A372 PDF

CORINT
EDUCA IONAL
CORINT
EDUCA IONAL
Cyan Yellow Magenta Black pag1
CORINT
EDUCA IONAL
1
Manualul a fost aprobat prin Ordinul ministrului Educa]iei [i Cercet\rii nr. 4446 din 19.06.2006 în urma
evalu\rii calitative organizate de c\tre Consiliul Na]ional pentru Evaluarea [i Difuzarea Manualelor [i este realizat
în conformitate cu programa analitic\ aprobat\ prin Ordin al ministrului Educa]iei [i Cercet\rii nr. 3252 din
13.02.2006.
Date despre autori

GEORGETA T|N|SESCU – prof. grad. didactic I, la Colegiul Na]ional „Gheorghe Laz\r” Bucure[ti, autor [i coautor a
numeroase lucr\ri, printre care: Manual de Chimie clasa a IX-a, Editura Corint, Manual de Chimie cls. a XI-a, Editura
Niculescu, Rezolvarea problemelor de chimie din toate manualele alternative, Editura Niculescu, Teste de Chimie,
clasele VII [i VIII, Editura Cartea de Buzunar.
ADALGIZA CIOBANU – profesor universitar doctor, Facultatea de Chimie, Universitatea Bucure[ti, autor [i coautor a peste
50 de articole [i lucr\ri [tiin]ifice publicate `n ]ar\ [i str\in\tate, nou\ tratate [tiin]ifice [i manuale, printre care: Manual
de Chimie, clasa a XI-a, Editura Niculescu, Chimie organic\, partea I [i a II-a, Editura I.P.B., Chimie organic\ pentru
perfec]ionarea profesorilor, Editura Universit\]ii Bucure[ti, Chimie organic\ experimental\, Editura Ars Docenti.
Referen]i [tiin]ifici:
prof. univ. dr. ION BACIU, Facultatea de Chimie, Universitatea Bucure[ti
prof. dr. ELISABETA NICULESCU, Liceul Teoretic „C.A. Rosetti” –Bucure[ti
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României

T|N|SESCU, GEORGETA
Chimie: C1: manual pentru clasa a XI-a /
Georgeta T\n\sescu, Adalgiza Ciobanu. – Bucure[ti: Corint, 2008
ISBN 978-973-135-354-8
I. Ciobanu, Adalgiza
54(075.35)
Toate drepturile asupra acestei lucr\ri sunt rezervate Editurii CORINT, parte component\ a Grupului Editorial Corint.
Redactor: Mihaela Z\rnescu Enceanu

Tehnoredactor: Jora Grecea
Coperta: Valeria Moldovan
Pentru comenzi şi informaţii, contactaţi:

GRUPUL EDITORIAL CORINT
Departamentul de Vânzări
Str. Mihai Eminescu nr. 54A, sector 1, Bucureşti, cod poştal 010517
Tel./Fax: 021.319.47.97; 021.319.48.20
Depozit
Calea Plevnei nr. 145, sector 6, Bucureşti, cod poştal 060012
Tel.: 021.310.15.30
E-mail: vanzari@edituracorint.ro
Magazin virtual: www.edituracorint.ro
ISBN 978-973-135-354-8
Format: 8/54x84
Coli tipo: 8
1 CLASE DE COMPU{I ORGANICI

DE CE?
Pe parcursul clasei a X-a, la
Chimia este permanent prezentã în existenþa noastrã!
studiul chimiei, ai aflat multe
informaþii în legãturã cu unele Chimia organicã — componentã de bazã a „chimiei vieþii” reprezin-
substanþe cu importanþã practicã tã, alãturi de biochimie, axul central al studiului sistemelor vii cât ºi al
deosebitã. existenþei cotidiene. Aplicaþiile practice ale chimiei organice ºi ale
industriei chimice organice sunt indispensabile vieþii moderne. Din
multitudinea substanþelor organice fãrã de care viaþa noastrã nu ar fi
posibilã, se pot aminti: combustibili, cauciuc natural ºi sintetic, mase
plastice, fire ºi fibre naturale ºi sintetice, medicamente ºi vitamine,
sãpunuri ºi detergenþi, esenþe ºi parfumuri, lacuri ºi vopsele, coloranþi,
Clasificarea substanþelor or- insecticide ºi multe altele. În consecinþã, chimia organicã este constant
ganice în funcþie de scheletul
prezentã în viaþa noastrã de zi cu zi (sãnãtate, îmbrãcãminte, locuinþã,
atomilor de carbon:
compuºi alifatici — compuºi
energie ºi transport, alimentaþie º.a.), fãrã a neglija cã este fundamen-
cu catene aciclice liniare sau tal implicatã în existenþa noastrã propriu-zisã, pentru cã ea regleazã
ramificate, ce conþin legãturi toate funcþiile celulare ale organismelor vii (activitatea muscularã ºi ner-
simple, duble, triple; voasã, digestia, respiraþia, mirosul, gustul, activitatea cerebralã º.a.).
compuºi ciclici — compuºi Diversitatea ºi numãrul foarte mare al compuºilor organici a impus
cu catene ciclice, cu legãturi necesitatea clasificãrii acestora. Clasificarea substanþelor organice este
simple sau multiple; determinatã însãºi de definiþia chimiei organice.
compuºi aromatici — com-
puºi ce conþin unul sau mai
multe inele aromatice; Aminte[te-]i!
compuºi heterociclici — com-
puºi care includ în nucleul lor, Chimia organicã este chimia hidrocarburilor ºi a derivaþilor lor.
pe lângã atomi de carbon, ºi alþi
atomi (N, O, S).
Compuºi organici
Hidrocarburi R–H Funcþiuni organice R–Z

compuºi ai carbonului derivaþi ai hidrocarburilor, compuºi
cu hidrogenul ce conþin un rest de hidrocarburã
(R) ºi o grupã funcþionalã (Z)
Grupa funcþionalã este formatã dintr-un atom sau un grup de atomi

care substituie (real sau imaginar) atomi de hidrogen din hidrocarburi.
Moleculele care conþin grupe funcþionale se numesc funcþiuni organice.
simple — dacã în moleculã se aflã un singur tip de

Funcþiuni grupã funcþionalã (tab. 1.1);
Fig. 1. Modelul structural al organice
metanului – hidrocarbura mixte — dacã molecula conþine mai multe tipuri de
cu structura cea mai simpl\
grupe funcþionale.
[i cu importan]\ deosebit\
3
Tabelul 1.1. Principalele funcþiuni organice simple
Clasa de compuºi Prefix sau sufix Clasa de compuºi Prefix sau sufix
Grupa funcþionalã Grupa funcþionalã
organici pentru denumire organici pentru denumire
O
Compuºi
– X (F, Cl, Br, I) halogeno (prefix) Acizi carboxilici –C Acid -oic (sufix)
halogenaþi
OH
O
Compuºi Clorurã de -oil
– OH -ol (sufix) Cloruri acide –C
hidroxilici (sufix)
Cl
O
Nitroderivaþi – NO2 nitro (prefix) Esteri –C -oat (sufix)
O–R
O
aminã (sufix)
Amine – NH2 Amide – C -amidã (sufix)
amino (prefix)
NH2
O
Aldehide –C -al (sufix) Nitrili –C≡N -nitril (sufix)
H
–C–O–C– Anhidridã -oicã
Cetone C=O -onã (sufix) Anhidride acide
(sufix)
O O
Dintre compuºii organici cu grupe funcþionale mixte, prezintã impor-

tanþã deosebitã pentru existenþa noastrã aminoacizii, zaharidele, hidroxi-
acizii. Vei învãþa despre astfel de compuºi parcurgând paginile acestui
manual.
În funcþie de valenþa grupei funcþionale, compuºii organici se clasificã
în:
Termenii unei clase de com- compuºi halogenaþi R – X, X = F, Cl, Br, I
puºi organici cu aceeaºi funcþi-
une formeazã o serie omoloagã, monovalente compuºi hidroxilici R – OH, alcooli
iar compu[ii din aceea[i serie Ar – OH, fenoli
se numesc omologi. amine R – NH2
Omologii au `n general pro-
priet\]i similare.
O
R–C , aldehide
H
COMPU{I CU GRUPE divalente compuºi carbonilici
FUNCÞIONALE
R
C = O , cetone
R′
O
trivalente compuºi carboxilici R – C , acizi
OH
4
COMPU{I HALOGENA}I
Generalit\]i
Valenþa grupei funcþionale
reprezintã numãrul de atomi de
Compuºii halogenaþi sunt substanþe organice care conþin unul sau
hidrogen pe care grupa funcþio- mai mulþi atomi de halogen (drept grupã funcþionalã) legaþi de radicalul
nalã îi substituie la acelaºi atom hidrocarbonat.
de carbon al unei hidrocarburi
saturate. Activitatea individual\ 1
R – X, X = F, Cl, Br, I Analizeazã numele compuºilor halogenaþi din tabelul 1.2 ºi formuleazã
R = rest de hidrocarburã concluziile cu privire la denumirile acestora.
Tabelul 1.2. Formule plane ºi denumirile unor compuºi halogenaþi
Formula planã Denumirea Formula planã Denumirea

clorometan 1 – cloropropan
CH3Cl CH3–CH2 – CH2–Cl
(clorurã de metil) (clorurã de propil)
• Dacã molecula conþine mai
mulþi atomi de halogen diferiþi, CH3 – CH – CH3
bromoetan 2 – cloropropan
aceºtia se precizeazã în ordine CH3–CH2Br
(bromurã de etil) Cl (clorurã de izopropil)
alfabeticã.
CH2 – CH2 – CH – CH3 clorobenzen 1,1 – dicloroetan
Cl CH3 – CHCl2
Br Cl (clorurã de fenil) (clorurã de etiliden)
1-bromo-3-clorobutan cloroetenã 3 – cloropropenã
CH2 = CH–Cl CH2 = CH – CH2Cl
(clorurã de vinil) (clorurã de alil)
CH3 – CH2 – CH2 – CH2Cl
Conform nomenclaturii IUPAC:
1-clorbutan
(clorur\ de butil)
R numele compuºilor halogenaþi se formeazã prin adãugarea
numelui halogenului, ca prefix, la numele hidrocarburii;
CH3 – CH – CH2 – CH3
poziþia ºi numãrul atomilor de halogen se noteazã cu cele mai
Cl mici cifre posibile.
2-clorobutan
(clorur\ de sec-butil)
Clasificarea compuºilor halogenaþi se poate face având în vedere mai
CH3 – CH – CH2
multe criterii:
CH3 Cl numãrul atomilor de halogen: mono- ºi polihalogenaþi;
1-cloro-2-metilpropan natura hidrocarburii de la care provin: saturaþi, nesaturaþi, aromatici;
(clorur\ de izobutil) natura atomului de carbon de care este legat atomul de halogen: halo-
Cl genuri primare, secundare ºi terþiare.
CH3 – C – CH3
CH3 Activitatea individual\ 2
2-cloro-2-metilpropan 1. Scrie formulele plane ºi denumirile compuºilor halogenaþi cu formu-
(clorur\ de ter]-butil) la molecularã C3H6Cl2.
Fig. 2. Formulele [i denumirile 2. Identificã printre compuºii de la figura 2 halogenurile primare, secun-
compu[ilor halogena]i dare, terþiare.
C4H9Cl
5
COMPU{I HIDROXILICI
Alcooli Fenoli
compuºi hidroxilici la care grupa compuºi hidroxilici la care
funcþionalã hidroxil (–OH) grupa funcþionalã hidroxil (–OH)
este legatã de un carbon este legatã de un nucleu aromatic
R tetragonal Ar – OH
R – OH Ar – rest de hidrocarburã
O–H aromaticã
Alcooli
Conform regulilor IUPAC,
Aminte[te-]i!
denumirea alcoolilor se formea-
zã adãugând la numele hidrocar-
În clasa a X-a ai studiat unele noþiuni legate de alcooli (formule de
burii de bazã sufixul -ol; poziþia
(poziþiile) grupei –OH se indicã structurã ºi câteva proprietãþi).
prin cifrele cele mai mici posibile.
O denumire uzualã foloseºte Activitatea individual\ 3
cuvântul alcool urmat de nume-
le radicalului hidrocarbonat ºi 1. Scrie formulele de structurã ale metanolului (fig. 3), etanolului ºi
sufixul -ic. 1,2,3-propantriolului.
2. Indicã denumirile uzuale ale celor trei alcooli.
3. Denumeºte alcoolii ale cãror formule structurale sunt:
a. CH3 – CH2 – CH2 – CH2 – OH; b. CH3 – CH – CH2 – CH3
OH
OH
c. CH3 – CH – CH2 – OH d. CH3 – C – CH3
CH3 CH3
1. CH3 – OH; CH3 – CH2 – OH; CH2 – CH – CH2

R OH OH OH
2. alcool metilic; alcool etilic; glicerol (glicerina).
3. a. 1-butanol (alcool butilic); b. 2-butanol (alcool sec-butilic); c. 2-metil-
Fig. 3. Modelul structural al
metanolului 1-propanol (alcool izobutilic); d. 2-metil-2-propanol (alcool ter]butilic).
* Fenoli (Hidroxiarene)
Defini]ie. Denumire. Clasificare
Fenolii sunt compuºi hidroxilici la care grupa funcþionalã hidroxil
(–OH) este legatã de nucleul aromatic.
Denumirea de fenoli atribuitã acestor compuºi hidroxilici s-a pãstrat

prin tradiþie; ca ºi radicalul fenil (– C6H5), fen provine din limba greacã (la
phenain = a lumina), cuvânt care aminteºte descoperirea benzenului în
gazul de iluminat.
6
{tiai c\ ... Denumirea hidroxiderivaþilor aromatici se formeazã prin:

adãugarea prefixului hidroxi- la numele hidrocarburii sau
… fenolul a fost descoperit în
adãugarea sufixului -ol la rãdãcina numelui hidrocarburii.
1834, când a fost izolat din gu-
dronul de cãrbune? A fost numit
OH OH OH OH
la început acid carbolic. Începând
cu 1841 se numeºte fenol. CH3
… unii derivaþi ai fenolului îi
utilizezi ca arome?
CH3
OH
hidroxibenzen 2-hidroxitoluen 3-hidroxitoluen 1-hidroxinaftalinã
O – CH3 fenol (fig. 4) o-crezol m-crezol α-naftol
Ca ºi alcoolii, fenolii pot avea una sau mai multe grupe hidroxil:
CH = O
vanilina FENOLI
OH
monohidroxilici polihidroxilici
O – CH3
(exemplele ante-
rioare) OH OH OH OH
OH OH
CH2 – CH = CH2
eugenolul — constituentul
principal al uleiului de cuiºoare, OH OH
prezent în scorþiºoarã. OH pirogalol
pirocatechin\ rezorcin\ hidrochinon\
? Atribuie fenolilor polihidroxilici denumirea ce utilizeazã prefixul

hidroxi-.
*Caracterul acid al fenolului

Fig. 4. Modelul structural al
fenolului
Aciditatea fenolilor poate fi demonstratã prin reacþia fenolului cu sodiul
Aminte[te-]i! ºi cu hidroxidul de sodiu.
Conform teoriei lui Brönsted, Activitate experimental\

acizii sunt specii chimice care
`n solu]ie apoas\ cedeaz\ Reacþia fenolului ºi a apei cu sodiul
protoni. Pregãteºte douã eprubete prevãzute cu dop prin care trece un tub de
sticlã efilat.
Aten]ie! Introdu într-una dintre acestea câteva cristale de fenol ºi toarnã 2 mL
etanol; în cealaltã eprubetã pune câþiva mL de apã distilatã.
Fenolul este un solid incolor,
cu miros specific ºi pãtrunzãtor.
Cu ajutorul unei pensete scoate dou\ bucãþele mici de sodiu din bor-
Este toxic, caustic ºi, în contact canul cu petrol ºi pune-le pe hârtia de filtru uscatã.
cu pielea, produce arsuri grave. Introdu câte o bucãþicã de sodiu în fiecare eprubetã ºi astupã cu dopul
La mânuirea sodiului, evitã prevãzut cu tub efilat. Ce observi? Aprinde gazul care se degajã.
atingerea cu mâna sau contac- Dupã terminarea reacþiei, adaugã câte douã picãturi de fenolftaleinã în
tul lui cu umezeala. fiecare eprubetã.
7
Observaþiile pe care le-ai sesizat sunt asemãnãtoare cu cele din tabelul

ce urmeazã (tab. 1.3)
Tabelul 1.3. Observaþii în legãturã cu reacþiile dintre fenol ºi sodiu, respectiv apã ºi sodiu
Reactanþi Observaþii
Bucãþica de sodiu se miºcã rapid la suprafaþa apei, iar degajarea de H2 este puternicã;
Apã ºi sodiu reacþia este exotermã. La adãugarea fenolftaleinei apare o coloraþie roºu carmin, specificã
mediului bazic.
Sodiul se scufundã în soluþia de fenol, reacþia este mai energicã, degajarea de H2 este mai
Fenol ºi sodiu puternicã decât în cazul anterior; reacþia este exotermã. La adãugarea fenolftaleinei apare
coloraþia roºu carmin, specificã mediului bazic.
În cele douã reacþii, apa ºi fenolul se comportã ca acizi:

HOH + Na → Na+OH– + 1/2H2
hidroxid
Aciditate:
de sodiu
C6H5 – OH > HOH
C6H5OH + Na → C6H5 – O–Na+ + 1/2H2
fenoxid (fenolat)
Bazicitate:
– – de sodiu
C6H5 – O < HO
Dupã modul în care decurg reacþiile, se poate trage concluzia cã
fenolul este un acid mai tare decât apa.
Activitate experimental\
Reacþia fenolului cu hidroxidul de sodiu
Pregãteºte trei eprubete, numeroteazã-le ºi introdu: în eprubeta (1)
2 mL etanol, în (2) 2 mL apã ºi în (3) câteva cristale de fenol (tab. 1.4).
În fiecare eprubetã toarnã aprox. 2–3 mL soluþie NaOH (20%). Ce
observi? Pãstreazã eprubeta (3) pentru urmãtorul experiment.
Tabelul 1.4. Comportarea apei, etanolului ºi fenolului faþã de soluþia de hidroxid de sodiu
Spre deosebire de alcooli, care
reacþioneazã numai cu sodiu, Reactanþi Observaþii
fenolul reacþioneazã ºi cu hidro-
xidul de sodiu. Etanol + NaOH Nu se observã nici o reacþie.
⇓
Apã + NaOH Nu se observã nici o reacþie.
Fenolii au caracter acid mai
pronunþat decât al alcoolilor.
Ar – OH> R – OH Fenol + NaOH Fenolul este mult mai solubil în NaOH decât în apã.
În eprubetele (1) ºi (2) nu are loc nici o reacþie, dar în eprubeta (3),
fenolul reacþioneazã cu NaOH:
C6H5 – OH + NaOH → C6H5O–Na+ + H2O
fenoxid de sodiu
8
Barbotarea dioxidului de carbon într-o soluþie de NaOH
Pregãteºte o eprubetã cu dop prevãzut cu un tub îndoit în formã de U.
Introdu în eprubetã Na2CO3 solid ºi 2 mL soluþie HCl.
Astupã repede cu dopul prevãzut cu tub al cãrui capãt se introduce în
eprubeta (3) din experimentul anterior (fenol dizolvat în NaOH).
Ce observi? Noteazã observaþiile în tabelul activitãþii experimentale.
(3) Soluþia se tulburã ºi se formeazã un strat uleios cu miros specific fenolului.
Ecuaþiile reacþiilor care au loc sunt:

Aciditate
H2CO3 > C6H5OH
Na2CO3 (s) + 2HCl (aq) → 2NaCl (aq) + CO2 (g) + H2O (l)
C6H5O–Na+ + CO2 + H2O → C6H5OH + NaHCO3
Reacþia este posibilã deoarece acidul carbonic, H2CO3, este un acid
mai tare decât fenolul.
În clasa a X-a, ai aflat cã Activitatea individual\ 4

acetilena are caracter slab acid,
ce se pune în evidenþã prin 1. Indicã reacþiile chimice posibile printre urmãtoarele procese chi-
reacþia acesteia cu metale sau mice; completeazã pentru acestea produºii de reacþie.
– + – +
cu alte substanþe cu caracter a. C6H5 – O Na + CH3OH → d. HC ≡ C Na + C6H5OH →.
bazic. – +
b. CH3 – CH2O Na + HOH → e. C6H5OH + CH3 – CH2O Na →
– +
δ+ δ− δ− δ+ – + – +
H – C≡C –H c. C6H5 – O Na + HCl → f. C6H5O Na + HOH →
Caracterul acid al acetilenei 2. Aranjeazã urmãtorii compuºi în ordinea crescãtoare a aciditãþii:
este mai slab decât al alcoolilor. a. apã; b. fenol; c. metanol; d. acetilenã; e. acid acetic.
HC ≡ CH < R – OH < HOH
*AMINE
Defini]ie. Denumire. Clasificare
Aminele sunt considerate derivaþi ai amoniacului, NH3, pentru care

atomii de hidrogen sunt substituiþi cu radicali organici.
În funcþie de numãrul radicalilor organici legaþi de azot, se disting
Aminele se clasificã în prima- amine primare, secundare ºi terþiare.
re, secundare ºi terþiare, dupã
gradul de substitu]ie a atomilor H–N–H R – N –H R – N – R′ R – N – R″
de hidrogen din amoniac, în H H H R′
timp ce alcoolii sunt primari, aminã
secundari ºi terþiari, dupã natu- amoniac aminã primarã secundarã aminã terþiarã
ra atomului de carbon de care
este legatã grupa –OH. Activitatea individual\ 5
1. Analizeazã denumirile aminelor din tabelul 1.5. Precizeazã concluzi-
ile ce se desprind în legãturã cu denumirile acestora.
2. Clasificã aminele primare, secundare ºi terþiare din tabel ºi în funcþie
de natura radicalilor hidrocarbonaþi.
9
Tabelul 1.5. Denumirea aminelor

Formula planã Denumirea aminei Formula planã Denumirea aminei
etilaminã CH3 – N – CH2 – CH3

CH3 – CH2 – NH2 etildimetilaminã
(aminoetan)
CH3
CH3 – CH – CH3 izopropilaminã etilfenilamin\

NH – CH2 – CH3
(2-aminopropan) (N-etilanilinã)
NH2
CH3
fenilaminã (aminobenzen) dimetilfenilamin\
NH2 N
anilinã (N,N-dimetilanilinã)
CH3
CH2 – CH2 etilendiaminã
CH3 – NH – CH2 – CH3 etilmetilaminã
NH2 NH2 (1,2-diaminoetan)
Aminele primare provenite de 1. Aminele se denumesc curent, ataºând sufixul -aminã la numele
la toluen se numesc toluidine. R radicalului sau radicalilor hidrocarbonaþi. Denumirea aminelor se
formeazã adãugând prefixul amino- (pentru cele primare) respectiv
{tiai c\ ... alchil- sau dialchilamino- (pentru cele secundare ºi terþiare) la numele
hidrocarburii.
… amfetamina (1-fenil-2-amino- O serie de amine, în special aromatice, au denumiri uzuale; de exem-
propan)
plu, fenilamina este numitã frecvent anilinã.
CH2 – CH – CH3
2. În funcþie de natura radicalilor hidrocarbonaþi, aminele se pot clasifica în:
NH2 amine primare amine secundare ºi terþiare
este o substanþã stimulatoare

a sistemului nervos central? Ea alifatice aromatice alifatice aromatice mixte
reduce oboseala ºi foamea prin
creºterea nivelului glucozei în În funcþie de numãrul grupelor funcþionale se disting monoamine ºi
sânge. poliamine.
… putresceina (tetrametilen- Activitatea individual\ 6
diamina) este o aminã care se
formeazã la descompunerea Scrie formulele plane [i denumirile celor 8 amine (primare, secun-
proteinelor. dare, terþiare) cu formula molecularã C4H11N.
Aminte[te-]i! *Caracterul bazic al aminelor

N R″(H) Principalele proprietãþi ale aminelor se datoreazã pre-
Conform teoriei lui Brönsted,
bazele sunt specii chimice R R′(H) zenþei dubletului de electroni neparticipanþi de la azot.
care în soluþie apoasã acceptã Având dublet de electroni neparticipanþi, ca ºi amoniacul,
protoni. aminele pot accepta protoni, deci au caracter bazic:
[ ]
indicator universal +
H
→ –
N (aq) + H2O (l) ← N + HO (aq)
(aq)
soluþii
apoase Dacã se testeazã cu ajutorul unui indicator universal soluþii apoase de
aminã amoniac ºi amine alifatice, se observã caracterul slab bazic al acestora
amoniac inferioarã (pH = 10–12). Verific\ experimental!
10
Tabelul 1.6. Valorile constantelor Bazicitatea aminelor este mai redusã comparativ cu cea a hidroxizilor,
de bazicitate pentru amoniac echilibrul reacþiei de ionizare este mult deplasat spre stânga. Mãsura
ºi câteva amine
tãriei bazicitãþii amoniacului ºi a aminelor se apreciazã prin valoarea con-
Kb·105 (mol/L) stantei de bazicitate, Kb.
Denumire
25°C
Aminte[te-]i!
Amoniac 1,8
Cunoºtinþele legate de constanta de echilibru le ai din clasa a IX-a.
Metilaminã 44 De exemplu, Kb pentru metilaminã se determinã din echilibrul:
+
–
Dimetilaminã 59 + [CH3 – NH3][HO ]
–
CH3 – NH2 + H2O î CH3 – NH3 + HO ; Kb=
[CH3 – NH2]
Trimetilaminã 6,3
Etilaminã 55
Activitatea individual\ 7
Dietilaminã 130
1. Scrie formulele aminelor indicate în tabelul 1.6.
Trietilaminã 56 2. Analizeaz\ valorile constantelor de bazicitate ºi comparã tãria
aminelor în funcþie de: bazicitatea amoniacului, natura aminei (alifatic\,
Benzilaminã 2,2 aromatic\), tipul aminei alifatice (primar\, secundar\, terþiar\).
Anilinã 4·10–5
2. Aminele alifatice sunt baze mai tari decât amoniacul, cele aro-
R matice sunt baze mai slabe decât amoniacul.
Aminele alifatice secundare sunt mai bazice decât cele primare.
Aminele terþiare sunt situate ca bazicitate uneori între amoniac ºi aminele
La aminele aromatice, pere- primare, alteori între aminele primare ºi cele secundare, în funcþie de
chea de electroni este mai puþin
structura lor.
disponibilã, întrucât este impli-
catã în delocalizarea ei pe nu- Amine Amine
Amine NH3
cleul aromatic. <<< < primare < secundare
aromatice
alifatice alifatice
Amine terþiare
Sãrurile de alchilamoniu ale alifatice
hidracizilor se numesc ºi halo-
hidraþi ai aminelor corespunzã- Fiind baze, aminele reacþioneazã cu acizii (HCl, H2SO4), formând sãruri
toare. de alchilamoniu. De exemplu:
+ –
R – NH2 + HCl → R – NH3]Cl
clorurã de alchilamoniu
Prin evaporarea soluþiilor apoa- (clorohidratul
+ aminei)
–
se, se obþin sãruri solide, crista- CH3 – NH2 + HCl → CH3 – NH3]Cl
line, albe, cu proprietãþi specifice clorurã de metilamoniu
compuºilor ionici. (clorohidratul metilaminei)
+
–
NH2 + H2SO4 → NH3]HSO4
sulfat acid de fenilamoniu

(sulfat de anilinã)
11
Bazele tari deplaseazã bazele Folosind aceastã reacþie, se pot solubiliza aminele insolubile.
slabe din sãrurile lor. Transformarea aminelor în sãrurile lor solubile în apã serveºte la sepa-
rarea aminelor din amestecuri cu substanþe neutre.
Aminele se regenereazã din sãrurile lor prin tratarea cu baze tari
Aminte[te-]i! (NaOH, KOH):
+ –
CH3 – CH2 – NH3]Cl + KOH → CH3 – CH2 – NH2 + KCl + H2O
–
[HO ] = Kb ⋅ M etilaminã
+ –
pH = – lg[H ]; pOH = –lg[HO ]
Calculeazã pH-ul unor soluþii 0,01M ale aminelor: metilaminã,
pH + pOH = 14 dimetilaminã ºi trimetilaminã (foloseºte valorile din tabelul 1.6).
*COMPU{I CARBONILICI
CH = O
0 Defini]ie. Clasificare. Denumire
Compuºii carbonilici sunt substan]e organice ce conþin `n molecula

lor una sau mai multe grupe carbonil ( C=O).
O – CH3
OH
Fig. 5. Vanilina – substanþa aro- COMPU{I CARBONILICI
matã care se extrage din
fructele de vanilie, are
func]iunea aldehid\
R R
C=O C=O
H R′
ALDEHIDE CETONE
Grupa carbonil Grupa carbonil

este legatã de un atom este legatã de doi
de hidrogen radicali organici
ºi un radical organic
Aldehidele [i cetonele sunt prezente `n existen]a noastr\. Astfel, unele

substan]e cu rol biologic (hormonii sexuali) sunt compu[i carbonilici. O
serie de compu[i naturali cu arome specifice sunt aldehide sau cetone:
vanilia (fig.6), camforul, uleiul eteric de scor]i[oar\, carvona (din chi-
Fig. 6. Mirosul pl\cut al batoanelor men). Parfumurile naturale de origine animal\ au la baz\ cetone ciclice
de vanilie se datoreaz\ alde- (cibetona [i muscona).
hidei prezente `n structura Compuºii carbonilici pot conþine una sau mai multe grupe carbonil, iar
acestora radicalii care sunt legaþi de acestea pot fi alifatici sau aromatici.
12
{tiai c\ ... Activitatea individual\ 9

Denumirea de ALDEHIDÃ
1. Analizeazã numele compuºilor carbonilici din tabelul 1.7; precizeazã
provine din ALcool ºi DEHIDro-
concluziile care se desprind în legãturã cu denumirea acestora.
genare, întrucât aldehidele se
pot obþine prin dehidrogenarea 2. Determinã formula generalã a seriei omoloage a compuºilor carbo-
alcoolilor primari. nilici cu catenã saturatã aciclicã.
Tabelul 1.7. Formulele structurale [i denumirile unor aldehide [i cetone

Denumirea compusului Denumirea compusului
Formula carbonilic
Formula carbonilic
structural\ IUPAC / uzual\ structural\ IUPAC / uzualã
O Metanal Propanon\
H3 C – C – CH3
H–C Aldehid\ formic\ Dimetil–ceton\
=
Formaldehid\ O
O Aceton\
H
O Etanal
H3 C – C – CH2 – CH3 2–Butanon\
CH3 – C Aldehid\ acetic\
=
O Etil–metil–ceton\
H Acetaldehid\ O
O Propanal
H2C = CH – C – CH3 3–Buten–2–onã
CH3 – CH2 – C Aldehid\ propionic\
=
O Metil-vinil-cetonã
H Propionaldehid\
O 3–Metilbutanal O
CH3 – CH – CH2 – C Benzencarbaldehidã
Aldehid\ 3–metilbutiric\ C
H 3–Metilbutiraldehid\ Benzaldehid\
CH3 H
O Propenal O
Fenil–metil–ceton\
CH2 = CH – C Aldehid\ acrilic\ C
Acetofenon\
H Acrolein\ CH3
1. Numele aldehidelor se formeazã:

R prin adãugarea sufixului al la numele hidrocarburii corespunzã-
CH3 – C = C – CH2 – CH = CH – CH2 – CH3 toare (IUPAC);
C = 0O uzual, folosind denumirile acizilor corespunzãtori:
(CH2)7
Jasmona – cetonã aromatã
din iasomie aldehidã + numele acidului
rãdãcina numelui acidului + sufixul aldehidã
Cetonele se denumesc:
prin adãugarea sufixului onã la numele hidrocarburii corespunzã-
toare (IUPAC);
utilizând denumirile radicalilor legaþi la grupa carbonil, la care se
Fig. 7. Florile de iasomie con]in adaugã sufixul cetonã; dacã au radicali alifatici – aromatici (sau numai aro-
func]iunea ceton\ matici) se numesc utilizând sufixul fenonã la rãdãcina numelui acidului co-
respunzãtor (fen = denumirea veche a benzenului ºi sufixul onã).
2. Compuºii monocarbonilici cu catenã saturatã aciclicã formeazã o
serie omoloagã cu formula generalã CnH2nO , unde n reprezintã numãrul
atomilor de carbon.
13
Pentru a preciza poziþia gru- Compuºii carbonilici pot conþine una sau mai multe grupe funcþionale
pelor existente în structura unui carbonil. În denumirea compuºilor di– ºi policarbonilici se va preciza
compus carbonilic se utilizeazã
numãrul ºi poziþia (dacã este cazul) grupelor C=O :
cifre arabe sau litere greceºti.
σ γ β α O
O O O O
5 4 3 2 1
CH3 – CH2 – CH2 – CH – C C–C C – CH2 – CH2 – C
H H H H H
OH
OH
2 – Hidroxipentanal Etandial (Glioxal) Butandial
α – Hidroxipentanal (Aldehid\ succinic\)
{tiai c\ ... Activitatea individual\ 10

Substanþa aromatã din scorþi- 1. Denumeºte compuºii carbonilici care au urmãtoarele formule struc-
ºoarã este o aldehidã cu formu- turale:
la: O O
CH = CH – C a) CH2 = CH – CH2 – C b) CH3 – CH2 – C – CH2 – CH3
=
H H O
O
cinamaldehid\
c) H2N C d) CH3 – C – C – CH3
=
=
H O O
Determinã denumirea ºtiinþificã 2. Scrie formulele structurale ale compuºilor carbonilici care au denu-
a cinamaldehidei
mirile:
a) Etil-vinilcetonã; b) 2–Metilpropenal; c) Difenil-cetonã (Benzofenon\).
Propriet\]i fizice ale compu[ilor carbonilici
Câteva dintre constantele (proprietãþile) fizice ale compuºilor car-

bonilici sunt prezentate în tabelul 1.8 ce urmeazã:
Tabelul 1.8. Câteva constante fizice ale unor compu[i carbonilici
Fig. 8. Acetona – model structural Numele Starea Punctul Punctul

Formula Densitatea
compusului de agregare de topire de fierbere
structuralã (g/cm3)
carbonilic (0 °C) (°C) (°C)
Tabelul 1.9. Valorile punctelor Metanal H–CHO gaz –92 –19 0,81 (L)
de fierbere ale unor alcooli
Numele Punctul de Etanal CH3–CHO lichid –123 21 0,78
alcoolului fierbere (°C)
Propanal CH3–CH2–CHO lichid –80 48 0,80
Metanol 65
Etanol 78 Propanon\ CH3–CO–CH3 lichid –95 56 0,80
2–Propanol 83
Butanon\ CH3–CO–CH2–CH3 lichid –87 80 0,80
Compar\ valorile punctelor
de fierbere ale alcoolilor cu cele Starea de agregare. Analizând tabelul 1.8, se observã cã numai meta-
ale compu[ilor carbonilici cores- nalul (formaldehida) este gaz (condiþii normale). Urm\torii termeni ai
punz\tori. Justific\ diferen]ele compuºilor carbonilici sunt lichizi, iar cei care au mai mult de 12 atomi de
dintre acestea.
carbon sunt solizi.
14
Mirosul. Compuºii carbonilici au miros caracteristic ºi pãtrunzãtor.

