heparina
(eliberat de mastocite si bazofile).
 Trombomodulina
 Este produsa de celulele endoteliale.
 Se leaga de trombina, eliminand-o astfel din circulatie .
 Se leaga de proteina C.

 Proteina C
 Dupa ce se leaga la complexul trombomodulina-trombina este
activata de trombina, rezultand Proteina C activata.
 Proteina Ca + proteina S (cofactor) inactiveaza factorii Va and VIIIa.

 Proteina S
 Cofactor al proteinei C.
FACTORI ANTICOAGULANTI
 CALE INTRINSECA
olul&- Factor
tisular

o
Celule endoteliale~
~>------,
)

\ Leziune! ICFT - ._I

Moleculele
anti0011gulontc - indu&h
. TFPI

:.
ICll'r, unlitrombina III,

\ ~
IX prntclncle S şi C şi
ltombomodulinn se
VIII - VIII dcploi>ea1A din
~----~
FT - TFPI endoteliu pentru a
lntcrocţiono ru
elementele c3ilor de
X X coagulare.

CALE COMUNA

~
TrombomodtAina
figura 18-13 Versiunea prescurtalA a cascadei de coagulare evidcn!iind loclorii enticoagulanll CAile anticoagu-
lanto suni 1cprclcntotc cu rooiu. FT. loctOf lisulor.
Evaluarea hemostazei secundare
 Timpul de protrombina/INR – calea extrinseca si comuna
(factorii FVII, FV, FX, and FII).

 APTT – calea intrinseca si comuna.

 Timpul de trombina - (interactiunea dintre trombina exogena si

fibrinogenul endogen), valori normale < 21 secunde. Util in
monitorizarea trombolizei medicamentoase.

 ACT (timp de activare al cheagului) – util in monitorizarea

anticoagularii cu doze mari de heparina in chirurgia cardiaca,
dializa. Valori normale 70 – 120 secunde.
Fibrinoliza
 Fibrinoliza
 Fibrinoliza reprezinta distrugerea cheagului de fibrina.
 Fibrinoliza este initiata de conversia plasminogenului in
plasmina sub actiunea activatorului tisular al
plasminogenului (ATP) sau activatorului de tip urokinaza
(UKA).

 ATP:
 Serinproteaza secretata de celulele endoteliale.
 ATP converteste plasminogenul zimogen plasmatic la
plasmina (scindeaza lanturile usoare de cele grele ale
plasminogenului).
 UKA:
 Transforma plasminogenul in plasmina.
 Necesita legarea de un receptor (RAPU).
 FACTORI CU ROL REGLATOR IN PROCESUL FIBRINOLIZEI

 Catecolaminele si bradikinina cresc nivelul seric al ATP.

 Inhibitorii de serinproteaze (serpine):
 Innhibitorul 1 al activatorului de plasminogen (IAP 1) inhiba
ATP.
 Innhibitorul 2 al activatorului de plasminogen (IAP 2) inhiba
UKA.
 α2-antiplasmina (α2-AP), inactiveaza direct plasmina.
 α2-antiplasmina este secretata de ficat, rinichi si alte tesuturi.
Variatia nivelului seric de IAP II in sarcina
In sarcina placenta secreta IAP II. Desi nu se stie
foarte clar, se presupune ca secretia de IAP II ar
avea rolul de a limita hemoragia postpartum prin
scaderea fibrinolizei.
Modificari ale factorilor procoagulanti si anticoagulanti in timpul sarcinii

Haemostatic parameter Change at term

pregnancy (% change}
Factors II and V No change
Fibrinogen lncreases more than 100%
Factor VII Up to 1000% increase
Factors VIII, IX, X, XII and VWF Increase more than 100%
Factor XI Variable
Factor XIII Up to 50% decrease
Proteine No change
Protein S Up to 50% decrease
D-dimer Up to 400% increase
Platelet count Up to 20% decrease
TABELUL 18-5 Factorii fibrinolitici

Activatorul plasminogenului de tip tisular APT Serinprotează care catalizează hidroliza plasminogenului la
jonctiunea dintre lantul greu N-terminal şi lantul uşor C-terminal
N-terminal contine două structuri buclă numite domenii kringle
Activatorul plasminogenului de tip urokinazic APU Serinprotează

Receptorul activatorului plasminogenului de tip RAPU Se leagă la şi este necesar pentru activitatea APU
urokinazic
Plasminogenul Glicoproteină plasmatică
cu un singur lant cu domeniu mare
N-terminal şi domeniu mic C-terminal.
N-terminal contine 5domenii kringle
Plasmina Fibrinolizin Serinprotează

Inhibitorul 1al activatorului plasminogenului IAP-1 Serpină (inhibitor de serinprotează)

În plasmă şi plachete
Formează complex 1:1 cu APT în sânge

Inhibitorul 2 al activatorului plasminogenului IAP-2 Sorpină(inhibitor de serinprotează)

Detectabil numai în sarcină
a,_-antiplasmina a,.-AP Serpină (inhibitor de serinprotează)
Formează complex 1:1 cu plasmina în sânge
Degradarea fibrinei

 Actiunea protelitica a
plasminei asupra fibrinei
duce la formarea de D-
dimeri si fragmente E.
 Teste pentru evaluarea fibrinolizei

 Fibrinogenul plasmatic (200 – 400 mg/dl).

 Produsi de degradare ai fibrinei

(< 10 µg/ml).

 D-dimerii plasmatici (< 0.25 µg/ml).

 Agenti fibrinolitici
Activatori ai plasmingenului:
Streptokinase (SK), Alteplase (tPA), Reteplase (r-PA), and
Tenecteplase (TNK-tPA).

Actiune terapeutica: tromboliza din infarctul miocardic, accidentul

vascular cerebral, trombembolismul pulmonar.

Agenti antiplasminici:
Acid trenexamic, aprotinina, acid ξ - aminocaproic, α1 -
antitripsina, α2 - macroglobulina si α2 - antiplasmina.

Actiune terapeutica: sunt administrati in sangerari induse de o

fibrinoliza accentuata.
Evaluarea hemostazei (uzual)

 Numar de trombocite (150.000 – 300.000/mm3)

 INR (0.95 – 1.05)

 APTT (25 – 35 sec.)

 Fibrinogen (200 – 400 mg/dl)

Bibliografie

1) Boron W., Boulpaep E., Fiziologie Medicala

(editia in limba romana), pag. 439 – 446.

2) Smith SA. The cell-based model of coagulation.

J Vet Emerg Crit Care 2009 Feb;19(1):3-10. Doar
ce este marcat cu galben.

N.B. Grilele vor fi facute din materialele trecute la

bibliografie!
ECHILIBRUL
ACIDO-BAZIC
Adrian Roşca
UMF “Carol Davila” Bucureşti
 Definitie
• Reprezinta nivelul de echilibrul care se stabileste intre
activitatea donorilor H+ si acceptorilor H+ apartinand
sistemelor tampon sanguine, avand ca si consecinta
mentinerea pH-lui sangelui arterial in intervalul 7.35-7.45
in conditii normale (Merriam-Webster def.)

A B

pH = 7.35 – 7.45
 Definitii

Brönsted & Lowry:

• ACIDUL = donor H+  ↑[Acid] => ↓pH (mediu acid)

• BAZA = acceptor H+  ↑[Baza] => ↑pH (mediu alcalin)
Sørensen:

• pH – “potentia hidrogeni” / “puterea hidrogenului”

/ “activitatea protonilor” ˗ log10 [H+]
 Definitii
• Constanta de disociere (K) – raportul dintre anionii si
cationii rezultati in urma procesului de disociere si
substanta de provenienta (nedisociata)
H+
disociere
Subst. Acida (AH)
A-  care poate accepta H+
(AH  A- + H+)
se comporta ca o Baza

Acizii puternici (HCl, H2SO4) – disociaza intens (---> 100%)

Acizii slabi (acid lactic, H2CO3) – disociaza putin
H2O = disociaza foarte putin, intotd. neutra, are caracter amfoter
 Definitii
[AH]
• ecuatia Henderson: [H+] = K · (1)
[A-]

• pH = log. negativ al concentraţiei molare a ionilor de H+

1
pH = – log [H+] = log (2) => ↑ [H+] => ↓ pH
[H+]
↓ [H+] => ↑ pH

• (1) (2) => ecuatia Henderson-Hasselbalch:

[A-] [BAZA] RINICHI
pH = pK + log = pk + log
(= cst) [AH] [ACID] PLĂMÂN
 Valori normale ale pH-lui
• in vitro, la t˚std. (25˚C) apa distilata: 0 7 14

[H+] = [HO-] = 10-7 mol/l => pH = – log 10-7 => pH = 7 (neutru)

• in vivo, dator. t˚↑ (37˚C) (si solvitilor) apa ionizeaza mai mult:

[H+] = 10-6.8 mol/l => pH = 6.8  de fapt ≈ val. pH-lui intracelular

(organismul prezerva neutralitatea intracelulara)
saliva 5-7.8
 pH plasmatic = 7.35-7.45 (usor alcalin) suc gastric 0.7-6
bila 6-8
 pH in diverse alte lichide biologice (variabil)
urina 4.4-8.2
LCR 7.3
 pH-ul plasmatic
Acidemie Alcalemie

7.35 – 7.45

Acidoza Alcaloza
≈ 6.8 ≈ 7.8
[A-]

compatibil cu supravietuirea [AH]

• Acidemie/Alcalemie - modif. pH-lui (variatia [H+]); nu descrie cauza!

• Acidoza/Alcaloza - procesul/conditia ptlg. care a condus la modif. pH

* Diferentiereea celor 2 termeni - relevanta la pacientii la care coexista

Acidoza si Alcaloza => pH variabil (↓, N, ↑) ̴ magnitudinea Acid. / Alc.
 Variatii fiziologice ale pH-lui
plasmatic
• Ritmul circadian - in timpul noptii => acumularea CO2 care se
hidrateaza, formeaza H2CO3, care disociaza => ↑[H+] => ↓pH;
• Vârsta - nou-nascutii si copii - predomina procesele anabolice =>
↑pH; la varstnici predomina procese catabolice => ↓pH;
• Efortul fizic - productie crescuta de acizi (ac lactic) => ↓pH tranzitor;
• Fazele digestiei - digestia gastrica: eliberarea H+ in stomac =>↑pH;
- digestia intestinala: eliberarea HCO3- => ↓pH;
• Altitudinea - ↓O2 (hipoxie) => Hiperventilatie => ↑pierderile pulmon.
de CO2 => ↓CO2 plasmatic si deci ↓[H+] => ↑pH;
• Variatii termice - ↑t˚ => ↓pH;
- ↓t˚ => ↑ pH.
 Tipuri, surse si cai de eliminare
ale acizilor si bazelor
• ACIZI
în echilibru
- Volatili: CO2 ( H2CO3 ); acetona (24000 mEq/zi  metab)
<= dieta si oxid. metab. a carbohidratilor, grasimilor, aa.
 indepartati prin ventilație ( = calea majoră a eliminarii
rapide a aciditatii carbonice plasm. ( 15000 mEq/zi)

- Ficşi (non-volatili):
<= dieta si metabolism (70 mEq/zi  aport, metab)
/catab. proteic - aa, a.fosforic, a.sulfuric
catab. glucidic - a.piruv., a.succ., a.lactic (m.anaerob)
catab. lipidic - a.grasi, cetoacizi (acetona in cant ↑, ...)
 elim. majoritar prin excretie renala (70 mEq sau mmol /zi)
• BAZE
- Fixe: HCO3- = principala baza <= dieta si metabolism
 control. majorit. renal (elim/retinere - exces/deficit de baze)
 Sisteme majore de aparare
impotriva agresiunii acido-bazice

1. Sistemele tampon (chimice) = I linie instantaneu

(sec/fracț.sec)
– sanguine (plasmatice + eritrocitare)
– interstitiale (limfatice)
ore
– intracelulare

minute
2. Aparatul respirator = II linie

ore-zile
3. Rinichiul = III linie
 Influenta diverselor organe si
sisteme in controlul EAB
1. Sistemul muscular
2. Sistemul osos
3. Tractul gastro-intestinal
4. Ficatul
5. Pancreasul
6. Pielea
7. etc
 Sisteme majore de aparare
impotriva agresiunii acido-bazice

1. Sistemele tampon = I linie

– sanguine (plasmatice + eritrocitare)
– interstitiale (limfatice)
– intracelulare
 Sistemele tampon AB
• Def: cuplu de subst. format dintr-un acid slab si sarea lui
cu o baza puternica (puternic disociabila), care se opune
variatiilor pH-lui (ex: H2CO3 + Na+ HCO3- )

– Beneficii:- intervin promt

- sch. un acid (bază) tare cu unul (una) mai slabă
= efect de “tamponare” => va mai ↓[H+] mediului
(sau va mai ↑[H+]) => Variatiile iniț. ale pH-lui sunt
minimizate
– Dezavantaje: - nu previn modif. pH-lui, doar le minimizeaza
- nu indeparteaza excesul H+ din org., ci doar
il fixeaza tranzitor si atenueaza injuria acida
- se “consuma” in reactia de tamponare (unul
dintre membrii perechii ↓, iar celalalt ↑)
 Sistemele tampon
• Mod de actiune:

ex: H2CO3 + Na+ HCO3- Renal

1) Ac. Lactic + H2CO3 / Na+ HCO3- 

(ac. mai puternic)

 lactat de sodiu + H2CO3

(ac. mai slab)

metabolizat
CO2 H2O

eliminare respiratorie
 Sistemele tampon
• Mod de actiune:

ex: H2CO3 + Na+ HCO3- Respirator

2) NaOH + H2CO3 / Na+ HCO3- 

(bază mai
puternică)
 Na+HCO3- + H2O
(bază. mai slabă)

eliminare renală
 Sistemele tampon
• Clasificare ̴ eficiență/eficacitate (puterea de tamponare):

1. “pK-ul” ST
(cu cat pK-ul ST este mai apropiat de pH, cu atat ↑ eficacitatea ST)

2. Valoarea cantitativa a ST
(cu cat are o concentratie mai ↑, cu atat ST este mai eficient)

3. Valoarea rap. conc. celor doi membrii ai cuplului ST (bază/acid)

(cu cat este mai apropiat de val. 1, cu atat ↑ eficacitatea ST)

4. Masa moleculara
(cu cat este mai ↑, cu atat ↑puterea ST)
 Sistemele tampon
• Clasificare ̴ distribuție:

A. Sanguine
a) Plasmatice
Extracelulare
b) Eritrocitare

B. Interstitiale ST urinar !

C. Intracelulare
 Sistemele tampon
• Clasificare ̴ distribuție:

A. Sanguine

a) Plasmatice

1. ST al Bicarbonatilor

2. ST al Fosfatilor

3. ST al Proteinelor
 Sistemele tampon
• Clasificare ̴ distribuție:

A. Sanguine
a) Plasmatice
1. ST al Bicarbonatilor
 Sistemele tampon
• Clasificare ̴ distribuție: Plămân ! Rinichi

A. Sanguine CO2 HCO3-

a) Plasmatice
1. ST al Bicarbonatilor  H2CO3 + Na+ HCO3-

= cel mai import. ST pls. si extracel! ( 35% din capac.totala de

tamp. a sg. integral; > 75% din cea a plasmei, pt. acizi noncarbonici)
 are cea mai mare conc. pls. = 25 mEq/l, masa molec. mare, in
schimb pK = 6.1, iar valoarea rap. baza/acid = 20/1

 pH = pK + log (Baza/Acid), pH = 6.1 + log (20/1) = 6.1 + 1.3 = 7.40

disociere
H+ + HCO3-
hidratare
CO2 + H2O H2CO3
 Sistemele tampon
• Clasificare:
A. Sanguine
a) Plasmatice
1. ST al Bicarbonatilor
2. ST al Fosfatilor  NaH2PO4 + Na2HPO4

 import. redusa la nivel plasmatic

 conc. pls. f. redusa = 2 mEq/l; pK = 6.8 (=> ST mai eficace decat al
Carbonatilor din acest punct de vedere, dar are o concentratie pls. mai
mica; valoarea 6.8 = mai apropiata de cea a pH-lui intracelular !);
rap. baza/acid = 4/1
 acest ST prezinta importanta m.mare la nivel intracelular si la
nivelul tubilor renali !
 Sistemele tampon
• Clasificare:

A. Sanguine
a) Plasmatice
1. ST al Bicarbonatilor
2. ST al Fosfatilor
3. ST al Proteinelor plasmatice  Proteină · H+ +
Proteinat de Na+

 import. redusa (7% din capac. totala de tamp. a sangelui

integral; 10 % din cea a plasmei); prot. - caracter amfoter
 Albumina = princip. proteina plasmatica care disociaza
 conc. pls. redusa = 16 mEq/l, pK = variabil (in medie 7.5 datorita
contributiei majore a histidinei), valoarea rap. baza/acid = 1/1
 Sistemele tampon
• Clasificare:

A. Sanguine
b) Eritrocitare
1. ST al Bicarbonatilor  H2CO3 + K+ HCO3-

= important in tamponarea dezechilibrelor AB metabolice (ex.

exces de acizi noncarbonici) ( 18% din capac. totala de tamp.
a sg. integral)  conc. = 15 mEq/l

2. ST al Fosfatilor  KH2PO4 + K2HPO4

 conc. redusa comparativ cu ST al bicarbonatilor eritrocitari

sau al Hb
 Sistemele tampon
• Clasificare:
A. Sanguine
b) Eritrocitare
1. ST al Bicarbonatilor Capilar
sistemic
2. ST al Fosfatilor
HHb + KHb (1)
3. ST al Hemoglobinei
HHbO2 + KHbO2 (2) Capilar
pulmonar

= principalul ST nonbicarbonic al sg. ! ( 35% din capac.totala de

tamp. a sg. integral); tamponeaza aciditatea extracelulara ( mbr.er.)
 (1), (2) = mai active x 10 fata ST al Prot. pls.
 pK1= 7.4, pK2= 6.5, conc. = 25-27 mEq/l, masa molec. mare

ex. HHbO2 + KHCO3 H2CO3 + KHbO2

H2CO3 + KHb HHb + KHCO3
 Sistemele tampon
• Efectul modificarii pH-lui si P.CO2 asupra afinitatii Hb
pentru O2

 ↑[H+] in sg. => protonarea rezid. histidinice si grupărilor N-terminale =>

↑proportia puntilor saline => tensionarea, stabilizarea Hb (deoxiHb, Hb
redusa) cu modif. conformatiei tetramerice a Hb => ↓afinit. Hb pt. O2

=> ↑cantitatii de O2 disponibil pt. țes. sistemice avide, care îl reclamă.