C=O C=O Astfel, formaldehida are un miros înþepãtor, sufocant; acetaldehida are
miros mai slab (de mere verzi), dar iritant. Aldehidele C8–C18 au miros
Între moleculele compuºilor plãcut ºi se folosesc în parfumerie. Benzaldehida ºi, în general, alde-
carbonilici se manifestã forþe de hidele aromatice au miros de migdale amare. Acetona are miros specific
atracþie dipol-dipol. iar celelalte cetone alifatice inferioare au miros aromat, plãcut.
δ+ Temperaturile de fierbere. Valorile punctelor de fierbere sunt mai
CH
H3C3 H
δ+ δ− δ+ δ−
scãzute decât ale alcoolilor cu acelaºi numãr de atomi de carbon (tabelul
C =O
0 H–O
1.9); aceastã scãdere se explicã prin lipsa leg\turilor de hidrogen dintre
H molecule, întâlnite la alcooli.
Solubilitatea. Termenii inferiori (C1–C3) sunt total miscibili cu apa,
deoarece atomul de oxigen din grupa C=O permite moleculelor de
{tiai c\ ...
aldehide ºi cetone sã formeze legãturi de hidrogen cu moleculele de apã.
... Acetona este iritantã prin
inhalare; contactul repetat ºi
De asemenea, se pot dizolva într-o mare varietate de solvenþi organici.
prelungit al acetonei cu pielea De fapt, acetona este un important solvent industrial. Soluþia apoasã de
poate determina iritarea aces- formaldehidã (40%) este cunoscutã sub numele de formol ºi este utilizatã
teia ºi apariþia unor eriteme. pentru conservarea preparatelor anatomice. Cu cât se mãreºte numãrul
... Acetona este prezentã în atomilor de carbon, grupa polarã C=O are un efect mai redus asupra
cantitate micã în sângele ºi proprietãþilor fizice ale compusului ºi, în consecinþã, solubilitatea scade.
urina umanã. La bolnavii de dia-
bet, concentraþia acesteia este
mai mare decât cea normal\;
Utiliz\rile compu[ilor carbonilici
diabeticii eliminã acetona în
timpul expiraþiei prin plãmâni. Aldehidele ºi cetonele sunt utilizate la scarã largã atât în laborator,
Din acest motiv, mirosul este cât ºi în industrie, ca intermediari pentru obþinerea altor compuºi orga-
cunoscut sub numele de „respi- nici sau pentru sinteza unor produºi, ca: mase plastice, coloranþi, rãºini,
raþie acetonicã”. medicamente º.a. Câteva din principalele utilizãri ale unor compuºi car-
bonilici sunt prezentate în schema ce urmeazã.
Acid acetic Acetat de etil

Acetona
Denaturarea etanolului
Acetaldehida
Solvent
Lacuri
Argintare Sticl\ organic\

(plexiglas, stiplex)
Conservant (formol)
Compu[i
Medicamente carbonilici
Formaldehida Fenoplaste
Benzaldehida
Coloran]i
Argintare
R\[ini [i cleiuri
Parfumerie Coloran]i Preparate
Ac]iune germicid\
[i antivirotic\ (verde Malachit) farmaceutice
15
COMPU{I CARBOXILICI (ACIZI CARBOXILICI)
Defini]ie. Nomenclatur\. Clasificare
Aminte[te-]i!
De câte ori bei suc de porto-
cale sau lapte, mãnânci o ceapã Ai învãþat în clasa a X-a:
sau foloseºti oþetul pentru a pre- Compuºii carboxilici sunt substanþe organice care conþin în mole-
para o salatã, intri în contact cu cula lor una sau mai multe grupe funcþionale carboxil (–COOH).
un acid carboxilic.
Formula structuralã
{tiai c\ ... Formula generalã a a grupei carboxil:
... Singurul acid organic cunos- compuºilor monocarboxilici: O
cut în antichitate a fost acidul R – COOH –C
acetic (oþetul). OH
.... În a doua jumãtate a seco-
lului al XVIII-lea, Scheele a izolat
acizi organici din compuºi natu- Numele de acizi carboxilici, frecvent utilizat pentru aceastã clasã de
rali (acid oxalic din mãcriº, acid compuºi organici, se datoreazã faptului cã în soluþie apoasã ionizeazã prin
citric din lãmâi, acid lactic din cedarea protonului (H+) de la grupa carboxil.
lapte acru º.a.).
.... La începutul secolului al – +
XIX-lea, Chevreuil a izolat acizii
R – COOH + H2O î R – COO + H3O
butiric, stearic ºi oleic din grã- acid anion cation
simi. carboxilic carboxilat hidroniu
Aminte[te-]i!
Aminte[te-]i! În clasa a X-a ai aflat noþiuni referitoare la acizi carboxilici, studiind
acidul acetic (acidul etanoic).
În studiul chimiei din clasa
a IX-a ai aflat cã acizii, conform Conform regulilor IUPAC, acizii carboxilici se numesc prin adãugarea
teoriei lui Brönsted, sunt specii
sufixului -oic la numele hidrocarburii corespunzãtoare, precedat de
chimice capabile sã cedeze
protoni (H ).
+ cuvântul acid.
Acid + numele hidrocarburii + -oic
Denumirile uzuale, ce corespund originii vegetale sau proprietãþilor

lor sunt mult mai folosite.
Acizii carboxilici pot conþine una sau mai multe grupe carboxil; în
funcþie de natura radicalului R, acizii pot fi saturaþi, nesaturaþi sau aro-
matici.
HOOC – COOH CH2 = CH – COOH

COOH
acid etandioic acid propenoic
Fig. 9 Modelul structural
(acid oxalic) (acid acrilic) acid benzoic
al acidului acetic.
16
1. Completeazã spaþiile libere (denumirea ºtiinþificã) din tabelul 1.10:
Tabelul 1.10. Formulele structurale [i denumirile unor acizi
Formula structuralã Denumirea ºtiinþificã Denumirea uzualã
HCOOH acid formic
CH3 – COOH acid etanoic acid acetic
CH3 – CH2 – COOH acid propionic
Fig. 10. Solu]iile 6-8% de acid
acetic se folosesc drept CH3 –(CH2)– COOH acid butanoic acid butiric
2
condiment – o]et.
2. Scrie formula izomerului de catenã al acidului butiric.
3. ªtiind cã pentru formula molecularã C5H10O2 corespund 4 acizi car-
boxilici, reprezintã formulele structurale ale acestora ºi precizeazã de-
numirile corespunzãtoare.
Aminte[te-]i!
Acizii slabi sunt acizii care
Acizii carboxilici participã la reacþii chimice asemãnãtoare acizilor
ionizeazã parþial în soluþii apoase.
minerali. În clasa a X-a ai studiat proprietãþile chimice ale acidului acetic.
Acidul carbonic este un acid Acizii carboxilici ionizeazã în soluþii apoase, modificã culoarea indi-
mai slab decât acizii carboxilici. catorilor, reacþioneazã cu metale, oxizi metalici, baze º.a.
În general, acizii carboxilici sunt acizi slabi, în consecinþã echilibrul
reacþiei de ionizare a acizilor carboxilici este deplasat spre stânga.
Tãria acizilor carboxilici (ºi în general a acizilor slabi) se mãsoarã prin
constanta de aciditate, Ka.
– +
+ R – COOH + H2O î R – COO + H3O
[H3O] = Ka ⋅ M
– +
[R – COO ] [H3O]
sau Ka =
[R – COOH]
+
[H ] = Ka ⋅ M
+
pH = –lg[H3O] Activitatea individual\ 12
1. Scrie ecuaþiile reacþiilor acidului acetic cu: a. Zn; b. CaO; c. KOH;
d. NaHCO3.
2. a. Scrie procesul de ionizare în soluþie apoasã a acidului acetic ºi
expresia constantei de aciditate.
–
b. Calculeazã concentraþia molarã a ionului acetat, [CH3COO ] ºi a
acidului neionizat la echilibru, într-o soluþie de concentraþie 0,05M
(Ka = 1,8 x 10–5).
c. Determinã prin calcul pH-ul soluþiei de acid acetic 0,05M.
17
Derivaþii funcþionali ai unei *DERIVA}I FUNC}IONALI AI ACIZILOR

substanþe organice, sau ai unei
clase, sunt compuºi care gene-
În general, prin reacþiile acizilor carboxilici cu anumite substanþe
reazã prin hidrolizã substanþa
(organice sau anorganice) se formeazã derivaþi funcþionali ai acizilor car-
iniþialã, respectiv termeni cores-
punzãtori ai clasei de compuºi. boxilici.
O O Nitrilii sunt derivaþi func-

R—C R—C þionali ai acizilor carboxilici
OH Y pentru care se substituie
(formal) atât grupa –OH cât
Acid carboxilic Deriva]i func]ionali ai acizilor
ºi oxigenul grupei carboxil
cu atomul de azot.
O O O O
R–C R—C R—C R—C R—C N
X OR′ NH2 O
Halogenuri acide Esteri Amide R—C Nitrili
O
Anhidride acide
Dintre halogenurile acide, cele Derivaþii funcþionali ai acizilor carboxilici formeazã prin hidrolizã acizii
mai des întâlnite sunt clorurile carboxilici de la care provin.
acide: În studiul chimiei din clasa a XI-a vei întâlni în anumite procese chimi-
O ce, derivaþi funcþionali ai acizilor carboxilici. În schema de mai jos sunt
R–C prezentate câteva formule de structurã ºi denumirile unora dintre aceºtia,
Cl frecvent utilizaþi:
Cloruri acide Esteri Amide Anhidride acide Nitrili
O O O
CH3 – C CH3 – C CH3 – C O
CH3 – C ≡ N
Cl O – CH2 – CH3 NH2 CH3 – C
etanonitril
clorurã de etanoil etanoat de etil etanamidã O
(acetonitril)
(clorur\ de acetil) (acetat de etil) (acetamidã) CH3 – C
O O O
O H–C C anhidridã etanoicã
O NH2 (anhidridã aceticã)
C C≡N
metanoat de fenil benzamidã
Cl O
formiat de fenil
C
O
O O
H–C
C benzonitril
clorurã de benzoil NH – CH2 – CH3 C
O – CH3
O
N-etilmetanamidã
benzoat de metil (N-etilformamidã) anhidrid\ ftalicã
18
Primul compus organic de Activitatea individual\ 13

sintezã (Wöhler, 1828) este
ureea — diamida acidului car- 1. Analizând schema din pagina 18, completeazã spaþiile libere cu den-
bonic: umirile derivaþilor funcþionali ai acizilor carboxilici ale cãror formule
structurale sunt:
H2N
O
C=O
a. CH3 – CH2 – C ……………… (clorurã de propionil)
H 2N
Cl
O
Ureea este principalul pro- b. CH3 – CH – C ……………… (clorurã de izobutiril)
dus de degradare finalã a pro- Cl
teinelor în organism.
CH3
O
Prezentã în mod normal în
c. CH3 – CH2 – C – O – CH2 – CH3 …………… (propionat de etil)
sânge (0,25–0,40 g %) se eliminã
prin urinã (20–70 g/zi). O
Ureea se utilizeazã ca îngrã- d. H – C ……………… (formiat de etil)
ºãmânt agricol, pentru obþinerea O – CH2 – CH3
unor medicamente (barbiturice) O
ºi a unor mase plastice. e. CH3 –(CH2 )– C ……………… (butiramida)
2
NH2
{tiai c\ ... O
... Esterii reprezint\ una din- f. CH3 – C ……………… (N-fenilacetamidã, acetanilidã)
tre cele mai utilizate clase de NH – C6H5
compu[i organici. Se `ntâlnesc O
frecvent `n natur\; gr\simile [i g. CH3 – CH2 – C CH3 ……………… (N,N-dimetilpropionamidã)
cerurile sunt esteri. N
Esterii volatili au mirosurile O CH3
plãcute ale unor fructe ºi par-
C6H5 – C
fumuri. Aroma fructelor natu-
rale este datoratã unui amestec h. O ………………
complex de mai mulþi esteri cu C6H5 – C
alþi compuºi organici. O
Aromele sintetice ale fructe-
lor sunt, de obicei, amestecuri i. CH3 – CH2 – C ≡ N ………………
simple, formate dintr-un numãr j. CH2 = CH – C ≡ N ……………… (acrilonitril)
mic de esteri ºi alte substanþe.
În consecinþã, aromele sintetice
sunt deseori „duplicate” cu 2. Scrie formulele de structurã ale derivaþilor acizilor carboxilici ce au
miros mai accentuat decât al denumirile: a. Benzoat de fenil; b. Acetat de pentil (acetat de amil);
celor naturale. c. N-fenilbenzamidã (benzanilidã); d. Propenamidã (acrilamidã).
Reacþiile chimice la care participã derivaþii funcþionali ai acizilor car-

boxilici duc la formarea unor compuºi cu aplicaþii practice, frecvent întâl-
ni]i în viaþa de zi cu zi.
În tabelul ce urmeazã, (tab. 1.11), vor fi prezentate câteva din uti-
lizãrile pe care le au unii dintre derivaþii funcþionali ai acizilor carboxilici,
ale cãror formule structurale ºi denumiri se regãsesc în informaþiile ante-
rioare.
19
Tabelul 1.11. Utiliz\ri ale unor deriva]i func]ionali ai acizilor carboxilici

Numele derivatului funcþional Utilizãri
Agent de acetilare pentru obþinerea esterilor [i
Clorur\ de acetil
amidelor
Agent de acetilare în industria medicamentelor
Anhidrid\ aceticã
ºi a parfumurilor
Anhidrid\ ftalicã Obþinerea coloranþilor ºi a unor rãºini sintetice
Formiat de etil Esenþ\ de rom
Propionat de etil Esenþ\ de ananas
Acetat de amil Esenþ\ de banane
Unii esteri sunt folosi]i ca solven]i
pentru lacuri [i vopsele Acetat de etil Solvent pentru lacuri ºi vopsele
Acrilonitril Fibre sintetice (melana)
COMPU{I ORGANICI CU GRUPE FUNC}IONALE MIXTE

Substanþele organice în molecula cãrora se aflã douã sau mai multe
grupe funcþionale diferite sunt cunoscute sub numele de compuºi
organici cu funcþiuni mixte.
Proteinele ºi zaharidele, alã-
turi de grãsimi, sunt compo- O parte importantã a compuºilor naturali ce se gãsesc în organismele
nente fundamentale ale celulei vii, conþin în structura lor grupe funcþionale întâlnite la compuºii organici
vii — animale sau vegetale. studiaþi sau enumeraþi în paginile anterioare (fig. 11).
Dintre compuºii naturali cu grupe func]ionale mixte, mai importanþi
sunt: aminoacizii, proteinele, zaharidele, acizii nucleici (ADN, ARN),
Gr\simi 10% hidroxiacizii º.a. Fãrã prezenþa acestor clase de compuºi organici viaþa nu
ar fi posibilã.
Proteine 18%
Aminoacizii sunt compuºi Hidroxiacizii sunt compuºi
organici cu grupe func]io- organici cu grupe funcþio-
nale mixte care conþin în nale mixte, ce conþin în
Zaharide 5%
structura lor grupe ami- structura lor grupe hidroxil
no(–NH2) ºi grupe carboxil (–OH) ºi grupe carboxil
(–COOH). (–COOH)
Ap\ 65% Al]i compu[i anor- O α O
ganici [i organici 2% α
R – CH – C R – CH – C
Fig.11. Compozi]ia corpului ome- OH
OH OH
nesc. NH2
α − aminoacid α − hidroxiacid
Zaharidele sunt compuºi organici cu grupe func]ionale mixte, ce

—
conþin în structura lor grupe carbonil C=O (aldehidã sau cetonã) ºi

—
grupe hidroxil (–OH).

Despre proprietãþile ºi importanþa compuºilor organici cu grupe
funcþionale mixte vei studia la capitolul 3 Compuºi cu importanþã biolo-
gicã. Noþiuni de biochimie.
20
APLICA}II – CLASE DE COMPU{I ORGANICI
1. Completeazã corespunzãtor spaþiile libere: b. Pentru formula molecularã C4H10O existã 4 al-
a. Clorura de vinil are formula structuralã............ cooli ºi 3 eteri. Scrie formulele structurale ºi denu-
ºi se denumeºte conform IUPAC............ mirile acestora.
b. Alcoolii primari au grupa hidroxil legatã de un 6. Se considerã compuºii ce au formulele struc-
atom de carbon............ iar aminele primare conþin turale:
în structura lor grupa ............ a. CH3 – CH
c. Aminoacizii sunt compuºi organici cu funcþi-
une ............ ºi au grupa funcþionalã............ ºi grupa Cl
funcþionalã............ b. CH2 = CH – CH – CH3
d. Acetona este un compus carbonilic de tip OH
............ ºi are formula structuralã............
c. CH3 – C – CH2 – CH3
2. Alege afirmaþia/afirmaþiile corectã/corecte:
=
a. Alcoolii nesaturaþi au grupa –OH legatã de un O
atom de carbon implicat în legãtura dublã. CH3
b. Acidul acetic este un acid monocarboxilic a d.
cãrui denumire IUPAC este acid etanoic. CH2Cl
c. Zaharidele sunt compuºi organici cu funcþiune
mixtã ce conþin grupe carbonil [i grupe hidroxil. e. CH3 – CH2 – COOH
d. Fenolii au aciditatea mai redusã comparativ cu O
alcoolii. f. H – C
e. Dietilamina are bazicitatea mai mare decât O – CH2 – CH3
etilamina. O
3. Reprezintã formulele structurale ale com- g. CH3 – CH – C
puºilor indicaþi: a. compuºii cloruraþi cu nucleu aro- H
OH
matic ce au formula molecularã C7H7Cl (4 structuri);
b. izomeri ai formulei moleculare C3H6O (2 alcooli ºi 2 h. CH2 – C – CH3
=
compuºi carbonilici); c. aminele izomere cu formula OH O

molecularã C3H9N (4 structuri); d.* esterii formulei Denumeºte compuºii ce au formulele repre-
moleculare C4H8O2 (4 structuri); e.* compuºii car- zentate.
bonilici C8H8O (5 structuri). Alege dintre formulele structurale substanþele
*4. Reprezintã formulele structurale ale compu- izomere.
ºilor ce au denumirile: *7. Aranjeaz\ în ordinea crescãtoare a caracte-
a. bromurã de benzil; b. neopentanol; c. acid rului acid, compuºii: a. acid acetic; b. orto-crezol;
izobutiric; d. feniletanal; e. 3-pentanonã. c. apã; d. acetilenã; e. etanol; f. acid carbonic.
*5. a. Eterii sunt izomeri de funcþiune cu alcoolii *8. Se considerã acizii carboxilici ºi constantele
ºi au formula R–O–R’. de aciditate ale acestora.
Denumirea Denumirea
Alcool Eter Ka Ka
acidului acidului
CH3 – CH2OH
CH3 – O – CH3 acid acetic 1,8 ⋅ 10–5 acid propandioic 140 ⋅ 10–5
dimetil eter acid oxalic 5400 ⋅ 10–5 acid formic 17,7 ⋅ 10–5
acid benzoic 6,5 ⋅ 10–5 acid propionic 1,33 ⋅ 10–5
CH3 – CH2 – CH2 –OH
CH3 – CH2 – O – CH3
CH3 – CH – CH3 a. Scrie formulele structurale ale acizilor indicaþi.
etilmetil eter
b. Aranjeazã acizii în ordinea crescãtoare a ca-
OH
racterului acid, în funcþie de valoarea Ka.
21
c. Explicã variaþia caracterului acid în funcþie de na- *10. O soluþie de acid acetic conþine 1,2 g acid la
tura acidului (alifatic, aromatic, mono- ºi dicarboxilic). 1 L de soluþie (Ka = 1,8 ⋅ 10–5).
*9. a. Reprezintã formulele structurale ale aminelor Calculeaz\:
care au denumirile: 1. para-metil anilina (p-toluidina); +
a. concentraþiile ionilor [H 3O], [CH3COO–] ºi
2. dietilamina; 3. terþbutil-amina; 4. N-metilanilina. [CH3COOH] la echilibru;
b. Aranjeazã aminele în ordine crescãtoare a ca-
b. pH-ul soluþiei acide.
racterului bazic.
TEST DE EVALUARE. CLASE DE COMPU{I ORGANICI

1. Alege termenul din parantezã care completeazã corect fiecare dintre afirmaþiile urmãtoare:
a. Alcoolul izopropilic este un alcool ................. (secundar/primar).
b. Clorura de izobutil ºi clorura de terþbutil sunt izomeri de .................... (catenã/poziþie).
c. Formula structuralã CH3–CO–CH3 corespunde ............ (propanalului / propanonei).
d. Izopropilamina este o aminã .......................... (primarã/secundarã).
e. Acetaldehida este ........... `n ap\ (solubil\/insolubil\).
2. Stabileºte corespondenþa dintre compuºii coloanei A ºi afirmaþiile coloanei B, înscriind în dreapta
cifrelor din coloana A literele corespunzãtoare din coloana B.
A B
1. .... C2H4Br2 a. este un alcool secundar
2. .... 2-butanol b. prezintã funcþiune mixtã
3. .... CH3–CH2–COOH c. este izomer de funcþiune cu acetatul de metil
4. .... H2N–CH2–COOH d. are 2 izomeri
e. se numeºte acid propionic
5. .... C6H7N
f. reprezintã formula molecularã a anilinei
3. Reprezintã formulele structurale ale unor compuºi care indicã:
a. un alcool primar; b. un compus dihalogenat; *c. o aldehid\ nesaturat\; d. o aminã secundarã;
*e. deriva]ii func]ionali ai acidului propionic.
Denumeºte structurile reprezentate.
4. Scrie denumirile compuºilor care au formulele structurale: COOH
OH
a. CH3 – CH2 – CCl2 – CH3 b. CH2 – CH – CH2 c. CH2 – COOH d.
OH OH OH NH2
*5. Indicã reacþiile chimice posibile ºi noteazã produºii rezultaþi pentru acestea:
OH
– + – +
a. + CH3 – O Na → b. CH3 – COO Na + CO2 + H2O →
+ –
c. HC ≡ C–Na+ + HOH → d. CH3 – CH2 – NH3]Cl + NaOH →
e. HCOOK + C6H5OH →
*6. Se dizolvã 0,92 g acid formic în apã formând 1L de soluþie. Calculeazã:
+
a. concentraþia ionilor [H 3O] la echilibru;
b. procentul molar de acid formic ionizat (Ka = 18 ⋅ 10–5).
*7. Enumer\ dou\ utiliz\ri ale formaldehidei.
22
2 TIPURI DE REAC}II CHIMICE

Prin materie prim\ se `n]e- DE CE?
lege o substan]\ care poate fi Transformarea materiilor prime din naturã în produse finite ºi pentru
transformat\ printr-un proces nevoile de bazã, fãrã de care existenþa noastrã nu ar fi posibilã, pre-
tehnologic `ntr-o alt\ substan]\
supun o mare varietate de procese chimice. Încercarea de a se realiza
numit\ produs.
Materii prime organice o clasificare unitarã a reacþiilor întâmpinã numeroase dificultãþi. Din
]i]ei cauza multitudinii de posibilitãþi ºi aspecte ale reacþiilor chimice orga-
c\rbuni nice, este dificil de identificat un criteriu convenabil de clasificare, care
gaze naturale sã includã toate tipurile întâlnite. Astfel, clasificarea reacþiilor
materii prime vegetale (lemn, compuºilor organici se face, utilizând simultan mai multe criterii, ºi
stuf, gr\simi vegetale [.a.) anume: criteriul tehnologic, criteriul cinetic, criteriul mecanismului de
materii prime animale (gr\- reacþie.
simi, piele [.a.) Utilizând criteriul tehnologic, reacþiile compuºilor organici, denu-
mite generic ºi procese chimice fundamentale se clasificã dupã natura
procesului chimic ce are loc, de exemplu: halogenarea, nitrarea, alchi-
larea, sulfonarea º.a.
Un criteriu mai general pentru clasificarea reacþiilor compuºilor
organici este cel care þine seama de mecanismul reacþiei. Þinând cont
de acest criteriu, varietatea mare a acestor reacþii se restrânge la patru
tipuri fundamentale:
Reacþii de substituþie
Reacþii de adiþie
Reacþii de eliminare
Reacþii de transpoziþie
Clasificarea reacþiilor compuºilor organici dupã mecanismul lor,
reprezintã de fapt, gruparea diversitãþii reacþiilor cunoscute pe baza
modului de comportare a substanþelor participante la reacþie, în timpul
desfãºurãrii acesteia. Astfel, vom întâlni sub aceeaºi denumire generalã
Procesele chimice ale compu[ilor reacþii chimice care, cel puþin la prima vedere, nu au nimic în comun.
organici produc o mare varietate de
substan]e cu aplica]ii practice
REAC}II DE SUBSTITU}IE
X
— —
—C – H Reacþia de substituþie reprezintã procesul de înlocuire a unui atom

sau a unei grupe de atomi cu alt atom sau grupã de atomi.
Aminte[te-]i! De exemplu, halogenarea alcanilor, reacþie pe care ai studiat-o în clasa

a X-a, este o reacþie de substituþie, în care atomul de hidrogen se substi-
În clasa a X-a ai întâlnit
tuie cu atom de halogen.
frecvent reacþii de substituþie hν sau temp. C H
ºi reacþii de adiþie ale compu- CnH2n+2 + X2 → n 2n+1X + HX, X = Cl, Br
ºilor organici studiaþi. alcan halogenoalcan
23
Astfel, clorurarea metanului la 500° C duce la formarea unui amestec

de mono-, di-, tri- ºi tetraclorometan.
CH4 + Cl2 → CH3 – Cl + HCl
clorurã de metil
? Scrie ecuaþiile reacþiilor pentru obþinerea celorlalþi derivaþi cloru-
raþi ai metanului.
Modelul structural al clorometanului
Reacþiile de substituþie se întâlnesc atât la hidrocarburi cât ºi la
compuºii organici cu grupe funcþionale.
{tiai c\ ... *Activitatea individual\ 1

… primul anestezic utilizat 1. Utilizând cunoºtinþele acumulate în clasa a X-a, reprezintã ecuaþiile
(în anul 1846) a fost clorofor-
reacþiilor de substituþie indicate:
mul (CHCl3), dupã care a urmat
a. clorurarea propenei în poziþia alilicã (500°C);
eterul etilic?
b. obþinerea acetilurii de sodiu (t°);
c. clorurarea cataliticã a benzenului ºi a toluenului;
d. nitrarea benzenului ºi a toluenului;
În studiul chimiei din clasa a e. sulfonarea benzenului;
X-a ai întâlnit reacþii de substi- f. alchilarea benzenului cu clorurã de etil (Friedel-Crafts);
tuþie la hidrocarburi (alcani, g. acilarea benzenului cu clorurã de acetil;
alchene, alchine, arene) precum h. esterificarea acidului acetic cu etanol.
ºi la compuºii organici cu grupe 2. a. Denumeºte produºii rezultaþi pentru fiecare transformare.
funcþionale studiaþi (alcool eti-
b. Explicã ce proprietate chimicã a acetilenei se pune în evidenþã la
lic, acid acetic, glicerinã).
transformarea 1 (b).
c. Indicã utilizãrile practice ale compuºilor obþinuþi la transformarea 1 (d).
REAC}II DE ADI}IE
Legãturi multiple
omogene eterogene Reacþia de adiþie reprezintã procesul chimic prin care se desfac legã-
turi π din structura compuºilor organici ce conþin legãturi multiple omo-
—
—
C=C C=O gene sau eterogene.

—
—
—C≡C—
—
C=N— Adiþii la legãturi multiple omogene:

—
— —
— —
—N=O adi]ie
—N=N— X – Y →
—
—
C=C + — C – C—
—
σ
—
σ+π
—C≡N X Y
geometrie trigonalã geometrie tetraedricã
(120o) (109°28′)
În urma desfacerii legãturii π se formeazã douã legãturi σ (câte una la
fiecare atom) prin fixarea celor douã fragmente ale reactantului X – Y.
A A
— —
— —
+A–A +A–A
—C≡C— → →
—
—
C=C — C – C—
adi]ie adi]ie
—
—
σ + 2π A σ+π A σ
A A
geometrie liniarã geometrie trigonalã geometrie tetraedricã
(180°) (120°) (109°28′)
24
Adiþii la legãturi multiple eterogene:

Y
— —
→
—
C=O + X–Y — C – OX
—
σ+π
grupa carbonil
În studiul chimiei de clasa

Reacþiile de adiþie se întâlnesc atât la hidrocarburi nesaturate cât ºi la
a X-a, ai întâlnit reacþii de adiþie unii compuºi organici cu grupe funcþionale.
la hidrocarburi: alchene, alchi-
*Activitatea individual\ 2
ne, arene.
1. Utilizând cunoºtinþele acumulate în clasa a X-a, reprezintã ecuaþiile
reacþiilor chimice indicate:
a. hidrogenarea etenei ºi a acetilenei;
b. bromurarea propenei ºi a acetilenei cu solu]ie de bro;
c. adiþia acidului clorhidric la propenã ºi acetilenã;
Acrilonitrilul ob]inut prin adi]ia d. adiþia apei la etenã ºi acetilenã;
acidului cianhidric la acetilen\ e. adiþia acidului cianhidric la acetilenã;
se utilizeaz\ pentru ob]inerea f. clorurarea fotochimicã a benzenului.
fibrelor sintetice de tip PNA [i a
2. a. Precizeazã condiþiile de reacþie necesare la reacþia de hidrogenare
cauciucului sintetic.
a alchenelor ºi alchinelor.
b. Indicã importanþa reacþiei de adiþie a bromului la hidrocarburile
nesaturate.
c. Enumerã aplicaþiile compuºilor rezultaþi la transformãrile 1c, 1d, 1e ºi
1f.
REAC}II DE ELIMINARE
Þes\turi din fibre poliacrilonitrilice Reacþia de eliminare reprezintã procesul chimic în care se formeazã o
legãturã multiplã (omogenã sau eterogenã) prin eliminarea intramolecu-
larã, de obicei din poziþii învecinate, a unei grupe funcþionale polare ºi,
în general, a unui atom de hidrogen.
Reac]iile de eliminare se întâlnesc frecvent la:

compuºi halogenaþi — dehidrohalogenarea — eliminarea intramolecu-
larã a hidracizilor cu formarea alchenelor.
— —
— —
KOH / etanol
— C – C — →
—
—
C=C + HX, X = Cl, Br, I

temp
—
—
Obiecte din cauciuc sintetic H X

derivat halogenat
Atât dehidrohalogenarea com- Dacã prin eliminarea hidracizilor se pot forma mai multe alchene, pre-
puºilor halogenaþi cât ºi deshi- ponderent, va rezulta alchena cea mai substituitã (regula lui Zai]ev).
dratarea alcoolilor se utilizeazã j80%
ca metode de obþinere a alche- H3C – CH = CH – CH3 2-butenã
nelor. H3C – CH – CH2 – CH3
–HBr
j20% H2C = CH – CH2 – CH3 1-butenã
Br
2-bromobutan
25
alcooli — deshidratarea — eliminarea intramolecularã a apei, cu for-

mare de alchene:
— —
— —
Reac]iile de eliminare cu for- H2SO4 conc.
— C – C — →
—
—
marea alchenelor au loc cu atât C=C + H 2O
temp.
—
—
mai u[or cu cât alchena ob]inu- H OH
t\ este mai substituit\ la atomii alcool
de carbon ai dublei leg\turi. alchen\
Dacã la eliminarea intramolecularã de apã se pot forma mai multe

alchene, va rezulta preponderent alchena cea mai substituitã (asemãnãtor
dehidrohalogenãrii).
j90%
H3C – CH = CH – CH3 2-butenã
H3C – CH – CH2 – CH3 –HOH
j10% H2C = CH – CH2 – CH3 1-butenã
OH
2-butanol
REAC}II DE TRANSPOZI}IE
Reacþiile de transpoziþie se
întâlnesc atât la hidrocarburi Reacþia de transpoziþie reprezintã procesul chimic care decurge cu
(saturate, nesaturate ºi aroma- schimbarea poziþiei unui atom, a unei grupe funcþionale sau a unui rest
tice) cât ºi la compuºii cu grupe hidrocarbonat (radical) în structura unui compus organic.
funcþionale.
Aminte[te-]i!
La studiul proprietãþilor chimice ale alcanilor, în clasa a X-a, ai aflat

cã transformarea alcanilor cu catenã normalã în alcani cu catenã rami-
ficatã se numeºte reacþie de izomerizare; astfel n-butanul se transformã
în izobutan, în prezenþa AlCl3 (umedã) la 50–100°C.
CH3 – CH2 – CH2 – CH3 î CH3 – CH – CH3
n-butan CH 3
izobutan (2-metilpropan)
Asemãnãtor:
CH3
CH3 – CH2 – CH2 – CH2 – CH3 î CH3 – CH – CH2 – CH3
C.D. Neniþescu (1902–1970) per-
n-pentan izopentan (2-metilbutan)
sonalitate de seam\ a chimiei
O altã reacþie de transpoziþie pe care ai întâlnit-o în studiul chimiei
române[ti, a adus valoroase con-
tribu]ii la dezvoltarea chimiei din clasa a X-a o reprezintã tautomeria enolului obþinut la hidratarea
organice recunoscute pe plan alchinelor.
mondial. Printre studiile sale din O
HgSO4, t° tautomerie
domeniul chimiei hidrocarburilor HC ≡ CH + HOH → H2C = CH →
transpozi]ie
H 3C – C
adi]ie
a experimentat ac]iunea AlCl3 H
asupra hidrocarburilor saturate OH
constatând cã la temperaturi de
50–100oC are loc o izomerizare a alcool vinilic etanal
catenei printr-o reacþie reversibilã. (enol) (acetaldehidã)
26
Reacþiile de eliminare ºi reac- Activitatea individual\ 3

þiile de transpoziþie sunt mai
puþin întâlnite în transformãrile 1. Reprezintã ecuaþiile reacþiilor chimice care au loc în cazul urmã-
compuºilor organici, compara- toarelor transformãri ºi denumeºte produºii de reacþie formaþi:
tiv cu reacþiile de adiþie ºi cele a. dehidroclorurarea 2-cloropropanului ºi a 2-iodo-2-metil-butanului;
de substituþie la care participã b. deshidratarea alcoolului izopropilic ºi a 1,4-butandiolului;
substanþele organice. c. adiþia apei la propinã.
RANDAMENTUL REAC}IILOR CHIMICE

Atât în laborator cât ºi în practica industrialã este important sã se
cunoascã raporturile cantitative dintre substanþele care se consum\ în
reacþii sau cele care rezultã din acestea.
Dupã cum ai aflat în anii anteriori, utilizând ecuaþiile chimice, legile
combinaþiilor chimice, legile gazelor se pot calcula atât masele cât ºi vo-
lumele substanþelor participante la reacþii, adicã se pot efectua aºa-numi-
Cantitãþile de substanþe se tele calcule stoechiometrice.
pot exprima în unitãþi de masã În realitate, în foarte multe situaþii, transformãrile chimice ale sub-
(g, kg) sau în moli/kmoli; pen- stanþelor în produºi nu sunt cantitative. Întrucât multe procese chimice
tru gaze se pot utiliza ºi unitãþi sunt de echilibru, pot rãmâne reactanþi netransformaþi. În alte cazuri, alã-
de volume (dm3, m3). turi de reacþia prin care se formeazã produsul principal au loc ºi alte
reacþii ce duc la formarea unor produºi secundari.
Randamentul unui proces chimic reprezintã raportul dintre cantitatea

de produs obþinut practic (Cp) ºi cantitatea de produs care s-ar obþine
teoretic (Ct).
Cp
η= η = randamentul procesului chimic
Ct ⋅ 100.
Pentru aprofundarea noþiunii de randament al procesului chimic vor fi

prezentate câteva exemple de probleme rezolvate.
Exemplul 1
Calculeazã volumul etenei, mãsurat la 2 atm ºi 227°C, necesar obþinerii
a 1150 kg etanol (modelul structural al\turat), cu un randament de 80 %.
Modelul structural al etanolului
Rezolvare
+
H
Etanolul ob]inut prin adi]ia p = 2 atm H2C = CH2 + HOH → CH3 – CH2 – OH
apei la eten\ se utilizeaz\ `n t = 227°C • Se calculeazã masa de etanol ce s-ar obþine la
scopuri industriale: η = 80 % un η = 100 % (randament cantitativ)
combustibili mmetanol = 1150 kg Cp Cp ⋅ 100
solvent η = C ⋅ 100 ⇒ Ct = ⇒
materie prim\ pentru ob]i- Vetenã = ? t η
nerea acetaldehidei, acidului 1150 ⋅ 100
acetic, butadienei, s.a. Ct = = 1437,5 kg
80
termometre
27
Aminte[te-]i! • Se calculeazã numãrul de moli de etanol

µetanol = 46 g/mol
ν= m ν = 1437,5 kg = 31,25 kmoli

µ 46 kg/ kmol
unde: • Conform ecuaþiei chimice:
m = masa substanþei 1 kmol C2H4….…1 kmol C2H5OH
µ = masa molarã x…………………31,25 kmoli
ν = numãr de moli
x = 31,25 kmoli etenã necesarã.
• Volumul se calculeazã folosind ecuaþia de stare
PV = νRT a gazelor perfecte:
P = presiunea (atm) PV = νRT ⇒ V = νRT ⇒ V = 640,625 m3.
V = volum (dm3) P
atm⋅dm3
R = 0,082
mol⋅K Exemplul 2
T = temperatura, în grade Kelvin Se obþin 1120 L acetilenã (c.n.) utilizând 4 kg carbid (CaC2). Calculeazã:
T = t° + 273 a. puritatea carbidului;
ν = numãr de moli b. masa de clorurã de vinil obþinutã din acetilenã, cu un randament de
90%;
c. volumul soluþiei de HCl 5M utilizat la transformarea b.
V
ν=
Vµ
V = 1120 L C2H2 (c.n.) a. CaC2 + 2H2O → C2H2 + Ca(OH)2
V = volum de gaz (c.n.) m = 4 kg carbid cu • Se calculeazã numãrul de moli de acetilen\
Vµ = volum molar impuritãþi:
ν = 1120 L ⇒ ν = 50 moli C2H2
Vµ = 22,4 dm3 / mol η = 90 % 22,4 L/mol
Condiþii normale t = 0°C MHCl = 5 moli / L • Conform ecuaþiei chimice:
p = 1 atm.
1 mol CaC2………1 mol C2H2
mpur\ x moli…………….50 moli C2H2
a. p = ?
p= m ⋅ 100 b. mC2H3Cl = ? x = 50 moli CaC2 necesari.
impur\
c. Vsol HCl = ? • Se calculeazã masa de CaC2 purã:
p = puritatea
µCaC2 = 64 g/mol
Puritatea se poate utiliza ºi m = υµ ⇒ m = 50 moli ⋅ 64 g/mol
pentru volume, în cazul sub- m = 3200 g = 3,2 kg
stanþelor gazoase. • Se calculeazã puritatea ºtiind cã în cele 4 kg de
carbid cu impuritãþi se aflã 3,2 kg CaC2 pur.
3,2
p = 4 ⋅ 100 = 80 % ; p = 80 %
HgCl2/C
b. HC ≡ CH + HCl →
t° CH2 = CH – Cl
• Se calculeazã cantitatea de clorurã de vinil
obþinutã teoretic:
1 mol C2H2……..1 mol C2H3Cl
50 moli C2H2……y
Sufl\torul oxiacetilenic utilizeaz\
acetilena ob]inut\ din carbid y = 50 moli C2H3Cl.
pentru t\ierea [i sudura metalelor
28
Prin polimerizarea clorurii de • Deoarece procesul decurge cu un randament

vinil se ob]ine policlorura de de 90 % se determinã cantitatea practicã de
vinil – PVC, utilizat\ pentru clorurã de vinil (moli):
ob]inerea maselor plastice. Cp η ⋅ Ct
η= ⋅ 100 ⇒ Cp = = 45 moli
Ct 100
• Se calculeazã masa de clorurã de vinil practic
obþinutã:
µC2H3Cl = 62,5 g/mol
mC2H3Cl = 45 moli ⋅ 62,5 g/mol =
= 2812,5 g clorurã de vinil. m = 2812,5 g
c. Conform ecuaþiei chimice:
1 mol C2H2……..1 mol HCl
Obiecte din PVC 50 moli C2H2…...z
z = 50 moli HCl
• Se calculeazã volumul soluþiei din expresia
matematicã a concentraþiei molare:
ν 50 moli
M = ⇒ Vs = = 10 L sol. HCl 5M.
Vs 5 mol / L
Vs =10 L sol. HCl
Exemplul 3
ν Se obþin 738 kg nitrobenzen prin nitrarea a 546 kg benzen. Calculeazã:
M=
Vs a. randamentul reacþiei;
M = molaritatea soluþiei (mol / L) b. masa de amestec nitrant necesarã, dacã se utilizeazã soluþii de
ν = numãr de moli H2SO4 98 % ºi HNO3 63 %, iar raportul molar este HNO3 : H2SO4 = 1 : 3.
Vs = volumul soluþiei (L)
Rezolvare
H SO
m1 = 738 kg nitroben- C6H6 + HONO2 → 2 4
C6H5 – NO2
–H2O
zen benzen nitrobenzen
m2 = 546 kg benzen a. • Se calculeazã numãrul de moli de benzen:
CH2SO4 = 98 % µC6H6 = 78 g / mol ⇒
CHNO3 = 63 % 546 kg
HNO3 : H2SO4 = 1 : 3 ⇒ν= = 7 kmoli.
78 kg / kmol
• Conform ecuaþiei chimice ar trebui sã se obþi-
nã 7 kmoli nitrobenzen (Ct)
a. η = ?
b. mamestec nitrant = ? 1 kmol C6H6…….1 kmol C6H5NO2
Nitrobenzenul se utilizeaz\ `n
7 moli C6H6……...x
industria coloran]ilor,
medicamentelor, x = 7 kmoli(Ct)
parfumurilor • Se calculeazã cantitatea practic obþinutã:
µC6H5NO2 = 123 kg / kmol ⇒
738 kg
⇒ν= = 6 kmoli.
123 kg / kmol
• Randamentul nitrãrii:
Cp 6
η= η=
Ct ⋅ 100 ⇒ 7 ⋅ 100 = 85,71 %
η = 85,71 %
29
Amestec b. Conform ecuaþiei chimice:

nitrant (sulfonitric) 1 kmol C6H6……..1 kmol HNO3
7 kmoli C6H6…….y
y = 7 kmoli HNO3
• Se calculeazã cantitatea (kmoli) de H2SO4:
solu]ie solu]ie
acid azotic acid sulfuric 3 kmoli H2SO4…….1 kmol HNO3
z…………………..7 kmoli
z = 21 kmoli H2SO4
• Se determinã masa dizolvatã de HNO3, respec-
tiv H2SO4:
µHNO3 = 63 g/mol ⇒
⇒ mHNO3 = 63 kg/kmol ⋅ 7 kmol = 441 kg
µH2SO4 = 98 g/mol ⇒
⇒ mH2SO4 = 98 kg/kmol ⋅ 21 kmol = 2058 kg
• Se calculeazã masele soluþiilor de HNO3 ºi
md
c= ⋅ 100. H2SO4:
ms
md ⋅ 100
unde: ms = ⇒
c = concentraþia procentualã; c
md = masa substanþei dizolvate; 441 ⋅ 100
ms = masa soluþiei. msol HNO3 = = 700 kg
63
2058 ⋅ 100
msol H2SO4 = = 2100 kg
98
mamestec nitrant = 2800 kg.
*CONVERSIE UTIL|, CONVERSIE TOTAL|. RANDAMENT

În numeroase reacþii chimice se formeazã pe lângã produsul principal
ºi produºi secundari; aceºtia pot rezulta dintr-o singurã reacþie, din reacþii
paralele sau din reacþii consecutive.
Pentru a caracteriza din punct de vedere cantitativ transformarea
materiei prime în diferiþi produºi, se folosesc trei mãrimi adimensionale:
conversie utilã, conversie totalã ºi randament.
Industria chimic\ produce o gam\
variat\ de compu[i cu multiple Conversia utilã (Cu) reprezintã procentul molar de materie primã
utiliz\ri transformatã în produs util (produs principal).
νu = cantitatea în moli de materie primã transformat\
νu
Cu = ⋅ 100 `n produs util
ν
ν = cantitatea în moli de materie primã introdusã.
Conversia totalã (Ct) reprezintã procentul molar de materie primã
total transformatã.
νt
Ct = ⋅ 100 νt = cantitatea în moli de materie prim\ total transformat\.
ν
30
Randamentul unui proces chimic ce decurge cu formarea simultanã a

mai multor compuºi se calculeazã prin raportul celor douã conversii,
respectiv Cu ºi Ct.
Cu
η= ⋅ 100
Ct
Pentru aprofundarea noþiunilor referitoare la conversie utilã, conver-

sie totalã ºi randament vor fi prezentate dou\ aplicaþii de calcul rezolvate.
Exemplul 1
Monoclorobenzenul se utilizea-
La clorurarea cataliticã a benzenului, în vederea obþinerii monocloro-
z\ pentru ob]inerea DDT-ului,
benzenului, se formeazã pe lângã produsul principal, dicloro- ºi tricloro-
un insecticid utilizat din ce `n ce
mai pu]in din cauza persisten]ei benzen. ªtiind cã în amestecul organic rezultat raportul molar mono-
sale `n sol [i ap\. clorobenzen: diclorobenzen: triclorobenzen: benzen nereacþionat este
6:3:2:1, sã se calculeze conversia utilã, conversia totalã ºi randamentul.
Rezolvare
6 moli 6 moli
FeCl
Cu = ? C6H6 + Cl2 →
3
C6H5Cl + HCl
Ct = ? 3 moli 3 moli
FeCl
η=? C6H6 + 2Cl2 →
3
C6H4Cl2 + 2HCl
2 moli 2 moli
FeCl
C6H6 + 3Cl2 →
3
C6H3Cl3 + 3HCl
1 mol 1 mol
C6H6 → C6H6
Modelul structural al
νu 6
monoclorobenzenului Cu = ⋅ 100 ⇒ Cu = ⋅ 100 = 50%
ν 6 + 3 +2 + 1
νt 6+3+2
Ct = ⋅ 100 ⇒ Ct = ⋅ 100 = 91,66%
ν 6 + 3 +2 + 1
Cu 50
η= ⋅ 100 ⇒ η = ⋅ 100 = 54,55%
Ct 91,66
Exemplul 2
solvenþi elastomeri La ob]inerea acetilenei prin descompunerea termic\ a metanului, din
200 de moli de metan se formeaz\ 36 moli de acetilen\ [i 252 moli de hidro-
gen. Calculeaz\ conversia utilã, conversia totalã ºi randamentul.
Acetilena
Rezolvare
sufl\torul sinteze Cu = ? 72 moli
1400°C
36 moli 108 moli (1)
oxiacetilenic organice Ct = ? 2CH4 → C2H2 + 3H2
2 moli 1 mol 3 moli
η=?
72 moli 144 moli
fibre sintetice CH4 → C + 2H2 (2)
1 mol 2 moli
CH4 → CH4 (3)
În procesul (2) se formeazã 252 – 108 = 144 moli H2.
31
νu 72
Cu = ⋅ 100 ⇒ Cu = ⋅ 100 = 36%
ν 200
νt 72 + 72
Ct = ⋅ 100 ⇒ Ct = ⋅ 100 = 72%
ν 200
Acetilena — model structural Cu 36

η= ⋅ 100 ⇒ η = ⋅ 100 = 50%
Ct 72
APLICA}II. TIPURI DE REAC}II CHIMICE

Cu2Cl2, NH4Cl, t°
1. Completeazã corespunzãtor spaþiile libere: c. acetilenã + HCN →
a. Procesul chimic care are loc la tratarea etanu- KOH / alcool, t°
d. 1-cloropropan →
HgSO4 / H+
lui cu clorul (hν) este o reacþie de ................ e. propinã + HOH →
b. Adiþia HCl la propenã duce la formarea unui 5. Un volum de 89,6 L amestec de propenã ºi
compus cu denumirea ........... propinã decoloreazã 12 L soluþie 0,5 M de Br2/CCl4.
c. Prin deshidratarea alcoolului............ se obþine
Calculeazã raportul molar propinã: propenã.
propenã. 6. Se obþin 2240 m3 acetilenã (c.n.) utilizând car-
d. Izopentanul se obþine prin reacþia de ...............
bid de puritate 60% (CaC2), randamentul reacþiei
a n-pentanului.
fiind de 80%. Acetilena obþinutã se foloseºte pentru
2. Alege afirmaþia corectã / afirmaþiile corecte:
obþinerea clorurii de vinil. Indicã tipul fiecãrei
a. Prin eliminarea HX din compuºii halogenaþi se
reacþii.Calculeazã:
obþin alcani.
a. masa de carbid necesarã; b. masa de clorurã
b. Adiþia HCl la acetilenã are loc cu formarea
de vinil; c. volumul soluþiei de HCl 2 M utilizat.
cloroetanului.
*7. Acilarea Friedel-Crafts a benzenului cu
c. Bromurarea cataliticã a benzenului are loc cu
clorura de acetil are loc conform reacþiei:
formarea bromurii de fenil.
d. Prin reacþiile de adiþie au loc desfaceri ale O = C – CH3
legãturilor σ. O
AlCl3
e. În urma reacþiei de eliminare se formeazã + CH3 – C → + HCl
legãturi multiple. Cl
3. Indicã tipul reacþiilor precizate: a. Precizeazã tipul reacþiei ºi denumirea com-
hν CH – CH Cl + HCl pusului rezultat. b. Volumul de benzen utilizat (ρ =
a. CH3 – CH3 + Cl2 → 3 2
0,88 g/cm3) pentru a obþine 240 kg acetofenonã la
hν
b. C6H6 + 3 Cl2 → C6H6Cl6 un randament al reacþiei de 80%.
+ *8. La clorurarea cataliticã a benzenului se
c. CH2 = CH2 + HOH → H CH – CH – OH
3 2
obþine o masã de reacþie ce conþine benzen
AlCl nereac]ionat, monoclorobenzen, diclorobenzen, tri-
d. CH3 –(CH2)–2 CH3 →3 CH3 – CH(CH3) – CH3
← clorobenzen în raport molar 2:5:2:1. Calculeazã:
t°
t°
a. procentul de clor din masa de reacþie;
e. CH3 – CH – CH3 → CH3 – C – CH3 + H2 b. conversia utilã, conversia totalã ºi randamentul;
Cu
=
OH O c. masa de monoclorobenzen obþinutã în condi-

þiile precizate, dacã se utilizeazã 1560 kg benzen.
4. Reprezintã ecuaþiile reacþiilor indicate ºi pre- *9. La descompunerea termicã a metanului pen-
cizeazã tipul acestora: tru obþinerea acetilenei se utilizeazã un volum de
hν 4480 L metan (c.n.). În urma reacþiei se obþine un
a. toluen + Cl2 →
H2SO4 amestec gazos ce conþine 20% C2H2, 10% CH4, restul
b. benzen + HNO3 → H2 (procente molare). Calculeazã:
32
a. volumul de C2H2 obþinut (c.n.); b. conversia *11. Se deshidrateazã la cald un amestec de 16,6
utilã, conversia totalã ºi randamentul obþinerii g etanol ºi 1-propanol, folosind 20 g soluþie H2SO4
acetilenei din metan. 98%. Dupã îndepãrtarea alchenelor, soluþia de
*10. Prin nitrarea toluenului cu amestec sulfoni- H2SO4 are concentraþia 77,16%, datoritã apei for-
tric se obþine un amestec ce conþine în procente de mate prin deshidratarea celor doi alcooli.
masã 30% ortonitrotoluen, 60% paranitrotoluen, 6% a. Calculeazã raportul molar iniþial etanol: 1-pro-
metanitrotoluen ºi 4% benzen nereacþionat. ªtiind panol. b. Scrie formulele eterilor izomeri cu alcoolii.
cã s-a obþinut 2 m3 amestec final (ρ = 0,9 g/cm3) cu *12. Un amestec de propen\ [i butadien\ are
compoziþia de mai sus, calculeazã: densitatea egal\ cu 2,15 g/L (c.n.). Calculeaz\:
a. conversia utilã, conversia totalã ºi randamentul; a. Raportul molar a hidrocarburilor din amestec;
b. masa de toluen necesarã; c. masa de amestec sul- b. Compozi]ia `n procente de mas\ a amestecului;
fonitric necesarã, ce conþine 35% HNO3, 55% H2SO4 c. Volumul solu]iei de Br2/CCl4 0,2 M pentru bro-
ºi 10% apã. murarea total\ a 10 L amestec gazos (c.n.).
TEST DE EVALUARE
1. Alege termenii din parantezã care completeazã corect fiecare dintre afirmaþiile urmãtoare:
a. Reacþia prin care se desface un dublet............ se numeºte adiþie (pi / sigma).
b. Clorurarea etanului are loc prin ................. (adiþie / substituþie).
c. Alchenele se formeazã prin ............. apei din alcooli (eliminarea / adiþia).
d. Prin clorurarea fotochimicã a benzenului se obþine ............. hexaclorobenzen / hexaclorociclohexan).
e. Obþinerea alcanilor din alchene are loc printr-o reacþie de ............ a hidrogenului (substituþie /
adiþie).
2. Stabileºte corespondenþa dintre compuºii coloanei A ºi afirmaþiile indicate în coloana B, înscriind în
dreapta cifrelor din coloana A literele corespunzãtoare din coloana B:
A B
H2SO4
1. .... C6H6 + HNO3 → a. reacþie de adiþie
2. .... CH2 = CH – CH3 + H2SO4 → b. reacþie de eliminare
H2SO4
3. .... 2-butanol → c. reacþie de substituþie
t°
4. .... CH ≡ CH + Br2 → d. se formeazã un acid sulfonic
5. .... C6H6 + H2SO4 → e. se formeazã o legãturã multiplã

f. în produsul de reacþie predominã 2-butena
3. Reprezintã ecuaþiile reacþiilor care indicã:

a. adiþia unui hidracid (HCl) la o hidrocarburã nesaturatã;
b. substituþia unui atom de hidrogen prin halogenarea unei arene;
c. obþinerea propenei printr-o reacþie de eliminare a apei dintr-un alcool;
d. izomerizarea unui alcan.
4. Prin nitrarea toluenului se obþine TNT 2,4,6-trinitrotoluen (trotil), utilizat ca exploziv. Calculeazã:
a. masa de TNT obþinutã din 920 kg de toluen, dacã randamentul reacþiei de nitrare este 70%.
b. masa soluþiei de acid azotic 63% necesar obþinerii trinitrotoluenului.
*5. La clorurarea metanului se utilizeazã metan ºi clor în raportul molar 5:1 ºi se obþine un amestec de
produºi de reacþie, în raportul molar CH3Cl:CH2Cl2:CHCl3:CCl4 = 5:3:2:1. Calculeazã:
a. volumele de CH4 ºi Cl2 (c.n.) necesare pentru a obþine 2 kmoli CH3Cl. b. Cu, Ct [i randamentul.
33
Scade electronegativitatea REAC}II DE HALOGENARE

F
Reacþia de halogenare reprezintã procesul chimic prin care se intro-
Cl duc în molecula unui compus organic unul sau mai mulþi atomi de halo-
gen (F, Cl, Br, I).
Br
I Introducerea halogenilor în moleculele organice
Cre[te raza atomic\

Compuºii halogenaþi cu fluor
Substituþia atomilor Adiþia halogenilor Substituirea unor
ºi iod se obþin, în general, prin
de hidrogen din sau hidracizilor grupe funcþionale cu
metode indirecte, din cauza
reactivitãþii prea mari a fluorului moleculele saturate la moleculele atomi de halogen, cu
ºi prea reduse a iodului. De sau aromatice nesaturate ajutorul unor reactivi
exemplu, prin reacþia cu schimb
de halogen cu brom sau clor:
R – X + MeX′ → R – X′ + MeX HALOGENAREA PRIN REAC}II DE SUBSTITU}IE

X = Cl, Br; X′ = F, I
Me = metal.
Halogenarea alcanilor
Halogenarea alcanilor reprezintã o reacþie de substituþie, atomii de
clorometan hidrogen din moleculele alcanilor se substituie cu atomi de halogeni:
CH3-Cl
agent frigorific
R – H + X2 → R – X + H – X, X = Cl, Br
diclorometan
CH2Cl2 Condiþii de reacþie: luminã ultravioletã (hυ) sau temperaturã
solvent
(300 – 600 °C)
triclorometan
CHCl3
(cloroform) anestezic Activitatea individual\ 1
tetraclorometan
CCl4 lichid pentru stingerea
1. Pe baza cunoºtinþelor dobândite în clasa a X-a, scrie ecuaþiile reac-
incendiilor þiilor chimice care au loc la clorurarea metanului.
2. Documenteazã-te în legãturã cu aplicaþiile practice ale celor patru
compuºi cloruraþi ai metanului.
{tiai c\ ...
Reacþia alcanilor cu halogenii nu este un proces selectiv; în funcþie de
… primul compus organic raportul de combinare alcan-halogen, de natura halogenului, se obþine un
utilizat ca narcotic în chirurgie
amestec de compuºi halogenaþi.
(1847) a fost cloroformul
(CHCl3); în zilele noastre a fost
De exemplu, clorurarea propanului:
hν
înlocuit cu alte substanþe, din 2CH3 – CH2 – CH3 + 2Cl2 → CH3 – CH2 – CH2 + CH3 – CH – CH3
cauza toxicitãþii sale mãrite. –2HCl
Cl Cl
1-cloropropan 2-cloropropan
1. Scrie formulele de structurã ºi denumirile celor patru compuºi mono-
cloruraþi rezultaþi la clorurarea fotochimicã a izopentanului.
34
Denumirile celor 4 compuºi monocloruraþi sunt: 1-cloro-2-metilbutan,