 ↑P.CO2 in sg. => fixare semnificativa doar pe cele 4 grupări N-

terminale ale lanturilor globinice, sau pe rezid. valinice => formarea
carbamin·Hb => ↑ şi mai mult proportia puntilor saline => ↓afinit. Hb
pt. O2 => ↑cantitatii de O2 disponibil pt. țesuturi.

CO2 + NH2 · Hb Hb · NHCOO- + H+

ST al Hb
 Sistemele tampon
• Efectul Bohr
 capilar sistemic:
↑P.CO2 si/sau ↓pH-lui in sânge =>
=> ↑ tendinta de formare a Hb·CO2, a puntilor saline si de
tamponare a H+ de catre ST al Hb ( deoxi-Hb)
=> ↓afinitatea Hb pentru O2, ↓continutul in O2 al sângelui
 capilar pulmonar:
↓P.CO2 si/sau ↑pH-lui in sânge =>
=> ↓tamponarea Hb si ↓procesul de formare a carbamatilor
si puntilor saline ( oxi-Hb)
=> ↑afinitatea Hb pentru O2, ↑continutul in O2 al sângelui

- Deviatia curbei de disociere a oxi-Hb

 Sistemele tampon
• Efectul Haldane
 capilar pulmonar:
↑P.O2 in sânge (↑afinitatea si legarea Hb de O2) => oxi-Hb
=> ↑elib. H+ de catre Hb, ↓tendinta de a forma Hb·CO2, deci
↑form. CO2 in eritrocit, care va trece apoi din sange  alveole
=> ↓continutul in CO2 al sângelui

 capilar sistemic:
↓P.O2 in sânge (↓afinitatea Hb pentru O2, ↑elib. acestuia => deoxi-Hb,
dar ↑ si preluarea lui contin. de catre țes. avide de O2)
=> prin mecanisme inverse decat cele de mai sus
 ↑continutului in CO2 al sângelui
- Deviatia “curbei de disociere” a CO2
 Sistemele tampon
• Fen. Hamburger Fen. Hamburger inversat
(Fen. migrarii Cl-)

Sinteza intra-eritrocitara Sinteza intra-eritrocitara

de HCO - 3 de H2CO3
 Sistemele tampon
Fen. Hamburger Fen. Hamburger inv.
 Sistemele tampon
• Transportul CO2 in sânge:
eritrocit plasma

1 – Bicarbonat (K+ HCO3- , Na+ HCO3-) 69% (64% + 5%)

2 – CarbaminHb = Hb·CO2; Prot·CO2 21% (21% + < 1%)
3 – Dizolvat (eritr., in plasmă) 10% (4% + 6%)

disociere
AC rapida
CO2 + H2O H2CO3 H+ + HCO3-
*

cu AC (in eritrocit) => reactie bidirectionala rapida (vit. x 5000)

* fara AC (in plasma) => reactie bidirectionala lenta
 Sistemele tampon
• Clasificare:
B. Interstitiale
1. ST al Bicarbonatilor  H2CO3 + Na+ HCO3-

= important in tamponarea acizilor noncarbonici (Volumul lich.

interstit = x 3 Volumul plasmatic => capac. totala de tamponare a
acestora este consistent crescuta la nivel interstitial, comparativ
cu sectorul sanguin)
 conc. este similara sau putin ↑ fata de cea pls. (27 mEq/l)

2. ST al Fosfatilor  NaH2PO4 + Na2HPO4

 rol minor, datorita conc. reduse comparativ cu bicarbonatii,
(≈ 2mEq\l)
 Sistemele tampon
• Clasificare:
C. Intracelulare
1. ST al Bicarbonatilor  H2CO3 + K+ HCO3-
= important in tamponarea acizilor noncarbonici  conc.
redusa (ex. 12 mEq/l in miocitele skeletice, cardiomiocite)
2. ST al Fosfatilor  KH2PO4 + K2HPO4
 rol import. ! ≈ cu cel al Bicarbonatilor la nivel plasmatic
 ST al fosfatilor intracelulari are o conc. mult m.mare fata de a
celui pls. si un pK = 6.8, apropiat de valoarea pH-lui intracel. !)
 Proteină · H+ +
3. ST al Proteinelor Proteinat de K+
 rol import. !; conc. crescuta, datorita concentratiei ↑a
proteinelor la nivel intracelular; prezinta un pK ≈ 7.4 (pentru
cele mai multe ST proteice); val rap. baza/acid = 1
 Sistemele tampon
ST Intracelulare

- reprezinta 60-70% din capac tampon totala (chimica) a organismului

- actioneaza foarte lent (ore) ( eritrocitul !)

- pH extracel > pH intracel → ionii pozitivi tind sa difuzeze incet prin

membrana celulara

- datorita schimbului de H+, HCO3- si mai ales CO2, aceste ST intracel.

au rol in atenuarea dezechilibrelor AB de la nivel extracelular
(“preiau” si “reflecta” modificarile extracelulare ale pH-lui)
 Sistemele tampon
• Concluzii:

- ST ale Carbonatilor si Hemoglobinei = cele mai eficace din

organism! (ST al Hb chiar “mai eficace”  Furnizeaza Bicarbonat !)

- ST al Bicarbonatilor are cea mai mare conc. dintre ST extracelulare

- ST al Proteinelor are cea mai mare conc. la nivel intracel.

- ST ale Proteinelor si Fosfatilor = cele mai importante ST intracel.
- ST Extracelulare  Sodiu; ST Intracelulare  Potasiu

- Principiul Izohidriei “Coalitia” si “Regenerarea” ST

 Anemia => ↓capacitatea tampon!

 Sisteme majore de aparare
impotriva agresiunii acido-bazice

1. Sistemele tampon (chimice) = I linie

– sanguine (plasmatice + eritrocitare)
– interstitiale (limfatice)
– intracelulare

2. Aparatul respirator = II linie

3. Rinichiul = III linie

 Rolul plămânului in EAB
• Plamanul are o putere tampon de pana la de 2 ori mai mare decat
cea a tuturor ST chimice extracelulare insumate

• ↑P.CO2, ↓pH => Hiperventilatie; ↓P.CO2, ↑pH => Hipoventilatie

(ϑ, A) (limitată)

• ↓P.O2 => Hiperventilatie; ↑P.O2 => Hipoventilatie (ef. minore)

• Acelasi raspuns ventilator (= Dublarea ventilatiei) necesită:

Var. mică (~12.5%) a P.CO2: 40 mmHg→ 45 mmHg (>45 =>hipercapnie)

Var. mai mare (~50%) a P.O2: 95 mmHg→ 47 mmHg (<80 =>hipoxemie)

• ↑P.CO2, dar pH = const, normal => răspuns ventilator rapid

• ↓pH, dar P.CO2 = const, normal => răspuns ventilator lent
 Rolul plămânului in EAB
• Variatia P.CO2, pH, P.O2 stimuleaza chemorec. periferici
(glomusul carotidian si aortic)

Sensibili in primul rand la hipoxemie

• Var. P.CO2 stimul. chemorec. centrali (bulb ventro-lat. etc); var.

pH -lui plsm. îi stimul. doar tardiv; var. P.O2 nu-i influențează

Sensibili la hipercapnie

 Ventilatia se coreleaza de fapt strict cu pH-ul fluidului

extracelular cerebral ( din jurul chemorec. centrali)
 Sisteme majore de aparare
impotriva agresiunii acido-bazice

1. Sistemele tampon (chimice) = I linie

– sanguine (plasmatice + eritrocitare)
– interstitiale (limfatice)
– intracelulare

2. Sistemul respirator = II linie

3. Rinichiul = III linie

 Rolul rinichiului in EAB
• ST chimice intervin rapid, dar se consuma la fel de repede si
corijeaza doar temporar anomalia AB.
• Plamanul intervine destul de repede, dar are o capacitate
oscilanta, limitata de tamponare a agresiunii AB.
• Rinichiul atinge eficienta maxima in cateva zile, insa nu doar
“compensează” (aduce pH la normal), ci si “corectează”
dezechilibrul AB (normaliz. cp. fracției “baza”/”acid”), daca nu
atinge limita sa functionala; exceptie: daca dezechilibrul AB este
generat de o patologie renala!
• Rinichiul  mecanismul primar de epurare a acizilor nonvolatili
rezultati zilnic din aport si metabolism (acizi ≠ de H2CO3 si care
nu sunt îndepărtați de către plămân).
 Rolul rinichiului in EAB
• ecuatia Henderson-Hasselbalch
RINICHI

[A-] [BAZĂ]
pH = pK + log = pk + log
(= cst) [AH] [ACID]

PLĂMÂN
 Mecanismele renale de control al
EAB
1. Reabsorbtia HCO3- filtrat
2. Secretia în paralel H+ (neces. “recuperării” HCO3- filtrat)
3. Sintz. nouă de HCO3- (Elim. în paralel a exc. de H+)

Pentru fiecare ion HCO3- resorbit, se secreta un ion H+ !

=> corecția dezech.AB: favorizarea eliminarii unuia sau altuia
dintre cei 2 ioni in urină (“titrarea” lor incompletă):

Acidoza: - Reabs. completa a HCO3- filtrat S.Tampon: fosfatii, NH3

- Secr. excesului H+ in urina si generarea “de novo” HCO3-
Alcaloza: - Excesul HCO3- nu va fi reabsorbit
- Inhibarea secr. H+ si a generarii “de novo” a HCO3-
 Reabsorbtia HCO3- (Secretia H+)
• Ionii HCO3- se filtreaza si apoi se reabsorb complet (>99.9%)
• Polul luminal al cel. tubulare practic impermeabil pt. HCO3-,
“reabsorbtia” HCO3- = de fapt difuzia cel. a CO2 si sinteza HCO3-
• Prin reabsorbtia HCO3- (cantitate↑: ≈ 4320 mEq/zi), rinichiul
conserva cel mai important ST extracelular (plasmatic)
• Ionii H+ nu se filtreaza, dar se secretă. Intratubular: 1) se
combina cu HCO3-; 2) interactioneaza cu alte ST urinare
eficiente (fosfatii- aciditatea titrabila; amoniacul); 3) in cantitati
mici raman liberi in urină, generand „aciditatea urinară”
• Rata secretiei H+ ≈ 4390 mEq/zi, din care contributia acizilor
nonvolatili este aprox. 70 mEq/l/zi
 Mecanismele renale de control al
EAB
1. Reabsorbtia HCO3- filtrat
2. Secretia în paralel a H+
3. Sinteza nouă de HCO3- (Eliminarea în paralel a
excesului de H+)
Reabsorbtia HCO3-
Reabsorbtia HCO3 - (Secretia H+)

- Tub proximal
- Segm. ascend.
gros al A.H
- Porțiunea iniț.
T. distal

- Porț. finală a T.proximal, segm asc. gros AH,

tubii distali, tubii si ducturile colectoare 95%
- T. proximal
Reabsorbtia HCO3 -
 Reabsorbtia HCO3 - (Secretia H+)

- Porțiunea finală
a T. distal
- T. colector

~5%
Celule epiteliale tubulare intercalate tip α (Aldosteron!)

(tip β  Secr. HCO3- prin antiporter-ul HCO3-/Cl-, la polul luminal al cel. t. colectori)
 Mecanismele renale de control
al EAB
1. Reabsorbtia HCO3- filtrat
2. Secretia în paralel a H+
3. Sinteza nouă de HCO3- (Eliminarea în paralel a
excesului de H+)
 Sinteza nouă de HCO3-
(Eliminarea în paralel a H+)
• [H+ liberi] din tubii colectori este limitata la 0.03 mEq/l,
corespunzând unui pH = 4.4 (limita inf. a pH-lui urinar normal !)
0.03 mEq 1l urina
70 mEq/zi 2333l/zi
(prod. zilnică, fiziologică
de acizi nonvolatili)

=> Aciditatea nonvolatilă (---> 500 mEq/zi in acidoze) trebuie excretată

--> necesită mec. suplim: secretia H+ in lumenul tubular în || cu generarea
“de novo” a HCO3- in cel. epit. (care va trece ulterior in plasma) si capta-
rea excesului H+ din lum. tubular (=> “H+ liber” f. puțin), astfel pH ≥ 4.4.

=> ST ale “Fosfatilor”, “Amoniacului” si altele cu rol mai putin

important (creatinina, urati, citrati, sulfati, lactati, piruvati etc)
 Sinteza nouă de HCO3-
(Eliminarea în paralel a H+)
• ST al Fosfaților (Aciditatea titrabilă)

Acidul slab din urina, rezultat in

NaH2PO4 + Na2HPO4
urma fixarii H+ secretat de tubi si
care poate fi masurat prin titra-
rea urinii cu NaOH până la atin-
gerea pH-lui 7.4;
/ creatinina, uratii - contrib.minora.

• Este mai eficient decat cel extracelular plasmatic sau interstitial

pt. ca este mai concentrat (apa se reabsoarbe mai mult decat
fosfatul) si pt. ca pK=6.8 este mai apropiat de val. pH-lui urinar
• Obisnuit, majoritatea fosfatului filtrat = reabsorbit
• Beneficiu: pt. fiecare ion H+ tamponat in tubi de ST, 1 ion HCO3-
este sintetizat “de novo” in celula tubulara si trece in plasma
 Sinteza nouă de HCO3-
(Eliminarea în paralel a H+)
• ST al Fosfaților (Aciditatea titrabilă)

- T. proximal

majorit.
 Sinteza nouă de HCO3-
(Eliminarea în paralel a H+)
• ST al Fosfaților (Aciditatea titrabilă)

- Porț. finală
a T. distal
- T. colector
 Sinteza nouă de HCO3-
(Eliminarea în paralel a H+)
• ST al Amoniacului  NH4+ + NH3

• Obisnuit, acest ST contribuie la excretarea de catre rinichi a 60%

din aciditatea noncarbonică (40% - prin “aciditatea titrabilă”)
• NH4+ este sintetizat din glutamina majoritar in celulele t. proximal
(mai putin in segm. asc gros al AH si in t. distal)
• Mbr. luminala a cel. t. colector este f. putin permeabila pt NH4+
• Beneficiu: pt. fiecare H+ sau NH4+ secretat intratubular, un ion
HCO3- este sintetizat “de novo” in celula epit. tub. si va trece in
plasmă
• Reprezinta mecanismul principal de excretie a aciditatii si
sinteza a bicarbonatului in acidoza cronică.
 Sinteza nouă de HCO3-
(Eliminarea în paralel a H+)
• ST al Amoniacului

- T. proximal
 Sinteza nouă de HCO3-
(Eliminarea în paralel a H+)
• ST al Amoniacului
 Sinteza nouă de HCO3-
(Eliminarea în paralel a H+)
• ST al Amoniacului

- T. colector
 Bibliografie
• Walter F. Boron, Emile L. Boulpaep, Leon G. Zagrean (coordonatorul
editiei in limba romana), “Fiziologie Medicala”, Ed. Hipocrate 2017, Ed. a 3-a:

 Cap. 28. Fiziologia acido-bazica (pag. 628):

- Valorile pH-ului variaza enorm intre diferitele compartimente intracelulare si
extracelulare;
- O substanta tampon minimizeaza dimensiunea schimbarilor de pH produse
de adaugarea unui acid sau baza intr-o solutie;
- Conform ecuatiei Henderson-Hasselbalch, pH depinde de raportul
[CO2]/[HCO3-].