R 2-cloro-2-metil butan, 2-cloro-3-metil butan ºi 1-cloro-3-metil butan.
*Monohalogenarea butanului are loc cu formarea unui amestec de
compuºi halogenaþi; compoziþia amestecului este variabilã fiind determi-
natã de natura halogenului ºi condiþiile de reacþie.
2CH3 – CH2 – CH2 – CH3 + 2X2 →CH3 – CH2 – CH2 – CH2 – X + CH3 – CH – CH2 – CH3 + 2 HX
X
1-halogenobutan 2-halogenobutan
(halogenurã primarã) (halogenurã secundarã)
Rezultatele experimentale obþinute la monohalogenarea butanului sunt
prezentate în tabelul urmãtor:
Reactivitatea relativã a atomi-
lor de hidrogen faþã de atomii Halogenurã Analizând datele din tabelul
Halogen Condiþii
de halogen nu depinde de natu- primarã secundarã alãturat se observã cã în ameste-
ra fiecãrei hidrocarburi; ea de- X = Cl (hυ) 33 % 67 % cul de reacþie predominã izome-
pinde numai de natura legãturii rii cu halogen la carbonul secun-
X = Cl 300°C 28 % 72 %
C – H. dar faþã de cei cu halogen primar.
X = Br (hυ), 130°C 2% 98 %
Reactivitatea relativã a legãturii C – H creºte în ordinea:
Tabelul 2.1. Date experimentale la
CH3 < primar < secundar < terþiar
monohalogenarea izobutanului Reactivitatea relativã a halogenilor descreºte în ordinea:
Halo- Halogenurã F > Cl >> Br (iodul nu reacþioneazã).
Cond. În consecinþã, bromul mai puþin reactiv substituie atomii de hidrogen
gen primarã terþiarã
mai reactivi, deci este selectiv. Clorul, mai reactiv, este mai puþin selectiv;
Cl (hυ) 65 % 35 %
el substituie toþi atomii de hidrogen formând amestecuri de izomeri.
Cl 300°C 67 % 33 %
Br (hυ), 130°C 1% 99 %
1. Scrie ecuaþia reacþiei de monohalogenare a izobutanului.
2. Þinând cont de reactivitatea leg\turii C – H ºi de cea a halogenilor,
explicã valorile datelor experimentale obþinute la clorurarea, respectiv
bromurarea izobutanului (tabel 2.1).
Legãturile C – H din neopen- *Monohalogenarea neopentanului (2,2-dimetilpropan), are loc cu for-
tan sunt de acelaºi tip. marea unui singur compus monohalogenat:
CH3 CH3
hν
CH3 – C – CH3 + Cl2 → CH3 – C – CH2Cl + HCl
CH3 CH3
1-cloro-2,2-dimetilpropan
(clorur\ de neopentil)
*Halogenarea sistemelor aromatice
Aminte[te-]i!
Neopentan — model structural cu
bile [i tije La studiul chimiei, în clasa a X-a, ai aflat cã arenele participã cu uºu-
rinþã la reacþii de substituþie. Halogenarea benzenului are loc în condiþii
catalitice (FeCl3). Scrie ecuaþia reacþiei de clorurare cataliticã a benzenului.
35
OH Halogenarea fenolului are loc mai uºor, cu vitez\ mai mare compara-
tiv cu benzenul; de exemplu, bromurarea fenolului se realizeazã cu apã de
brom.
OH OH
Br Br
+ 3Br2(aq) → + 3HBr
Grupa –OH este un sub-
stituent de ordinul I, care
Br
activeazã nucleul aromatic ºi în
consecinþã substituþia are loc la 2,4,6-tribromofenol
fenol mai uºor decât la benzen. (precipitat alb)
Reacþia de bromurare serveºte
la dozarea cantitativã a fenolului. Bromurarea fenolului
Dizolvã într-o eprubetã câteva cristale de fenol în etanol.
Adaugã apã de brom în picãturi, pânã la apariþia precipitatului.
OH Noteazã observaþiile în tabelul activitãþii experimentale.
Cl
Prin tratarea fenolului cu apã de brom se formeazã 2,4,6-tribro-
mofenolul, sub forma unui precipitat alb, insolubil.
Cl
2,4-diclorofenol (insecticid) ªtiind cã halogenarea fenolului cu clor are loc cu formarea intermediarã
a produºilor monocloruraþi ºi dicloruraþi, scrie ecuaþiile reacþiilor chi-
mice ºi denumirile compuºilor mono-, di- ºi tricloruraþi rezultaþi de la
fenol.
Hidrocarburi nesaturate
C=C –C≡C–
HALOGENAREA PRIN REAC}II DE ADI}IE
Adiþia X2 (X = Cl, Br) ºi HX (X = Cl, Br, I) la hidrocarburile nesaturate
alchene alchine
(alchene, alchine) are loc cu desfacerea legãturii π ºi formarea a douã
alcadiene
legãturi σ (câte una la fiecare atom de carbon) prin fixarea celor douã
fragmente ale reactantului (X2 sau HX).
acetilenã (obþinutã din carbid) De exemplu, adiþia bromului la alchene ºi alchine constituie o reacþie
de identificare (test de nesaturare) deoarece în prezenþa hidrocarburii
nesaturate, soluþia de apã de brom galben-brunã se decoloreazã.
Adiþia bromului la propenã duce la formarea unui compus dibromurat:
CH2 = CH – CH3 + Br2 → CH2 – CH – CH3
Br Br
apã de brom 1,2 - dibromopropan
(soluþie galben-brunã)
Adiþia bromului la acetilenã are loc cu formarea intermediarã a
? Scrie formulele celor
1,2-dibromoetenei, iar în cele din urmã a compusului tetrabromurat:
+Br +Br
doi stereoizomeri cis [i HC ≡ CH →
2
BrCH = CHBr → 2
Br2CH – CHBr2
trans 1,2 - dibromoetenã. 1,2 - dibromoetenã 1,1,2,2 - tetrabromoetan
(cis, trans)
36
Adiþia hidracizilor
La alchenele substituite simetric, adiþia hidracizilor nu este orientatã:
Clorura de etil se utilizeazã ca CH2 = CH2 + HCl → CH3 – CH2 – Cl
anestezic sub denumirea de cloroetan (clorurã de etil)
kelen. La alchenele substituite asimetric, adiþia hidracizilor are loc orientat,
respectându-se regula lui Markovnikov; de exemplu, adiþia acidului
Regula lui Markovnikov: bromhidric la propenã are loc cu fixarea bromului de atomul de carbon
Când o moleculã HX se adiþio- mai sãrac în hidrogen:
neazã la o alchenã substituitã CH2 = CH – CH3 + HBr → CH3 – CH – CH3
asimetric, X se leagã la atomul
de carbon al legãturii duble Br
care are un numãr mai mic de 2-bromopropan
atomi de hidrogen.
În prezenþa peroxizilor (ex.: Na2O2) adiþia HBr la alchenele cu dublã
legãturã marginalã are loc invers regulii lui Markovnikov:
Dintre hidracizi, numai HBr Na O (peroxizi)
se poate adiþiona în prezenþa CH2 = CH – CH3 + HBr →
2 2
CH2 – CH2 – CH3
peroxizilor. Br
Adiþia HBr la acetilenã are loc în douã etape:
HC ≡ CH + HBr → H2C = CHBr
bromoetenã (bromurã de vinil)
H2C = CHBr + HBr → H3C – CHBr2
1,1-dibromoetan
1. Pe baza cunoºtinþelor dobândite în legãturã cu reacþiile de halogenare
ale hidrocarburilor (în clasa a X-a ºi a XI-a) completeazã ecuaþiile reacþi-
ilor chimice, precizând denumirile compuºilor halogenaþi rezultaþi.
a. CH2 = CH – CH3 + Cl2 → A
500°C
b. CH2 = CH – CH3 + Cl2 → D
HgCl2/C +HCl
c. HC ≡ CH + HCl → E → G
t°
d. FeBr3 L
+ Br2 → e. + 3Cl2 → M
CH3 hν , FeCl3 N + N′
f. + Cl2
+Cl +Cl
hν P →
2
R →
2
S
hν hν
Obiecte din material plastic 2. Indicã utilizãrile practice ale substanþelor notate cu literele E ºi M.
ob]inute prin polimerizarea
clorurii de vinil, etenei [.a.
3. Calculeazã volumul solu]iei 3 M HCl utilizat pentru ob]inerea com-
pusului E de le exerci]iul 1.c [tiind c\ s-au folosit 268,8 m3 acetilen\ (c.n.).
*4. La bromurarea a 940 kg fenol se ob]ine un amestec cu masa de
1 508,8 kg format din o-bromofenol, p-bromofenol [i fenol nereac]ionat.
Calculeaz\:
a. randamentul de transformare a fenolului;
b. masa de fenol ce se poate recupera cu un randament de 86,3% la
sfâr[itul reac]iei.
37
{tiai c\ ... COMPU{I HALOGENA}I.

… în anul 1956 a fost obþinut Rol fiziologic. Ac]iune poluant\.
un anestezic cu toxicitate redusã Freoni — distrugerea stratului de ozon
numit halothan — lichid inco-
lor cu miros plãcut, a cãrei for- Compuºii halogenaþi, în general sunt toxici ºi cancerigeni. Unii
mulã structuralã este: compuºi halogenaþi ai metanului ºi etanului au acþiune narcoticã, fiind uti-
lizaþi ca anestezice (CHCl3, CCl4, Cl2HC-CH2Cl, C2H5Cl º.a.).
F3C − CHClBr
Compuºii halogenaþi au acþiune poluantã atât asupra organismelor
Indicã denumirea IUPAC (sunt utilizaþi ca insecticide) cât ºi asupra mediului (apã, sol, aer).
a halothanului! Freonii — derivaþi fluorocloruraþi ai metanului, sunt compuºi organici
cu aplicaþii practice deosebite, dar în acelaºi timp extrem de poluanþi pen-
tru atmosferã.
CFxCl4-x lichid rãcitor pentru aparate
freoni de aer condiþionat
agenþi frigorifici
solvenþi pentru spray-uri

Freonul este utilizat ca
solvent sub presiune în tuburile CF2Cl2 — difluorodiclorometan (freon) este cel mai important ºi
spray-urilor.
frecvent utilizat dintre reprezentanþii derivaþilor fluorocloruraþi ai meta-
nului. Freonul (CF2Cl2) este gaz în condiþii normale (p.f. = −30°C). Astfel
este uºor lichefiabil sub presiune, dar se evaporã rapid când presiunea
{tiai c\ ... este îndepãrtatã. Din acest motiv se utilizeazã ca solvent în spray-uri,
… D.D.T.-ul (p,p′-diclorodife- aerosoli, este frecvent utilizat în instalaþiile frigorifice. În acelaºi timp,
niltricloroetanul) a fost obþinut este un bun solvent deoarece este inert, stabil ºi neinflamabil.
prima datã de Ziedler (1873), Din cauza iner]iei chimice a freonilor, aceºtia rãmân în atmosferã timp
dar proprietãþile sale de insecti- îndelungat, putând sã ajungã la altitudini mari ºi sã atace stratul protector
cid sunt descoperite de P. Müler de ozon.
(1939) pentru care acesta pri- În ultima vreme, consumul de freoni s-a redus semnificativ; la nivel
meºte premiul Nobel. mondial se preconizeazã înlocuirea totalã a acestor compuºi, din cauza
… D.D.T. se foloseºte ca efectului extrem de periculos pe care îl au asupra distrugerii stratului de
insecticid de contact ºi la com- ozon al atmosferei.
baterea malariei; în agriculturã
Stratul de ozon din atmosferã protejeazã biosfera împotriva radiaþiilor
este interzis din cauza persis-
tenþei sale în sol ºi apã.
ultraviolete, pe care le absoarbe. Datele statistice (la nivel mondial) indicã
… D.D.T. a fost utilizat în tim- faptul cã diminuarea cu 10 % a cantitãþii totale de ozon ar conduce la
pul celui de-Al Doilea Rãzboi creºterea cu 20 % a radiaþiilor ultraviolete, cu consecinþe biologice foarte
Mondial pentru distrugerea grave (cancer de piele, cataractã, disfuncþii ale sistemelor de reglare a
paraziþilor (pãduchilor) ºi a þân- proceselor fiziologice). S-a observat apariþia unor „gãuri de ozon”, motiv
þarilor care au r\spândit malaria. pentru care multe organisme ecologiste au solicitat reducerea ºi înlo-
cuirea cât mai urgent cu putinþã a derivaþilor fluorocloruraþi ai metanului.
Cl
Cl3C – HC
Cl
Importan]a deriva]ilor halogena]i
p,p′-diclorodifeniltricloroetan Datoritã reactivitãþii lor, compuºii halogenaþi sunt intermediari impor-

(D.D.T.) tanþi în multe sinteze organice, în urma cãrora se obþin diverse clase de
38
solvenþi compuºi organici: alcooli, amine, eteri, compuºi carbonilici, compuºi car-
boxilici, nitrili, esteri º.a.
Totodatã, compuºii halogenaþi au multiple utilizãri. În tabelul 2.2 sunt
Compuºi
halogenaþi {insecticide
erbicide
anestezice
prezentate utilizãri ale compuºilor halogenaþi frecvent întâlniþi (despre
importanþa practicã a freonilor s-a fãcut referire în pagina anterioarã).
mase plastice Tabelul 2.2. Utiliz\ri ale compu[ilor halogena]i
Compuºi halogenaþi
Utilizãri
(denumire, formula de structurã)
Cu excepþia clorometanului (CH3Cl) gaz (c.n.), ceilalþi compuºi cloruraþi ai

Compuºi cloruraþi ai CH4 metanului sunt lichizi (c.n.).
CH3Cl clorometan Clorometanul este utilizat ca agent frigorific ºi agent de metilare. Ceilalþi
CH2Cl2 diclorometan compu[i clorura]i sunt buni solvenþi pentru grãsimi, uleiuri, cearã, nemetale
CHCl3 triclorometan (cloroform) (sulf, fosfor, iod, brom); sunt utilizaþi ca agenþi de degresare ºi curãþire. Au acþi-
CCl4 tetraclorometan (tetraclo- une narcoticã (CHCl3 — primul anestezic utilizat). CCl4 se utilizeazã ca aneste-
rurã de carbon) zic în medicina veterinarã, ca lichid de umplere a extinctoarelor la stingerea
incendiilor (este toxic în cazul inhal\rii).
Compuºii halogenaþi ai etanului sunt, în general, folosiþi ca solvenþi ºi narcotici.
Kelenul, folosit pentru anestezia generalã, prezintã toxicitate mare; în can-
Compuºi halogenaþi ai C2H6 titãþi mai mici se utilizeazã în anestezii locale, prin pulverizare pe piele (în spe-
CH3 – CH2 – Cl cloroetan (kelen) cial în stomatologie). Se evaporã rapid, fiind uºor volatil (p.f. = 12oC). În sinteza
BrCH2 – CH2Br 1,2-dibromoetan organicã se utilizeazã ca agent de etilare.
BrClCH – CF3 2-bromo-2-cloro- 1,2-dibromoetanul este folosit ca aditiv pentru petrol în sinteza organicã; acest adi-
1,1,1-trifluoroetan (halothan). tiv transformã plumbul din tetraetil plumb (C2H5)4Pb, în bromurã de plumb, uºor
volatilã, care se îndepãrteazã prin gazele de eºapament ºi astfel se previne depu-
nerea particulelor de plumb ºi oxid de plumb (care încetinesc arderea benzinei).
Clorura de vinil este utilizatã pentru obþinerea maselor plastice de tip PVC. În
Compuºi halogenaþi ai C2H4 funcþie de aditivii utilizaþi se obþine PVC rigid — folosit pentru instalaþii sani-
H2C = CH – Cl cloroetenã (clo- tare, izolatori electrici, piese pentru industria constructoare de maºini, butelii,
rur\ de vinil) þevi, conducte, obiecte de uz casnic ºi PVC flexibil — folosit pentru piele sin-
Cl2C = CHCl tricloroetenã teticã (îmbrãcãminte, încãlþãminte), izolatori electrici, obiecte de uz casnic
F2C = CF2 tetrafluoroetenã (covoare, linoleum, discuri º.a.).
(perfluoroetenã) Tricloroetena este solvent pentru o gamã diversã de substanþe (grãsimi, colo-
ranþi, uleiuri, cearã º.a.) ºi se foloseºte ca agent de curãþire chimicã.
Tetrafluoroetena este un gaz care prin polimerizare formeazã –(F2C − CF2)–n,
polimer folosit la obþinerea teflonului — compus cu rezistenþã ºi stabilitate
chimicã ºi termicã ridicatã; teflonul se utilizeazã la confecþionarea vaselor de
gãtit, a unor vase de laborator º.a.
Una dintre întrebuinþãrile importante ale compuºilor halogenaþi este utilizarea

lor ca insecticide ºi erbicide; acestea distrug selectiv paraziþii ºi buruienile.
Bromoetena se foloseºte ca rodenticid (substanþã toxicã folositã pentru dis-
trugerea rozãtoarelor) ºi agent fungicid.
Alþi compuºi halogenaþi
Hexaclorociclohexanul reprezintã un amestec de cinci stereoizomeri; dintre
CH2 = CH – Br bromoeten\
aceºtia, izomerul γ are activitatea insecticidã cea mai ridicatã ºi se aflã în procent
C6H6Cl6 hexaclorociclohexan.
de 13 % în amestecul rezultat prin adiþia Cl2 la benzen. Acest izomer, cunoscut
sub numele de gamexan (lindan) este volatil, astfel încât nu rãmâne depus pe
legumele ºi fructele tratate, spre deosebire de DDT, care persistã timp îndelun-
gat.
39
C–H
REAC}II DE NITRARE
Reacþia de nitrare reprezintã procesul chimic prin intermediul cãruia se
C – NO2 introduc în molecula unui compus organic una sau mai multe grupe nitro,
Trinitrotoluenul (trotil) este o –NO2 (prin substituirea atomului de hidrogen legat de un atom de carbon).
substanþã solidã, utilizatã ca
Reacþia de nitrare se aplicã atât sistemelor alifatice cât ºi celor aro-
exploziv în scopuri militare sau
paºnice. Aprins în aer, arde
matice; se practicã frecvent, datoritã utilizãrilor compuºilor rezultaþi, în
liniºtit cu mult fum; amorsat în special pentru sistemele aromatice (hidrocarburi ºi derivaþi ai acestora).
ºoc termic explodeazã violent.
Explozia TNT-ului reprezintã o Aminte[te-]i!
ardere bruscã a carbonului ºi În clasa a X-a ai studiat reacþia de nitrare a hidrocarburilor aromatice.
hidrogenului conþinut, pe sea-
ma oxigenului din grupa nitro. Activitatea individual\ 6
1. Completeazã ecuaþiile reacþiilor chimice precizate mai jos:
NO2
H SO H SO
a. + ? →
2 4
+ HONO2 →
2 4
? + H2O
–H2O –H2O
nitrobenzen 1,3-dinitrobenzen
CH3 CH3 CH3
NO2
H SO HONO2/H2SO4 HONO2
b. 2 + 2HONO2 →
2 4
+ → ? → T.N.T.
–H2O –H2O H2SO4
NO2
2. Utilizând cunoºtinþele anterioare indicã utilizãrile nitrobenzenului.
Explozie produs\ de TNT

Importanþã practicã prezintã ºi nitrarea unor derivaþi ai hidrocar-
{tiai c\ ...
burilor aromatice. În cele ce urmeazã se va studia nitrarea fenolului ºi
… fenolul a fost descoperit în *nitrarea acidului benzoic.
1834, fiind izolat din gudronul
de cãrbune; a fost numit acid Nitrarea fenolului
carbolic, nume încã utilizat une-
ori pentru fenolul lichid ce con- Fenolul este cel mai important compus hidroxilic aromatic. Denu-
þine 5 % apã. Începând cu anul mirea de fenoli atribuitã compuºilor hidroxilici cu grupa –OH legatã de
1841 se numeºte fenol. nucleul aromatic, s-a pãstrat prin tradiþie; ca ºi radicalul fenil (C6H5–), fen
… unii derivaþi ai fenolului îi
provine din limba greacã (la phenain = a lumina), cuvânt care aminteºte
utilizezi ca arome: vanilina,
eugenolul, timolul. descoperirea benzenului în gazul de iluminat.
Reacþia de nitrare a fenolului are loc cu formarea unor compuºi dife-
Eugenolul este constituent riþi, în funcþie de condiþiile de reacþie:
principal al uleiului de cuiºoare, Cu acid azotic diluat, la temperatura camerei, se formeazã amestec
prezent în scorþiºoarã. de orto- ºi para-nitrofenol
Timolul se gãseºte în uleiul de OH HO OH
cimbru. Denumirea ºtiinþificã a NO2
timolului este 3-metil-6-izopro- 2 + 2HONO2 → + + 2HOH
pilfenol.
• Reprezintã formula structu- NO2
ralã a timolului!
orto-nitrofenol para-nitrofenol
40
Cu acid azotic mai concentrat se formeazã 2,4–dinitrofenol ºi

Grupa hidroxil este substi-
2,4,6–trinitrofenol.
tuent de ordinul I ºi orienteazã
noul substituent în poziþiile orto OH HO HO
ºi para. NO2 O2N NO2
+ 2HONO2 → + HONO2 →
–2H2O –H2O
NO2 NO2
Grupa hidroxil activeazã nu-
cleul aromatic, reacþiile de sub- 2,4-dinitrofenol 2,4,6,-trinitrofenol
stitu]ie având loc la fenol mai (acid picric)
uºor decât la benzen.
Acidul picric este o substanþã solidã de culoare galbenã, utilizat la
Acidul picric este un acid
organic tare în comparaþie cu
ob]inerea unor coloran]i, a unor explozivi ºi `n chimia analitic\.
alþi acizi organici.
Nitrarea fenolului
Într-o eprubetã se introduc aprox. 1 g fenol cu câteva picãturi de apã,
pânã la formarea unui lichid uleios, omogen.
În altã eprubetã se amestecã 3mL HNO3 conc. cu 3 mL apã (rãcind
sub jet de apã).
Acidul azotic diluat (1:1) se toarnã foarte încet, , în picãturi, în fenol,
agitând ºi rãcind eprubeta. Reacþia este violentã.
Produsul obþinut se toarnã într-un volum de apã de trei ori mai mare,
se agitã, se lasã sã se decanteze ºi se trece uleiul care se separã într-o
eprubetã cu apã (cu pipeta), pentru a doua spãlare.
Amestecul se introduce într-o eprubetã mai largã, prevãzutã cu un tub
recurbat (fig. al\turat\).
Instala]ie pentru distilarea Eprubeta se fixeazã într-un stativ, se adaugã aprox. 3 mL apã ºi o
nitrofenolului bucãþicã de piatrã ponce.
Amestecul se încãlzeºte cu atenþie la flacãra unui bec de gaz; în epru-
beta de colectare va distila un lichid tulbure, cu miros de migdale
amare (ortonitrofenolul), ce se separã la rãcire sub forma unor
cristale aciculare galbene ºi uºor fuzibile.
Grupa carboxil este substi-
tuent de ordinul II ºi orienteazã
noul substituent în poziþia meta.
*Nitrarea acidului benzoic
Grupa carboxil dezactiveazã
nucleul aromatic, reacþiile de Nitrarea acidului benzoic are loc cu formarea acidului meta-nitroben-
substituþie având loc mai greu zoic; reacþia are loc în condiþii mai energice decât în cazul benzenului.
decât la benzen. COOH COOH
H SO
α α + HONO2 →
2 4
+ H2O
β β NO2
β β acid benzoic acid meta-nitrobenzoic
α α
Poziþiile α ale naftalinei sunt Importan]a reac]iei de nitrare
mai reactive decât β; la nitrarea
directã se formeazã numai de-
rivaþi în poziþii α. Reacþia de nitrare prezintã aplicaþii deosebite în special pentru
compuºii rezultaþi prin nitrarea sistemelor aromatice. Astfel, nitroben-
41
zenul, un lichid uleios, galben-deschis, se utilizeazã ca intermediar în indus-

tria medicamentelor ºi a coloranþilor, în industria parfumurilor, datoritã
mirosului specific de migdale amare, pentru sinteza anilinei (aminã aroma-
tic\). Polinitroderiva]ii aromatici se utilizeazã, datoritã conþinutului mare de
oxigen, ca explozivi atât în scopuri militare cât ºi în scopuri paºnice.
1. Prin nitrarea succesivã a benzenului se obþine meta-dinitrobenzen.
Dacã se introduc în reacþie 0,5 moli benzen ºi 1,4 moli HNO3 ºi s-au
obþinut 0,4 moli metadinitrobenzen, calculeazã: a. randamentul reacþiei;
b. procentul molar de benzen reac]ionat.
Coloran]i
*2. La nitrarea fenolului se separ\ un amestec de mono- [i trinitrofenol
cu un con]inut `n azot de 17,25%. Calculeaz\ raportul molar mononitro-
fenol: trinitrofenol.
*3. La nitrarea acidului benzoic rezult\ un amestec cu masa de 1029 g
format din acid m-nitrobenzoic [i m, m’-dinitrobenzoic. Randamentul de
transformare al acidului benzoic `n acid m-nitrobenzoic este 90%.
R – SO3H Calculeaz\: a. masa de acid m, m’-dinitrobenzoic; b. num\rul de moli de
acid sulfonic alifatic acid azotic consumat.
Ar – SO3H
acid sulfonic aromatic *REAC}II DE SULFONARE
Reacþia de sulfonare reprezintã procesul chimic prin intermediul
Acizii sulfonici sunt derivaþi cãruia se introduc în molecula unui compus organic una sau mai multe
organici ai acidului sulfuric; ei grupe sulfonice (–SO3H).
derivã, formal, prin înlocuirea
grupei – OH din HO – SO3H (aci- Sulfonarea se realizeazã, în general, prin acþiunea acidului sulfuric
dul sulfuric) cu un radical oleum, ce conþine 5–20% SO3 liber, asupra hidrocarburilor sau a derivaþilor
organic.
acestora. Compuºii organici cu grupe sulfonice se numesc acizi sulfonici.
Acizii sulfonici sunt acizi tari Aminte[te-]i!

comparativ cu ceilalþi acizi
organici. În clasa a X-a ai studiat reacþia de sulfonare, la proprietãþile chimice
Acizii sulfonici prezintã pro- ale arenelor.
prietãþile caracteristice acizilor
minerali: *Activitatea individual\ 8
ionizarea în soluþii apoase
reacþii cu metale, oxizi meta- 1. Completeazã ecuaþiile reac]iilor chimice:
lici, baze
SO3H CH3
reacþii cu sãruri ale acizilor
mai slabi
Acidul benzensulfonic, fiind
a. + e → + H2O b. + e → G + G′
–H2O
un acid tare, este puternic ioni-
zat în soluþii apoase: acid benzensulfonic
t1 A
C6H5 – SO3H + H2O →
– +
C6H5SO 3 + H 3O
c. +e t1 < t2
anion –H2O t
benzensulfonat 2 D
42
Aminte[te-]i! 2. Utilizând cunoºtinþele dobândite în anii anteriori, scrie ecuaþiile reac-

þiilor chimice ale acidului benzensulfonic cu: a. Zn; b. NaOH;
În clasa a X-a ai studiat noþi- c. Na2CO3; d. CH3COOK.
uni referitoare la detergenþi. 3. Utilizând cunoºtinþele dobândite în clasa a X-a, indic\ câteva aplicaþii
Clasificând detergenþii (anio- practice ale acizilor sulfonici ai sistemelor aromatice.
nici, cationici, neionici) ai aflat
c\ din categoria sãrurilor uti-
lizate pentru obþinerea deter- *Sulfonarea anilinei
genþilor anionici fac parte:
– +
Anilina (fenilamina) este cea mai importantã aminã aromaticã primarã.
R – SO 3Na Prin tratarea anilinei cu acidul sulfuric, are loc într-o primã etapã, o reacþie
alchilsulfonaþi de sodiu, de neutralizare (reacþie exotermã, ca orice neutralizare acid-bazã) cu for-
cu 12–18 atomi de carbon marea sulfatului de anilinã. Prin încãlzirea sulfatului de anilinã, timp mai
îndelungat (2–4 ore) se obþine acidul sulfanilic (acid p-aminobenzen sul-
R
–
SO 3Na
+ fonic). Intermediar, în aceastã reacþie, se formeazã acidul fenilsulfamic
care, la 100°C, trece în amestecul de acizi orto ºi para–aminobenzensul-
alchilbenzensulfonaþi fonici; la timp îndelungat de încãlzire se obþine compusul cel mai stabil
de sodiu, cu 14–18 atomi din punct de vedere termodinamic — acidul sulfanilic:
de carbon. + –
NH2 NH3]HSO4 NH – SO3H NH2
t° transpozi]ie
+ H2SO4 → + H2SO4 → →
–H2O t°
anilinã sulfat acid de acid SO3H
fenilamoniu fenilsulfamic
(sulfat de anilinã) acid
p-aminobenzensulfonic
Detergen]i (acid sulfanilic)
Detergenþii anionici, spre Acidul sulfanilic este un intermediar important, utilizat în industria
deosebire de sãpunuri, formea- coloranþilor.
zã sãruri de calciu, magneziu
solubile în apã ºi astfel, pot fi
folosiþi ºi în apele dure sau în
Importan]a reac]iei de sulfonare
soluþii acide; se utilizeazã în
spãlãtorii, la spãlarea manualã a Produºii reacþiilor de sulfonare au aplicaþii importante, atât pentru fap-
vaselor, având proprietãþi de tul cã sunt intermediari în alte sinteze organice, cât ºi pentru utilizãrile
curãþare excelente ºi o bunã ca- practice ale compuºilor rezultaþi. Astfel, acizii sulfonici se utilizeazã pentru:
pacitate de spumare. Din pãca- obþinerea fenolilor/naftolilor
te, detergenþii anionici nu sunt industria coloranþilor
biodegradabili, afectând flora ºi obþinerea detergenþilor
fauna apelor în care ajung.
1. Indicã denumirile ºtiinþifice ale sãrurilor precizate, utilizate ca detergenþi:
– +
a. CH3 –(CH2)–10 CH2 – SO3 Na
– +
b. CH3 – (CH2) SO 3Na
9
43
2. Calculeazã numãrul atomilor de carbon din detergentul anionic de tip alchilsulfonat de sodiu ce
conþine 10,66%S.
3. Prin sulfonarea benzenului se obþine, în anumite condiþii, un amestec organic ce conþine acid ben-
zensulfonic : acid metabenzendisulfonic : benzen nereacþionat în raportul molar 8 : 1 : 1. Calculeazã:
a. Conversia utilã, conversia totalã ºi randamentul. b. Masa de H2SO4 100% necesarã pentru a obþine
1502 kg amestec de acizi sulfonici, ºtiind cã concentraþia acidului sulfuric rezidual nu trebuie sã scadã sub 70%.
4. Pentru obþinerea acidului sulfanilic se utilizeazã 10 mL anilinã (ρ = 0,9 g/cm3) ºi soluþie de acid sul-
furic 98% în exces. Calculeazã: a. masa de acid sulfanilic obþinutã, ºtiind cã în urma operaþiilor de filtrare,
spãlare ºi purificare se pierd 20% din substanþa obþinutã; b. masa soluþiei de acid sulfuric necesarã, dacã
se foloseºte un exces de 10% faþã de cantitatea necesarã teoretic\;
5. Se obþine fenol pornind de la benzen, utilizând metoda topirii alcaline, prin urmãtoarea succesiune de
reacþii:
SO3H SO3Na
sulfonare neutralizare topire alcalin\

+ H2SO4 →
–H O
+ NaOH →
–H O
+ 2NaOH →
–Na SO
2 2 2 3
acid benzensulfonic benzensulfonat

de sodiu
O–Na+ OH
topire alcalin\ acidulare

→
–Na SO
+ HCl →
–NaCl
2 3
fenoxid de sodiu fenol

a. Calculeazã masa de fenol obþinutã din 5 tone de benzen de puritate 78%, considerând randamentul
fiecãrei transformãri de 80%; b. Calculeazã masa de fenol obþinutã din cele 5 t benzen 78%, considerând
cã randamentul global al transformãrii este 80%. Comparã rezultatele. c. Metoda topirii alcaline este una
din cele mai vechi metode de obþinere a fenolilor; în prezent, metoda se aplicã în special pentru obþi-
nerea naftolilor. Scrie succesiunea ecuaþiilor pentru obþinerea α-naftolului pornind de la naftalinã.
REAC}II DE ALCHILARE
Reacþia de alchilare reprezintã procesul chimic prin care se introduc

în molecula unui compus organic unul sau mai mulþi radicali alchil, R
(prin substituirea atomilor de H din hidrocarburi sau derivaþi ai acestora).
Alchilarea se realizeazã, în principal, prin urmãtoarele cãi:
Substituirea unui atom de hidrogen de la un atom de carbon din nucleul

Substituirea unui atom de
aromatic — alchilarea Friedel-Crafts, ce reprezintã procesul de alchilare
hidrogen de la alt atom decât
a arenelor cu halogenuri de alchil sau alchene, în prezenþa AlCl3.
cel de carbon, de la azot sau
de la oxigen, precum: alchi- R
larea aminelor sau a compu-
AlCl
ºilor hidroxilici. + R – Cl →
3
+ HCl
44
Friedel ºi Crafts au descope- Aminte[te-]i!

rit în 1877, proprietatea clorurii
de aluminiu de a cataliza reacþia În clasa a X-a, la studiul arenelor ai aflat despre alchilarea Friedel
benzenului (sau a altor arene) Crafts — procesul chimic prin care atomi de hidrogen din moleculele
cu derivaþi halogenaþi. arenelor se substituie cu radicali alchil.
În industrie, se folosesc în lo-
cul derivaþilor halogenaþi al- 1. Completeazã ecuaþiile reacþiilor chimice:
chene în prezenþa AlCl3 ºi a CH3
urmelor de apã; de fapt, are loc
tot o reacþie de alchilare, în pre- AlCl
zenþa compusului halogenat, a. + A →
3
+ HCl
care se formeazã în mediul de toluen
reacþie:
AlCl3 + 3HOH → Al(OH)3 + 3HCl AlCl3
b. + CH3 – CH2 – Cl → D + HCl
CH2 = CH2 + HCl →H3C – CH2 – Cl
AlCl3 /H2O
c. + CH2 = CH2 → D
Polistirenul –(CH2 – CH)–n
C6H5 AlCl
d. 2 + E →
3
CH2 – CH2 + 2HCl
este un polimer utilizat pen-
tru confecþionarea ambalajelor *2. Prin dehidrogenarea compusului D (reacþie de eliminare) se obþine
fragile, izolator pentru pereþi, stirenul, compus cu importanþã deosebitã, utilizat pentru obþinerea poli-
rezervoare, izolator termic º.a. stirenului ºi a cauciucului sintetic. Scrie ecuaþia reacþiei de dehidrogenare.
Alchilarea benzenului cu propen\
Alchilarea benzenului cu propenã reprezintã un proces chimic princi-

pal al industriei chimice organice, deoarece produsul rezultat — izo-
propilbenzenul, numit uzual cumen, este un intermediar important pen-
tru obþinerea altor compuºi organici.
Polistirenul expandat se utilizeaz\ H3C – CH– CH3
pentru izolarea pere]ilor
AlCl
+ CH2 =CH – CH3 →
3
(H2O)
Cumen izopropilbenzen
(cumen)
fenol acetonã cauciuc Catalizatorul, AlCl3, formeazã cu urmele de apã HCl necesar pentru
sintetic obþinerea compusului halogenat:
AlCl3 + 3H2O → Al(OH)3 + 3HCl
CH2 = CH – CH3 + HCl → CH3 – CH – CH3
La alchilarea benzenului cu H3C – CH– CH3
Cl
propenã se utilizeazã frecvent Cl
H2SO4 drept catalizator, în locul AlCl3
AlCl3. + CH3 – CH – CH3 →
–HCl
45
coloranþi Cumenul este folosit în industria chimicã pentru a obþine:

fenol
erbicide fenoplaste acetonã (propanonã, dimetilcetonã)
cauciuc sintetic
Fenol
*Fenolul ºi acetona se obþin din cumen în urma unui proces de oxi-
medicamente antiseptic
dare a izopropilbenzenului — autooxidare:
O – OH
fibre sintetice H3C – CH– CH3 H3C – C – CH3 OH
(relon)
H2SO4
+ O2 t°, presiune
→ → + CH3 – C – CH3
=
O
izopropilbenzen hidroperoxid fenol acetonã
Acetona de cumen
Cauciucul sintetic se obþine utilizând produsul de dehidrogenare al
solvent sticlã produse izopropilbenzenului.
plexi farmaceutice H3C – CH– CH3 H3C – C = CH2
t°, presiune
→ + H2
eliminare
H2C = CH – CH = CH2
izopropilbenzen α-metilstiren
butadiena α-metilstirenul constituie un monomer important, alãturi de butadienã,
în obþinerea cauciucului Carom 1500.
Fenolii proveniþi de la toluen 1. Completeazã ecuaþiile reacþiilor:

sunt cunoscuþi sub numele de CH3
crezoli.
OH OH OH
CH3 a. AlCl3
+ 2CH3Cl → A + A′ + 2HCl
OH
CH3 AlCl
CH3 b. + 2CH3Cl →
3
D + D′ + 2HCl
o-crezol m-crezol p-crezol
CH2Cl
AlCl
c. + →
3
E + HCl
d. 2 + Cl – CH2 – Cl → E + HCl

2. În procesul de alchilare a benzenului cu etenã, se obþine un amestec
ce conþine benzen nereac]ionat, etil-, dietil- [i trietilbenzen în raportul
molar benzen : etilbenzen : dietilbenzen : trietilbenzen egal cu 6:4:1:1.
Calculeazã: a. raportul molar benzen: etenã la începutul reacþiei; b. con-
versia utilã, conversia totalã ºi randamentul; c. masa (kg) de etilbenzen
care se obþine, în condiþiile date, din 1560 kg benzen.
46
*Alchilarea aminelor (Alchilare Hofmann)

N H
H H Atât amoniacul cât ºi aminele au un dublet de electroni neparticipant
amoniac la azot ºi pot lega coordinativ radicali hidrocarbonaþi proveniþi din com-
puºi halogenaþi, sulfaþi de alchil, alcooli º.a.
În prima etapã se formeazã o halogenurã de alchilamoniu (sare ioni-
zatã) prin coordinarea radicalului hidrocarbonat.
R – NH2 aminã primarã + –
NH3 + CH3 – CH2 – I → CH3 – CH2 – NH3]I
R – NH – R′ aminã secundarã
iodur\ de etilamoniu
R – N – R″ aminã terþiarã Sarea de amoniu rezultatã formeazã în exces de amoniac amina corespun-
zãtoare:
R′ + –
+
–
+ –
CH3 – CH2 – NH3]I + NH3 → CH3 – CH2 – NH2 + NH4I
R4N ]X sare cuaternarã etilaminã
de amoniu În continuare, amina poate lega, prin intermediul dubletului de elec-
troni, alþi radicali hidrocarbonaþi.
+
–
CH3 – CH2 – NH2 + CH3 – CH2I → (CH3 – CH2)2N H2]I
A +B→A B
iodurã de dietilamoniu
legãturã coordinativã
Sarea de amoniu formeazã, în exces de amoniac, amina corespunzãtoare:
+ +
– –
(CH3 – CH2)2N H2]I + NH3 → (CH3 – CH2)2NH + N H4I
dietilamina
Prin aceleaºi transformãri amina secundarã se transformã în aminã
Amoniacul se poate alchila ºi terþiarã:
prin reacþia cu compuºi dihalo-
genaþi, rezultând diamine: +
–
(CH3 – CH2)2NH + CH3 – CH2I→ (CH3 – CH2)3N H]I
CH2 – CH2 + 4NH3 → CH2 – CH2 iodurã de trietilamoniu
+ +
– –
Br Br NH2 NH2 (CH3 – CH2)3N H]I + NH3 → (CH3 – CH2)3N + N H4I
+ 2NH4Br trietilamina
În cele din urmã, în exces de compus halogenat, amina terþiarã se
transformã în sare cuaternarã de amoniu prin coordinarea radicalului
hidrocarbonat.
+
–
(CH3 – CH2)3N + CH3 – CH2I → (CH3 – CH2)4N ]I
iodurã de tetraetilamoniu
În procesul de alchilare a amoniacului ºi aminelor cu derivaþi haloge-
naþi se obþine un amestec de amine primare, secundare, terþiare ºi sãruri
cuaternare de amoniu.
Ca agent de alchilare, în locul compuºilor halogenaþi se pot utiliza sulfaþi
de alchil, neutri sau acizi; astfel N, N-dimetilanilina (utilizatã pentru obþi-
nerea coloranþilor) se obþine prin alchilarea anilinei cu sulfat acid de metil.
NH2 N(CH3)2
August Wilhelm von Hofmann
(1818–1892) este renumit pentru
activitatea legatã de compuºii cu + 2CH3 – OSO3H → + 2H2SO4
azot, în special pentru studiul
coloranþilor. N, N–dimetilanilina
47
~ntrucât prin alchilarea direct\ Activitatea individual\ 12

a amoniacului se ob]ine un ames-
tec de amine primare, secunda- Prin alchilarea amoniacului cu deriva]i halogena]i se ob]ine un amestec
re, ter]iare [i s\ruri cuaternare de amine primare, secundare, ter]iare [i s\ruri cuaternare de amoniu.
de amoniu, valoarea preparativ\ Precizeaz\ care este produsul majoritar ce se formeaz\ prin alchilarea
a metodei este limitat\. amoniacului cu bromometan, dac\:
a. amoniacul este `n exces;
b. compusul halogenat este `n exces.
CH2 – CH2 *Alchil\ri cu oxid de eten\

O
Oxidul de etenã (etilenoxid, Produºii unor reacþii de alchilare cu oxid de etenã prezintã interes practic
epoxietan) este cel mai simplu eter în industria detergenþilor, întrucât ace[tia au proprietãþi tensioactive.
ciclic; el este un gaz (p.f. 12°C) Oxidul de etenã prezintã reactivitate chimicã mare datoritã ciclului de
inflamabil ºi exploziv, solubil în trei atomi, puternic tensionat; datoritã stabilitãþii reduse participã uºor la
apã ºi solvenþi organici.
reacþiile chimice prin care se deschide ciclul.
Oxidul de etenã este folosit ca agent de alchilare al unor substanþe ce
prezintã grupe – O –H, > N– H º.a.). În reacþiile în care participã oxidul
CH2 – CH2 de etenã, se desface ciclul ºi se introduc grupe etoxi, – CH2 – CH2 – O –
O
într-o altã moleculã; astfel de reacþii se numesc reacþii de etoxilare, sau
⇓ etoxilãri ºi în situaþia introducerii mai multor grupe au loc polietoxilãri.
– CH2 – CH2 – O –
etoxi Alchilarea alcoolilor decurge cu formarea unui hidroxi-eter sau
hidroxi-polieter.
–(CH2 – CH2 – O)–n R – CH2 – O – H + CH2 – CH2 → R – CH2 – O – CH2 – CH2 – O – H
polietoxi O hidroxi-eter
R– CH2 – O – H + nCH2 – CH2 → R – CH2 – O –(CH2 – CH2 – O)n– H
–C–O–C– O hidroxi-polieter
Alchilarea amoniacului duce la formarea unor produºi de alchilare
legãturã etericã
ce diferã prin raportul molar amoniac: oxid de etenã
NH3 + CH2 – CH2 → NH2 – CH2 – CH2 – OH
O etanolaminã
NH3 + 2CH2 – CH2 → NH(CH2 – CH2 – OH)2
O dietanolaminã
NH3 + 3CH2 – CH2 → N(CH2 – CH2 – OH)3
O trietanolaminã
Alchilarea aminelor primare are loc cu formarea unor produºi mono-
ºi dialchilaþi; de exemplu, la alchilarea anilinei cu oxid de etenã se formeazã:
α β
NH2 NH – CH2 – CH2 – OH
+ CH2 – CH2 →

Detergenþii ionici au fost înlocuiþi O
treptat cu detergenþi neionici care N-β-hidroxietilanilina
au putere de spãlare mai mare ºi
totodatã sunt biodegradabili.
48
NH2 N(CH2 – CH2 – OH)2
+ 2CH2 – CH2 →

O
N,N-di(β-hidroxietil)anilina
Aminte[te-]i! Din categoria compuºilor polietoxilaþi fac parte agenþii activi de
suprafaþã neionici; aceºtia sunt substanþe care micºoreazã tensiunea
În clasa a X-a, ai studiat superficialã a lichidelor (a apei) ºi în consecinþã se mãreºte puterea de
despre agenþi tensioactivi udare, spumare, emulsionare ºi spãlare.
– sãpunuri ºi detergenþi – Agenþii activi de suprafaþã se clasificã în funcþie de:
proprietãþi ºi utilizãri, în: agenþi de spãlare (detergenþi), agenþi de
dispersie, agenþi de spumare º.a.;
Pentru obþinerea agenþilor capacitatea de ionizare, în: ionici (cationici, anionici, amfolitici) ºi
activi de suprafaþã se utilizeazã neionici.
ca materii prime ce se supun Detergenþii neionici au grupa polarã alcãtuitã din atomii de oxigen ce
etoxilãrii: alcooli, acizi graºi, provin din grupele etoxi –(CH2 – CH2 – O)– ºi din grupa – OH marginalã
grãsimi, amine, alchilfenoli º.a. (hidroxipolieteri).
R – O –(CH2 – CH2 – O)–n – CH2 – CH2 – O – H n = 10 – 12
Detergenþii care conþin în Detergenþii neionici neavând sarcinã electricã, acþiunea de curãþire a
molecula lor catene liniare sunt acestor compuºi este independentã de pH-ul soluþiei sau de prezenþa altor
biodegradabili (degradaþi de ioni. Aceºti detergenþi nu formeazã multã spumã (sunt utilizaþi în maºinile
enzimele produse de microor- automate) ºi sunt biodegradabili pe cale enzimaticã.
ganisme); cei care au catene ra-
mificate nu sunt biodegradabili. *Activitatea individual\ 13
1. a. Asemãnãtor alcoolilor poate avea loc ºi etoxilarea acizilor carboxilici:
O O
AP| R–C + CH2 – CH2 → R – C
OH O O – CH2 – CH2 – O – H
gr\sime
detergent hidroxiester
O O
R–C + nCH2 – CH2 → R – C
OH O O –(CH2 – CH2 – O)n–H
AP|
hidroxiester polietoxilat
gr\sime detergent Scrie ecuaþia reacþiei acidului acetic cu oxid de etenã în raport molar 1:1
ºi în raport molar 1:10. Calculeazã masa de oxid de etenã care
reacþioneazã cu 600 kg acid acetic dacã se obþine un amestec de reacþie
ce conþine hidroxiester ºi hidroxiester polietoxilat în raport molar 1:5.
Acþiunea de spãlare
b. Ce masã de hidroxiester ºi hidroxiester polietoxilat se obþine dacã
a detergenþilor randamentul global este 80%?
2. Alchilarea alcoolilor sau fenolilor pentru obþinerea eterilor se reali-
zeazã prin reacþia alcoxizilor sau fenoxizilor cu derivaþi halogenaþi. De
exemplu, fenilmetileterul (anisolul) se obþine din reacþia
C6H5O–Na+ + CH3 – I → C6H5 – O – CH3 + NaI
fenoxid de sodiu fenilmetileter (anisol)
Calculeazã volumul de metan (c.n.), utilizat ca singura sursã de materie
organicã, pentru a obþine 540 g anisol, la un randament global de 60%.
49
Alchilare Friedel-Crafts Importan]a reac]iei de alchilare

coloranþi insecticide Dupã cum s-a vãzut în paginile anterioare, compu[ii ob]inu]i prin
solvenþi elastomeri reacþii de alchilare prezintã numeroase aplicaþii, atât ca:
Arene intermediari pentru numeroase sinteze organice;
detergenþi medicamente produºi cu utilizãri practice deosebite.
explozivi
sinteze *Activitatea individual\ 14
fibre sintetice organice
1. Analizeazã procese chimice prezentate în reacþiile de alchilare ºi pre-
cizeazã:
principalele utilizãri ale produºilor de alchilare rezultaþi;
intermediarii obþinuþi la alchilare, utilizaþi pentru alte procese chimice.
*2. Utilizând diverse surse de informare (cãrþi, reviste, dicþionare, inter-
net) indicã principalii detergenþi neionici pe care îi folosim curent ºi
care fac parte din categoria compuºilor etoxilaþi.
REAC}II DE HIDROLIZ|
Reacþia de hidrolizã se întâl- Reacþia de hidrolizã reprezintã procesul chimic care are loc în pre-
neºte la un numãr mare de zenþa apei (hydro = ap\, lysis = desfacere); în cele mai multe situaþii, o
clase de compuºi organici: grupã funcþionalã este înlocuitã cu grupa hidroxil (–OH).
derivaþi halogenaþi;
derivaþi funcþionali ai acizilor Caracteristica principalã a reacþiei de hidrolizã constã în prezenþa unei
carboxilici (esteri, cloruri
mari cantitãþi de apã, ca agent de hidrolizã, în mediu acid sau bazic.
acide, anhidride acide,
În procesele de hidrolizã au loc scindãri ale unor legãturi eterogene ca:
amide, nitrili);
compuºi cu importanþã biolo-
— —
— —
— —
gicã (proteine, zaharide, grã-
— C – O— —C – N — C – X, X = halogen
—
simi º.a.)
—
Întrucât apa este un reactant slab, reacþia de hidrolizã necatalizatã

Catalizatorii sunt substanþe decurge foarte încet; din acest motiv se folosesc catalizatori acizi (H2SO4,
care adãugate reacþiilor chimi- HCl, HBr º.a.) sau catalizatori bazici (NaOH, KOH, Na2CO3 º.a.).
ce mãresc viteza de reacþie.
Enzimele sunt catalizatorii
proceselor biochimice. Marea majoritate a reacþiilor de hidrolizã sunt reacþii de substituþie.
La reacþiile de hidrolizã participã diferite clase de compuºi organici,

precum: compuºi halogenaþi, esteri, amide, cloruri acide, nitrili º.a.
O importanþã deosebitã o reprezintã reacþia de hidrolizã a compuºilor
cu importanþã biologicã (proteine, zaharide, grãsimi). Astfel, la capitolul
destinat acestor compuºi vei studia despre hidroliza enzimaticã a grãsi-
milor, proteinelor, amidonului.
În cele ce urmeazã vor fi prezentate câteva reacþii de hidrolizã ale
compuºilor halogenaþi.
50
*Hidroliza compu[ilor halogena]i
Dupã cum s-a vãzut la clasificarea compuºilor halogenaþi, unul dintre

criteriile de clasificare se referã la numãrul atomilor de halogen; în
funcþie de acest criteriu, compuºii halogenaþi sunt:
compuºi monohalogenaþi;
compuºi polihalogenaþi (di–, tri–,....).
— —
Reacþia de hidrolizã a compuºilor halogenaþi are loc prin încãlzirea

—C – X
compuºilor halogenaþi cu soluþii apoase ale bazelor tari (NaOH), cu rol
catalitic.
Compuºii monohalogenaþi formeazã prin hidrolizã alcooli.
— —
— C – OH
NaOH R – OH + HX
R – X + HOH →
Hidroliza compuºilor mono-
halogenaþi reprezintã o metodã NaOH
pentru obþinerea alcoolilor. CH3 – CH2 – Cl + HOH → CH3 – CH2 – OH + NaCl
cloroetan etanol
(clorurã de etil) (alcool etilic)
Compuºii dihalogenaþi geminali formeazã prin hidrolizã compuºi
X carbonilici; intermediar se obþin dioli geminali instabili.
—
C
—
—
—
X
X OH
+ 2HOH 2NaOH
→ →
—
—
C C C=O
—
—
– 2NaX – H2O
—
—
—
—
C=O X OH
—
grup\
—
diol geminal
carbonil
instabil
Hidroliza clorurii de benziliden CH = O
reprezintã o metodã industrialã Cl OH
pentru obþinerea benzaldehidei. CH + 2HOH 2NaOH
→ CH →
–2NaCl – H2O
Cl OH
clorur\ de diol geminal
instabil benzaldehid\
benziliden
Cl OH
2NaOH
CH3 – C – CH3 + 2HOH → CH3 – C – CH3 → CH3 – C – CH3
–2NaCl – H2O =
Cl OH O
diol geminal
2,2-dicloropropan propanon\
instabil
(aceton\)
Compuºii dihalogenaþi vicinali formeazã prin hidrolizã dioli:
2NaOH
→ CH2 – CH2
CH2 – CH2 + 2HOH –2NaBr
Migdalele amare con]in

Br Br OH OH
benzaldehid\
1, 2 – dibromoetan etandiol (etilenglicol)
Compuºii trihalogenaþi geminali formeazã prin hidrolizã compuºi

(acizi) carboxilici.
51
X OH O
X
—
–C X + 3HOH 3NaOH
→ – C OH → – C
— —
—
–C X
—
– 3NaX – H2O
—
X OH OH
—
X
grup\
O triol geminal carboxil
–C instabil
OH O
Cl OH
—
CH3 – C Cl + 3HOH 3NaOH
→ CH3 – C OH → CH3 – C
— —
– 3NaCl – H2O
—
Cl OH OH
1,1,1-tricloroetan acid etanoic
triol geminal (acid acetic)
Reacþia de hidrolizã se utili-
instabil
zeazã în analiza chimicã pentru
identificarea naturii atomului De fapt, în urma acestei reacþii se obþin sãrurile de sodiu ale acizilor
de halogen, folosind soluþie carboxilici, din cauza reacþiei de neutralizare ce are loc între acidul car-
apoasã de azotat de argint, boxilic ºi soluþia bazei alcaline utilizate.
AgNO3. O O
– –
CH3 – C + NaOH î CH3 – C + H2O
AgNO3 + X → AgX↓ + NO 3 OH O–Na+
ion halogenurã
acetat de sodiu
AlCl (s) – alb Compuºii trihalogenaþi vicinali formeazã prin hidrolizã trioli:
AgBr (s) – slab-gãlbui 3NaOH
AgI (s) – galben CH2 – CH – CH2 + 3HOH → CH2 – CH – CH2
– 3NaCl
Cl Cl Cl OH OH OH
Aten]ie! 1,2,3-tricloropropan 1,2,3-propantriol
Nu confunda reacþia de hidro- (glicerol, glicerin\)
lizã cu reacþia de hidratare.
Hidratarea reprezintã proce-
sul chimic de adiþie a apei la 1. Se considerã compuºii halogenaþi care au denumirile:
legãturi multiple. a. clorometan; b. 1,1-dibromoetan; c. 2-cloropropan; d. 1,1,1-tricloro-
propan; e. 1, 3 –dicloropropan.
De exemplu prin hidratarea Reprezintã formulele structurale ale compuºilor indicaþi.
alchenelor se ob]in alcooli: Scrie ecuaþiile reacþiilor de hidrolizã ale compuºilor a–e precizând ºi
H+ denumirea substanþelor rezultate.
H2C = CH2 + HOH → CH3 – CH2
2. Indicã structurile ºi denumirile compuºilor cloruraþi care prin hidro-
OH lizã formeazã substan]ele:
CH2 – OH
O O
a. H – C ; b. CH2 – CH2 – CH2; c. ; d. H – C .
H OH OH OH
Denumeºte compuºii notaþi cu literele a–d.

3. Formolul este o soluþie de formaldehidã (CH2O) cu concentraþia 40%,
utilizatã pentru conservarea preparatelor anatomice (figura al\turat\).
Preparate anatomice Calculeazã masa de formol obþinutã prin hidroliza a 34 kg diclorometan,
conservate `n formol dacã randamentul reacþiei este 80%.
52
4. Se supun hidrolizei 118,8 g amestec echimolecular ce conþine cloro-

etan, 1,2-dicloroetan, 1,1-dicloroetan ºi 1,1,1-tricloroetan. Calculeazã
volumul soluþiei de NaOH 0,1 M necesar pentru hidroliza totalã a
amestecului.
— —
5. În procesul de hidrolizã se desfac ºi legãturi — C – O – . Scrie ecuaþia
de hidrolizã a oxidului de etenã ºi calculeazã masa soluþiei diolului for-
mat cu concentraþia 60%, dac\ se utilizeaz\ 880 kg oxid de etenã de puri-
tate 80%.
Aminte[te-]i! Importan]a reac]iei de hidroliz\
În clasa a X-a, la studiul grã- Þinând cont de faptul cã la reacþia de hidrolizã participã diferite clase
similor, ai aflat cã prin hidro- de compuºi organici, aplicaþiile practice ale acestui tip de reacþie sunt
liza bazicã a acestora se obþin foarte numeroase. Astfel, dupã cum s-a vãzut anterior, la hidroliza
sãpunuri. compuºilor halogenaþi se obþin clase importante de compuºi organici cu
oxigen: alcooli, compuºi carbonilici, acizi carboxilici.
Grãsimile sunt esteri ai glice- De asemenea, derivaþii funcþionali ai acizilor carboxilici (esteri, cloruri
rinei cu acizii graºi – triglice- acide, anhidride acide, amide, nitrili) refac prin hidrolizã acidul carboxilic
ride. Care sunt caracteristicile de la care provin.
acizilor graºi? De exemplu, hidroliza esterilor poate avea loc:
în catalizã acidã — proces reversibil, cu formarea acidului [i alcoolu-
lui corespunzãtor;
O + O
H ,t°
R–C + H – OH î R–C + R′ – OH
CH3 – (CH2)14 – COOH O – R′ OH
acid palmitic
acid carboxilic alcool
CH3 – (CH2)16 – COOH în catalizã bazicã — proces ireversibil, cu formarea sãrii acidului ºi
acid stearic a alcoolului corespunzãtor:
CH3 – (CH2)7 – CH = CH – (CH2)7 – COOH O O
HOH
acid oleic R–C + NaOH → R – C + R′ – OH
– +
Acizi gra[i frecvent `ntâlni]i O – R′ O Na
Hidroliza bazicã a grãsimilor reprezintã o aplicaþie practicã importantã
a reacþiei de hidrolizã; grãsimile sunt esteri ai glicerinei cu acizii graºi, triglice-
ride. Prin hidroliza bazicã a acestora se obþin, alãturi de glicerinã, sãpunurile.
CH2 – O – CO – R CH2 – OH
R – COO–Na+
CH – O – CO – R′ + 3NaOH → CH – OH + R′ – COO–Na+
R″ – COO–Na+
CH2 – O – CO – R″ CH2 – OH
grãsime s\ruri ale acizilor
glicerinã
gra[i (s\punuri)
Deoarece sãrurile acizilor graºi se utilizeazã ca sãpunuri, hidroliza ba-
zicã a grãsimilor s-a numit saponificare.
Reacþia de hidrolizã prezintã importanþã deosebitã ºi în procesele
Ob]inerea s\punului biochimice care se petrec în organismele vii. Astfel, în clasa a X-a ai aflat
53
cã zaharidele, proteinele ºi grãsimile sunt compuºi organici cu acþiune

? Care sunt produºii hi- biologicã fãrã de care viaþa nu ar exista. Aceºti compuºi se formeazã în
drolizei acide a unei gliceride? urma unor reacþii de policondensare, iar prin reacþii de hidrolizã refac
substanþele din care provin.
De exemplu, amidonul (o polizaharidã) are un rol deosebit de impor-
Enzime = catalizatori ai proce- tant în alimentaþia omului ºi a animalelor, întrucât prin hidroliza enzima-
selor biochimice
ticã formeazã glucoza, utilizatã ca sursã de energie necesarã proceselor
vitale; excesul de glucozã se transformã în glicogen (polizaharidã de re-
Enumerã principalele plante zervã pentru om ºi animale).
ce au conþinut bogat în amidon! H2O O2
amidon glucoz\ CO2 + H2O + energie
enzime
glicogen
Pe parcursul studiului chimiei din acest an vei afla ºi despre impor-

tanþa altor reacþii de hidrolizã.
*REAC}II DE DIAZOTARE
Reacþia de diazotare reprezintã procesul chimic prin care se formeazã
+ –
sare de diazoniu [Ar – N≡N]Cl din amine primare aromatice (Ar – NH2).
Reacþia de diazotare a fost
descoperitã în anul 1858 de Reacþia de diazotare reprezintã un proces chimic de bazã pentru o ca-
chimistul P. Griess (1828–1888) tegorie de substanþe mult utilizate — coloranþii azoici.
Aminele aromatice primare formeazã în reacþie cu acidul azotos,
HNO2, în prezenþa hidracizilor, sãruri de diazoniu:
Sãrurile de diazoniu se uti- + –
lizeazã în douã tipuri de reacþii: Ar – NH2 + HNO2 + HCl → Ar – N≡N]Cl + 2H2O
reacþii cu degajare de N2; sare de diazoniu
reacþii în care se pãstreazã Acidul azotos se obþine în mediu dintr-o sare a sa (azotit de sodiu)
+ –
azotul cu formarea legãturii NH2 N≡N]Cl
–N = N – (reacþii de cuplare)
0°-5°C
+ NaNO2 + 2HCl → + NaCl + H2O
N=N
anilinã clorurã de bezendiazoniu
azobenzen Dintre sãrurile de diazoniu, cea mai importantã este clorura de ben-
Culorile strãlucitoare ale azo- zendiazoniu, utilizatã în multe sinteze organice.
derivaþilor sunt datorate ab- Sãrurile de diazoniu sunt stabile pânã la 5°C; nu se izoleazã în stare
sorbþiei radiaþiilor cu diferite purã pentru cã sunt explozive. Sãrurile de diazoniu se utilizeazã direct din
lungimi de undã de cãtre grupa
mediul de reacþie în care se obþin, pentru prepararea coloran]ilor.
–N=N–, cunoscutã din acest
motiv drept grupã cromoforã. Reacþiile de cuplare sunt reacþiile sãrurilor de diazoniu cu amine aro-
matice sau fenoli, în urma cãrora se obþin azoderivaþi, compuºi coloraþi,
cu legãturã azo (–N=N–).
Reacþiile de cuplare au loc rapid, la temperaturã scãzutã, rezultând
compuºi ce conþin douã nuclee benzenice legate de o grupã azo (–N=N–),
structurã ce determinã apariþia culorii.
54
Grupele hidroxil ºi amino (substituenþi de ordinul I) activeazã nucleul

OH NH2 aromatic, reacþiile de cuplare având loc în poziþiile orto ºi para (prepon-
derent). Produºii acestor reacþii sunt utilizaþi drept coloranþi.
Exemple:
+ –
N≡N]Cl OH
HO–
+ → N=N OH
Aminte[te-]i! fenol para –hidroxiazobenzen

(portocaliu)
Indicatorii acido-bazici sunt + – CH3
N≡N]Cl
—
N
substanþe care au proprietatea
—
CH3
de a-ºi schimba culoarea (deci + CH3
H
→
—
ºi structura în funcþie de pH-ul + N=N N
—
CH3
soluþiei (mediu acid sau bazic).
În clasele anterioare ai uti- N,N-dimetilanilina para-N,N-dimetilaminoazobenzen
lizat ca indicatori: turnesolul,
fenolftaleina, metiloranjul. Un indicator uzual, metiloranjul se obþine din reacþia de cuplare a
N,N,-dimetilanilinei cu sarea de diazoniu a acidului sulfanilic (acid para-
aminobenzensulfonic); acesta are culoarea roºie în mediu acid ºi culoa-
rea galbenã în mediu neutru sau alcalin:
CH3
—
HO3S N=N N
—
CH3
Molecula metiloranjului are capacitatea de a-ºi modifica structura la
Role de hârtie indicator variaþii ale concentraþiei ionilor de hidrogen:
CH3 H+ + CH3
–O S
—
N–N N
—
NaO3S N=N N î– 3
—
—
CH3 HO CH3
H
forma galbenã (mediu alcalin) forma roºie (mediu acid)
NH2 Activitate experimental\