 Cap. 32. Reglarea Ventilatiei (pag.700):

- Chemoreceptorii periferici (corpusculii carotidian si aortic) raspund la
hipoxie, hipercapnie si acidoza;
- Bariera hemato-encefalica separa chemorecept. centrali de sangele arterial

 Cap. 39. Transportul de acizi si baze (pag.821):

- In timp ce plamanii excreta o cantitate de CO2 rezultata din metabolism,
rinichii sunt cruciali pentru excretia acizilor nevolatili;
- Pentru a mentine echilibrul acido-bazic, rinichii nu trebuie doar sa
reabsoarba practic tot HCO3- filtrat, ci sa si secrete acizii nevolatili generati.
 ECHILIBRUL
ACIDO-BAZIC (II)
Adrian Roşca
UMF “Carol Davila” Bucureşti
 Sistemele tampon
Fen. Hamburger Fen. Hamburger inv.
 I

FEN.HAMBURGER ~ FEN.HAMBURGER inv.

c~~lLOr'?.. s\~'\E~c.
-
' (_Q.PR\L&\.R.. P\JLS'\.°"'~)

c"'- ) (eoii. J---~ ~~~~ţ) _____.(ţ;o._t) !~Lv.

--- -·~
Oz..
(

.
"'"~ - z..

\[\\'°OJ

'-<.'"'"-----
 Influenta diverselor organe si
sisteme in controlul EAB
1. Sistemul muscular
2. Sistemul osos
3. Tractul gastro-intestinal
4. Ficatul
5. Pancreasul
6. Pielea
7. etc
 Influenta diverselor organe si
sisteme in controlul EAB
1. Sistemul muscular

- Deține % cel mai mare din totalul ST intracelulare

(muşchii scheletici ≈ 1/2 din masa celulară)
- ST al Mioglobinei - nu este la fel de eficient ca al Hb
- ST al Mioglobinei regenereaza Bicarbonatul
- Bicarbonatul muscular ≈ 12 mEq/l
 Influenta diverselor organe si
sisteme in controlul EAB
2. Sistemul osos
- Agresiune acidă acută  osul ofera 40% din capacit.
tampon totala
- Continutul total al Bicarbonatului in țesutul osos =
x 50 Bicarbonatul din LIC si LEC impreună
- Osul contine 80% din totalul CO2 al organismului
- Captarea H+ de catre os => eflux la schimb Na+, K+ =>
disolutia minerală osoasă prin angrenarea componentelor
tampon (NaHCO3, Na2CO3, CaCO3, CaHPO4)  in acidoza
cronica noncarbonica => demineralizare (resorbtie) osoasă
 Influenta diverselor organe si
sisteme in controlul EAB
3. Tractul gastro-intestinal
 Stomacul:

- secreta H+ si determina retinerea HCO3- in LEC

- in acidoza respiratorie cel.oxintica produce mai mult
HCl (din excesul de CO2)
- in ulcerele peptice insotite de varsaturi  alcaloza
metabolica

 Intestinul:
- secretie alcalina  mec. compens. pt. secr. acidă gastr.
- diaree severa  acidoza metabolica
 Influenta diverselor organe si
sisteme in controlul EAB

4. Ficatul
- sintetizeaza corpi cetonici, neutralizeaza acizi
nonvolatili
- metab. ac. lactic  in insuf. hepatica => lactacidemie

5. Pancreasul exocrin
- secretie alcalina
- fistula pancreatica, b.diareica  Acidoza metabolica
/ pierderea HCO3-
 Influenta diverselor organe si
sisteme in controlul EAB

6. Pielea
- prin sudoratie → eliminare ac. lactic, ac. uric, Cl-
- ↑ secretia sudorala in acidoza
- mediul de confort al diabeticilor  cel uscat
 Transmineralizarea

• Reprezinta schimbul intre H+ si K+ dintre mediile

extracelular si intracelular, ca urmare a variatiei pH-lui
mediului intern

• Acidoza metabolica acuta => H+ intra in celula, iar K+ va

iesi din celula (echilibru electric) => Hiperpotasemie

• Alcaloza metabolica acuta => H+ iese, iar K+ va intra in

celula => Hipopotasemie
 
Acidoză Alcaloză

H+

H+ K+

K+

Hiperpotasemie Hipopotasemie
Transmineralizarea
 Ec. Henderson-Hasselbalch pentru
ST al Bicarbonaților
• ST al Bicarbonatilor este cel mai important ST din org. in
primul rand dat. volatilitatii CO2 si ajustarii renale HCO3-
• Plamanul mentine [CO2]pls = const, desi productia sau
consumul acestuia pot inregistra variatii foarte mari (in
urma proceselor metabolice, reactiilor care implica ST)

[A-] [BAZĂ] [HCO3-]

• pH = pK + log = pK + log = pK + log
[AH] [ACID] [H2CO3]

hidratare disociere
CO2 + H2O H2CO3 H+ + HCO3-
 Ec. Henderson-Hasselbalch pentru
ST al Bicarbonaților
• [H2CO3] nu poate fi masurata in solutie, pentru ca H2CO3 se
deshidrateaza sau disociaza rapid:
CO2 + H2O H+ + HCO3-

• [CO2] ≈ 400 · [H2CO3] =>

[H2CO3]
• Ec. Henderson [H+] = K · se poate rescrie:
[HCO3-]
[CO2]
[H+] = K’ · , unde K’ = K / 400 => prin logaritmare:
[HCO3-]

[HCO3-] dar [CO2]d = s x PaCO2,

• Ec. H-H: pH = pK’ + log ;
[CO2] (legea Henry) =>
Ec. Henderson-Hasselbalch pentru
ST al Bicarbonaților
[HCO3-] 24 mM
pH = pk’ + log = 6.1 + log
s x PaCO2 (0.03 mM/mmHg) x 40 mmHg

24 20
= 6.1 + log = 6.1 + log = 7.40
1.2 1

RINICHI

[BAZĂ] [HCO3-]
pH ~ ; ~
[ACID] PaCO2

PLĂMÂN
 Removal Addition
ofH+ ofH+

\/
)li
+ Hco-
3
Bicarbonate
reserve
Hco-
3

Increase Decrease
(f~
respira tory respira tory
rate rate Other
buffer
systems
Kidneys
 Categorii de dezechilibre
acido - bazice
• Clasificare: [HCO3-] ↓ Acidoză metabolică

↓ PaCO2 ↑ Acidoză respiratorie

Ambele
variază
↓,↑ Acidoză mixtă
[BAZĂ] [HCO3-]
raportul ;
[ACID] PaCO2
[HCO3-] ↑ Alcaloză metabolică

↑ PaCO2 ↓ Alcaloză respiratorie

Ambele ↑,↓ Alcaloză mixtă

pH < 7.35  Acidoză variază
pH > 7.45  Alcaloză
Dezechilibre A-B
METABOLICE
- Etiologie
 Acidoza Metabolică - Etiologie
a) Exces de acizi in organism
1) Aport (exogen) crescut
- intoxicatii (medicamente - AAS; acid metilic  ac. formic;
ac. fosforic; etilen-glicol  ac. oxalic; etanol; [NH4]+Cl- etc)
2) Producție (endogenă) excesivă
1. tulburari de nutritie, tulburari ale proceselor metabolice,
catabolism exagerat
- sd. malabsorbtie
- post prelungit, inanitie
- b. digestive cu oprirea alimentatiei
- alcoolism
- diabetul zaharat (“cetoacidoza diabetica”)
- hipertiroidism sever
 Acidoza Metabolică - Etiologie
2. “hipoxia” tisulară
- efort fizic extrem, crize epileptice, şoc (septic, cardiogen,
hemoragic etc), hipotermie (“acidoza lactică”  mai ales
daca este prezentă insuf. hepatica, cardiaca sau renala)
3. Altele: boli metabolice congenitale, rabdomioliza masiva etc

3) Epurare renală defectuoasă

- acidoza tubulara renala (I.Ren.Cr, b. Addison, b.eredit. etc)
- I.Ren.Ac,
- I.Ren.Cr
- ureteroenterostomii
- exces de diuretice econ. K+, sau inh. de anh. carbonica (AC)
 Acidoza Metabolică - Etiologie
b) Deficit de baze
Pierderi
1. renale
- acidoza tubulara renala
- I.Ren.Ac, I.Ren.Cr
- exces de diuretice econ. K+, sau inhib. de anh. carbonica (AC)
2. intestinale
- diaree severa  cea mai frecv. cauza
de Ac.metabolica!
- fistule (intestinale, biliare, pancreatice)
- varsaturi cu continut intestinal (mai rar)
 Alcaloza Metabolică - Etiologie
a) Exces de baze in organism
Aport (exogen) crescut
- ingestia de medicamente alcaline (ex. bicarbonat / lactat
/ citrat sau acetat de sodiu  in ulcerele peptice, gastrite,
sd. “lapte-alcaline”)

b) Deficit de acizi
Pierderi
1. renale
- administr. exces. de diuretice de ansă, sau tiazidice
=> ctr. volemica => hiperaldosteronism secundar
- hiperaldosteronism primar
 Alcaloza Metabolică - Etiologie
b) Deficit de acizi
Pierderi
2. gastro-intestinale
- varsaturi repet. cu continut gastric (stenoze digestive
inalte, ex. stz.pilorica; centrale; in sarcina; diabet z.)
- aspiratie gastro-duodenala prelungita
- spalaturi gastrice repetate
Dezechilibre A-B
RESPIRATORII
- Etiologie
 Acidoza Respiratorie - Etiologie
Hipoventilatie:
a) Cauze pulmonare
- Boala pulmonara acuta
- Boala pulmonara cronica
(SO, SR pulmonare severe)
 exc. blocul alveolo-capilar

b) Cauze extrapulmonare
1. Afectare:
- centrii nervosi respiratori
- nervi
- jonctiunea neuro-musculara
- muschi respiratori
2. Hipercapnia in conditii de anestezie (↑sp.mort, erori etc)
 Alcaloza Respiratorie - Etiologie
Hiperventilatie:
a) determinata de hipoxie
1. boli pulmonare care ↓PaO2
- Astm, Edem pulmonar, Pneum.interstiț, Embolie plm.
(in cazuri severe  Acidoza respiratorie!)
2. atmosfera rarefiata in O2 (altitudine)
3. scaderea fixării O2 de catre Hb
- intoxicatii cu CO → carboxiHb; cianuri, nitrati → metHb
- anemii de variate tipuri
b) cu origine centrală
1. stari psihoemotionale
- durere, isterie, atac de panica si alte crize psihogene
 Alcaloza Respiratorie - Etiologie
Hiperventilatie:
b) cu origine centrală
2. leziuni SNC
- traumatisme, tumori, tromboze, hemoragii cerebr.
3. droguri cu efecte centrale
- analeptice respiratorii (doxapram  ch-rec. carotid.)
- intoxicatii cu sulfamide, salicilati etc
c) proceduri ATI
- ventilatie mecanica
- ventilatie manuala
(resuscitare, anestezie sau alte proc. asistare respir.)
d) imediat dupa hemodializa
Dezechilibre AB - Clinica
 Dezechilibre AB - Diagnostic
• Parametrii de apreciere a EAB (sânge arterial/urină)

1. pH Activitatea H+ = 7.35 - 7.45

2. PCO2 Pres. partiala a CO2 arterial = 40 (36 - 44) mmHg
3. HCO3-std Bicarbonatul standard = 24 (21 - 24) mEq/l
4. HCO3-act Bicarbonatul actual = 21-24 mEq/l (!)
(Adevarata “Rezerva alcalina”)
5. BE Excesul de baze = 0 ± 2.5 mEq/l
6. BB Bazele totale tampon = 45-52 mEq/l
7. TCO2 CO2 total al plasmei = 25-27 mEq/l
(Identif. in trecut cu “Rez. alcalina”)
8. An Gap Groapa anionica plasmatica = 16 ± 2 mmol/l
9. Electroliti plasmatici / urinari
10. UAG Groapa anionica urinară >0
 Dezechilibre AB - Diagnostic
2. PCO2 (Pres. partiala a CO2 arterial) = 40 (36-44) mmHg

- Este indicele care arata exclusiv contributia factorului respirator la

anomalia AB existenta

=> Reprezinta parametrul respirator de evaluare a dezech. AB

! ( [H+] = 35-45 mmol/l )

 Dezechilibre AB - Diagnostic
3. HCO3-std (Bicarbonatul standard) = 24 (21 - 24) mEq/l

- Reprezinta bicarbonatul total sanguin masurat in conditii standard

(echilibrarea sangelui arterial cu o atmosfera ce contine O2 in exces-
pentru oxigenarea completa a Hb, la 37˚ C si o PCO2 de 40 mmHg)

=> exclude modificarile determinate de respiratie asupra HCO3- !

=> apreciaza doar influenta metabolica asupra dezechilibrului AB.

4. HCO3-act (Bicarbonatul actual) 21 - 24 mEq/l (!)

- Reprezinta bicarbonatul total sanguin masurat fara ca sangele sa

fie anterior echilibrat cu o atm. cu PCO2 40 mmHg (deci concentratia
actuala a bicarbonatului este determinata si de PCO2 actuala din sg)

=> apreciaza atat influenta metabolica, cat si cea respiratorie

 Dezechilibre AB - Diagnostic
5. BE (Exces de baze) = 0 ± 2.5 mEq/l

- Reprezinta cantitatea de acizi nonvolatili sau baze in exces in sg.

arterial, sau cantitatea de baza sau acid care trebuie adaugata prin
titrare pentru a aduce pH-ul sanguin la valoarea de 7.4 intr-un litru de
sange, la 37˚ C, saturat in oxigen si echilibrat la PCO2 40 mmHg;
- Altfel spus, reprezinta deviatia absoluta a cantitatii de baze tampon
masurate in conditii standard, fata de concentratia lor medie, normala
asociată valorii de 0 mEq/l.

=> reprezinta un parametru metabolic de evaluare a dezech. AB

 Dezechilibre AB - Diagnostic
6. BB (Baze totale tampon) = 45-52 mEq/l

- Este suma tuturor anionilor din sange cu capacitate tampon

(bicarbonati, hemoglobinati, fosfati, proteinati);
- Arata nivelul cantitativ efectiv al bazelor tampon sanguine ramase
in urma injuriei acide sau alcaline;
- BB are valoarea 45-52 mEq/l in afara oricarui dezechilibru AB si se
noteaza cu NBB (baze tampon ideale sau normale existente in sg.
art. la pH = 7.4, oxigenat in exces, t˚ = 37˚ C si PCO2 = 40 mmHg);
- BBmas sunt BB masurate in proba de sange actuala - a unui pacient
cu un dezechilibru AB (in alcaloze  valori > cele din intervalul
referinta; in acidoze  valori reduse fata de normal);
- Intre NBB si BBmas exista relatia: BBmas= NBB + BE;
- Valoarea BBmas nu se modifica in dezechilibrele respiratorii, ci doar
in cele metabolice.
 Dezechilibre AB - Diagnostic
7. T CO2 (CO2 total din plasma) = 25-27 mEq/l

- Reprezinta CO2 care se regaseste atat in bicarbonatii actuali, cat

si in fractiunea CO2 solvit  T CO2 = HCO3-act + (PCO2 x 0.03)

=> apreciaza global (influentele metab. si resp.)