Sinteza metiloranjului
Diazotarea acidului sulfanilic (acid p-aminobenzensulfonic)
Într-un balon se introduc 5 g acid sulfanilic, 2 g Na2CO3 solid ºi 50 mL
SO3H apã distilatã.
acid sulfanilic Amestecul se încãlzeºte pânã se ob]ine o soluþie clarã ºi se rãceºte sub
(acid p-aminobenzensulfonic) jet de ap\ rece la aprox. 10°C.
Se adaugã o soluþie formatã din 2 g NaNO2 dizolvat în 5 mL apã distilatã.
Amestecul format se toarnã în porþiuni mici, sub agitare continuã, într-un
Hârtia iodamidonatã se utili- pahar Berzelius ce conþine 5 mL HCl conc. ºi 30 g gheaþã pisatã; tem-
zeazã pentru punerea în eviden- peratura la diazotare nu trebuie sã depãºeascã 5°C (se poate rãci cu
þã a acidului azotos liber (colo- gheaþã în exterior).
raþie specificã albastrã). În tim- În timpul diazotãrii se verificã prezenþa acidului azotos liber cu hârtia
pul diazotãrii, reacþia de testare
iodamidonatã; reacþia trebuie sã fie negativã.
cu hârtie iodamidonatã trebuie
sã fie negativã. Se obþine o suspensie de cristale de diazobenzensulfonat ce va fi uti-
lizatã în continuare în procesul de cuplare.
55
Cuplarea sãrii de diazoniu a acidului sulfanilic cu N, N –dimetilanilina

Într-o eprubetã se dizolvã 3 mL N, N–dimetilanilinã ºi 2 mL acid acetic
glacial.
Soluþia obþinutã se adaugã, sub agitare puternicã ºi continuã, în soluþia
sãrii de diazoniu preparatã anterior.
Amestecul de reacþie se coloreazã în roºu; se lasã 10 minute în repaus.
Se adaugã, sub agitare continuã, 20 mL sol. NaOH 20%. Amestecul
Coloranþi devine portocaliu datoritã formãrii sãrii de sodiu a metiloranjului.
Indicatorul se poate separa din mediul de reacþie prin filtrare.
OH Cuplarea clorurii de benzendiazoniu cu β-naftol
Dizolvã într-un pahar Berzelius aprox. 1 mL anilinã în aprox. 2 mL HCl
N=N conc.
Dilueazã cu apã distilatã, adaugã aprox. 5 g gheaþã pisatã.
Adaugã câteva cristale de azotit de sodiu, agitã ºi mãsoarã permanent
1-(fenilazo) naftalen-2-ol temperatura (trebuie menþinutã sub 5°C).
(ro[u) Verificã sfârºitul diazotãrii cu ajutorul hârtiei iodamidonate.
Pune paharul într-un vas cu gheaþã, iar dupã câteva minute toarnã
conþinutul acestuia peste o soluþie de β-naftol (0,5 g β-naftol în 5 cm3
sol. NaOH 5%).
industria Lasã amestecul aprox. 10 min. deasupra unei bãi cu gheaþã.
cauciucurilor
Precipitatul obþinut prin cuplarea sãrii de diazoniu cu β-naftol (în
medicinã cosmeticã mediu bazic) au culoarea roºie.
chimie farmacie
Importan]a produ[ilor de diazotare
analiticã
Þinând cont de cele prezentate anterior, principala utilizare a sãrurilor
coloranþi de diazoniu constã în transformarea acestora în compuºi utilizaþi drept
coloranþi.
vopsirea biologie Totodatã, reacþia de diazotare este importantã în sinteza de laborator
fibrelor
textile
datoritã proprietãþilor chimice ale sãrurilor de diazoniu, care transformã
industria aminele primare în multe clase de compuºi organici (hidrocarburi,
industria hârtiei pielãriei ºi alcooli, fenoli, compuºi halogenaþi, nitrili º.a.).
fotografie a blãnurilor
cinematografie Activitatea individual\ 16
1. Scrie ecuaþiile reacþiilor chimice indicate în urmãtoarea schemã
(reacþii cu degajare de N2).
{tiai c\ ... +H2O
+ –N2, –HCl fenol
... anual, la nivel mondial, se –
N≡N]Cl +KI
produc 600 000 t de coloranþi? iodobenzen
–N2, –KCl
+NaCN
–N2,–NaCl
benzonitril
+ 2[H]
Reacþia sãrii de diazoniu cu
–N2, –HCl
benzen
anumite substanþe are loc cu
2. O monoaminã primarã aromaticã X, formeazã prin diazotare com-
formarea unor compuºi greu de
obþinut pe alte cãi (iodobenzen, pusul Y, care prin hidrolizã la cald degajã N2 ºi formeazã compusul Z.
benzonitril º.a.). Dacã s-au folosit 12,1 g aminã X se degajã 2,24 L N2 (c.n.).
56
COOH Determinã:
OH
a. formula molecularã a aminei X;
b. formulele structurale ale compuºilor X, Y, Z ºtiind cã prin oxidarea
compusului Z se obþine acid salicilic (acid orto-hidroxibenzoic);
acid salicilic
c. reacþia de cuplare dintre sarea de diazoniu Y ºi produsul de oxidare
(acid 2-hidroxibenzoic)
al compusului Z.
REAC}II DE POLIMERIZARE
Omul, cu ingeniozitatea sa (studiind tainele „moleculelor-gigant”) a
reuºit sã obþinã pe cale sinteticã materiale cu însuºiri surprinzãtoare,
capabile sã concureze cu succes pielea, blãnurile, bumbacul, mãtasea,
metalele, lemnul, porþelanul º.a.
Dacã etena gazoasã se încãlzeºte la aprox. 200°C ºi presiune mare, se
Ambalaje de polietilenã
obþine o masã solidã, mai mult sau mai puþin transparentã, ce are aceeaºi
compoziþie procentualã ca a etenei, dar cu masa molecularã mult mai
mare (aprox. 50.000, faþã de masa etenei – 28). Acest produs numit poli-
Polietena (polietilena) este etenã este rezultatul unei reacþii de adiþie repetatã numitã polimerizare
un compus solid, flexibil, cu sta- (limba greacã poly = numeros ºi meros = pãrþi).
bilitate chimicã ºi termicã ridi- {
{
{
catã; se utilizeazã pentru confec- n H2C = CH2 → – CH2 – CH2 – CH2 – CH2 – CH2 – CH2 – ....
þionarea obiectelor de uz casnic, polietena (polietilena)
folii, saci, acoperiºuri, cabluri sau
º.a.
nH2C = CH2 → –(CH2 – CH2)–n
grad de polimerizare monomer polimer

Mpolimer
n= n = sute, mii
Mmonomer
n = grad de polimerizare
Mpolimer = masa molecularã a Reacþia de polimerizare este procesul prin care mai multe molecule
polimerului ale unei substanþe nesaturate (monomer) se unesc prin adiþie repetatã,
Mmonomer = masa molecularã a formând un compus macromolecular (polimer).
monomerului
Polimeri Polimeri
+ Mase plastice
Aditivi chimici
inferiori superiori
(oligomeri) (înalþi)
Dacã se adaugã polimerilor materiale auxiliare (aditivi chimici) se
n = 2–10 n = sute, mii
obþin mase plastice. Astfel de materiale sunt: antioxidanþi, plastifianþi, pig-
menþi, materiale de umpluturã, stabilizatori pentru ultraviolet º.a.
Polimerii cu cele mai multe aplicaþii practice sunt produºii de poli-
CH2 = CH merizare ai monomerilor vinilici.
Z n CH2 = CH → –(CH2 – CH)–n Z = – CH3, – C6H5, – Cl,
monomer vinilic – CN, –O–CO–CH3
Z Z
57
Principalele proprietãþi ale polimerilor ce fac posibilã înlocuirea cu

succes a compuºilor naturali sunt:
rezistenþã mare faþã de acþiunea agenþilor chimici ºi atmosferici;
Aten]ie!
rezistenþã ridicatã la rupere, îndoire, întindere;
Masele plastice la încãlzire izolatori termici ºi electrici;
ard ºi elibereazã vapori toxici. insolubili în solvenþi obiºnuiþi;
prelucrare prin presare ºi turnare;
tragere în foi ºi fire.
În funcþie de natura polimerului se disting douã tipuri de mase plastice.

{tiai c\ ...
Termoplastice Termorigide
... obþinerea maselor plastice
a început în jurul anilor 1860, se prelucreazã la cald, se prelucreazã la rece
dupã ce firma americanã Phelan prin presare ºi turnare se întãresc la cald
& Collander, care se ocupa de se trag în foi ºi fire
producerea mingiilor de biliard,
a oferit un premiu de 10000 Masele plastice înlocuiesc cu succes materialele clasice (unele rare ºi
USD celui care va descoperi un scumpe) în fabricarea articolelor tehnice, ambalajelor, articolelor textile
substituent pentru fildeºul din (îmbrãcãminte, fibre) ºi încãlþãminte, în industria constructoare de ma-
care erau fãcute mingiile? ºini, aeronauticã, comunicaþii. În acelaºi timp, masele plastice au permis
realizarea unor materiale noi, necunoscute, cu proprietãþi superioare
celor clasice ºi de neînlocuit în multe domenii de activitate. În tabelul ce
urmeazã sunt prezentaþi cei mai importanþi monomeri vinilici, polimerii
corespunzãtori ºi utilizãrile lor:
Tabelul 2.3. Monomeri vinilici mai importan]i ºi utilizãrile polimerilor lor
Monomer Polimer Utilizãri
Polietena de densitate joasã se foloseºte pentru ambalaje,
–(CH2 – CH2)–n saci, folii, pungi, sticle º.a.
CH2 = CH2
polietenã Polietena de densitate înaltã este utilizatã pentru con-
etenã
(polietilenã) fecþionarea obiectelor de uz casnic, a jucãriilor, þevilor, con-
ductelor, izolatorilor electrici º.a.
În funcþie de aditivii utilizaþi existã:
CH2 = CH PVC rigid — folosit pentru piese la instalaþii sanitare, izolatori
–(CH2 – CH)–n
Cl electrici, piese pentru industria constructoare de maºini,
Cl butelii, þevi º.a.
cloroetenã
policlorurã de vinil PVC flexibil — utilizat pentru îmbrãcãminte, încãlþãminte (pie-
(clorurã de vinil)
le sinteticã), discuri, covoare, pardoseli, linoleum, izolatori.
CH2 = CH –(CH2 – CH)–n
Poliacrilonitrilul se utilizeazã pentru obþinerea unor fibre sin-
CN CN tetice (PNA), covoare, þesãturi, obþinerea cauciucului sintetic.
acrilonitril poliacrilonitril
CH2 = CH –(CH2 – CH)–n Poliacetatul de vinil prezintã adezivitate bunã faþã de nume-
roase materiale: hârtie, cauciuc, piele, sticlã. Este utilizat la
OCOCH3 OCO–CH3 obþinerea adezivilor (ex.: aracet), a lacurilor, vopselelor, la
acetat de vinil poliacetat de vinil apretarea textilelor.
CH2 = CH –(CH2 – CH)–n Polistirenul este folosit pentru ambalarea obiectelor fragile,
C6H5 C6H5 izolatori pentru pereþi, confecþionarea unor vase, rezervoare,
izolatori termici, jucãrii.
stiren (feniletenã) polistiren
58
Masele plastice întãrite cu Industria Materiale de construcþii

Medicinã
fibrã de sticlã sunt suficient de chimicã
rezistente pentru a putea fi fo-
losite la fabricarea caroseriilor.
Dacã în timpul prelucrãrii
masele plastice sunt amesteca- Industria Domenii de utilizare
Agriculturã
te cu gaze, se obþin spume elas- ambalajelor a maselor plastice
tice, utilizate pentru: izolarea
termicã a clãdirilor, pentru izo-
larea împotriva zgomotelor, Industria construcþiilor
pentru ambalaje. Industria Electrotehnicã
de maºini ºi autovehicule aerospaþialã ºi electronicã
a înregistrat cel mai mare
Polimetacrilatul de metil (sti-
ritm de asimilare a maselor
plex, sticlã organicã) este un
material plastic transparent, plastice (aprox. 44% anual)
putând fi utilizat în locul sticlei;
este mai uºor de modelat decât Aria largã a utilizãrii ºi rãspândirii maselor plastice duce la apariþia
sticla, este termorezistent ºi problemelor legate de distrugerea acestora. Materialele plastice nu sunt
mai puþin casant. biodegradabile, de aceea nu sunt distruse de bacterii. Spre deosebire de
metale, sticlã sau hârtii, reciclarea acestor polimeri sintetici nu este un
Polimeri
proces economic, dar cercetãri în acest sens se fac continuu. În prezent,
cele mai multe deºeuri din materiale plastice sunt îngropate sau arse,
mase elastomeri fibre vaporii fiind însã toxici.
plastice sintetice
*COPOLIMERIZAREA. CAUCIUCURI SINTETICE
Copolimerizarea reprezintã polimerizarea concomitentã a douã sau
mai multe tipuri de monomeri.
nA + mB → [–(A)n—(B)–m]z
monomeri copolimer
Nevoile din ce în ce mai mari de cauciuc au stimulat, între cele douã
rãzboaie mondiale, cercetãrile ºtiinþifice ºi industriale, care au culminat
Obiecte din cauciuc sintetic
cu producþia pe scarã largã a unor compuºi macromoleculari cu proprietãþi
{tiai c\ ... asemãnãtoare cauciucului natural, numiþi cauciucuri sintetice. Aceastã
categorie cuprinde grupul de elastomeri (polimeri sintetici ce pot fi pre-
... fabricarea cauciucului sinte- lucraþi asemãnãtor cauciucului natural).
tic a avut drept rezultat o foarte Cauciucurile sintetice se obþin prin polimerizare ºi copolimerizare.
mare economie de muncã? Astfel,
Cele mai utilizate cauciucuri ob]inute prin polimerizare sunt:
pentru obþinerea a 100.000 de
tone de cauciuc natural trebuie
prelucraþi aprox. 27 de milioane –(CH2 – CH = CH – CH2)–n –(CH2 – C = CH – CH2)–n
de arbori de cauciuc, de pe o cauciuc polibutadienic
CH3
suprafaþã de 120.000 de ha, con-
sumând munca a 100.000 de cauciuc poliizoprenic
oameni, timp de cinci ani.
Pentru fabricarea industrialã a Cei mai importanþi elastomeri obþinuþi prin copolimerizare sunt
aceleiaºi cantitãþi de cauciuc sin- copolimerii butadienei. În tabelul 2.4 sunt prezentate cele mai utilizate
tetic, 1500 de oameni trebuie sã cauciucuri sintetice obþinute prin copolimerizarea butadienei cu alþi
lucreze maxim un an. monomeri.
59
Tabelul 2.4. Cauciucuri sintetice ob]inute prin copolimerizare

Monomeri Copolimeri
H2C = CH [–(CH2 – CH = CH – CH2)–x –(CH2 – CH)y–]n
C6H5 C6H5
stiren cauciuc butadien-stirenic (Carom 35)
CH3 CH3
H2C = CH – CH = CH2 H2C = C [–(CH2 – CH = CH – CH2)–x –(CH2 – C)y–]n
butadienã C6H5 C6H5
α-metilstiren cauciuc butadien-α-metilstirenic (Carom 1500)
H2C = CH [–(CH2 – CH = CH – CH2)–x –(CH2 – CH)y–]n
CN CN
acrilonitril cauciuc butadien-nitrilic (Buna N)
Protecþie anticorosivã Construcþii Garnituri, Anvelope

furtunuri,
curele º.a.
Benzi Articole de
Domenii de utilizare
transparente uz casnic
a cauciucurilor
{tiai c\ ...
Echipamente
... indienii americani au uti- Articole sanitare Echipamente electroizolante
lizat termenul de cauciuc de la ºi produse Adezivi de laborator ºi de protecþie
cuvântul cahutchu („copacul farmaceutice
care plânge” sau „lacrimile co-
pacului”) dupã modul de obþi- Activitate de documentare
nere; pe coaja copacului se face
o crestãturã adâncã, din care se Utilizând sursele de documentare specifice, întocmeºte un eseu
scurge în picãturi lichidul lãp- despre polimerii studiaþi, pe care îl poþi intitula Masele plastice, cauciu-
tos (latexul). În 1770, renumitul cul natural ºi sintetic — materiale deosebit de importante în viaþa coti-
chimist Joseph Priestley dianã. Planul de lucru poate cuprinde:
(1733–1804) i-a dat numele rub- date istorice privind masele plastice ºi cauciucul natural/sintetic
ber (care s-a pãstrat în limba obþinerea maselor plastice/ cauciucurilor sintetice – materii prime
englezã) pornind de la faptul cã tipuri de mase plastice/cauciucuri sintetice
o bucatã de cauciuc natural proprietãþi fizice ºi mecanice ale maselor plastice ºi cauciucurilor
poate ºterge urmele de creion. masele plastice/cauciucuri sintetice în þara noastrã
utilizãrile maselor plastice ºi ale cauciucului natural ºi sintetic
1. Polietena se obþine prin polimerizarea etenei, utilzând mai multe pro-
cedee (presiune înaltã, presiune joasã º.a.). Considerând cã se obþin 8,4 t
polimer la un randament de 80%, calculeazã:
a. volumul de monomer necesar, la 1000 atm ºi 100°C, pentru obþinerea
celor 8,4 t polimer; b. masa molarã a polimerului, dacã n = 1000.
60
2. Clorura de vinil se obþine industrial prin adiþia HCl la acetilenã.

Pentru acest procedeu se utilizeazã 914,286 m3 acetilenã (c.n.) de puri-
tate 98% (în volum), la un randament al reacþiei de obþinere a clorurii de
vinil de 90%. Clorura de vinil obþinutã se polimerizeazã cu un randament
de 80%. Calculeazã:
a. masa de polimer obþinut utilizând volumul de acetilenã indicat;
b. volumul de acid clorhidric (c.n.) utilizat, ºtiind cã se foloseºte un
exces de 20%;
c. gradul de polimerizare al polimerului, dacã masa molecularã a aces-
tuia variazã între 25.000 ºi 250.000.
3. Prin polimerizarea a 368 kg acrilonitril, la un randament de 90%, se
obþin 265 kg poliacrilonitril. Calculeazã puritatea monomerului utilizat.
Fibre poliacrilonitrilice (melana)
4. Pentru obþinerea cauciucului butadien-stirenic se realizeazã copoli-
merizarea butadienei cu stirenul. O prob\ de cauciuc cu masa de 790 g
se arde ºi rezultã 630 g apã. Calculeazã raportul molar butadienã:stiren.
5. a. Calculeazã raportul molar butadienã:acrilonitril din cauciucul sin-
tetic ce conþine 60% butadienã ºi 40% acrilonitril.
b. Determinã conþinutul procentual în azot al copolimerului.
6. Prin copolimerizarea butadienei cu α-metilstirenul, în raport molar
3:1, se obþin 150 t cauciuc butadien-α-metilstirenic. Calculeazã masele
necesare din cei doi monomeri.
Anvelopele sunt confec]ionate

din cauciuc sintetic
REAC}II DE CONDENSARE
În general, în sens larg, în chimia organicã, prin reacþii de condensare
se înþelege procesul chimic care are loc cu stabilirea unei noi legãturi
chimice între atomi ce aparþin unor molecule organice identice sau diferite.
În funcþie de natura compu- Astfel, o parte importantã a reacþiilor studiate pânã acum la chimia
ºilor ce participã la proces, reac- organicã pot fi incluse în categoria reacþiilor de condensare.
þiile de condensare pot avea loc Pe parcursul acestui an vei mai studia reacþii de condensare cu impor-
ca: tanþã fundamentalã în existenþa noastrã, la capitolul 3 „Compuºi cu impor-
reacþii de substituþie – au loc tanþã biologicã”. La acest capitol vei afla despre reacþiile de condensare
frecvent cu formarea unor ale aminoacizilor ce au loc cu formare de peptide ºi proteine, precum ºi
molecule mici: apã, hidracizi despre reacþiile de condensare ale monozaharidelor, în urma cãrora se
º.a. al\turi de compu[i orga- formeazã compuºi vitali, ca: zaharoza, amidonul, celuloza º.a.
nici. În particular, în sens restrâns, când se vorbeºte în chimia organicã
reacþii de adiþie (sunt mai
despre reacþii de condensare, se fac referiri la condensãrile compuºilor
rare)
carbonilici, atât între ei, cât ºi cu alte substanþe, cum ar fi: compuºii ce
conþin azot, compuºii aromatici º.a.
În cele ce urmeazã vor fi studiate reacþii de condensare ale compuºilor
carbonilici, þinând cont de importanþa acestora atât teoreticã, pentru
înþelegerea noþiunilor ulterioare, cât ºi practicã, prin utilizãrile produºilor
rezultaþi:
Condensãrile compuºilor carbonilici între ei
Condensãrile compuºilor carbonilici cu compuºi aromatici
61
O Condensarea compu[ilor carbonilici între ei

α
C C
Aldehidele ºi cetonele se pot condensa între ele, în catalizã acidã sau
H H
bazicã, cu participarea a douã molecule de compus carbonilic, identice sau
Funcþioneazã drept componen-
tã metilenicã numai aldehidele diferite; acestea participã la reacþie fie prin grupa C=O , fie prin grupa
ºi cetonele care au în poziþia α metilenic\, respectiv atomul de hidrogen din poziþia α [i astfel se numesc:
atom de hidrogen (grupe de
tipul – CH3, – CH2 sau –CH–) Componenta carbonilicã = compusul carbonilic reacþioneazã
–
–
prin grupa C=O .
Componenta metilenicã = aldehida sau cetona care participã

cu atom de H din poziþia α
Se disting douã tipuri de condensãri ale compuºilor carbonilici între ei:
condensarea aldolicã ºi condensarea crotonicã.
H O OH O
aldolic\ α β α
(adi]ie)
C=O + –C–C –C–C–C
component\ component\ compus β – hidroxicarbonilic

Condensare carbonilic\ metilenic\ (aldol, cetol)
– H2O
O O
crotonic\ β α
C=O + H2 C – C C–C–C + H2O
(adi]ie-eliminare)
component\ component\ compus carbonilic

carbonilic\ metilenic\ α, β – nesaturat
Aldolii, respectiv cetolii sunt În exemplele ce urmeazã se vor utiliza prescurtãrile: componentã car-
compuºi organici cu funcþiune bonilicã = c.c. ºi componentã metilenicã = c.m.
mixtã ºi îºi formeazã denumirea Condensarea acetaldehidei cu ea însãºi are loc în prezenþa unei soluþii
din numele funcþiunilor organi-
diluate de NaOH cu formarea aldolului corespunzãtor; prin încãlzirea
ce din structura lor:
acestuia în prezenþa unei concentraþii mai mari de catalizator (NaOH)
ALDOL=ALDEHIDÃ+ALCOOL aldolul trece în compus crotonic:
CETOL=CETONÃ+ALCOOL
O H O OH O
α β α
condensare
CH3 – C + CH2 – C aldolic\ C – CH2 – C
– CH3 – CH
H H H
c.c. c.m. β–hidroxibutanal
Aldehida crotonicã se obþine (aldol)
direct din acetaldehidã dacã se
foloseºte iniþial o concentraþie – H2O
mai mare de bazã sau tempera- O O O
turi ridicate. α condensare β α
CH3 – C + H2 CH – C CH3 – C =
CH=CH –C
crotonic\
H H H
– H2O 2 – butenal
c.c. c.m. (aldehida crotonic\)
62
O Propanona formeazã prin condensare cu ea însãºi β-hidroxicetonã,

H–C care prin încãlzire duce la formarea unui compus crotonic:
H CH3 H–CH2
H OH
Nu pot
condensare
funcþiona C=O + C=O aldolic\ CH3 – C – CH2 – C – CH3
=
drept CH3 H3 C O
O CH 3
componente
C H metilenice c.c. c.m. 4–hidroxi–4 metil–2 –pentanon\
H (cetol, diacetonalcool)
OH H
t°
CH3 – C – CH – C – CH3 – H2O
CH3 – C
C=CH – C – CH3
=
CH3 O CH3 O
4–metil–3–penten–2–on\
(oxid de mesitil, izopropilidenaceton\)
Condensarea aldehidelor cu cetone are loc atât aldolic cât ºi crotonic;
în condiþii blânde, se izoleazã uneori produsul aldolic, produsul principal
fiind cel de condensare crotonicã.
H H
HCH2 OH
Modelul structural al C=O + C=O H2 C – CH2 – C – CH3

formaldehidei H CH3 O
metanal propanon\ 4–hidroxi–2–butanon\
(c.c.) (c.m.)
În aceste reacþii aldehida
funcþioneazã preponderent drept
componentã carbonilicã, iar ceto- H2 C
C=CH – C – CH3
– H2O
na componentã metilenicã (gru- O
pa C=O de tip aldehidã este 3–buten–2–on\ (metil-vinil-ceton\)
mai reactivã decât cea de tip
ceton\).
1. Identificã printre urmãtorii compuºi carbonilici pe cei care pot func-
þiona drept componentã metilenicã la condensarea aldolic\:
a. fenilacetaldehidã; b. 2–metilpropanal; c. butanonã; d. 2,2–dimetil-
propanal.
2. Scrie formulele produºilor de condensare aldolicã ºi crotonicã ce se
formeazã între urmãtorii compuºi carbonilici, precizând rolul fiecãruia:
a. metanal + propanal; b. benzaldehidã + etanal; c. etanal + butanonã.
R 1. a, b, c.
2. a. H O
OH
O O
cond.
C=O + CH3 – CH2 – C aldolic\ H2 C – CH – C H2C = C –C
–H2O
H H H CH3 H
CH3
metanal (c. c) propanal (c. m)
2-metilpropenal
(aldehid\ metacrilic\)
63
b. O
CH=O CH=CH – C
H
O
+ CH3 – C –H2O
H
benzaldehid\ (c.c) etanal (c.m) 3–fenilpropenal (aldehid\ cinamic\)
Butanona prezintã douã po-

c. Etanalul funcþioneazã preponderent drept componentã carbonilicã,
ziþii diferite drept componente
metilenice. iar butanona componentã metilenicã.
OH
O 5 4 3 2 1
CH3 – C + CH3 – CH2 – C – CH3 CH3 – CH – CH – C – CH3
{tiai c\ ...
H O CH3 O
…Acroleina (propenalul) este etanal (c. c) butanon\ (c. m) 4–hidroxi–3–metil–2–pentanon\
substanþa care are mirosul
rânced, specific uleiului folosit CH3 – CH=C – C – CH3
–H2O
la pr\jiri succesive?
CH3 O
3–metil–3–penten–2–on\
O OH
CH3 – C + CH3 –C–CH2 –CH3 CH3 –CH –CH2 –C –CH2 –CH3
=
=
H O O
c.c c.m 5–hidroxi–3–hexanon\
–H2O
CH3 – CH=CH – C – CH2 – CH3
O
4–hexen–3–on\
Condensarea compuºilor carbonilici cu substanþe aromatice

Elice confec]ionat\ din novolac
Aldehidele ºi cetonele inferioare dau reacþii de condensare cu sub-
stanþe aromatice; în acest sens, prezintã interes practic deosebit conden-
NOVOLAC sarea fenolului cu formaldehida. În funcþie de condiþiile de reacþie (mediu
acid sau bazic / temperatur\), se obþin compuºi hidroxilici diferiþi care,
OH OH OH OH prin policondensare formeazã rãºinile fenolformaldehidice (fenoplaste).
CH2 CH2 În mediu acid (HCl) se formeazã derivaþi dihidroxilici ai difenilme-
CH2 CH2
tanului: OH OH
OH
• Substanþã solidã cu structurã CH2
filiformã.
• Proprietãþi termoplastice H+
2 + CH2 O rece
• Are temperaturã de înmuiere
–H2O
o,o′ – dihidroxidifenilmetan
în intervalul 90°-–120°C.
• Solubil în alcool; sub forma
soluþiei alcoolice se foloseºte fenol formaldehid\ HO CH2 OH
ca vopsea anticorosivã ºi pen-
tru obþinerea lacurilor.
p,p′ – dihidroxidifenilmetan
64
BACHELITA Prin policondensarea acestor compuºi în poziþiile orto ºi para ale

nucleului aromatic se formeazã un compus macromolecular cu structurã
CH2 —
OH OH filiformã, numit novolac.
CH2 CH2 CH2 CH2 În mediu bazic (NaOH) la rece, în soluþie apoasã, se formeazã alcooli
OH hidroxibenzilici.
CH2 CH2
OH
CH2 CH2 CH2 CH2 OH OH OH

OH OH
CH2
CH2OH
HO–
• Substanþã solidã cu structurã 2 + 2 CH2 O +
rece
tridimensionalã
• Insolubilã în solvenþi
• Infuzibilã (nu se topeºte prin CH2OH
încãlzire) alcool
fenol alcool
• Proprietãþi electroizolante deo-
o – hidroxibenzilic p–hidroxibenzilic
sebite
• Rezistenþ\ mecanicã ºi chimi-
cã
La încãlzire, prin policondensarea alcoolilor hidroxibenzilici în poziþiile

orto, orto′ ºi para ale nucleului benzenic se formeazã un compus macro-
Prafuri de presare molecular cu structurã tridimensionalã, numit bachelitã.
Materiale de presare
R\[ini fenolformaldehidice
Materiale Cleiuri (Lectur\)
plastice [i chituri
stratificate
Sub aceastã denumire se cunosc produºii de condensare ai fenolului
cu formaldehida. Aceºti compuºi pot fi consideraþi primii polimeri sinte-
tici utilizaþi în industrie.
Fenoplaste Rãºinile fenolformaldehidice au fost obþinute pentru prima datã de
Adolf Bayer în 1872. Mai târziu, chimistul Arthur Smith, în 1899, publicã
primul patent pentru obþinerea rãºinilor fenolformaldehidice, în scopul
substituirii ebonitei cu un material electroizolator.
Reacþia de policondensare dintre fenol ºi formaldehidã a fost mult stu-
Materiale Poroplaste diatã de Lee Handrik Backeland, care a pus bazele acestui proces tehno-
anticorosive (materiale logic, aplicat prima datã în anul 1907. Producþia de rãºini fenolformalde-
plastice
hidice s-a dezvoltat rapid, astfel încât, în anul 1944, producþia mondialã
poroase)
ajunsese în jur de 175.000 tone.
Astãzi se fabricã un numãr foarte mare de tipuri de rãºini fenolfor-
R\[ini maldehidice pentru care componenta aromaticã utilizatã poate fi: compus
din clasa fenolilor, rezorcin\, anilin\, iar ca aldehidã se foloseºte în spe-
cial formaldehida sau furfurolul. Producþia însumatã de rãºini fenol-
Novolacuri Rezoli Lacuri
formaldehidice se datoreazã domeniilor variate de utilizare: lacuri, rãºini,
adezivi, pulberi de presare, spume º.a.
Câteva din domeniile de utilizare ale rãºinilor fenolformaldehidice
sunt prezentate în schema alãturatã.
65
REAC}II DE HIDROGENARE-REDUCERE
Hidrogenarea ºi reducerea sunt procese chimice prin care se intro-

duce hidrogenul în moleculele compuºilor organici care prezintã una
sau mai multe legãturi multiple.
Reacþiile de hidrogenare sunt reacþii de adiþie prin care se desfac, în

prezenþa hidrogenului, dublete electronice π din legãturi multiple omo-
gene, de tipul:
CnH2n + H2 → CnH2n + 2
C=C , –C≡C–, –N = N –
alchenã alcan
Reacþiile de hidrogenare sunt caracteristice hidrocarburilor care au în
H2C = CH2 + H2 → H3C – CH3 molecula lor legãturi multiple: alchene, alcadiene, alchine, arene º.a.
etenã etan Hidrogenarea acestor sisteme are loc în special în catalizã eterogenã,
catalizã eterogenã (Ni, Pt, folosind metale fin divizate (Ni, Pt, Pd), în condiþii de temperaturã ºi pre-
Pd fin divizat) siune adecvatã.
temperaturã: 200°C
presiune: 80–200 atm Aminte[te-]i!
În clasa a X-a, la studiul hidrocarburilor ai aflat despre acest tip de

reacþie; astfel, ai studiat adiþia hidrogenului la hidrocarburile nesatu-
rate (alchene, alchine) ºi la hidrocarburile aromatice.
1. Reprezintã formulele structurale pentru hidrocarburile ale cãror de-
numiri sunt:
a. etenã; b. 2-butenã; c. izobutenã; d. acetilenã; e. benzen; f. naftalen.
2. Scrie ecuaþiile reacþiilor de adiþie a hidrogenului, precizând condiþiile
Modelul structural al etenei
de reacþie, pentru hidrocarburile de la ex. 1. Denumeºte compuºii
rezultaþi.
3. Demonstreazã prin calcul cã prin adiþia hidrogenului la hidrocarburi,
conþinutul procentual de hidrogen al moleculei se mãreºte.
4. Un amestec gazos (c.n.) cu raportul molar eten\: acetilen\: hidro-
gen= 1: 1: 4 se trece peste un catalizator de Ni. Determin\: a. varia]ia
procentual\ de volum a amestecului; b. masa de eten\ din amestec dac\
la arderea acestuia se consum\ 1200 L aer (20% O2). c. num\rul de moli
{tiai c\ ... de etan ce se ob]in din 12 moli amestec gazos ini]ial.
5. Un amestec echimolecular format din douã alchene omoloage cu
... obþinerea comercialã a masa de 98 g ocupã la 27°C ºi 1 atm un volum de 49,22 dm3. Identific\
margarinei (anul 1910) a fost alchenele [i calculeazã volumul de hidrogen (c.n.) necesar hidrogenãrii
un real succes al industriei chi-
totale a amestecului de alchene, dacã se foloseºte un exces de 20% (vol)
mice alimentare ?
H2 faþã de cel necesar stoechiometric.
O aplicaþie practicã importantã pentru hidrogenarea cataliticã a dublei

legãturi C = C o constituie obþinerea margarinei din uleiurile vegetale.
66
Grãsimile vegetale (uleiurile de floarea-soarelui, mãsline, alune) au în

structura lor legãturi duble C = C . Prin hidrogenarea uleiurilor (compuºi
nesaturaþi) se obþin grãsimi vegetale solide (compuºi saturaþi). Aceste
grãsimi purificate, amestecate cu lapte, vitamine (A, D), coloranþi ali-
mentari ºi alþi aditivi se comercializeazã sub diferite tipuri de margarinã.
Despre hidrogenarea grãsimilor lichide vei mai afla ºi la capitolul des-
Margarina tinat compuºilor cu importanþã biologicã.
*Reac]ii de reducere
Sistem reducãtor
Reacþiile de reducere sunt reacþii de adiþie prin care se desfac, în
prezenþa hidrogenului, dublete electronice π din legãturile multiple
eterogene, de tipul:
Donor de Donor de
electroni protoni
(e–) (H+) C = O, C = N –, C = S, – C ≡ N, –N=O
Reacþiile de reducere pot avea loc astfel:
în condiþii catalitice asemãnãtoare reacþiilor de hidrogenare, cu H2
Aminte[te-]i! molecular în prezenþa metalelor fin divizate (Pd, Pt, Ni)
în prezenþa unor sisteme reducãtoare formate din:
Metalele care reacþioneazã – donori de electroni (metale: Na, K, Zn, Sn, Al, Fe º.a.).
cu baze tari prezintã caracter – donori de protoni (acizi minerali, alcooli, apã, acizi carboxilici º.a.)
amfoter (Zn, Al). Printre sistemele reducãtoare frecvent utilizate în reacþiile de redu-
cere se remarcã cele formate din:
metale alcaline (Na, K) ºi alcooli inferiori (CH3OH, C2H5OH)
metale (Fe, Sn, Zn, Al) ºi acizi minerali (HCl, H2SO4)
În sintezele de laborator se
metale (Zn) ºi apã sau NaOH
utilizeazã frecvent un reducãtor
selectiv, hidrura de litiu ºi alu- Reacþiile de reducere sunt mult mai des întâlnite ºi mai importante din
miniu (LiAlH4) sub forma unor punct de vedere practic atât pentru industria chimicã, cât ºi pentru
soluþii în eter; LiAlH4 în reacþie biochimie.
cu apa sau cu alcoolii degajã În cele ce urmeazã vor fi prezentate reacþii de hidrogenare cu impor-
hidrogen. tanþã practicã, respectiv, reducerea nitroderivaþilor ºi reducerea com-
puºilor carbonilici.
La capitolul destinat compuºilor cu importanþã biologicã vei studia
reacþiile de reducere ale monozaharidelor (glucozã ºi fructozã).
Nitroderivaþii sunt compuºi
organici care au în structura lor
Reducerea nitroderiva]ilor. Reducerea nitrobenzenului
una sau mai multe grupe nitro
(–NO2), legate de atomii de car-
bon ai radicalului hidrocarbonat. Principala proprietate chimicã a nitroderivaþilor (R – NO2) constã în
reducerea grupei nitro, reacþia reprezentând o metodã importantã pentru
obþinerea aminelor primare, în special aromatice. Din acest motiv, meto-
da se aplicã în mod deosebit pentru reducerea nitroderivaþilor aromatici.
O reducere
Ar – NO2 → Ar – NH2
–N nitroderivat aminã aromaticã
O aromatic primarã
grupa nitro are în structura sa Reducerea nitrobenzenului reprezintã cea mai utilizatã metodã pentru
ºi o legãturã coordinativã
obþinerea anilinei — amina aromaticã cu cele mai multe aplica]ii practice.
67
Datoritã volumului mic al NO2 NH2

ionului H+, acesta se leagã coor-
dinativ de molecula apei, for- + 3H2 → + 2H2O
+
mând ionul hidroniu (H3 O).
+
HCl + H2O î H3 O + Cl– nitrobenzen anilinã
Dacã se utilizeazã ca sistem reducãtor Fe ºi HCl, procesele chimice
care au loc sunt:
Fe → Fe2+ + 2e– donor de electroni
{tiai c\ ... +
HCl → H + Cl– donor de protoni
... Anilina (fenilamina, amino- NO2 NH2
benzenul) a fost obþinutã prima
datã în 1826 prin distilarea +
uscatã a indigoului ºi a fost + 6 H + 6e– → + 2H2O
numitã kristallyn; în 1834 a fost
nitrobenzen anilinã
izolatã de Runge din gudronul
de cãrbune ºi denumitã kyanol. Anilina reprezintã o materie primã importantã în practica industrialã.
... negru de anilinã este cel Principalele domenii de utilizare ale acesteia sunt date `n schema de mai jos.
mai utilizat colorant de culoare
neagrã. Coloranþi (aprox. 40 de
Antioxidanþi
coloranþi de largã circulaþie
se obþin prin intermediul
NH2
Anilina anilinei)
Materie primã pentru Medicamente – clasa

SO2NH2 obþinerea unor sulfamidelor
4-aminobenzensulfonamida substanþe organice Detergenþi de tip
(bactericid) frecvent utilizate neionic
(biodegradabili)
Reducerea compu[ilor carbonilici

Aminte[te-]i!
Reacþia se desfãºoarã în condiþii diferite, folosind:
Sistemul reduc\tor este H2 / catalizator metalic (Ni, Pt, Pd)
format din: H provenit din reacþia sodiului cu alcool (sau alte sisteme reduc\toare)
— donor de protoni (apã,
acizi, alcooli) H
O
— donor de electroni (metale) Ni
R–C + H–H R C OH H
H H
1
aldehid\ alcool primar
CH3 – OH + Na → CH3 – O–Na+ + H
2 2
H
Adiþia hidrogenului la com- Ni
R – C – R′ + H–H R C R′
puºii carbonilici reprezintã una
dintre metodele importante de O OH H
obþinere a alcoolilor.
ceton\ alcool secundar
68
Scrie ecua]iile reac]iilor de adi]ie a hidrogenului la etanal [i propa-
non\; denume[te produ[ii de reac]ie.
R CH3 – C
O
+ H2 → CH3 – CH2 – OH
H
etanal etanol
CH3 – C – CH3 + H2 → CH3 – CH – CH3
Acetona – un solvent cu multiple
=
aplica]ii practice O OH
propanon\ 2 – propanol
Reducerea grupei carbonil o vei utiliza mai târziu la studiul compuºilor
cu importanþã biologicã, respectiv la reducerea glucozei ºi fructozei.
1. Utilizând reacþiile de reducere prezentate anterior, justificã urmã-
toarele afirmaþii în legãturã cu aceste procedee chimice:
a. prin reducere se micºoreazã conþinutul de oxigen al unei molecule;
b. prin reducere se eliminã total oxigenul din molecula unui compus
organic;
c. prin reducere se schimbã natura unei funcþiuni oganice, în sensul
scãderii valenþei grupei funcþionale.
2. Pentru obþinerea tetralinei, important agent degresant, se hidroge-
neazã catalitic naftalina. Se obþine un amestec ce conþine în procente de
masã 80% tetralinã, 12% decalinã ºi 8% naftalinã. Calculeazã conversia
utilã, conversia total\ ºi randamentul hidrogenãrii naftalinei la tetralinã.
3. Un compus carbonilic de tip cetonã formeazã prin reducere cu sodiu
ºi metanol un compus care conþine 64,86 %C. Determinã:
a. formula molecularã ºi structuralã a substanþei A;
Acetona constituie materia prim\ b. masa de sodiu necesarã pentru reducerea totalã a 2 moli de compus
important\ pentru ob]inerea sticlei carbonilic.
organice (plexiglas) 4. Prin hidrogenarea azobenzenului se obþine hidrazobenzenul, care for-
meaz\ în urma unei reacþii de transpoziþie benzidina, conform reacþiilor:
reducere
N=N → NH – NH
(Zn + NaOH)
azobenzen hidrazobenzen
transpoziþie
NH – NH → H2N NH2
NH2 benzidinicã
hidrazobenzen benzidinã
Benzidina se foloseºte dupã diazotare la ambele grupe, la obþinerea co-
lorantului azoic Roºu de Congo, prin cuplarea sãrii de diazoniu a ben-
SO3H zidinei cu acidul naftionic (acid 1-amino-naftalin-4-sulfonic). Scrie
acid naftionic formula structural\ a colorantului Roºu de Congo.
69
5. O metodã importantã pentru obþinerea ciclohexanolului, utilizat pen-

tru sinteza fibrei sintetice nailon-6, constã în hidrogenarea cataliticã a
fenolului. În acest proces se obþine un amestec de ciclohexanol ºi ciclo-
hexanonã. Dacã s-au folosit 56,4 g fenol ºi se consumã 1,6 moli H2, cal-
culeazã raportul molar ciclohexanol:ciclohexanonã din amestecul de
reacþie. Ecuaþiile reacþiilor sunt:
OH OH
+ 3H2 →
Þes\turi din nailon
ciclohexanol
OH OH
O
=
tautomerie
+ 2H2 → →
ciclohexanonã
REAC}II DE OXIDARE
În sinteza organicã sunt impor- Reacþiile de oxidare sunt procesele chimice care decurg în prezenþa
tante procesele de oxidare incom- agenþilor oxidanþi, a oxigenului din aer sau a altor substanþe; oxidarea
pletã ºi oxidãrile degradative. este un proces foarte complex, care se întâlneºte la majoritatea claselor
de compuºi organici, decurgând în moduri foarte variate.
Reacþiile de oxidare se întâlnesc la un numãr mare de clase de com-

puºi organici: hidrocarburi (alcani, alchene, alchine, arene), compuºi cu
Reacþiile de oxidare totalã — grupe funcþionale (alcooli, aldehide º.a.). Un interes deosebit prezintã
arderile — sunt procesele chi- oxidãrile biochimice ale compuºilor cu importanþã biologicã, oxidãrile
mice care stau la baza utilizãrii biochimice care au loc în organismul uman.
hidrocarburilor drept combus-
tibil. Despre cãldura de ardere
ºi puterea caloricã a combus- Aminte[te-]i!
tibililor ai aflat la studiul hidro-
carburilor, în clasa a X-a. În clasa a X-a, ai întâlnit reacþia de oxidare la toate tipurile de hidro-
carburi studiate, precum ºi în cazul alcoolilor ºi al unor compuºi cu
importanþã biologicã (oxidarea glucozei).
Reacþiile de oxidare decurg în mai multe moduri:

oxidarea completã (arderea) cu formarea CO2, H2O º.a.;
oxidarea incompletã (oxidare) are loc cu conservarea catenei, for-
mându-se compuºi cu grupe funcþionale care conþin oxigen: alcooli, alde-
hide, cetone, acizi º.a.;
oxidarea degradativã are loc cu ruperea unor legãturi chimice din-
Benzina utilizat\ drept
tre atomii de carbon din catena compusului, rezultând amestecuri de sub-
combustibil pentru autoturisme stanþe cu numãr mai mic de atomi de carbon;
con]ine ca hidrocarbur\ de baz\ autooxidarea — produºii intermediari ai oxidãrii constituie catalizatori
izooctan (2,2,4-trimetilpentan) ai procesului de oxidare (autooxidarea aldehidelor, râncezirea grãsimilor).
70
Oxidarea compuºilor organici

se realizeazã în condiþii diferite
Oxidarea cu O2 din aer Oxidarea cu agenþi oxidanþi.

în condiþii catalitice Sistemele oxidante furnizeazã
(metale, oxizi metalici, oxigenul necesar unor procese
sãruri) la temperaturi ºi de oxidare; frecvent se folosesc:
presiuni ridicate K2Cr2O7 în mediu acid
KMnO4 în mediu acid
KMnO4 în mediu slab bazic
Propanul este hidrocarbura de
baz\ ce intr\ `n compozi]ia gazului
utilizat drept combustibil `n Oxidarea cu sãruri complexe
zonele care nu dispun de gaz ale unor metale tranziþionale
metan reactiv Tollens
reactiv Fehling
Prin oxidare: Activitatea individual\ 22

se introduce oxigen într-o
moleculã 1. Utilizând cunoºtinþele dobândite în clasa a X-a referitoare la procese-
se mãreºte conþinutul în oxi- le de oxidare ale unor compuºi organici, reprezintã ecuaþiile reacþiilor
gen al unei molecule de oxidare care indicã:
se schimbã natura unei grupe a. reacþii de ardere (hidrocarburi, alcooli);
funcþionale în sensul creºterii b. reacþii de oxidare incomplete cu conservarea catenei (oxidarea blândã
valenþei
a alchenelor, oxidarea acetilenei, oxidarea toluenului, a xilenilor º.a.);
se micºoreazã conþinutul de
c. reacþii de oxidare degradativã cu formarea unor compuºi cu numãr
hidrogen al unei molecule
mai mic de atomi de carbon (alchene, arene º.a.).
2. Scrie ecuaþiile reacþiilor de oxidare a unor compuºi care reprezintã:
a. oxidarea unei alchene care formeazã doi acizi diferiþi;
b. oxidarea unei alchene care are loc cu formarea unei cetone ºi a unui
acid;
c. oxidarea alchenei care duce la formarea 1,2-propandiolului;
d. oxidarea unei arene care formeazã acidul benzoic.
3. Identificã printre reacþiile de oxidare studiate procesele chimice cu im-
portanþã practicã, indicând ºi utilizãrile compuºilor rezultaþi.
Oxidarea etanolului
Etanolul (alcoolul etilic), CH3 – CH2 – OH, cunoscut pretutindeni sub

numele de alcool, este componenta specificã tuturor bãuturilor alcoolice.
B\uturi ce con]in etanol `n diferite Etanolul acþioneazã asupra organismului provocând, dupã o stare
propor]ii
euforicã, o acþiune depresivã, diminuarea capacitãþilor mintale, urmat\ de
anestezie ºi, în cantit\]i mai mari, de comã ºi moarte.
Organizaþia Mondialã a Sãnã- Pe de altã parte, etanolul are efect toxic asupra organismului ºi prin
tãþii include etanolul în rândul compuºii de oxidare (acetaldehida) `n care se transformã pe cale enzi-
drogurilor. maticã, prin metabolizarea la nivelul ficatului:
71
O
oxidare
CH3 – CH2 – OH → CH3 – C
enzimaticã
H
etanol etanal (acetaldehidã)
Consumul excesiv de alcool are ca efect îmbolnãvirea ficatului —
ciroza; aceastã afecþiune este ireversibilã, provocând distrugerea ficatului
ºi, în consecinþã, moartea.
Oxidarea etanolului se poate face utilizând sistemele oxidante frecvent
utilizate:
K2Cr2O7/mediu acid
KMnO4/mediu acid
Oxidarea etanolului cu soluþia acidã de dicromat de potasiu constituie
testul de alcoolemie pentru conducãtorii auto. Fiolele utilizate în acest
soluþii sens conþin o soluþie acidã de K2Cr2O7. În prezenþa etanolului din bãuturi,
2–
2– culoarea specificã ionului Cr2O7 (portocalie) se modificã în verde, culoare
Cr2O7 Cr3+
specificã ionului Cr3+; acesta se formeazã în momentul oxidãrii etanolului.
(portocaliu) (verde)
O
K Cr O /H SO
CH3 – CH2 – OH →
2 2 7 2 4
CH3 – C
H
etanol acetaldehidã
Oxidarea etanolui cu K2Cr2O7/H2SO4
Preparã într-o eprubetã un amestec oxidant amestecând aprox.
3 mL soluþie de dicromat de potasiu cu un volum aprox. egal de H2SO4
diluat (20%).
Adaugã în eprubeta cu amestec oxidant aprox. 2 mL etanol.
Aparat pentru testul de alcoolemie Încãlzeºte uºor eprubeta, urmãrind cu atenþie modificãrile (miros,
culoare). Ce observi?
Oxidarea etanolului cu exces

Prin oxidarea etanolului cu soluþia acidã de dicromat de potasiu, apare
de soluþie acidã de K2Cr2O7 mirosul de mere verzi caracteristic acetaldehidei, iar culoarea portocalie
duce la formarea acizilor car- a soluþiei iniþiale se schimbã în verde.
boxilici. Ecuaþia reacþiei este:
O
3CH3 – CH2 – OH + K2Cr2O7 + 4H2SO4 → 3CH3 – C + K2SO4 + Cr2(SO4)3 + 7H2O
H
Rezolvã singur!
Analizeazã procesul redox al reacþiei de oxidare a etanolului cu soluþie
acidã de K2Cr2O7.
Oxidarea etanolului cu soluþia acidã de permanganat de potasiu
(KMnO4) are loc mai energic, ducând la formarea acidului acetic.
O
KMnO4/H2SO4
CH3 – CH2 – OH → CH3 – C
OH
etanol acid acetic (acid etanoic)
72
Oxidarea etanolului cu KMnO4/H2SO4
Introdu într-o eprubetã aprox. 2 mL soluþie KMnO4 ºi 2 mL etanol.
Încãlzeºte la fierbere amestecul de mai sus.
Adaugã cu aten]ie aprox. 3 mL H2SO4 conc. ºi continuã încãlzirea.
soluþii
MnO4– Mn2+ Prezenþa acidului acetic se va recunoaºte dupã mirosul caracteristic.

(permanganat) (incolor) Procesul chimic care are loc este:
(violet)
5CH3 – CH2OH + 4KMnO4 + 6H2SO4 → 5CH3 – COOH + 2K2SO4 + 4MnSO4 + 11H2O
Rezolvã singur! O reacþie de oxidare importantã a soluþiilor diluate de etanol repre-

Analizeazã procesul redox zintã fermentarea oxidativã a acestora în prezenþa bacteriilor mycoderma
de oxidare a etanolului cu aceti, care se g\sesc în aer. Oxidarea este catalizatã de o enzimã numitã
soluþie acidã de KMnO4. alcooloxidazã, prezentã în cultura de bacterii.
O
enzime
CH3 – CH2 – OH + O2 → CH3 – C + H2O
OH
Arderea etanolului are loc cu Astfel, prin fermentaþia vinului se obþine oþetul, un condiment cu 3–6%
degajare mare de cãldurã, aces- acid acetic.
ta fiind un combustibil valoros.
Costurile pentru obþinerea lui
sunt încã mai mari decât în cazul Activitatea individual\ 23
metanolului. Þãrile cu pãmân-
turi arabile disponibile pentru 1. Arderea alcoolilor în aer are loc cu flacãrã luminoasã, albãstruie, fãrã
creºterea recoltelor care asi- fum, cu degajarea unei mari cantitãþi de cãldurã.
gurã zahãrul sau amidonul ne- CH3OH + 3/2O2 → CO2 + 2H2O + Q
cesare obþinerii etanolului sunt Metanolul are putere caloricã ridicatã; fiind mai ieftin decât benzina,
interesate în folosirea etanolu- poate fi utilizat drept combustibil cu eficienþã mare. Inconvenientul
lui ca ºi combustibil. major îl constituie toxicitatea lui. Calculeazã cantitatea de cãldurã care
se degajã la arderea a 5L metanol (ρ = 0,8 g/cm3), ºtiind cã puterea calo-
ricã a metanolului este 224 kcal/mol.
2. Se considerã un amestec echimolecular de metanol ºi etanol cu masa
de 195 g. Calculeazã: a. compoziþia procentualã masicã a celor doi alcooli;
b. volumul de aer (20% O2) necesar arderii amestecului.
3. Calculeazã volumul soluþiei de K2Cr2O7 0,5 M în mediu acid, necesar
obþinerii a 132 g acetaldehidã, dacã randamentul reacþiei de oxidare
este 60%.
Sta]ie de alimentare cu etanol
4. Se supun fermentaþiei alcoolice 2000 kg must cu un conþinut de 18%
glucozã. Calculeazã concentraþia în alcool etilic a vinului obþinut, dacã
Autovehiculele folosesc drept se transformã 80% din glucozã.
combustibil ºi etanol. C6H12O6 → 2CH3 – CH2 – OH + 2CO2 ↑
glucozã etanol
{tiai c\ ... 5. Se oxideazã 460 g soluþie etanol 20% cu o soluþie acidã de KMnO4.
... arderea etanolului duce la Calculeazã: a. volumul soluþiei de KMnO4 2M, necesar oxidãrii etanolu-
aprox. 70% mai multã cãldurã/L lui; b. masa de soluþie 6% care se poate obþine din acidul acetic rezultat,
decât combustia benzinei? dacã randamentul reacþiei de oxidare este 80%.
73
APLICA}II
1. Completeazã corespunzãtor spaþiile libere: *5. Se considerã schema:

a. Halogenarea are loc prin reacþii de........... ºi + HNO
A →
3
B
reacþii de substituþie. H2SO4
→
→
b. Prin nitrare se substituie atomul de H cu gru- KMnO4 KMnO4
H2SO4 H2SO4
pa funcþionalã ...........
c. Reacþia de polimerizare este o reacþie de.......... + HNO
C →
3
D
repetatã ºi produsul reacþiei este un.......... utilizat H2SO4
pentru mase plastice. Hidrocarbura mononuclearã aromaticã A con-
d. Prin alchilarea Frield-Crafts se obþin.......... ºi þine 90,56%C. Determinã substanþele notate cu
se formeazã legãturi................ litere ºtiind cã:
2. Alege afirmaþia / afirmaþiile corectã / corecte: — nitrarea lui A are loc cu formarea unui singur
a. Freonii sunt derivaþi fluorocloruraþi ai meta- mononitroderivat ce conþine 9,26% N;
nului ce distrug stratul de ozon al atmosferei. — compusul C este un acid pentru care 0,664 g
b. Prin alchilarea benzenului cu propenã se acid se neutralizeazã cu 80 mL soluþie NaOH 0,1 M
obþine propilbenzen. ºi are masa molecularã 166;
c. Policlorura de vinil se utilizeazã pentru obþine- — compusul D este produsul unic al oxidãrii lui
rea fibrelor sintetice de tip PNA. B sau al nitrãrii lui C.
d. Reacþia de reducere reprezintã procesul chi- *6. Prin alchilarea anilinei cu oxid de etenã se
mic de adiþie a hidrogenului la legãturile multiple obþin 2740 kg N–β-hidroxietilanilinã, la un randa-
eterogene. ment al reacþiei de 80%. Calculeazã masa de anilinã
e. Reacþia de ardere reprezintã un proces de oxi- necesarã, dacã puritatea acesteia este 90%.
dare incompletã. *7. Un compus carbonilic alifatic A ce conþine
3. Prin clorurarea orto-xilenului la luminã cu Cl2 28,57% oxigen reacþioneazã cu reactivul Tollens.
în raport molar orto-xilen : clor = 1:2 se obþin ma- a. Identificã compusul carbonilic.
joritar compuºii: b. Masa de argint depus\ de 168 g compus A,
dacã randamentul reacþiei de oxidare este 80%
CH2Cl CCl3
*8. Un mol de izobutenã se oxideazã cu soluþie
a. b.
neutrã de KMnO4 / Na2CO3 0,01 M.
CH3 CH2Cl
Calculeazã:
CH2Cl CHCl2
a. volumul soluþiei de KMnO4;
CH2Cl CH3
b. masa precipitatului brun rezultat la oxidare.
c. d.
*9. Colorantul cunoscut sub numele de „galben
de alizarinã R” se obþine prin diazotarea p-nitroani-
linei ºi cuplarea sãrii de diazoniu cu acidul orto-
4. O hidrocarburã aromaticã mononuclearã A cu
hidroxibenzoic (acid salicilic). Scrie formula struc-
8,7% H este supusã transformãrilor din schema de
turalã a acestui colorant ºi indicã denumirea ºtiinþi-
mai jos: ficã a acestuia.
hν + HOH
A + Cl2 → B → D *10. Aldehida cinamic\ (β-fenilacroleina sau 3-fe-
– HCl η = 75%
nil-2-propenal) este componentul principal al uleiului
Determinã: eteric de scorþiºoarã. Se poate obþine prin conden-
a. formulele structurale ale compuºilor A, B, D; sarea crotonicã a benzaldehidei cu acetaldehida.
b. volumul de clor, în condiþii normale, pentru a a. Scrie ecuaþia reacþiei de obþinere a aldehidei
obþine 759 g substanþã B; cinamice.
c. masa de substanþã D, dacã randamentul de b. Calculeazã compoziþia procentualã elemen-
transformare al substanþei B în D este 75%. tarã a acestui compus.
74
c. Determinã masa soluþiei de acetaldehidã 40% a. Scrie ecuaþiile reacþiilor chimice pentru cele
necesarã pentru a obþine 1320 g de aldehidã cina- douã procedee.
micã de puritate 80%. b. Calculeazã volumul de aer (20% O2 c.n.) pen-
*11. Ciclohexanona, intermediar important în tru a obþine 1960 L ciclohexanonã (ρ = 0,9 g/cm3)
obþinerea fibrelor sintetice de tip relon, se obþine la un randament al reacþiei de 90%.
prin douã metode: c. Determinã volumul de hidrogen (c.n.) rezultat
– oxidarea cu aer a ciclohexanului prin al doilea procedeu, atunci când se obþine aceeaºi
– dehidrogenarea cataliticã a ciclohexanolului. cantitate de ciclohexanonã ca la punctul b.
TEST DE EVALUARE
a. Adiþia bromului la acetilenã are loc cu formarea .............(1, 2-dibromoetanului / 1, 1, 2, 2-tetrabro-
moetanului).
b. Prin alchilarea benzenului cu propenã se obþine.......... (propilbenzen / izopropilbenzen).
c. La oxidarea etanolului cu ........... se formeazã acetaldehidã (K2Cr2O7 / H2SO4 / KMnO4 / H2SO4).
d. Poliacrilonitrilul se utilizeazã pentru fabricarea......... (fibrelor sintetice / maselor plastice).
e. Freonii sunt compuºi........... ai metanului (fluoruraþi / fluorocloruraþi).
dreapta cifrelor din coloana A, literele corespunzãtoare din coloana B:
A B
Br
1. .... CH3–C–CH3 a. se foloseºte pentru a obþine pielea sinteticã
CH3
b. este produsul oxidãrii etanolului
2. .... CH3–COOH c. se formeazã în fiola ce testeazã alcoolemia
3. .... CH2=CH–Cl d. se obþine prin adiþia HBr la izobutenã
4. .... CH3–CH=O e. sunt compuºi tensioactivi
5. .... Produºii reacþiilor de alchilare cu oxid de
etenã.
3. Justificã, utilizând ecuaþiile reacþiilor chimice, afirmaþiile:
a. Adiþia Br2 la hidrocarburi nesaturate (alchene, alchine) constituie test de nesaturare.
b. Alchilarea bezenului cu etenã duce la formarea unui intermediar, care prin dehidrogenare formeazã
stirenul.
*c. Colorantul „galben de alizarinã” se obþine prin cuplarea sãrii de diazoniu a p-nitroanilinei cu acidul
2-hidroxibenzoic (acid salicilic).
*d. Alcoolii hidroxibenzilici, intermediari ai fenoplastelor de tip bachelitã, se obþin prin condensarea
fenolului cu formaldehida în mediu bazic.
4. La trecerea unui amestec de 0,8 L (c.n.) de 1-butenã ºi n-butan printr-un vas cu soluþie de brom,
masa vasului creºte cu 1,12 g. Calculeazã procentul de butan ºi 1-butenã din amestec.
*5. Formolul reprezintã o soluþie de formaldehidã cu concentraþia 40%, utilizat pentru conservarea
preparatelor anatomice. Calculeazã masa de formol care se obþine prin hidroliza diclorometanului obþinut
prin clorurarea a 448 m3 CH4, ºtiind cã atât randamentul reacþiei de clorurare cât ºi cel de hidrolizã este
80%.
75
3 COMPU{I CU IMPORTAN}| BIOLOGIC|.