 Dezechilibre AB - Diagnostic
8. An Gap (Groapa anionica plasmatica) = 16 ± 2 mmol/l
(Hiatus / Gaura anionica plasmatica)

- Reprezinta diferenta dintre cationii si anionii determinati uzual in

plasma. Are valoare > 0, deoarece nu sunt inclusi in formula anioni
care nu sunt dozati de rutina (fosfati, sulfati, albuminati, lactati si
alti anioni ai acizilor organici)

An Gap = (Na+ + K+) – [(Cl-) + (HCO3-)] = 16 ± 2 mmol/l

An Gap = (Na+) – [(Cl-) + (HCO3-)] = 12 ± 4 mmol/l

- hipoalbuminemia (albumina exprimata in “g/l”) => corectie:

An Gapcorectata = An Gap + 0.25 x (Albuminaref – Albuminamas)

 Dezechilibre AB - Diagnostic
10. UAG (Hiatusul / Groapa anionică urinară) Normal > 0

- Reprezinta diferenta dintre cationii si anionii determinati uzual in

urina. Este un indice util al excretiei urinare a NH4+

UAG = [Na+] + [K+] – [Cl-]

 Dezechilibre AB - Diagnostic
• Algoritm:
1. Interpretare pH (< 7.35 => Acidoza; > 7.45 => Alcaloza)
2. Stabilirea tipului de dezechilibru AB:
- metabolic
- respirator
- mixt
3. Evaluarea gradului de compensare a dezechilibrului AB
4. Stabilirea cauzei posibile ce a condus la dezechilibrul
AB, analizand An Gap, UAG si Cl- urinar pentru dezechili-
brele de tip metabolic
 Categorii de dezechilibre
acido - bazice
2. Stabilirea tipului de [HCO3-] ↓ Acidoză metabolică
dezechilibru AB
↓ PaCO2 ↑ Acidoză respiratorie

Ambele
variază
↓,↑ Acidoză mixtă
[BAZĂ] [HCO3-]
raportul ;
[ACID] PaCO2
[HCO3-] ↑ Alcaloză metabolică

↑ PaCO2 ↓ Alcaloză respiratorie

Ambele ↑,↓ Alcaloză mixtă

pH < 7.35  Acidoză variază
pH > 7.45  Alcaloză
 Dezechilibre AB - Diagnostic
3. Evaluarea gradului de compensare a dezechilibrului AB
RINICHI

[BAZĂ] [HCO3-] 20
pH ~ ; ~ =
[ACID] PaCO2 1

PLĂMÂN
ex.
Acidoza metabolica (↓HCO3- ) 10
=> a) compens. Respir (↓PCO2)
= => Compensare partială
0.7

10 10
raport = = => Compensare totală
1 0.5 (pH = Normal)
10
= => Supracompensare
0.3
 Dezechilibre AB - Diagnostic
3’. → corectarea dezechilibrului AB?

Acidoza metabolica (↓HCO3- )

=> b) corectare Respiratorie, Renală, transmineralizare etc

10 20
raport =  =
0.5 1
 Acidoză Alcaloză
A NECOMPENSAT respiratorie metabolică

48

Acidoză Alcaloză
o L--------i

7,1 metabolică 7,4 respiratorie 7,7

pH
 hidratare disociere
CO2 + H2O H2CO3 H+ + HCO3-
B PARTIAL COMPENSAT
' Alcaloză
48 Acidoză metabolică
respiratorie corn ensată
corn ensată

Alcaloză
respiratorie
Acidoză corn ensată
o L....-------t metabolică
7, 1 compensată 7,4 7,7
pH
C PERFECT COMPENSAT
48

•
I

C2B2
o
7' 1 7,4 7,7
pH
 V

D TULBURARI DE COMPUS
48

7, 1 7,4 7,7
pH
 Dezechilibre AB - Diagnostic
4. Stabilirea cauzei posibile ce a condus la dezechilibrul AB,
analizand An Gap, UAG si Cl- urinar pentru dezechilibrele de tip
metabolic

Acidoza metabolică An Gap = N ↓HCO3- si ↑Cl- ↓Cl- urinar

(12 ± 4 mmol/l)
Pierdere
↓HCO3- pt. că UAG > 0 renală
An Gap = ↑ HCO3-
H+↑ cons. ST
Acidoze
Hipercloremice
- Acidoza lactică
- Intoxicatii diverse
- Insuf. Renală Pierdere
UAG < 0 digestivă
- Cetoacidoze
- Rabdomioliză HCO3-
↑Cl- urinar
 Dezechilibre AB - Diagnostic
4. Stabilirea cauzei posibile ce a condus la dezechilibrul AB,
analizand An Gap, UAG si Cl- urinar pentru dezechilibrele de tip
metabolic
Pierdere digestivă
Alcaloză Cl-
de Cl-
responsivă
(vărsaturi gastrice)

Cl- urinar
< 20 mEq/l
Alcaloza metabolică
Cl- urinar
> 20 mEq/l

Ptlg. endocrină
Alcaloză Cl-
(Hiperaldosteronism
rezistentă
primar)
 Dezechilibre AB - Tratament
1. Acidoza metabolică
- tratament etiologic
- pH < 7.2 => Bicarbonat de sodiu 8.4 % i.v (Lactat de
sodiu, THAM etc)
- dializă

2. Alcaloza metabolică
- tratament etiologic
- pH > 7.6 => HCl 0.1N
- NaCl 0.9%, KCl 10% etc
- acetazolamidă (inhibitor de AC)
- dializă
 Dezechilibre AB - Tratament
3. Acidoza respiratorie
- tratament etiopatogenic (Insuf. Respiratorie)
- hiperventilatie prin protezare respiratorie
(ventilatie mecanică)

4. Alcaloza respiratorie
- tratament etiopatogenic
- deprimante ale centrului respirator (in Hiperventilatia
centrală): benzodiazepine, barbiturice, morfină sau deriv.
- tratament individualizat in Hiperventilatia hipoxică:
administr. masa eritr/sange integral, traheostomie,
aspiratie bronsica, ventilatie mecanica,
oxigenoterapie hiperbara etc
 Dezechilibre AB - Cazuri Clinice
Caz 1
Barbat de 50 ani, moderat deshidratat, a fost spitalizat avand un
istoric de diaree acuta severa de aprox. 2 zile.

Buletin analize:

Na+ = 143 mEq/l - pH ↓ => Acidoza

K+ = 3.1 mEq/l
- HCO3-std ↓
Cl- = 113 mEq/l
HCO3-std = 17 mEq/l => Acidoza Metabolica
Creatinina = 1.4 mg/dl - Dar PCO2 ↓ si pH = anormal
PO2 = 95 mmHg => Compens. Parț. Resp.
pH = 7.30 - An Gap = N, UAG < 0 (=> diaree)
PCO2 = 34 mmHg
UAG < 0
 Dezechilibre AB - Cazuri Clinice
Caz 2
Femeie de 78 ani, mare fumatoare, cunoscuta cu BPOC se
prezinta la camera de garda cu dispnee, hipopnee, fatigabilitate
si tuse persistenta.

Buletin analize: - pH ↓ => Acidoza

- PCO2 ↑
pH = 7.27
=> Acidoza Respiratorie
BE = + 2.5 mEq/l
PCO2 = 50 mmHg - Dar BE este la limita superioara
PO2 = 55 mmHg a normalului si pH = anormal
=> Tendinta la Compens. Metab.
- hipoxemie
 Dezechilibre AB - Cazuri Clinice
Caz 3
Femeie de 53 ani, cu istoric de ulcer gastric, se interneaza pentru
epigastralgii / pirozis si mai multe episoade de varsaturi cu
continut gastric in ultimele 3 zile.

Buletin analize:
pH = 7.48
HCO3-std = 30 mEq/l
BE = + 6 mEq/l
PCO2 = 46 mmHg
Cl-urinar = 15 mEq/l
pH tinde sa se normalizeze
la adm. sol. NaCl 0.9%
- pH ↑ => Alcaloza
- HCO3-std ↑; BE ↑
=> Alcaloza Metabolica
- PCO2 ↑ puțin
=> Compens. Parț. Resp.
- Cl-urinar ↓ => Alcaloza Metab.
Cl- responsivă
(Pierdere dig. H+, Cl- => vărsături g.)
 Dezechilibre AB - Cazuri Clinice
Caz 4
Barbat de 60 ani, fumator, cunoscut cu Diabet zaharat de 25 ani
si BPOC de 30 de ani vine la camera de garda pentru tuse
productiva, dispnee cu ortopnee, ameteala, astenie marcata.
Prezinta cianoza periorala si tegument., transpiratii profuze,
ascensiune termica. Pacientul relateaza o intercurenta
respiratorie debutata in urma cu cateva zile.

Buletin analize:
pH = 7.22
- pH ↓ => Acidoză
HCO3-std = 18 mEq/l
BE = - 5.5 mEq/l - HCO3-std ↓; BE ↓; PCO2 ↑
PCO2 = 55 mmHg => Acidoză Mixtă
PaO2 = 60 mmHg - hipoxemie
 Bibliografie
• Walter F. Boron, Emile L. Boulpaep, Leon G. Zagrean (coordonatorul
editiei in limba romana), “Fiziologie Medicala”, Ed. Hipocrate 2017, Ed. a 3-a:

 Cap. 28. Fiziologia acido-bazica (pag. 628):

- Valorile pH-ului variaza enorm intre diferitele compartimente intracelulare si
extracelulare;
- O substanta tampon minimizeaza dimensiunea schimbarilor de pH produse
de adaugarea unui acid sau baza intr-o solutie;
- Conform ecuatiei Henderson-Hasselbalch, pH depinde de raportul
[CO2]/[HCO3-].
- Pozitia pe diagrama Davenport defineste natura unei perturb. acido-bazice

 Cap. 32. Reglarea Ventilatiei (pag.700):

- Chemoreceptorii periferici (corpusculii carotidian si aortic) raspund la
hipoxie, hipercapnie si acidoza;
- Bariera hemato-encefalica separa chemorecept. centrali de sangele arterial
 Bibliografie
• Walter F. Boron, Emile L. Boulpaep, Leon G. Zagrean (coordonatorul
editiei in limba romana), “Fiziologie Medicala”, Ed. Hipocrate 2017, Ed. a 3-a:

 Cap. 39. Transportul de acizi si baze (pag.821):

- In timp ce plamanii excreta o cantitate de CO2 rezultata din metabolism,
rinichii sunt cruciali pentru excretia acizilor nevolatili;
- Pentru a mentine echilibrul acido-bazic, rinichii nu trebuie doar sa reab-
soarba practic tot HCO3- filtrat, ci sa si secrete acizii nevolatili generati.
- Contractia volumului extracelular - prin ANG II, aldosteron si activitatea
simpatica - stimuleaza secretia renala de H+;
- Hipokaliemia creste secretia renala de H+;
- Glucocorticoizii si mineralocorticoizii stimuleaza secretia acida;
- Diureticele pot modifica secretia de H+, in functie de modul in care
afecteaza...
 Curs 1 Zăgrean-Răzvan Papacocea

EXCITABILITATEA= capacitatea(condiția) unui sistem viu de a capta semnalele

specifice. Se bazează pe permeabilitatea selectivă a Mb.

Transportul prin Mb poate fi pasiv sau activ.

Transport Pasiv: Difuziune simplă - trec prin Mb. Direct alcool,O2,CO2,N2,

substante steroidice
- trec prin canale PASIV- apă sau molecule
mici nepolare (ap,glycerol,uree)
- moleculele mari nepolare
- Ionii NU pot străbate bistratul fără canale
Difuziune facilitate- o substantă e cărată cu ajutorul unui
carrier
Transport activ: Primar (ATP-aze; Pompe) si Secundar (Cotransport,
Exchanger)

LIC- concentrație mare K

LEC- concentrație mare Na, Cl
Interstitial- NU are protein

Gradientul electrochimic= forța motrice a permeabilității (dependent de

gradientul de concentrație și de sarcina electrică)
Transport necuplat-> produs spontan, fără alți factori (doar gradient
electrochimic)= difuziunea simplă și facilitate
Flux net=Suma fluxurilor unidirecționale
ECHILIBRUL UNEI SUBSTANȚE E DE TIP STEADY STATE (există transport, dar e
egal în modul)

Diferența de Diferența de energie Diferența de energie

energie potențială chimică potențială electrică
potențială
electrochimică

Indică forța motrice netă (J/mol)

Energia potentială acumulată sub forma de gradient electrochimic devine

energie cinetică prin stimularea prag a celulei (Excitarea nu are nevoie de
energie APARENT ?)
Sarcina este 0 = echilibru la egalarea concentrațiilor (Zx=Valența=0)
Concentrația este egală<= diferența de voltaj e 0 (Vm=0)
Zx=/= 0, Vm=/=0, => cele 2 energii potențiale trebuie să fie egale în modul
Cinetica (dependența de flux; Jx) =>Determina viteza transporturi
Legea lui FICK: Flux( Jx)= Permeabilitate(Px) x Gradient (Xs)

Permeabilitatea depinde de:

 Grosimea membranei (de parcurs)
 Coeficientul de difuziune (viteza de deplasare
prin membrane)
 Coeficientul de partiție (lipid-apa)
Aquaporine= si canale si pori
-fluxul descrie cât de repede are loc un anumit transport, cu direcție impusă de
forța motrice netă

1. Pori= permanent deschiși; AQP, perforine, porine

2. Canale= cu o poartă controlată prin gating (ex. Canale ionice)
3. Transportori= au minim 2 părți deschise alternative, particular poate fi
primă
1.Pori:
a) Porine- la mitocondrii si Gram negativ; au dimensiuni mari-permit
trecerea substanțelor de 5KDa
b) Perforine- eliberate de limfocite ca monomeri, cu pol în Mb ținta au
diametru 16 nm- care duce la golirea celulei
c) C9- cascada complemetului pol în ținta ca răspuns la legarea Ac=>
diametru 10nm, în cascada complemetului)

d) Complexul Porului Nuclear (CPN)- 30 proteine, 105 KDa, diametru

100nm. Este por apos de 9nm pt <45KDa(pasiv)
e) Aquaporine(28KDa, ex.AQPs), fiecare monomer cu 6 treceri
membranare+ 2 fragmente în membrane ( HE, HB)

2. Canale: Componente –Poartă (Gating prin modificarea conformației)

- Receptor- stimulat electric, mecanic, chimic
-Filtru de selecție (tipuri și specii)
-Porul în sine
-sunt glicoproteine cu dimensiunea de 25-250 Kda

Gradient electrochimic <0 => + intră, - iese

>0=> + iese, - intră

a) Canale de Na- tendința de a intra

- deschidere pt generearea crescută a PA
- + canale ENaC (tubi renali+ TD)
- 10 gene pt Na V, 30-10000/ μm2
- Alc din subunitate alfa(a1-a9, 1800-2000 aa, formează
porul canalului), subunitatea beta(controleaza transport
ionic si ancoreaza canalul in Mb cel)
- Cele fără poartă generează PA spontan

b) Canale de K- gradient nul sau slab pozitiv(echilibru sau iese incet)

- generare P Repaus negativ plus repolarizare

c) Canale de Ca- gradient PUTERNIC negativ=> Ca intra

- semnalizare transmb. Celula excita sau NU
- declansare PA in unele celule (chiar si glandulare)
 d) Canalele de Protoni(Hv1H+)- fiziologic introduce H+ dar e inchisa in repaus
-la depolarizare puternica (PA) sau la
acidifierea PH=> se deschide=> H+ iese

e) Canale Ionice (pt anioni) pt Cl (majoritatea) sau HCO3- Cl iese (are

gradient negativ de ex: transport in sange de Cl prin canale bazolaterale
din anumite celule epiteliae de Cl)

Orice canal anionic e permeabil pt Cl.

Blocarea canalelor se face ori la activare ori la inactivare

4. TRANSPORTORI (CĂRĂUȘI)- difuziune fac, cotransport (simport); se

mai numesc schimbători(exchange- antiport)

a) SLC= solute carriers- NU consuma energie din alte surse (ATP sau lant
transportor de electroni) de ex. GLUT apartine SLC2,
AE apartine SLC4,
SGLT (Na gluc transporter)-apartine SLC5
- difera prin actiune, reglare, pozitie, afinitate, localizare
tisulara si celulara, perioada de exprimare (ca varsta)
- are o rata maxima de transport care depinde de viteza
parcurgerii procesului si de gradul de saturatie
- rata fluxului difuzat respecta o cinetica asemanatoare
celei enzimatice (Michaelis- Menten: Jx=X x Jmax/Km+ X)
unde X e diferenta de concentratie intra extra, Jmax este
fluxul maximal, Km conc solutiei la care Jx= ½ J max)
b) Ionofori- mici polipeptide care fac naveta de pe un versant pe altul al mb.
Leaga ioni si in transfera transmembranar prin bistrat (de ex.
VALINOMICINA= ionofor pt K produs de bacterii)
c) GLUT-14 membrii, 12 segmente transmb, cu capatele N si C intracelular
- glucid anexat pe versantul extracelular
- NU actioneaza ca transportor Bidirectional, dar
segmentele 7, 8, 11 amfifile au rol in Transport prin
crearea unei treceri/porti
- GLUT1- pe Suprafata celulei
- GLUT 4- in vezicule dar deplasata in Mb de Insulina
d) Ureea Transportor (UT)/ Difuziune facilitată- apartine SLC 14
e) OCT(Organic Cation Transporter)- transporta sarcini electrice=> sunt
electrogenici

TRANSPORT ACTIV
1. TA Primar= pompe= hidroliza ATP (reactie exergonică)- ex
1.Pompa Na/K (NKA) are subunitati alfa beta, cu alfa 10 segmente
transmb, rol Catalitic, beta are 1 domeniu transmb în rol de reglare si
asamblare a pompei. NKA este ATP-aza E1E2 de tip P
Alfa= 4 izoforme
Beta= 2 izoforme(depinde de tesut)
De aceea, exprimarea cinetică este diferită. Pompa este singurul proces de
transport activ primar de Na.
La celulel epiteliale se gaseste majoritar intracelular
Are 2 conformatii: E1- situsul de legare ionic priveste interior
E2- situsul de legare ionic priveste exterior

Functionarea-
1. E1 ATP: Este situatia imediat uterioara reintroducerii K; Situsurile 3Na
sunt goale si orientate intracelular si au afinitate mare pt Na
2. E1-Na (ATP-3NA)- Se ataseaza 3Na la afinitate mare
3. E1-P-Na- are loc hidroliza ATP cu modificarea conformationala E1=> E1-P
care inchide complet Pompa si Na ramane la interior
4. E2-P-Na- Modificarea conformationala E2 pentru eliberarea Na, se
deblocheaza versantul extern
5. E2-P-gol – eliberarea Na creste afinitatea pt K
6. E2-P-K – legarea a 2K la pompa
7. E2-K – hidroliza Aspartil-fosfatului, eliberare P, inchidere complete a
pompei cu K inauntru
8. E2-K-ATP- legarea ATP=> deschiderea pompei spre interior => eliberază
K la interior si apoi ciclul se reia

Caracteristici Pompa: Transport Specific si saturabil, electrogenic,

inhibat de glicozide cardiace (OUABAINA+DIGOXINA)

2.POMPA H/K (HKA)- în interiorul stomacului (pt HCl), IS si rinichi

- introduce K la schimb cu iesire H
- Subunitati alfa, beta
- Membra a familie P2C

NKA SI HKA SUNT SINGURELE ATP-aze DE TIP P CU SUBUNITATE Beta !

3. POMPE DE Ca
a) membranare -toate celulele prezinta pompe mb ce scot Ca din celula (PMCA)
- aceste pompe schimba 1H pt 1Ca/ per 1 mol ATP hidrolizat
b) in organite (RE, RS) = SERCA- recapteaza 2Ca/scoate 2H/ per 1 mol ATP
(apartine familiei P2A)

4. ALTE POMPE

4.1 Pompa de Cu- mutatiile ei produc Boala Willson

4.2 Pompe de H intracelulare (in organite)

4.2.1. Pompa tip F (ATP aza, FoF1)- in mitocondrie

F0-Subunitati ABC- in mb int
F1- Subunitati alfa beta gamma- in matrix
Rotatia cu 120o al lui C produce 1 mol ATP
 4.2.2. Pompa tip V (Vacuolar)- se află in Mb. Lizozomilor endozomilor
veziculelor de stocare/secretie, Aparat Golgi
- sunt independente de K

4.3. TRANSPORTORII ABC= ATP binding Cassette= familie de 49 de

membrii=proteine membranare ce pot functiona ca pompe, canale, sau reglatori
Clasificare de la abc-a…abc-g
abc-A=reglare eflux fosfolipide plus colesterol din macrofage

abc-B= familia MDR (multidrug resistance transporter)- rinichi, ficat, tract

digestive. Elimina citostaticele administrate pacienilor cu cancer

abc-C=familia CFTR(Cystic fibrosis tranmembrane regulator)- regleaza

transportul Cl si apei, mutatia lui=> Fibroza chistică

2. TA Secundar- observatie! Diferit de ce am invatat pana acum in Boron prin

CoTransport se intelege Simport iar prin exchanger se intelege antiport.

COTRANSPORTORII- NU hidrolizeaza ATP

- cantitate limitata de transportor
- transport saturabil

1. CoT SGLT(Sodiu glucoza cotransport): Mb apicala TCP+ Intestin; Rol

absorbtie/Reabsorbtie Na+Glucoza
2. Na-Compusi organici CoT(aa)- aa monocarboxilici, dicarboxilici,
tricarboxilici- rinichi si IS
3. Na-HCO3 CoT- absorbtia HCO3 si mentine echilibrul acido-bazic.
Sodiu/HCO3=1/3= transelectrogenic
4. Na-anioni anorganici(Iod,Sulfat,Fosfat)
5. Na-K-Cl (NKCC)- in mb bratului gros/ascendant al Ansei Henle
6. Na-Cl coT (NCC)- in TCD blocat de diuretice tiazidice
7. K-Cl
8. Hidrogen Oligopeptid CoT (PEP1)- in intestin

EXCHANGER(antiport)

1. Na-Ca antiport: 3Na/1Ca=>electrogenic(scoate Ca, introduce Na)

2. Na-H antiport- introduce Na elimina H=> reglare PH intracelular
3. Na/Cl-HCO3- transport electroneutru (introduce 1 Na plus 2 HCO3 si
elimina 1 Cl)
4. Cl-HCO3- este independent de Na- asigura transport HCO3 in eritrocite la
nivel pulmonar si afara din eritrocite la nivel tisular (vezi efect
Hamburger)
Reglarea concentratiei intracelulare a ionilor

1) Reglare Na/K
ATP-aza Na/K mentine Na intracelular scazut si K crescut;
Ion Intracelular Extracelular
Na 15 mM 145mM
K 4,5mM 120mM
Roluiri NKA: - Rol electrogenic-mentine PMR negativ
- Cresterea conc de K intracelular favorizeaza iesirea K
prin canale de K
- Blocarea canalelor de K cu Bariu reduce PMR
- Scoate Na care patrunde in diferite celule in mod diferit
a) In celulele epiteliale prin canale ENaC-sensibile la
amilorid
b) In celulele excitabile prin canale voltaj-
dependente
c) TA SECUNDAR

2) Reglare Ca
Pompa de Ca si antiportul Na-Ca= mentine Ca intracelular de 104 ori mai
putin decat Ca extracellular

Ion Intracelular Extracelular

Ca 100 nM (10 ) -7 1mM (10 -3 )
- Canalele sunt voltaj/ligand dependente
- Canalele de Ca asigura intrarea Ca
- Pompele de Ca: scad Ca din citosol, astfel: SERCA-asigură
captarea Ca in depozitele Reticulului Sarcoplasmic /
Endoplasmic (limitata)
Pompa de Ca Mb- expulzeaza Ca in repaus (principala
cale de expulzie)=PMCA
- Ca intrat se leaga de Calmodulina=> scade efectul
inhibitor asupra pompei de Ca=> creste eflux de Ca

Antiportul Na-Ca Mb: NCX- actionează drept cale primcipala de eliminare

a Ca la cresteri semnificative de Ca intracellular- in tesutul Nervos si
Cardiac

3) Reglare Cl
Ion Intracelular Extracelular
Cl 20 mM 116 mM

- Cea mai frecventa cale de patrundere a Cl in celula este

antiportul Cl/HCO3 (Cl intra)
- Na/K/2Cl (Cl intra)
- K/Cl coT (ambele ies)
- Cl iese pasiv prin canale selective de anioni (de ex. Mm
scheletic)
 4) Reglarea HCO3 si PH ului

Ion Intracelular Extracelular

HCO3 15 mM 24mM
PH 7,2 7,4
pCO2 40mmHg 40mmHg

- H poate difuza pasiv in celula prin canale pt cationi

(H selective) la rată mică
- HCO3 poate difuza pasiv din celule
-eliminarea H foloseste gradientul de Na:

a) Antiport Na/H- Na intră H iese

b) Antiport Na/Cl/2HCO3- Na si HCO3
intra, Cl iese,
c) Na/HCO3- ambele intra 1:1/1:2
d) Pompe de H tip V- in organite
e) Pompe HKA Membranare (stomac)
f) Antiport Cl/HCO3- Cl intra, HCO3 iese
g) Simport Na/3HCO3- ambele ies (TCP)

TRANSPORTUL APEI SI REGLAREA VOLUMULUI CELULAR

- mereu pasiv
- NU exista pompe pt apa
- Apa poate difuza prin bistratul lipidic (rata mica)
- Apa poate difuza prin canale pt apa =Aquaporine in
eritrocite si TCP

AQP1- mereu prezenta in Membrana

AQP2- este inserata in Mb TCD/TC numai in prezenta ADH

Transportul apei prin mb este linear/nesaturabil activat de 2 forțe:

1. Diferenta de conc. a apei pe cele 2 fete ale mb= notiune greu de folosit, se
foloseste cu osmolalitate= particule/kg apă= ΔOsm
2. Diferenta de Presiune hidrostatică= ΔP

Jv=flux apă= (ΔOsm-ΔP)x Lp Lp=conductivitate hidraulică

Jv>0=>apa iese
Jv<0=> apa intră
Jv=0=> ΔOsm=ΔP=> apa se află in echilibru
Presiunea oncotică(coloid osmotică)=exercitată de proteinele plasmatice ce
mențin apa in vas
Cand ΔP depaseste Presiunea Coloid Osm. Apa iese din capilar=ultrafiltrare

Echilibrul Gibbs-Donnen=ca urmare a prezenței intracelulare a numeroare

macromolecule incarcate negative care nu pot iesi din celula (proteine), apa are
tendinta de a patrunde in celula=> Swelling(Balonizare). Pentru a contracara
acest effect intervine pompa Na/K care elimină Na+Cl(pasiv)=>iese apa din
celula. Pompa Na/K are un rol esențial în prevenirea mortii celulare prin
swelling. Blocarea pompei cu ouabaina=>Balonizare celula

RASPUNSUL CELULEI LA SWELLING(Balonizare):

1. Deschidere canale Cl sau K in majoritatea celulelor
2. Activarea CoT Cl/K care elimină ambii ioni
In toate cazurile, pompa Na/K stabilește în final gradientele ionice necesare
menținerii volumului celular
RASPUNSUL CELULEI LA SHRINKAGE: Deshidratarea celulei activează
1. cotransportul Na/K/2Cl- atrage apa intracelular
2. antiportul Na/H=> intra Na, atrage Cl, atrage apa
Iese H=> alcalinizare intracelulara=>activare antiport Cl/HCO3=> elimină HCO3
si introduce Cl, iar Cl atrage apa

ELECTROFIZIOLOGIA MB. CELULARE

Sarcina se masoara in Coulomb

Sarcina unitara a unui electron/proton= e0=1,6022 x 10-19

Ionii traversează mb prin canale ionice.

Potentialul Mb. De repaus se poate masura cu microelectrozi, sau
coloranți/proteine colorate fluorescente sensibile la voltaj,
Microelectrozi de Ag/AgCl cuplati la un Voltmetru, cu coloranti fluorescent,
emit lumina rosie la modificarile PMR, lumina masurata de un fotodetector.
Masurarea PMR prin cele 2 metode dau rezultate foarte apropiate
Potentialul de membrane e generat de gradientele ionice mentinute cu ajutorul
urmatoarelor mecanisme:
1) Pompe electrogenice (ATP-aze: Na/K sau Pompa de Ca)
2) Transportori secundari electrogenici (CoT Na/Glucoza)
In cazul PMR al unor celule mari, contributia pompei Na/K este mica deoarece
blocarea ei NU modifica foarte mult PMR, in schimb PMR e modificat de
concentratiile ionice

Desi suma sarcinilor este 0 de o parte si de alta a mb., Potentialul de mb. se

calculeaza in functie de sarcinile electrice locale de la nivelul mb.
Mb celulara are conductanta mica si rezistenta mare, in timp ce canalele ionice
au invers (Conductanta mare si rezistenta mica)
Potentialul mb. Apare ca urmare a difuziunii conform gradientului de
concentratie=>Potential de difuziune = Potential de echilibru (Ex din Nerst)
ECUATIA LUI NERST

Ex= - (RT/ZxF) x ln ([Xi ] / [ Xe])

Ex = potential echilibru pt ionul X

R,T,F = constant
Zx= nr atomic al lui X
[Xi ], [Xe ] = concentratiile intra/extracel ale ionului X

sau

La mamifere la 37oC valoare PMR este 61,5

Potentialul de echilibru pt ionii pozitivi este de -58,1mV

Potentialul de echilibru pt ionii negativi este de +58,1mV

Valorile PMR diferă astfel la neron si fb. Mm intre -60 si -90 mV, F mm neteda -
55mV, eritrocit -5mv.

Electrodifuziune permeație ionică transmb depinde de:

Fick (vezi legea lui Fick)
Camp electric
Legea lui Ohm

Pe baza acestor 3 legi a fost calculate ecuatia curentului ionic (Ecuatia Goldman-
Hodgkin-Katz)- vezi ecuatia 6.7. pag 147 unde P = permeabilitate

De asemenea, GHK au calculat valoarea PMb. În conditiile unui camp electric

constant. Vezi ec 6-9 pag 158

Fluxul de cationi care intra in celulă determina un curent intern negativ si

,respectiv, un curent de iesire pozitiv; E invers pentru anioni

Curentul ionic=0 atunci cand ionul este la echilibru electrochimic

Cand PM<0=> se produce un current de intrare pt cationi
Cand PM>0=> se produce un current de iesire pt cationic

Studiul canalelor ionice se poate face prin tehnica de patch-clamp

Fiziologia Canale Ionice:

Electrofiziologie

Canalele ionice au: Selectivitate, sunt dependente de voltaj, modul si durata

cineticii portilor

Metode de identificare/Clasificare Canale:

1) Liganzi farmacologici (canal de Na)- sensibil/inhibat de conotoxină,
ziconotid
2) Liganzi fiziologici- există canale activate de legarea unui agonist -de ex.
Receptorul Nicotinic pt Ach (ligand gated channel). Alte exemple de ligand
(agonist) gated channel: Glutamat, Seotonină, GABA, Glicină
3) Mesageri intracelulari: Canalele de K/Cl sunt Ca dependente, celulele
retiniene sunt GMPc dependente
4) Secvente omoloage- 20 de familii de proteine canal ce sunt codificate de
gene pentru canale ionice

Asa cum există agoniști, există și antagoniști. Relația Agonist-Antagonist

-Agonist glutamat-ergic KAINAT- induce după cca. 10 min activitate electică
epileptiformă(aee) inițial dupa o stimulare electrică si ulterior in mod spontan
-Antagonist GABA-ergic BICUCULINĂ- induce după cca. 10 min activitate electică
epileptiformă(aee) inițial dupa o stimulare electrică si ulterior in mod spontan

STRUCTURA

1) Multe canale sunt formate prin aranjamentul subunităților în jurul unui

por central: ex. GRAMICIDINĂ (dimer monohelix ce inconjoară un canal
numit porină)
2) Canalele pot avea 3-6 subunități
3-Canal de Na
4-Canale voltaj dependente Na/Ca/K
5-Receptorul Canal pt Ach
6-jonctiunea GAP=conexon (alcatuit din 6 conexine)

EXCITABILITATE ELECTRICĂ ȘI POTENTIAL DE ACTIUNE

Potentialul de Actiune (PA)= depolarizare tranzitorie= impuls electric

tranzitoriu regenerative
PA este format din 2 pante: ascendenta/descendentă
Determina aparitia unui varf, zona mai mare ca 0 se numeste depasire
pozitiva (overshot)
Repolarizarea poate fi urmata de o post hiperpolarizare.
Pragul, amplitudinea si durata PA depind de
1. Deschiderea/Inchiderea portilor
2.Permeabilitatea Mb. Pt ioni, capacitate, rezistenta
3.Concentratiile intra/extra ale ionilor
 Formele PA difera in functie de celula
Majoritatea celulelor nervoase/musculare au un raspuns de tip “TOT SAU
NIMIC”. In cazul acestora PA este caracterizat prin viteza, amplitudine si forma
constante

Unele celule insa au un raspuns gradat proportional cu intensitatea stimulului.

Raspunsul gradat se raspandeste scazand in intensitate (conducere
electrotonică). Astfel, PA scade in intensitate.

PA depinde de Intensitatea si durata stimulului, este caracterizat prin perioada

refractară (absolută, relativa)

Mecanismul producerii PA prin modificari in conductanta Na/K

dependentă de timp.

Depolarizarea este produsă de, cresterea conductantei pt Na=deschidere canale

de Na voltaj dependente= curent de Na; lipsa Na din mediul extracelular sau
blocarea canalului de Na cu TTX scade depolarizarea pana la disparitie ei.

Repolarizarea este produsa de cresterea conductantei pt K=deschidere canale K

voltaj dependente=current de K . Blocarea cu TA (tetraetilamoniu) si STX
(saxitoxina) intarzie repolarizarea.

Canalul de Na- se activeaza inainte de varf, asigura un current intern apoi se

inactivează.

Forma PA depinde modelul Hodgkin-Huxsley: intrarea Na determina o panta

ascendenta/ depolarizare, iar blocarea canalului de Na plus activarea tardivă a
canalului de K= repolarizare
PA prezinta prag
Deschiderea canalelor de Na voltaj dependente determină si inactivarea lor
pentru cateva milisecunde=perioada refractară absolută; Reactivarea unor
canale de Na=Perioada refractară relativă
Cresterea conductantei pt K tinde sa hiperpolarizeze Mb.
Canalele voltaj-dependente au poartă a carei inchidere sau deschidere le
modifică permeabilitatea.
Curent de poartă= miscarea unei molecule cu rol de poartă (a senzorului de
voltaj a canalului) la activarea canalelor de Na si K
FIZIOLOGIA CANALELOR VOLTAJ-DEPENDENTE CU POARTĂ (VGL)

Canalele de Na, K, Ca sunt VGL (voltage gatted like) CE NU SUNT ACTIVATE

DOAR prin VOLTAJ

Canale de Na- o subunitate alfa glicozidica cu 200KDa codata de 10 gene (Na V)

α β1β2 - mai multe subunitati beta transmb. cu rol
modulator
- este incarcat electronegativ
- are loc de fosforilare a AMPc
- e cel mai selectiv dar e influentat de conc de Ca (cresterea
Ca creste pragul de activare al canalului de Na; scaderea
Ca=>reducere prag=hiperexcitabilitate
- inhibat de TTX, STX, Miu-Conotoxină, neurotoxine
(BATRACOTOXINA din broască), insecticide, toxine de
scorpioni si tarantula, anestezice
locale/Cocaina/Procaina/Lidocaina/Tetracaina

Canalul de K- 6 segmente transmb in jurul unui por mic (S1-S6)- homotetramer

- S4 e domeniul voltaj senzitiv
α4β4
- Porul e intre S5-S6= filtru selective
- Nu este incarcat electronegativ

Canalul de Ca
- permite trecerea Na,K in absenta Ca
α1α2βγδ
- Pot trece si alt metale bivalente (Filtru prost)
- Rol: cuplare, transductie, semnalizare
- Au conducere multiionica (minim 2Ca trb sa se lege pt a
determina cu current)
- Au deschidere mai lenta dar sustinuta (PA lung
miocardic, f mm neteda, celule secretorii, neuroni)
- 10 gene pentru subunitatea alfa 1 (Ca V)

Canalele de Na si Ca sunt pseudotetrameri dar au aceeasi

structura cu cea a canalului de K (HOMOTETRAMER)

Functiile transport ionic:

o Excitabilitate
o Cuplare metabolism-excitabilitate
o Reglare metabolică
o Metabolică neurotransmițători
o Presiune osmotică, volum celular
CUPLAREA EXCITATIEI-CONTRACTIE

1) In fb scheletica
PA(Na)-membrana tubi transversi (T) cu rol de sensor de voltaj ce stimuleaza
eliberarea de Ca din reticulul sarcoplasmic

2)In miocard
PA(Ca)- Ca patrunde prin canale sarcolemale si determina eliberarea de Ca din
Reticulul Sarcoplasmic (Calciul cheamă Calciul)- ii place lui Zagri

CUPLAREA EXCITATIEI-SECREȚIE
Exocitoza hormobilor sau a unor mediatori chimici

TIPURI CANALE Ca- 2 tipuri principale

1) TIP L (Long Lived)-prag inalt de -20mV, au activitate de lungă durată,

se gasesc in terminatiile dendritice, blocate de DHP, activate de
Bay(K8644)

2) Tip T (transient)- activate la voltaj mai mic (prag sub -30mV,cică -

65mV), cu o activitate scurtă, tranzitorie, descarcări repetitive in celulele
cardiac si neuroni (pentru integrarea semnalelor de intensitate mică)
3) Alte Canale: N, P/Q, R

CANALE DE K- 79 de gene

4 TIPURI 1) Rectificator spre exterior intarziat- activare lenta,din familia K V

2)Rectificator spre exterior tranzitor(tip A)- activat si inactivat
rapid, rol in descarcari repetitive de PA neuronale, din familia K V, actioneaza in
hiperpolarizare; Curent MARE=> frecventa mica, amplituidne mare si invers
3)Curenti de K activati de Ca
4)Rectificatori spre interior

Canalele de K tip M=atasate de alti receptori (ex. Muscarinic/Gs-RH like),

dependente de Na (la Cm> 20mM)

INACTIVAREA CANALELOR DE K

1) De tip N pentru curentul A (20 aa N-terminal care acționeaza ca o bila cu

lanț; această structură se gasește pe lanțul principal alfa sau pe sub. Beta)
2) De tip C pentru curentul lent (implica o constrictive progresiva a porului)

- sunt inactivate si de TEA, 4AP(aminopiridina; ridica pragul=> prelungeste PA),

caribdotoxina, dendrotoxina
Canale de K activate de Ca (Kca)- la min 10 μM Ca
-BKca (BIG)- probabilitatea de a se dechide este direct proportională cu Ca-ul
-Legarea Ca la RCK (domenii reglatoare de conductanță) determinand
deschiderea canalelor BKca care in mod normal stau inchise
-Mediaza post hiperpolarizarea in anumiti neuroni (in soma)=> formare
curentului de pacemaker
- se gasesc si in celulele musculare pentru a a contracara contracția indusa de Ca
(scad contractia)
- in alte celule, au rol in scaderea reglatorie a volumului cellular (ca raspuns la
balonizare apa intra in exces=> ionii ies si apa dupa ei pt a mentine Volumul
cellular in limite normale)

Canale de K cu rectificare spre interior (Kir)

- Rectificator aberant
- previn pierderea excesiva de K
- In timpul PA lung repetat
- Mentin PMR aproape de punctual de echiliru pt K
- Stabilizează Mb. La curenti subliminari
- Blocat de Mg

Mg îl blocheaza intracelular pentru a nu permite iesirea K

- in mm asigura recaptarea K in tubii T in timpul
contractilor mm prelungite associate cu Cresterea K
extracellular si oboseala musculara
- pot fi reglate de prot G, GIRK in miocard,
- Ach stimuleaza prot G, subunitatile BG ale prot G
activeaza GIRK, deschid KIR=> hiperpolarizarea celulei
cardiac=> scad frecventa cardiac

O subfamilie a Kir= Cananle Katp membranare , in mm scheletic,

inima, neuron, celule B pancreatice
- inhibate de ATP, sulfoniluree
- stimulate de ADP

Cel mai recent descoperit K2P- cel mai recent descoperit, are 2 pori, geneza PMR

Există o interrelatie intre Permeabilitatea Selectivă Mb.- Adaptabilitate,

evolutie,Identitate si Excitabilitate (don't ask…)
 CLASIFICARE CANALE DUPA ZAGREAN

1) Fara poarta (leakaged channels) – deschise permanent, permeabilitate

mai mica fata de cele voltaj dependente, rol: Homeostazie, Posm,
mentinere Volum si forma celula, PMR

2) Voltaj-Dependente ( cu poartă)- controlată de valoarea PMb Na,K,CA

3) Controlate chimic de liganzi= controlate de

neurotransmitatori=Receptori ionotropici (Ach-nicotinic-), Glutamat,
Glicina, GABA)

4) Controlate mecanic- au poartă ancorată prin protein fibrilare de un situs

de ancorare plasat la distanta in mb plasmatica a aceleasi celule sau a unei
celule vecine. Modificarea dimensiunii primei celule (alungire) sau
modificarea distantei dintre cele 2 celule, alungeste proteina fibrilara =>
deschide canalul.

5) Controlate termic – SUPERFAMILIA TRP, TRP= canale ionice cu potential

tranzitoriu acgtivate de diferiti factori (Fizici=lumina, Temp.), Chimici
(Vaniloizi, Melatonina). Transporta cationic (Na, Ca)
 TRPV1>430C
 TRPM8- 8-200C -mentol
 TRPA1- usturoi, mustar

PROPAGAREA PA= buclă repetitivă/transmitere globală a informației

-Semnalele neregenerative includ potentiale de receptori sau potentiale
sinaptice=> Raspuns treptat cu propagare electrotonică; acestea pot codifica PA
de anumite frecvente dependent de intensitatea lor initiala
-Propagarea PA depinde de
diametrul axonilor (creste cu grosimea),
mielina (300 de straturi, 20-40% din diametrul total la Nervii spinali)-
conducere saltatorie
Rezistenta cablului
Rezistenta Mb
Conductanta Mb
Constanta de timp si de lungime

Scleroza multiplă= boala demielinizanta autoimuna=>scade propagare PA prin

nervi spre Muschi=> Paralizie progresiva= tulburări sensitive variate
CURS 2 ZAGREAN-RĂZVAN PAPACOCEA

Creierul este f fragil anatomic si functional=> neuronii Nu comunica direct cu

sangele, ci prin intermediul barierei sange-creier=bariera fizica alcătuită din:

- celulele endoteliale capilare unite prin joncțiuni strânse

- mb bazala groasă cu pericite din loc in loc
- prelungiri/procese astrocitare care acoperă peretele capilar asigurand un
transport selective; in aceste prelungiri exista AQP4 ce transfera apa din
capilar spre neuron, avand un rol in producerea edemului cerebral; pe
masura cresterii volumului cerebral(totuși limitată), are loc o crestere
mai mare a presiunii intracraniene=>scade complianta cerebrala
(C=ΔV/ΔP)

Roluri bariera Hemto-Encefalică:

 Selectivitate,
 Transcitoza redusă,
 Prezintă GLUT1 furnizând glucoza neuronilor

Există câteva zone unde BHE lipseste= organele circumventriculare(area

postrema, neurohipofiza, eminenta mediana, OCLT-organul vasculos al laminei
terminala-, organul subfornical, subcomisural, glanda pineală). Neuronii acestor
organe sunt expusi direct la sânge=> Rol control neuro-endocrin, mentinere
osmolalitate.

Neuronii roluri:
 Metabolism energetic
 Sinteza moleculara (NT)
 Transport rapid anterograd (vezicule si
mitocondrii/microtubuli/kinezină/ATP), retrograd
(vezicule/microtubului/MAP-1C=dineină-rapid)
 Transport lent pentru neurofilamnete si microtubului
 Generare si conducere PA

Pt marimi forme localizari vezi 260 Boron!

Neuronii primesc, combină, transformă, depozitează si transmit informatia.

PA sunt fixe in amplitudine, au forma constantă, NU GRADATE (ultimul slide curs
2 zagrean)

Transmiterea sinaptică poate fi chimica sau electrică

Transmiterea poate fi NONsinaptică, efaptică(se refera la asocierea dintre fb

nervoase adiacente care se ating si care realizeaza intre ele schimburi ionice ca
rezultat al schimbarii campurilor electrice; influenteaza frecventa de descarcare
neuronala), autoparacrină, hormonală
Date generale:
S- 1011 neuroni
N-1000 sinapse/neuron
C-1012 cel gliale

Generarea PA in SN se face in 2 moduri

1) de către stimuli extracelulari: produse de
Neurotransmitatori,Neuromodulatori,ioni,substante chimice sau de
factori fizici (electromagnetici,mecanici,termici)
2) prin mecanisme intrinseci- activitate electrica spontana
-cuplarea metabolismului celular cu trasnportul ionic

In SNC exista o activitate ritmica numit generator central de ritm/Centrii

generatori de tipare. Ei declanseaza un program motor ritmic complex
(mers, trap, gallop, mers rapid, alergat,înot,respiratie,masticatie)+
automatism cardiac,activitate motorie digestive, secretia
neurohormonilor hipotalamici, activitate cognitive

Exista un model semicentral ce asigura stimularea alternativă a

neuronilor flexori si extensori.
Un rol central il are interneuronul excitator care stimuleaza
motoneuronul pentru muschiul flexor/ un interneuron inhibitor ce inhiba
Neuronul motor pt mm. extensori.

Vezi PA in curs 1!

CONDUCEREA POTENTIALELOR ELECTRICE

Prin fibre mielinizante, nemielinizante

Poate fi regenerativă sau neregenerativă (electrotonică-la dendtrita-
poate determina sumatie spatiala sau temporala in SOMĂ)

Conducerea PA depinde de constantele de lungime si de timp.

In conducerea electrotonica, scaderea voltajului depinde de constanta de
lungime (λ ) care la randul ei depinde de Rm(Rezistenta Mb.),
Ri(Rezistivitatea citoplasmei), a (raza dendritei).

Rm- e variabil (dependent de canalele active regional)

Dendritele atenueaza semnalele de frecventa INALTA !!! Sunt fb de
frecventa joasa si impuls prelungit.

Dendritele-extinse (pot reprezenta 99% din Mb. Neuronala)

- pot primi 200.000 de influxuri sinaptice
- au Ri scazut dar Rm relative scazut
- sunt cabluri neetanse
Atenuarea potentialului postsinaptic excitator se datoreaza constantei de
lungime mici din dendritele subtiri, care astfel NU mai transmit PA
axonului. In schimb in dendritele groase, constanta de lungime este
mare=>PA se transmite mai departe catre axon.

La nivelul celulelor purkinje din cerebel, exista dendrite cu numeroase

canale de Ca voltaj dependente ce pot genera “vârfuri lente” propagate
catre SOMĂ. In SOMA aceste potentiale de Ca (varfurile) activează
deschiderea canalelor de Na=> PA rapide de Na ce se intorc la baza
dendritelor sub forma atenuata.

La nivelul SOMEI avem current de Ca si Na dar Na e mai puternic,rapid si

se transmite si la axon; la dendrita Na e atenuat din cauza frecventei mari

Inregistrarea simultana a PA in diferite parti neuronale.

PA diferă ca formă si intensitate, urmând un tipar general dar un aspect
individual=> se poate elibera Ca suplimentar. La stimul continuu există
neuroni cu adaptare redusă, crescută sau cu descărcări ritmice
(Respirator, Mers, Neuroni magnocelulari din hipotalamus, oscilatii catre
SNC in timpul somnului)

PA e dependent mai ales de canalele lente ca aspect. De ex.

1) Na rapid si K lent=> Descarcare ritmica la mentinere stimul
2) Exista K f lent=> adaptare la stimul
3) Cinetică lentă=> Ritmicitate peste si sub prag

Stimularea unei sinapse excitatorii a unei dendrite determină un PPSE

atenuat in SOMA dar sufficient de mare in segmental initial pentru a
produce un PA deoarece la acest nivel exista o densitate mare de canale
de Na.

Conducere PA in axoni- axonii sunt specializati in transmiterea rapida

sigura si eficienta a PA
Conul axonal are un prag scăzut apropiat de PMR, de la
Conducerea poate fi ortodromică(de la con spre axon si buton) sau
antidromică( spre SOMA si dendrite-atenuare mare)
Conul de 3-40 ori mai multe canale de Na fata de restul zonelor si are ca
marker ANKIRINA-G
Viteza de propagare este d.p. cu grosimea axonului
In SNP axonii nemielinizati cu diametru <1micron conduc mai repede
decat cei mielinizati si se numesc fibre C. Axonii mai grosi de 1 micron
sunt TOTI mielinizati
Axonii grosi necesită resurse mari pt sinteză si intretinere=> utilizați pt
transport rapid al stimulilor aflati la mare distanta (receptori de intindere
din mm, mecanoreceptori din tendoane si piele)
Axonii subtiri (fb. C)=cele mai subtiri si cele mai lente sunt in special
axoni senzitivi ce transporta durerea cronică si Temp. pt care viteza de
trasnmitere nu e la fel de importantă
 In SNC, mielinizarea incepe la diametre mai mici (axoni mielinizati de 0,2
microni)

La nivelul nodurilor Ranvier cele mai importante sunt canalele de Na voltaj-dep

(1000-2000 pe microm2). Canalele de K au importanta mai mica in axonii
mielinizati si sunt mai putini(current rapid de K pt repolarizare)

Axonii demielinizati conduc lent, instabil sau deloc.

In axonii mielinizati conducerea este saltatorie, iar in zonele

demielinizare apar scurgeri de PA bidirectionale si
interferente(scurtcircuite)=> pot aparea surse de PA spontane
(transmitere incrucisata in ambele sensuri)
Boală demielinizantă=Scleroza multiplă (Paralizie progresiva= tulburări
sensitive variate

Clasificare axoni: sunt de 3 tipuri A B C, iar A e de 4 feluri; Diametrul

scade de la Aα la C.

α -fb sensitive si motorii/ mm scheletici (alternativ Ia, Ib)

β - sensitive mecanoreceptori piele (alternativ II)
γ - axoni gamma pt fb intrafusale
δ - sensitive pt durere si temperature alternativ III)
B- N pregg din SNV
C- sensitive pt sensibiliate tactile fina (inclusive, durere tact-alternativ IV)

SINAPSE

ETAPELE TRASMITERII SINAPTICE IN SINAPSA CHIMICĂ- 7 etape

1) Formarea, impachetarea si stocarea veziculelor in butonii termianli ai

terminatiei presinaptice
2) Depolarizarea Mb. Presinaptice
3) Patrunderea Ca ca patrundere a depolarizarii
4) Eliberarea mediatorilor prin fuziunea Ca cu veziculele
5) Difuzarea Neurotransmitatoruli in spatial sinaptic
6) Legarea NT la receptori=>Deschidere canale sau activare prot. G
7) Indepartarea NT prin endocitoză plus inactivare
NT pot fi molecule mici (aa excitatori-Glutamat, Aspartat- sau
inhibitori-GABA, Glicină), amine Ach Norepinefrina, 5-HT(Serotonina),
Histamina

Alti NT: ATP-adenozină

Tipuri sinapse

Sinapsele axo-dendritice;daca se fac la nivelul spinilor

dendritici=>Sinapse axo-spinoase;
Sinapsele axo-somatice,
Sinapsele axo-axonice

Mai există in creierul mamiferelor dendro-dendritice, somato-

somatice si somato-dendritice.

Sinapsele sunt polarizate(cele 2 componente pre si post sinaptice

difera structural) si au o conducere teoretic undirectionala
anterogradă si retrogradă (exista si exceptii rare).

Terminatia presinaptica contine

-vezicule clare (mai mici) ce contin NT non-peptidici + ATP
-vezicule dense,mari, contin neuropeptide inclusiv substante
hormonale (ACTH,VIP,CCK)+ATP
- zonele active sunt reduse ca numar (chiar si doar 1) si au retele
presinaptice(locuri de exocitoză)
-terminația postsinaptică prezintă o zona cu densitate crescută de
receptori (90% din sinapsele excitatorii sunt axo-spinoase, spinii
avand rol in cresterea probabilitatii de a forma o sinapsa, cresterea
izolarii, amplificarea stimulului in spin, dar reducere in dendrita ,
intrare Ca in celula postsinaptica)

Excitabilitatea generală a creierului este influențată de Sisteme de

distributie specifică a NT= Retele neuronale-
-cu distributie localizată
-difuze: au divergenta mare cu NT cu difuzie f mare
 Sisteme modulatorii: 4 in SNC cu: NA, Serotonina, Dopamina, Ach
-actioneaza pe receptori metabotropici cuplati cu enzime ex. In creier
receptorii Ach muscarinici (metabotropici) si de 10-100 de ori mai
numerosi decat receptorii pt Ach nicotinici(ionotropici)

1) Norepinefrina(NA)- in locus Coruleus (LC) din Tr. Cerebral (TRC)

- axoni f divergenti
- transmit eferente spre toate segmentele SNC, rol excitabilitate
difuză=> atentie,trezire,somn-veghe,anxietate,durere,invatare
- Receptivi la stimuli noi,nedurerosi

2) Serotonina (5HT)- in nuclei Raphe din TRC

-se distribuie in majoritatea regiunilor creierului ca si LC
- frecventa creste in stare de veghe si scade in somn
-rol in anumite stadii ale somnului
-rol in emotii+dispozitie (ANTIDEPRESIV)-aici actioneaza
mult drogurile
LC+Nc. Raphe apartin SRAA

3) Dopamina-peste tot dar mai ales in substanta neagra+tegment

ventral
-mediaza sistemul de recompense
-rol in drug addiction+schizofrenie

4) Ach- exista 2 sisteme colinergice: Complexului Cortical Anterior

Bazal + Complexul Colinergic Pontomezencefalotegmental
- rol excitabilitatea generala a creierului (invatare si
memorie)

SISTEMELE DE NT DIN CREIER – cei mai multi NT sunt substante chimice

standard cu Greutate mica-
1) aa, sunt si surse de energie
2) amine, monoamine(Ach, Histamine, Serotonina), catecolamine
(A,NA,dopamine)
3) Derivati de purină- ATP (pentru vasoconstrictia simpatică a arteriolelor)
4) Adenozină
Greutate mare-
1) peptide neuroactive-endorfine(opioide)
Altii-
1) NO (stimulează GTP/GMPc), CO,SH2
2) Endocanabinoide (metabolitii acid arahidonic)- mimează marijuana,
actionează pe receptori cuplati cu prot G, actiune retrogradă de
eliberare a NT

Sinteza Neuropeptidelor incepe ca prehormon (Reticul endop)=> Prohormon

(Ap. Golgi)=> Neuropetid
CLASIFICARE SINAPSE IN FUNCTIE DE EFECT

1) Excitatorii- aspartat, glutamat/glutamatergice (majoritatea PPS

rapid)
-deschid canale cationice pentru Na si K
-la nivelul terminatiei presinaptice glutamatul
neuronal provine din glutamină sub actiunea glutaminazei. Glutamatul
este eliberat in sinapsa (Fanta) prin EAAT3 de unde e recaptat de
astrocit prin EEAT1 si EEAT2 si reconvertit in glutamine prin glutamin
sintetază. Glutamina iese din astrocit prin SNAT 3 si 5 si intra in
neuron prin SNAT 1 si 2 dupa care ciclul se reia. Glutamatul se
transformă in GABA in neuroni inhibitori.
- postsinaptic apare un PPSE lent sau rapid
metabotrop sau ionotrop
-R metabotropici pt Glutamat (mGluRs): au 6
segmente transmb. legate de prot G
-R. ionotropici pt glutamat (iGluRs): sunt 3 clase
AMPA-excitator cu viteză mare, intră putin Ca
NMDA- blocat de Mg, sunt voltaj-dependenți
KAINAT- agonist
-in cele mai multe sinapse glutamatergice PPS este
suma a 2 componente: Rapida (AMPA) si lenta (NMDA). La valori
negative ale PPS se deschide numai AMPA=> depolarizare, iar NMDA e
blocat de Mg. La valori mai pozitive ale PPS se deschid si AMPA si
NMDA=> creste Ca + depolarizare

2) Inhibitorii- folosesc GABA sau Glicină care se leagă de

receptori si cresc conductanta pentru Cl, generând un PPSI
- GABA prezintă receptori metabotropici GABAB si
GABAC se găsesc in retina
- receptorii pentru GABA sunt stimulati de
benzodiazepine+barbiturice- accentuează influx de Cl

GABA, Ach, Serotonina, Gly au si receptori ionotropici din aceeasi

familie(pentameri)

3) Modulatorii- NA pe receptori beta sau alfa

- NA amplifica actiunea altor NT(creste frecventa de
descarcare) =efect tonic prin: protein G +-AMPc, reducerea deschiderii
unor canale de K
 Proteinele G pot afecta canalele ionice direct sau indirect prin
mesageri secundari

a) Un NT se poate lega direct de un canal deschizandu-l (canal

dependent de ligand)
b) Un NT se leagă de un receptor activând numeroase prot G: sub
βΥ deschid alte canale ionice (Canale activate de prot G), iar
subα activeaza Adenilatciclaza=> AMPc=> activează PKA.
c) PKA fosforilează multe canale pt K (canal de K amplificat prin
cascada semnalizrii)

NT pot avea efecte convergente si divergente.

DIVERGENTA- un NT se leagă de mai multe tipuri de receptor R=> efecte diferite

dependente de tipul cellular (NA)
CONVERGENTA- mai multi NT se leagă fiecare la cate un receptor diferit dar au
actiune pe acelasi canal ionic (GABA, Serotonina, Somatostatina)-au receptori
diferiti dar toate activează acelasi canal de K

Fenomenul de potențare/deprimare sinaptică pe termen lung depinde de

frecvența de stimulare sinaptică.
Stimularea cu frecvență mare determină niveluri crescute de Ca=> Fosforilare
proteine sinaptice=>Potențare
Stimularea cu frecvență mică determină niveluri mici de Ca=> Defosforilarea
proteine=>Deprimare

ZĂGREAN-SINAPSA COLINERGICĂ
-La nivelul terminatiei presinaptice Ach este eliberată in Fanta unde e
descompusă de ACHE(esterază) in colină+AC . Colina este recaptată de un
transportor(Hemicolinium) si utilizată pentru resinteza de Ach.
Veziculele de Ach folosesc un transportor vezicular (vesamicol)

ACH se poate fix ape 2 tipuri de receptori:

Nicotinic(ionotropic)-creste influx de Na prin canale voltaj-
dependente=>Depolarizare=> PPSE (contractie mm)= stimulator

Muscarinic(Metabotropic)-Ach se fixeaza pe R și activează prot G=> subβΥ

activează canalul de K rectificator=>Hiperpolarizare=>Scăderea frecv. Cardiace=
inhibitoare
SINAPSE ELECTRICE= jonctiuni de tip gap, alcătuită din 2 conexoni cap la cap
(fiecare din cele 2 mb contine cate o jumatate din canalul sinaptic)
- Fiecare conexon e alcatuit din 6 conexine.
- Apar la fotoreceptori, miocard, SNC, beta-pancreatice si sunt greu de
controlat.
- Conduc flux bidirectional.
- Diametrul minim por este de 1,4nm
- Un conexon are 4 regiuni Transmb.
- F rapide si necesită f putina energie.
- NU POT AMPLIFICA SEMNALUL.
- NU POT FI EXCITATOARE/INHIBITOARE
- NU POT ACTIONA PE TERMEN LUNG
- NU PREZINTĂ PLASTICITATE

TRANSMITEREA EFAPTICĂ- rol in propagarea activității lente,periodice a

hipocampului
- este un model de autopropagare a undelor cu o viteză de 0,1m/in absenta
transmiterii sinaptice chimice sau electrice.
- Activitatea electrica a unor neuroni hipocampici generează campuri
electrice ce activează celulele veine

TRANSMITERE NON-SINAPTICA: AUTO, PARA, ENDOCRINĂ

INTEGRAREA FUNCTIEI CEREBRALE- CURS 3 ZAGREAN- RĂZVAN
PAPACOCEA

Dezvoltarea structurală și funcțională a sistemului nervos

Personalitate umană+ comportament sunt determinate de Informația genetică +
Experiență
Sistemul nervos/creier = cea mai dinamică dezvoltare și organizare funcțională

Dezvoltarea și organizarea funcțională a SN în două etape:

Prenatală = se exprimă informația genetică;
Postatală = factorii de mediu și experiența modelează structural și funcțional SN
Etapa prenatala
- formare regiuni distincte ale creierului, generare de neuroni
- formarea principalelor tracturi axonice
- conectarea axonilor cu țintele corespunzătoare
- Sinaptogenezei => mecanismele celulare și moleculare, controlate genetic

1. Etapa prenatală = mecanisme care controlează generarea, diferențierea,

migrarea celulelor nervoase și formarea circuitelor.
Dezvoltarea timpurie a sistemului nervos= este independentă de:
-activitatea sistemului nervos primordial în embrion,
-generarea inițială de neuroni din celule precursoare nediferențiate,
-formarea regiunilor majore ale creierului
-migrarea neuronilor de la locurile de generație la pozițiile lor finale.
Gastrulare și neurulare => tubul neural=
celulele progenitoare neurale=> diviziune => celulele stem neurale => celulele
sistemului nervos: neuroni, astrocite și oligodendroglii.
a. Diferențierea celulelor precursoare neurale
- controlul genetic
- molecule endogene de semnalizare: acidul retinoid, factor de creștere
fibroblastic, factor transformator de creștere, sonic hedgehog (shh).

b. Conurile de creștere: detectează și răspund la semnale care:

-identifică căile corecte,
-interzic traiectoriile incorecte=> faciliteaza formarea sinapselor funcționale.
Acestea includ molecule de adeziune a suprafeței celulare și semnale care
difuzează și care atrag sau resping axonii în creștere. În plus, factorii de creștere
secretați influențeaza creșterea axonului și formarea sinapselor, precum și
reglarea numerelor corespunzătoare a legăturilor dintre axoni și celulele țintă.

"ADN-ul junk= 95% din genomul, cunoscut anterior și care nu codifică

proteinele.

c. Activitatea electrică AE- roluri esențiale în dezvoltarea sistemului nervos în

toate etapele de dezvoltare
Influențează:
- Maturizarea si migrarea neuronilor, excitabilitatea
- tipul neurotransmițătorului
- extinderea axonilor și dendritelor
- Formarea sinapselor/circuitelor

Excitabilitatea neuronale depinde de canale ionice

Curenții de Ca = exprimați înainte de apariția curenților de K de rectificare
(outward și inward)
Atunci când PA dependente de Ca sunt blocate, dezvoltarea curentului de K
activat rapid este suprimată.

d. Rolul organizatorilor în embriogeneză

Organizatorii = punctele macroscopice din tubul neural cu rată de metabolizare
mai mare, densitate mai mare a joncțiunilor gap - rol sinaptogeneză
Schimbările câmpului bioelectric al organizatorilor det modificări morfologice
=>rol în patogeneză

e. Organizarea circuitelor neuronale

O strategie generală = producerea unui excedent inițial de celule nervoase (de
ordinul a două sau trei ori); populația finală este ulterior stabilită prin moartea
acelor neuroni care nu reușesc să interacționeze cu succes cu țintele
intenționate.
Eliminarea neuronilor supranumerari – prin stimularea sau blocarea
dezvoltării axonice, factorii neurotrofici
Eliminarea sinapselor - 1 fibra musc are primeste initial mai multi
axoni) = în final => o singură fibră pentru fiecare celulă.

AGRINA= responsabilă formarea unei sinapse funcționale.

II. Etapa postnatală
= mecanisme prin care experiența individuală bazată pe învățare, memorie și
gândire modelează arhitectura și funcțiile creierului.
-modelele de activitate neuronală (inclusiv cele provocate de experiență)
modifică circuitele sinaptice ale creierului pe tot parcursul vieții, în grade
diferite => modifică structura și funcția creierului

2 aspecte:

1. Căi de semnalizare care modifică nivelurile Ca2+ intracelular influențând

organizarea citoscheletică locală și exprimarea genelor.

2. Existența ferestrelor temporale = perioade critice.

creierul este compatibil pentru a învăța și consolida anumite activități la
anumite vârste, numai în prezența stimulilor specifici și devine mai puțin
sensibil sau chiar refractar la altă vârstă.

Suportul acestui comportament este genetic și comun omului și altor organisme.

Animale
Chiar dacă la alte organisme decât ființa umană, perioadele critice conferă o
rigiditate mai mare a comportamentului, unele dintre acestea pot fi modificate în
grade diferite, precum comportamentul unor animale în raport cu altele: pisica și
câinele sau papagalul și pisica. Alte aspecte ale comportamentului sunt rigide
și/sau foarte dependente de vârstă;(bobocii de gâscă urmează primul obiect
mare în mișcare pe care îl văd și aud, doar în prima zi de viață)
Puii de șobolan își identifica mama doar dacă recepționează mirosul gl.
mamare în prima săptămână de viață (dar nu mai târziu)
Om
Perioadele critice sunt determinate genetic, și necesită contactul cu stimulii
specifici fiecărei activități
- dobândirea limbajului, a mersului și, nu în ultimul timp, deprinderea modului
de a învăța.
-până la vârsta de 2-5 ani copilul învață de la cei din jur - părinți, frați, alți copii
sau educatori
- ulterior copilul, elevul și studentul pierde capacitatea de a învăța spontan,
începe să caute motivații, justificări
- în cazul în care nu deține sau nu i s-a cultivat curiozitatea sau plăcerea
cunoașterii consideră învățarea ca pe o sarcină sau povară pentru care căută
soluții de a o evita sau de a o îndeplini în condiții cât mai favorabile pentru el.
În acest fel, mai ales în ultimul timp, omul pierde treptat cea mai importantă
dimensiune a lui-accea de a învăța și trăi dincolo de datul genetic sau
instinctual, pierde capacitatea de a prevedea și interveni pentru îmbunătățirea
vieții personale, și a mediului, conștient de faptul că fiecare dintre noi face parte
dintr-un organism complex –societatea umană-capabil de a lua decizii legate de
viitor și responsabil față de mediul în care trăiește.
asta nu inseamna ca cele doua fluxuri unidirectionale sunt O, ci mai degraba egale
in modul).

Orice gradient este electrochimic. Strabaterea de membrane e dictata atat

de concentratiile in interior si in exterior a lui X, cat si de sarcinile electrice dispuse
de o parte si de alta a membranei. De aceea, ecuatia care calculeaza sensul pe
care ii va prelua o substanta (ecuatia Nernst) e compusa din diferenta de energie
potentiala chimica + diferenta de energie potentiala electrica (partea care include
sarcina electrica a moleculei si diferenta de voltaj a membranei).

~µx RTln [X]i + zx F(\Jf i -lJI e) (5-6)

~ [XJe
Diferenţa de Diferenţa de energie
energie potenţială Diferenţa de energie potenţială electrică
electrochimică potenţială chimică
Boron pag.106

Cand diferenta de energie potentiala electrochimica e o, sistemul biologic

este in echilibru pentru acea molecula.

Cazurile de echilibru apar fie cand ambii termeni sunt O, fie cand acestia
sunt de sens opus. Spre exemplu, ambii termeni sunt O cand molecula are sarcina
electrica O, spre exemplu (glucoza). Pentru glucoza, echilibrul va aparea cand si
concentratiile chimice vor fi egale de o parte si de alta a membranei. De
asemenea, ecuatia este utila si pentru a demonstra ca e nevoie de un gradient de
concentratie dublu pentru a aduce la echilibru un ion monovalent (ex. K+), in
contrast cu unul bivalent (Ca2 +).

Ecuatia Nernst este, insa cea mai utila in cazul in care vrei sa vezi daca o
molecula va iesi sau va patrunde in celula. ln acest scop, vom imparti termenii in
diferenta de voltaj (Vm) a membranei (diferenta dintre sarcinile electrice din
interior si cele din exterior) si potentialul de echilibru (Ex), care cantine raportul
dintre concentratia chimica a moleculei in interior si concentratia in exterior, cat si
sarcina electrica a moleculei care se vrea transportata. Vm - Ex definesc farta
motrice neta.
Ce e de retinut din curs?

Canalele ionice au in componenta lor o proteina fibrilara responsabila de poarta

de activare. Aceasta e responsabila de activarea portii de activare a unei celule
adiacente in urma depolarizarii primei celule, facilitand propagarea raspunsului la
stimul.

Astrocitele au aquaporine (AQP4 subtip 4) in abundenta si realizeaza preluarea

apei din capilare la nivel nervos (Aquaporinele sunt canale specifice transportului
apei, exista vreo 14 - parca - subtipuri de aquaporine, va intereseaza doar ca
transporta exclusiv apa).

Functia principala a neuronului este generarea si conducerea potentialului de

actiune.

Neuronii se clasifica dupa numarul de axoni (uni-, bi-, multipolari), dupa tipul
proiectiei axonale (ex: unipolar vs. pseudounipolar) si dupa tipurile de dendrite (in
mare, neuroni piramidali din hipocamp si celule stelate).

ln neuroni exista niste tuneluri numiti microtubuli prin care se transporta

mediatorii chimici. Sensul transportului (anterograd sau retrograd) este realizat de
kinezine (cu lanturi usoare si lanturi grele, un fel de proteina contractila) si
respectiv, de PAM-1C pentru sensul retrograd.

La nivelul membranei celulare, exista molecule care pot trece liber (hidrofobe: 02,
C02, N2, steroizi), partial (apa, glicerol si uree), greu (Glucoza, Zaharoza) sau
deloc (ex: ioni)

Compartimentele lichidiene la un adult de sex masculin cu o greutate medie de 70

de kg sunt impartite in: Lichid intracelular (25 L), Lichid interstitial (13 L), Lichidul
transcelular (remanent in urma schimbului transcelular) - 1 L si plasma sanguina
de aproximativ 3 L.
•

•
•
•

•
neuroni vor functiona pe aceeasi banda de frecventa). Astfet pentru o perioada
variabila de timp, de fiecare data canci unul din cei doi se va activa, se vor activa
concomitent (canci introducem cheia in usa si auzim latrat, suntem siguri ca
Snuffles se invarte in jurul cozii).

Mai mult, daca neuronul 2 are o frecventa de 100 Hz si trimite impulsuri catre
neuronii 1 si 3, iar neuronul 1 trebuie sa descarce impuls concomitent cu neuronul
2 la un moment dat, va exista o situatie in care neuronul 3 hipocampic e stimulat
de unul din cei doi concomitent cu eliberarea de catre celalalt de glutamat. Astfel,
va aparea plasticitate la nivelul intregului circuit. Atunci canci ne vom aminti de
Snuffles (activam neuronul hipocampic), se vor activa atat neuronii vizuali cat si
cei auditivi. Acest fenomen de inducere a plasticitatii neuronale poarta numele de
Patentare pe Termen Lung (PTL).

Conditia de activare concomitenta a celor doi neuroni ofera plasticitatii un

caracter de selectivitate intre o sinapsa care trebuie intarita si o alta sinapsa fara
semnificatie biologica. Neuronul 1 poate face sinapsa directa cu zeci de neuroni,
dar va fi intarita doar sinapsa din circuitul activat concomitent cu el. Daca acest
criteriu de selectivitate nu ar functiona, am realiza conexiuni aberante care ne-ar
apropia de simptomatologia Alzheimer's, spre exemplu. (in care nu mai exista o
logica concreta in privinta neuronilor care trebuie sa intre in contact, danci nastere
la confuzie)

Receptorii NMDA incep sa fie responsivi in timpul depolarizarii neuronale, astfel

incat, daca dendrita post-sinaptica e depolarizata concomitent cu momentul
eliberarii mediatorilor din butonul terminal pre-sinaptic, se vor activa atat
receptorii AMPA - care declanseaza o depolarizare de mica amplitudine, cat si
receptorii NMDA, care reprezinta canale permeabile pentru Ca 2+. Activarea NMDA
va genera un curent de Ca 2 + foarte puternic.

O a doua teorie a neuroplasticitatii se bazeaza pe inducerea unei activitati de o

frecventa inalta a neuronului pre-sinaptic si are la baza fenomenul care sta la baza
tetanosului muscular, adica fenomenul Treppe.

Fenomenul Treppe are legatura cu placa motorie sine spune ca pentru fiecare
impuls primit de catre muschi, la nivelul miofibrilelor are loc efluxul de Ca 2 + din
sarcoplasma (Reticulul endotelial al celulei musculare) in citoplasma, care dupa o
scurta faza de latenta va induce contractia musculara. lntr-o contractie unica de
tip secusa, Ca 2+ se va intoarce in sarcoplasma realizand relaxarea musculara.
Daca impulsurile au o frecventa inalta (sunt foarte dese), nivelul de Ca 2+
citoplasmatic nu are timp sa fie introdus la loc in sarcoplasma si, drept urmare,
gasim intracitoplasmatic o concentratie de Ca 2+ rezidual direct proportionala cu
frecventa impulsurilor placii motorii. ln tetanosul complet, apare un platou maxim
al concentratiei intracitoplasmatice de Ca 2+ care nu poate fi depasit, dar care
induce muschiului o contractie puternica si de durata lunga (intrucat mai mult
Ca 2 + rezidual are nevoie de mai mult timp pentru a patrunde in sarcoplasma
comparativ cu o cantitate redusa de Ca 2+ citoplasmatica).

Acest fenomen poate fi folosit ca o paralela si in neuron, unde in momentul

atingerii pragului maxim de concentratie de Ca 2 +, se activeaza prin intermediul
unor mesageri o proteinkinaza capabila sa fosforileze Calciu Modulin Kinaza li
(CaMK li). Aceasta CaMK li va creste si mai mult concentratia Ca 2+ la nivelul
butonului terminal fara a induce apoptoza celulara (concentratia mare de Ca 2+
intracelular este semnal de apoptoza in mod obisnuit), dar inducand un curent
mult mai mare de Ca 2+ decat cel dintr-o sinapsa obisnuita. Astfel, va creste atat
puterea sinaptica (va activa foarte mult sinaptotagmina care va induce eliberarea
unor cantitati net superioare de mediator chimic), cat si frecventa. Aceste doua
cerinte fiind satisfacute, se induce Patentare pe Termen Lung (PTL) si prin acest
mecanism.

Deprimarea pe termen lung (DTL) se bazeaza pe faptul ca o sinapsa de

importanta vitala scazuta (rar folosita) functioneaza in marea parte a timpului cu o
frecventa joasa. Acest lucru scade probabilitatea celor doi neuroni (pre si post) sa
se activeze concomitent si scade intarirea sinaptica intalnita in PTL. Astfel are loc
selectia sinapselor de importanta vitala in dezvoltarea creierului tanar (functii de
genul mancat, mers, vorbit) in defavoarea celor rar folosite (auzul sunetelor
folosite in limba engleza de catre un copil vorbitor nativ de chineza, spre
exemplu). Drept urmare, precoce in dezvoltarea neuronala avem inervatia
polineurala (foarte multi neuroni conectati in toate felurile), care in urma selectiei
date de mediul ambiental realizeaza eliminarea sinaptica.

Ce e de retinut din cursuri?

La nivel neuronal exista 3 tipuri de sinapse: excitatorii - care folosesc in principal
glutamat, inhibitorii - care folosesc Acid Gamma-Amino-Butiric GABA sau glicina
si modulatorii care folosesc in principal Norepinefrina.

Canci vorbim de mediatori ne referim la doua teorii de functionare: teoria

divergenta - canci ne referim la Norepinefrina (un singur mediator care poate
activa atat receptori alpha cat si receptori beta) sau teoria convergenta canci ne
referim la receptori asupra carora actioneaza mai multe tipuri de mediatori chimici
pentru a determina un raspuns.

Teoria convergenta s-a nascut odata cu demonstrarea fenomenului de

colocalizare - la nivelul butonului terminal exista atat vezicule mici cu peptide de
masa moleculara mica, cat si granule dense de mediatori chimici cu greutate
moleculara mare. Avand in vedere ca la nivelul butonului terminal, frecventa PA
transmis prin axon determina un varf mai mare sau mai mic al curentului de Ca 2 +,
o frecventa scazuta va determina o activare slaba a sinaptotagminei, care va pune
in miscare doar veziculele cu GM mica (aflate apropo mai aproape de peretele
butonului terminal comparativ cu granulele dense), in timp ce o frecventa inalta a
PA-> curent puternic de Ca 2 +, activare puternica a sinaptotagminei, punerea in
miscare atat a veziculelor cu GM mica, cat si a granulelor dense. Avand in vedere
ca atat veziculele cu GM mica, cat si granulele dense pot actiona asupra aceluiasi
receptor, raspunsul sinaptic va fi diferit in functie de puterea sinapsei.

Diferitele tipuri de mediatori si unde ii intalnim

Neuronii secretori de norepinefrina sunt concentrati intr-un nucleu foarte

important pontin numit locus coeruleus. ln urma inregistrarilor experimentale, s-a
dovedit ca locus coeruleus e switch-ul care realizeaza tranzitia intre activitatile
interesante din mediul inconjurator si excitabilitatea neuronala generala, fara
stimulare externa (switch intre momente in care ai nevoie sa gandesti si momente
blank). De asemenea, locus coeruleus e foarte important in mecanismul somnului,
norepinefrina fiind indispensabila actului adormirii.

Locus coeruleus impreuna cu nucleii raphe alcatuiesc Sistemul Reticular Activator

Ascendent (SRAA). Nucleii raphe sunt 9 „ cusaturi "secretorii de serotonina aflate
de o parte si de alta a creierului si impreuna cu locus coeruleus, sunt
indispensabili ciclurilor de somn-veghe. Nucleii raphe au un rol foarte important si
in farmacologia clinica a depresiei (Prozac - antidepresiv care moduleaza secretia
si recaptarea de serotonina a nucleilor raphe impreuna cu LSD si alte droguri
halucinogene)

Neuronii secretori de dopamina se gasesc la nivelul substantei negre si a ariei

tegmentale de la nivelul trunchiului cerebral. Rolurile principale ale dopaminei
sunt 1. Mecanismul recompensei si 2. Modularea activitatii motorii fine. De aceea,
in dezechilibre ale dopaminei apar astenia din sindromul depresiv sau boala
Parkinson's (boala neuromusculara hipertona, hipokinetica - miscari ample, fara
semnificatie in mobilitatea coordonata)

Acetilcolina e mediatorul folosit in majoritatea sinapselor chimice, dar se gaseste

cu precadere la baza complexului cortical anterior (care cuprinde hipocampul si
neocortexul) si in complexul colinergic pontomezencefalotegmental.

E de remarcat ca pentru mediatorul glutamat face parte din ciclul glutamat-

glutamina. Glutamatul locale preluat de catre astrocite si transformat in
glutamina. Glutamina patrunde in neuronii glutamatergici si e transformata in
glutamat.

Acetilcolinesteraza este enzima care se intalneste in fanta sinaptica si are rolul de

a degrada Acetilcolina reziduala in Colina si Acetat. Prin inhibarea
acetilcolinesterazei (AchE) se induce un raspuns indelungat al terminatiei post-
sinaptice la Acetilcolina (Ach). Astfel, Fizostigmina este un inhibitor de
aceti Icoli nesteraza.

Hemicolina (hemicolinium) e un blocant al recaptarii colinei din fanta sinaptica in

terminatia presinaptica.

Vesamicol este un anticolinergic care functioneaza prin epuizarea depozitelor de

acetilcolina din butonul terminal. Structura sa chimica este atat de asemanatoare
cu a Ach incat in momentul recaptarii Ach in veziculele sinaptica, vesamicolul
competitioneaza cu Ach si patrunde in veziculele sinaptice. Prin urmare, vom avea
vezicule sinaptice cu efect colinergic slab, intrucat contin partial Ach si partial
vesamicol.

Substantele din curs se incadreaza in anticolinergice si colinergice. Sistemul

colinergic este impartit in receptori muscarinici si receptori nicotinici.
•

•
Atunci când potenţialele de acţiune dependente de Ca sunt blocate, expresia de
dezvoltare a curentului de potasiu activat rapid este în mod specific suprimată.

Conurile de creştere detectează şi răspundla semnale care identifică căile corecte,

interzic traiectoriile incorecte, facilitând conexiunile sinaptice funcţionale.

Agrina a fost iniţial identificata ca urmare a influenţei sale în reinervarea

joncţiunilor neuromusculare ale broaştelor după deteriorarea nervului motor.

Moleculele implicate in directionarea conurilor de crestere sunt:

-liganzii pentru integrina

-Ca 2 + independent cell adhesion molecules (CAMs)

-Cadherine

-Netrine

-Semaphorine

-Efrine