NO}IUNI DE BIOCHIMIE
Proteinele ºi zaharidele, alã- GENERALIT|}I
turi de grãsimi, sunt compo-
nente fundamentale ale celulei Denumirea de compuºi naturali este atribuitã frecvent compuºilor
vii — animale sau vegetale. organici care se gãsesc în organismele vii. Aceste substanþe conþin în
structura lor diverse grupe funcþionale întâlnite la clasele de compuºi
organici studiate.
Dintre compuºii naturali, mai importanþi sunt: aminoacizii, proteinele,
zaharidele, acizii nucleici (ADN, ARN), grãsimile º.a. Fãrã prezenþa aces-
tor clase de compuºi organici viaþa nu ar fi posibilã.
Mulþi dintre compuºii naturali au mase moleculare relative foarte mari.
Moleculele care au masa molecularã relativã peste 10 000 se numesc
macromolecule. Macromoleculele sunt esenþiale în toate etapele vieþii.
Dupã cum ai aflat pe parcursul studiului chimiei organice, macromo-
leculele se pot forma din molecule mai mici care se unesc între ele, elimi-
nând adesea molecule de apã; în consecinþã, acest proces implicã ca tip de
reacþie policondensarea. Dacã în structura unui compus macromolecular se
repetã aceleaºi molecule mici, macromoleculele rezultate se cunosc sub
denumirea de polimeri; moleculele mici din care sunt constituiþi polimerii se
numesc monomeri. Atât polimerii naturali, cât ºi cei sintetici au mase mole-
culare relative de ordinul milioanelor. Bumbacul, cauciucul, lemnul, lâna
º.a. sunt materiale polimerice naturale; polietilena, policlorura de vinil
(PVC) sunt exemple de polimeri sintetici pe care i-ai studiat.
Modelul structural (generat de Proteinele constituie o clasã foarte importantã a compuºilor naturali;
computer) pentru ADN
ele se gãsesc în toate þesuturile vii ale plantelor ºi animalelor. Þesutul
uman, þesuturile pãsãrilor ºi ale peºtilor sunt alcãtuite din proteine; de
asemenea, drojdiile, mucegaiurile ºi bacteriile au în compoziþia lor pro-
Aminte[te-]i!
teine. În plante, acestea se gãsesc în cantitãþi mai mici.
Proteinele sunt esenþiale pentru menþinerea structurii ºi funcþionãrii
Funcþiuni organice simple normale a tuturor organismelor vii.
studiate (substanþe care con-
Structural, din punct de vedere al naturii grupelor funcþionale, pro-
þin un singur tip de grupã
funcþionalã):
teinele sunt poliamide; unitãþile de bazã din care acestea se formeazã sunt
— X (F, Cl, Br, I) aminoacizii care se unesc, rezultând lanþuri poliamidice prin eliminarea
— OH moleculelor de apã. Aminoacizii fac parte din categoria compuºilor
— NH2 organici cu funcþiuni mixte.
— C=O Substanþele organice în molecula cãrora se aflã douã sau mai multe
grupe funcþionale diferite sunt cunoscute sub numele de compuºi
O
organici cu grupe func]ionale mixte.
— — C Pe lângã aminoacizi, vei studia, tot din categoria compuºilor organici
H cu grupe func]ionale mixte, zaharidele ce formeazã macromolecule natu-
rale de tipul amidonului, celulozei, glicogenului, acizilor nucleici º.a.
76
IZOMERIA OPTIC|
Studiul acestui tip de izomerie ofer\ posibilitatea unei în]elegeri pro-

funde a comport\rii specifice a unor compu[i organici naturali, în special
în reac]iile lor biochimice.
Aminte[te-]i!
Izomerii sunt compu[i organici care au aceea[i formul\ molecular\,

dar structuri diferite [i, în consecin]\, propriet\]i fizice [i chimice
diferite.
Bazele concep]iei structurii Izomerii se împart în dou\ mari grupe, dup\ modul în care se pot pune
spa]iale a moleculelor organice în eviden]\ deosebirile dintre ace[tia.
au fost puse de Van’t Hoff [i Le
Bel (1874); ei au emis ipoteza Tipuri de izomerie
structurii tetraedrice a atomu-
lui de carbon [i astfel ia na[tere
un capitol important al chimiei Izomeria de structur\ Stereoizomeria
organice - stereochimia.
Izomerii care au atomii lega]i Izomerii care au atomii lega]i
în diferite aranjamente în acela[i mod (acelea[i leg\turi),
Izomeria de caten\ dar difer\ prin dispozi]ia relativ\ a
Izomeria de pozi]ie leg\turilor în spa]iu
Izomeria de func]iune Izomeria geometric\
Izomeria optic\
Un plan de simetrie este un
plan imaginar care împarte o
molecul\ (obiect) în a[a fel Structura spa]ial\ a moleculei reprezint\ modul de aranjare a atomilor
încât cele douã jum\t\]i s\ fie în spa]iul tridimensional.
imaginea în oglind\ a uneia fa]\
de cealalt\. Orice molecul\ ce
prezint\ plan de simetrie este
simetric\ (achiral\). Izomeria optic\
Acest tip de izomerie se întâlne[te la substan]ele ale c\ror molecule

oglinda
sunt asimetrice.
Un obiect este asimetric dac\ el nu se poate suprapune peste imaginea sa

în oglind\ prin mi[c\ri de transla]ie sau de rota]ie (sunt nesuperpozabile).
Obiectele, respectiv moleculele asimetrice se numesc chirale, cuvânt
care în limba greac\ („cheir”) înseamn\ mân\, întrucât mâna stâng\ [i
mâna dreapt\ nu sunt superpozabile (ele se afl\ în rela]ia obiect - imagine,
în oglind\ – fig. 1).
Chiralitatea este un fenomen frecvent în via]a de toate zilele; corpul
Fig. 1 Când mâna dreapt\ se afl\
`n dreptul unei oglinzi,
uman este chiral, din punct de vedere structural, cu inima în stânga [i fica-
imaginea pe care o vezi tul în dreapta. Majoritatea obiectelor din jurul nostru sunt chirale: casele,
este mâna stâng\. Verific\! plantele, copacii, instrumentele muzicale [.a.m.d.
77
Molecula chiral\ [i imaginea sa din oglind\ constituie o pereche de

enantiomeri (limba greac\ „enantio” = opus).
Enantiomerii sunt stereoizomeri care se afl\ `n rela]ia obiect [i ima-
ginea sa în oglind\.
O cauz\ frecvent\ a chiralit\]ii o constituie existen]a în structura mo-
leculei a atomului de carbon asimetric (chiral).
Atomul de carbon asimetric (chiral) este un atom de carbon
tetraedric legat de patru atomi diferiþi sau de grupe diferite de atomi.
Oglind\
Molecula 2-cloropropanului are

plan de simetrie [i `n consecin]\
este achiral\
Carbon chiral [i imaginea `n oglind\

Molecula ce con]ine astfel de atomi de carbon, nu posed\ nici centru
[i nici plan de simetrie. De exemplu, cei doi enantiomeri ai acidului lactic
{tiai c\ ... (acidul α-hidroxipropionic), CH3–CH–COOH, se pot prezenta prin
… Un enantiomer al unui
compus organic numit limonen
OH
formulele de configura]ie, conform reprezentãrii.
are mirosul portocalelor, iar
cel\lalt enantiomer al l\mâilor? Oglind\
… Un enantiomer al compu-
sului organic numit carvon\ are
mirosul chimenului, iar cel\lalt
enantiomer are miros de ment\.
Propriet\]ile enantiomerilor. Activitate optic\
Propriet\]ile fizice ale enantiomerilor sunt identice; singura deosebire

o constituie comportarea acestora fa]\ de planul luminii polarizate (fig. 2).
Enantiomerii au: Când un fascicul de lumin\ str\bate un enantiomer, acesta rote[te
puncte de fierbere [i de topi- planul luminii polarizate; cei doi enantiomeri rotesc planul luminii pola-
re identice; rizate în sens contrar, dar cu acela[i num\r de grade:
aceia[i indici de refrac]ie; enantiomerul care rote[te planul luminii polarizate spre dreapta se
solubilitatea în aceia[i sol- nume[te dextrogir, se noteaz\ cu d sau (+).
ven]i [.a.m.d. enantiomerul care rote[te planul luminii polarizate spre stânga se
nume[te levogir, se noteaz\ cu l sau (–).
Substan]ele care au proprietatea de a roti planul luminii polarizate se
numesc optic active; aceast\ proprietate se nume[te activitate optic\.
Faptul c\ unele substan]e

rotesc planul luminii polarizate
a fost descoperit în anul 1815 de
fizicianul francez Jean Baptiste solu]ia unui
lumin\ plan-polarizat\ rota]ia
enantinomer
Biot.
Planul luminii polarizate este rotit de un singur enantinomer
78
Întrucât existen]a enantiomerilor se pune în eviden]\ prin metode

optice, cei doi izomeri se numesc [i izomeri optici sau antipozi optici.
Un amestec echimolecular al celor doi enantiomeri este optic inactiv
[i se nume[te amestec racemic; se noteaz\ (±) sau dl.
Valoarea unghiului de rota]ie al planului lumini polarizate (fig. 2)
m\surat cu ajutorul polarimetrului depinde de natura compusului cer-
cetat, temperatur\, grosimea stratului str\b\tut, densitate, concentra]ie.
surs\
de lumin\
Activitatea optic\ a enantiomerilor este caracterizat\ prin rota]ie spe-
cific\, m\rime ce se calculeaz\ din valoarea unghiului de rota]ie:
[α] = rota]ia specific\;
lumin\
Pentru solu]ii: [α] = α α = unghiul înregistrat la
nepolarizat\ l⋅c
polarimetru;
l = lungimea stratului
str\b\tut (în cm);
c = concentra]ia solu]iei
α
polarizor Pentru substan]e pure: [α] = exprimat\ în g/100 mL;
l ⋅d
d = densitatea (g/cm3).
Compu[ii naturali optic activi apar în natur\ ca enantiomeri distinc]i;

produ[ii de sintez\ chimic\ sunt amestecuri racemice.
lumin\ De exemplu, bromurarea acidului propionic duce la formarea unui
polarizat\
amestec racemic, acid(±) α-bromopropionic.
Fig. 2 Lumina este alc\tuit\
din unde electromagnetice COOH COOH COOH
care oscileaz\ într-un
num\r infinit de plane ; 2 CH2 + 2 Br2 → H — C — Br + Br — C — H
când un fascicul de lumin\ –2HBr
este trecut printr-un CH3 CH3 CH3
dispozitiv numit polarizor, acid propionic acid(±) α-bromopropionic
trec numai undele ce
oscileaz\ într-un plan; acest Extindere
fascicul se nume[te lumin\
plan-polarizat\.
Exist\ [i compu[i care au în molecul\ mai mul]i atomi asimetrici.
Num\rul enantiomerilor pentru un compus chiral se calculeaz\ în func]ie de
num\rul atomilor de carbon asimetrici (n).
2n = num\rul enantiomerilor
2n
= num\rul perechilor de enantiomeri
2
Propriet\]ile fiziologice ale
enantiomerilor sunt diferite:
De exemplu, compusul ob]inut prin adi]ia acidului hipocloros la
(-) nicotina natural\ este mult 2-buten\ prezint\ doi atomi de carbon asimetrici.
mai toxic\ decât (+) nicotina * *
sintetic\ H3C–CH=CH–CH3 + HOCl → H3C–CH – CH–CH3
numai (-) morfina natural\ 2- buten\
are propriet\]ile drogului cu- OH Cl
2 22
noscut sub acela[i nume. 2 = 4 enantiomeri [i = 2 perechi 3-cloro-2-butanol
2
79
Formulele de proiec]ie ale celor 4 enantiometri sunt:

(1) (2) (3) (4)
CH3 CH3 CH3 CH3
HO – C – H H – C – OH HO – C – H H – C – OH
Cl – C – H H – C –Cl H – C – Cl Cl – C – H
CH3 CH3 CH3 CH3
Perechea I (+, –) Perechea a II –a (+, –)
cis-alchena Rela]iile dintre cei patru stereoizomeri sunt:
• Enantiomeri (1) [i (2)
(3) [i (4)
• Diastereoizomeri sunt: (1) sau (2) fa]\ de (3) sau (4)
Diastereoizomerii sunt stereoizomeri care nu se afl\ în rela]ii
obiect — imagine în oglind\.
În cazul în care cei doi atomi de carbon asimetrici au structur\ identic\
— au aceia[i substituen]i lega]i la atomi de carbon asimetrici — num\rul
trans-alchena
enantiomerilor se reduce la jum\tate; un astfel de compus prezint\ trei
Alchenele care prezint\ izomerie stereoizomeri: o pereche de enantiomeri [i o form\ mezo inactiv\ din punct
geometric\ sunt diastereoizomeri de vedere optic datorit\ compens\rii interne, numit\ mezoform\ (fig. 3).
De exemplu, acidul tartric (acidul 2,3-dihidroxibutandioic) are 2 atomi
de carbon asimetrici cu aceia[i substituen]i
Izomerii geometrici cis [i
trans sunt diastereoizomeri. * *
HOOC – CH – CH – COOH
OH OH
Formulele de proiec]ie ale stereoizomerilor sunt:
COOH COOH COOH
H – C – OH HO – C – H H – C – OH
Planul de HO – C – H H – C – OH H – C – OH
simetrie
COOH COOH COOH
Perechea de enantiomeri Mezoform\ (molecul\ achiral\)
acidul (±) tartric acidul mezotartric
Fig. 3 Acidul mezotartric – planul
de simetrie este situat `ntre Chimistul german Emil Fischer a introdus ( anul 1891) formule ce
C2 [i C3 indic\ aranjamentul spa]ial al grupelor în jurul atomilor chirali, numite
formule de proiec]ie Fischer; pentru aceste contribu]ii a fost recompen-
sat cu premiul Nobel în 1902.
Izomeria optic\ are o importan]\ deosebit\ în sistemele biologice.
Compu[ii naturali ce con]in atomi de carbon asimetrici se g\sesc sub
forma unui singur stereoizomer (enantiomer). Astfel, aminoacizii, pro-
teinele, zaharidele [i al]i compu[i naturali apar sub forma unui singur
izomer steric optic activ, deoarece reac]iile în care se transform\ ace[ti
compu[i în celulele organismelor vii sunt catalizate de enzime – biocata-
lizatori a c\ror ac]iune este stereospecific\, adic\ se formeaz\ molecule
asimetrice sub forma unui singur enantiomer.
80
AMINOACIZI
Defini]ie. Tipuri de aminoacizi naturali
Aminoacizii sunt compuºi organici cu grupe func]ionale mixte, care

conþin în molecula lor grupe amino (–NH2) ºi grupe carboxil (–COOH) .
Aminoacizii care intrã în compoziþia proteinelor sunt α−aminoacizi —

compuºi în care atât grupa amino, cât ºi grupa carboxil sunt legate la
Reprezentarea structurii unei pro- acelaºi atom de carbon.
teine — produsul policondens\rii
α aminoacizilor α O
R CH C
OH
NH2
Un numãr de 20 α-aminoacizi se gãsesc frecvent în structura pro-
teinelor. Cei 20 de α-aminoacizi constituie alfabetul proteinelor.
Distribuþia lor calitativã ºi cantitativã într-o protein\ determinã caracte-
risticile ei chimice, valoarea ei nutritivã ºi funcþiile sale metabolice în
organism. Dintre cei 20 de α-aminoacizi care se întâlnesc frecvent în pro-
Glicina – model structural teine, organismul uman ºi al vertebratelor sintetizeazã 12 α-aminoacizi
numiþi aminoacizi neesenþiali; ceilalþi 8 α-aminoacizi, numiþi aminoacizi
esenþiali, trebuie introduºi prin alimentaþie.
În tabelul 3.1 sunt prezentate formulele unor aminoacizi mai des întâlniþi.
Tabelul 3.1. Tipuri de α- aminoacizi naturali
Denumirea Formula de structur\
Denumirea [tiin]ific\ Abrevierea
biochimic\ a aminoacidului
Glicocol Acid aminoetanoic Gli CH2 COOH
(Glicinã) Acid aminoacetic NH2
α − Alaninã Acid 2-aminopropanoic Ala H3 C CH COOH
Acid α- aminopropionic NH2
Valinã Acid 2-amino-3-metilbutanoic Val H3 C CH CH COOH
Acid α- aminoizovalerianic CH3 NH2
Acid asparagic Acid 2-aminobutandioic Asp HOOC CH2 CH COOH
(Acid aspartic) Acid α- aminosuccinic NH2
Acid glutamic Acid 2-aminopentandioic Glu HOOC CH2 CH2 CH COOH
Acid α- aminoglutaric NH2
Lisinã Acid 2,6-diaminohexanoic Lis CH2 CH2 CH2 CH2 CH COOH
Acid α, ε- diaminocapronic NH2 NH2
Cisteinã Acid 2-amino-3-tiopropanoic Cis CH2 CH COOH
Acid α- amino - β-tiopropionic SH NH2
Serinã Acid 2-amino-3- hidroxipropanoic Ser CH2 CH COOH
Acid α-amino-β- hidroxipropionic OH NH2
81
La analiza celulelor [i ]esu- Activitatea individual\ 1

turilor s-au pus în evidenþã apro-
ximativ 150 de aminoacizi în 1. Scrie formulele α – aminoacizilor ale cãror denumiri sunt:
formã liberã (în microorganis- a) Acid α – aminoizocapronic (Leucinã – Leu);
me) sau combinatã, care nu se b) Acid α – amino- β- fenilpropionic (Fenilalaninã – Fen);
gãsesc în proteine. c) Acid α- amino- β - hidroxibutiric (Treoninã-Tre).
2. Clasificã aminoacizii din tabelul 3.1 [i pe cei de la exerciþiul anterior
Dupã numãrul grupelor func- (ex. 1) în funcþie de numãrul grupelor amino ºi carboxil.
þionale, aminoacizii pot fi clasifi-
caþi ca:
neutri monoaminomonocarboxilici (aa neutri):
acizi (aciditate redus\) Gli, Ala, Val, Leu, Fen
bazici (bazicitate redus\) diaminomonocarboxilici (aa bazici): Lis
Aminoacizi
monoaminodicarboxilici (aa acizi): Asp, Glu
(aa)
{tiai c\ ... hidroxiaminoacizi: Ser, Tre
... Un grãunte de polen con- tioaminoacizi: Cis
þine aproximativ:
15% proteine; Dintre aminoacizii prezentaþi anterior, sunt aminoacizi esenþiali: Val,
19 tipuri de enzime ºi coen- Lis, Cis, Tre, Leu, Fen.
zime;
15% zaharide;
5% grãsimi ºi uleiuri ce
Cu excep]ia glicinei, to]i α-aminoacizii sunt optic activi, deoarece au
conþin în jur de 16 acizi
un atom de carbon asimetric.
graºi;
peste 10 vitamine diferite;
H H
pigmenþi ce coloreazã
polenul; NH2
H2N
25 % pulbere ce conþine ele- COOH HOOC
R R
mentele : Ca, Cu, Fe, K, Mg,
Mn, Na, P, S, Si, Ti º.a.;
10% apã.
Aminoacizii naturali (din proteine) apar]in seriei L (rotesc planul
luminii polarizate spre stânga).
Propriet\]ile fizice ale aminoacizilor
Aminoacizii sunt substanþe solide, cristalizate, cu puncte de topire ridi-

cate (peste 250°C), solubile în apã, insolubile în solvenþi organici.
Proprietãþile fizice ale aminoacizilor sunt tipice cristalelor ionice,
deoarece atât în stare solidã, cât ºi în soluþie, aminoacizii prezintã o struc-
turã de sare internã, numitã amfion (ion dipolar).
~n stare solid\, aminoacizii se
afl\ sub form\ de amfioni.
În soluþie apoasã, aminoacizii R CH COOH R CH COO–
existã `n propor]ie mare sub +
formã de amfion, alãturi de mici NH2 NH3
cantitãþi de cation ºi anion ale
aminoacidului. α – aminoacid amfionul aminoacidului
82
Cationul aminoacidului PROPRIET|}ILE CHIMICE ALE AMINOACIZILOR

R CH COOH
+ Reac]iile aminoacizilor cu solu]ii de acizi [i baze.
NH3
Caracterul amfoter
Amfionul aminoacidului
– Datoritã structurii amfionice, aminoacizii au caracter amfoter, adicã în
R CH COO mediu acid se comportã ca baze (acceptã protoni), iar în mediu bazic se
+ comportã ca acizi (cedeazã protoni).
NH3
În mediu acid:
Anionul aminoacidului
R CH COO– + H3+ O R CH H +H
COOH H22O
O
R CH COO– + +
NH3 NH3
NH2
amfionul cationul
aminoacidului aminoacidului
Aminte[te-]i! În mediu bazic:
–
R CH COO– + HO HO R CH COO– + HOH
OH
Amfionul se formeazã dato- +
ritã proprietãþilor celor douã NH3 NH2
grupe funcþionale: amfionul anionul
grupa – COOH cedeazã aminoacidului aminoacidului
H+, având caracter acid; Datoritã acestei comportãri, la adãugarea unor cantitãþi mici de acizi
+
grupa –NH2 acceptã H , sau baze, acestea sunt neutralizate (ca în transformãrile prezentate ante-
având caracter bazic. rior) ºi astfel pH-ul soluþiilor respective se menþine aproximativ constant;
soluþiile care se comportã `n acest mod se numesc soluþii tampon ºi sunt
utilizate în domeniul biochimic.
Aminte[te-]i!
+
pH = – lg[H3O]
Precizeazã structurile pe care le au urmãtorii aminoacizi la valorile
acid pH <7 indicate ale pH-ului:
Mediu neutru pH =7 a) Glicinã la pH =1; c) Lisinã la pH = 2;
bazic pH >7 b) Alaninã la pH =12; d) Acid asparagic la pH =13.
Caracterul amfoter al aminoacizilor
Pune în 2–3 eprubete cantitãþi mici din aminoacizii pe care îi identifici
în laboratorul de chimie (de care dispui cu acordul profesorului).
Adaugã 2–3 mL de apã pentru solubilizarea aminoacizilor.
Verificã pH-ul fiecãrei soluþii cu ajutorul indicatorilor (role de hârtie
pentru pH, soluþii).
Adaugã în eprubetele cu soluþii de aminoacizi câte o picãturã de
soluþie HCl diluat sau o picãturã de soluþie de NaOH diluat.
Verificã pH-ul soluþiilor obþinute dupã adãugarea unor mici cantitãþi de
Rol\ hârtie indicator pentru soluþii de acizi sau baze, utilizând aceiaºi indicatori.
testarea mediului acido-bazic
Se constat\ c\ pH-ul nu se modific\, culoarea indicatorilor este aceea[i
cu cea ob]inut\ `n cazul solu]iilor anterioare.
83
Identificarea aminoacizilor
1. Reacþia cu sulfat de cupru
Pune într-o eprubetã o cantitate micã de aminoacid.
Adaugã 2–3 mL de apã pentru dizolvarea aminoacidului.
Pune câteva picãturi dintr-o soluþie de sulfat de cupru. Se va observa
apariþia unei coloraþii caracteristice, albastru intens.
2. Reacþia cu clorurã fericã
Se repetã experimentul anterior, folosind în locul sulfatului de cupru o
În organismele vii, decarboxi-
soluþie de clorurã fericã, FeCl3 acidulatã. Se observã apariþia unei co-
larea aminoacizilor este produsã
de anumite microorganisme loraþii roºii, specific\ aminoacizilor.
(Bacterium coli). ♦ Aminoacizii prezint\ propriet\]ile chimice ale grupei —COOH, atât
comune cu acizii minerali, cât [i specifice; astfel pot participa la formarea de:
Sãruri
{tiai c\ ... R CH COO + NaOH
–
R CH COONa Na + HOHOH
... Termenul de betainã se re- +
ferã la derivatul de trimetilamo-
NH3 NH2
niu al glicinei ºi a fost atribuit amfionul aminoacidului sarea de sodiu a aminoacidului
deoarece acest compus se gã- Esteri
– H+
seºte `n sfecla de zahãr (Beta R CH COO + R′—OH H R CH COOR′
H OR′ + HHOH
vulgaris-saccharifera). +
NH3 NH2
esterul aminoacidului
Amine — prin decarboxilare
t°
R CH COO– R CH2 NH2 + CO2
NH3
+ aminã
♦ Propriet\]ile chimice pentru grupa amino –NH2 au loc ºi în cazul
aminoacizilor, formându-se:
Reacþia aminoacizilor cu acidul
azotos — dezaminarea — este Sãruri ale aminoacizilor
– ––
un proces biochimic prin care R CH COO + HCl R CH COOH H + Cl
aminoacizii în exces, proveniþi + +
din hran\ sau metabolismul pro-
NH3 NH3
teinelor proprii organismelor, N- Alchilderivaþi cu agenþi de alchilare
sunt degrada]i oxidativ la acizi R CH COO– R CH COO–
cetonici: + +
NH3 (CH3)33
N(CH
R CH COO–
amfionul aminoacidului sãruri de trimetilamoniu
+
NH3 oxidazã ale aminoacizilor (Betaine)
α- Hidroxiacizi în reacþia cu acidul azotos (HNO2)
R C COOH R CH COOH + HNO 2 R CH COOH + N2 + H2 O
O NH2 OH α- hidroxiacid
Cetoacid
Reac]ii comune celor dou\ grupe func]ionale (–COOH,
–NH 2). Reac]ii de condensare. Formarea peptidelor
—CO—NH—
Cea mai importantã proprietate a aminoacizilor o constituie posibilitatea
Legãtura peptidicã
de condensare intermolecularã, prin intermediul celor douã grupe
(amidicã)
funcþionale, cu formarea peptidelor. Peptidele sunt amide substituite la azot.
84
Legãturã peptidicã
O
H O H O H O
N CH C + N CH C N CH C NH CH C
–H2O
H OH H OH H OH
R R R R
α – aminoacid α – aminoacid dipeptidã
La reprezentarea unei catene Dipeptida formatã se poate transforma în tripeptidã, apoi în tetrapep-
polipeptidice, de obicei la stân- tidã, respectiv în polipeptidã (în funcþie de numãrul ºi natura amino-
ga catenei se scrie aminoacidul acizilor participanþi). Polipeptidele se formeazã prin reacþii repetate la
cu grupa —NH2 liberã, numit ambele capete:
aminoacid N–terminal, iar la
capãtul din dreapta catenei R H O R
se scrie aminoacidul cu grupa CH N C CH
—COOH liberã, numit amino-
H2N C CH N COOH
acid C–terminal.
Numele peptidelor inferioare O R nH
se formeazã din numele ami- aminoacid aminoacid
noacidului C–terminal la care
N – terminal C – terminal
se adaugã, ca prefix, numele
radicalilor celorlalþi aminoacizi simple — dacã se formeazã între molecule de
componenþi, începând cu ami- aminoacizi identici
noacidul N–terminal.
Peptide
mixte
— când se formeazã între molecule diferite
alimente pentru copii, de aminoacizi
cosmonauþi
suplimentarea unor De exemplu, dintr-un amestec de glicinã ºi α- alaninã se obþin dou\
produse alimentare dipeptide simple ºi dou\ dipeptide mixte:
accentuarea aromelor
prepararea supelor con- H2 N CH2 CO NH CH2 COOH Glicil-glicina (Gli-Gli)
centrate
prepararea pâinii
H2 N CH CO NH CH COOH Alanil-alanina (Ala-Ala)
antioxidan]i la
prepararea conservelor CH3 CH3
Alimentaþie
H2 N CH2 CO NH CH COOH Glicil-alanina (Gli-Ala)
CH3
Utilizãrile aminoacizilor
H2 N CH CO NH CH2 COOH Alanil-glicina (Ala-Gli)
medicamente CH3
Medicinã
alimentaþie
Zootehnie
1. Scrie formulele ºi denumirile peptidelor care se reprezintã prin pres-
artificialã
curtãrile:
a) Ala-Val-Cis; b) Gli-Gli-Gli; c) Ser- Ala-Glu; d) Val-Val.
concentrate digestia furajelor 2. Identificã printre structurile scrise peptidele simple ºi mixte ºi cal-
furajere bogate
în zaharide
culeazã con]inutul procentual `n azot al acestora.
85
Combinaþiile formate din resturi de aminoacizi naturali unite între ele

prin legãturi peptidice pot fi grupate în:
Peptide Polipeptide Proteine

Hidrolizã Hidrolizã pânã la
2–10 resturi 10–50 resturi peste 10 000
de de resturi
aminoacizi aminoacizi de aminoacizi
Din clasa peptidelor [i proteinelor fac parte numeroºi compuºi cu impor-

tanþã vitalã în fenomenele legate de funcþionarea normalã a organismelor vii.
Totodatã, din aceast\ clas\ fac parte multe substanþe toxice produse de
plante ºi animale, germeni de boli sau substan]e de apãrare a organismu-
lui împotriva acestora (hormoni, enzime, virusuri, antigeni, anticorpi º.a.).
PROTEINE
Generalit\]i
Materia vie este formatã din: proteine, zaharide, lipide, sãruri mine-
rale ºi apã. Aceºti constituenþi sunt indispensabili vieþii.
Alimente ce con]in proteine. Cu toate acestea, dupã rolul pe care îl au în organismele vii, se poate
face o ierarhizare a importanþei lor. Atât din punct de vedere structural,
cât ºi funcþional, proteinele au cel mai important rol; acest fapt este justifi-
cat ºi de numele lor care, în traducere din limba greacã, înseamnã primul
Proteinele, descoperite în (proteios = principal, cel dintâi).
1838, sunt recunoscute ca fiind Proteinele constituie materia de bazã a vieþii pentru cã însuºirile ma-
componentele principale ale teriei vii (organizarea celularã ºi supracelularã, reglarea activitãþii celu-
celulelor; reprezint\ mai mult de lare, creºterea ºi înmulþirea, excitabilitatea, schimburile cu mediul exte-
50% din materia uscatã a orga- rior, adaptarea, evoluþia º.a.) se realizeazã prin calitãþile ºi proprietãþile
nismului.
acestora.
Proteinele sunt utilizate în
organism în special pentru
„construirea” ºi refacerea celu- Proteinele sunt produºi naturali cu structur\ macromolecularã,
lelor; totodat\, prin degradarea alcãtuite din lanþuri peptidice cu mase moleculare înalte, de la aproxi-
lor chimicã, restul organic se mativ 10 000 pânã la câteva milioane.
transformã în hidraþi de carbon
ºi grãsimi, producând energie. Analiza elementalã a proteinelor aratã cã în compoziþia acestora se gã-
sesc elementele specifice aminoacizilor (C, H, O, N), dar ºi alte elemente:
S, P, Fe, Cu º.a.
În arhitectura chimicã a mole- *Proteine: structura primar\, secundar\, ter]iar\

culelor proteinelor se disting
trei niveluri de organizare: Structural, din punct de vedere al naturii grupelor funcþionale, proteinele
structura primarã sunt poliamide; unitãþile de bazã din care acestea se formeazã sunt
structura secundarã aminoacizii care se unesc, rezultând lanþuri polipeptidice prin eliminarea
structura terþiarã
moleculelor de apã.
86
Structurile ºi formele spaþiale pe care le adoptã lanþurile polipeptidice

ale proteinelor sunt foarte complexe ºi variate ºi sunt determinate în cea
mai mare mãsurã de:
Cele mai multe proteine au
forma unei spirale (elice): numãrul de resturi de aminoacizi, de natura acestora ºi de ordinea
keratina (α) din pãr în care se succed în structura proteinei (secvenþ\);
fibroina din mãtase interacþiile intramoleculare ºi intermoleculare dintre grupele func-
miozina din muºchi þionale sau resturile de hidrocarburã (radicali) prezente în structura lan-
þului proteic.
Existenþa acestor parametri structurali explicã marea diversitate a pro-
teinelor ºi specificitatea acestora.
Structura primarã, secundarã [i terþiarã a proteinelor determinã dife-
renþele atât de mari între funcþiile ºi rolurile fiziologice pe care le au acestea
în organismele vii.
Pentru înþelegerea noþiunilor referitoare la tipurile de structuri ale
proteinelor, este necesar sã ne amintim care sunt principalele interacþiuni
intermoleculare. În clasa a IX-a ai aflat cã, în funcþie de natura molecu-
lelor, forþele de atracþie intermoleculare sunt mai puternice, dacã mole-
culele sunt mai polare, sau mai slabe, în cazul moleculelor puþin polare.
Astfel, acestea se clasificã în:
Legãtura de hidrogen
Interacþii forþe dipol−dipol
intermoleculare
Forþe van der Waals forþe de dispersie
(forþe London)
Legãtura de hidrogen > forþe dipol−dipol > forþe de dispersie

Structura sub form\ de elice
(α-helix) reprezint\ cel mai impor- Legãturile de hidrogen se formeazã între molecule puternic polare
tant [i comun aranjament spa]ial care conþin atomi de hidrogen ºi un element cu electronegativitate mare
al proteinei ºi volum mic (F, O, N).
În structura lanþurilor proteice, legãturile de hidrogen se formeazã
Legãturile de hidrogen (pun]i-
intramolecular, între grupele amidice (peptidice), între douã porþiuni ale
le de hidrogen) sunt atrac]ii de aceleiaºi catene:
naturã electrostaticã, puternice – NH ... O = C
dar mai slabe decât legãturile
ionice. sau intermolecular (între catene diferite), la care pot participa ºi alte grupe
funcþionale libere (de exemplu, grupe –COOH ale aminoacizilor dicarboxilici).
Legãturile van der Waals reprezintã atracþii moleculare mai slabe
decât legãturile de hidrogen ºi acestea se stabilesc în special între res-
H
turile hidrocarbonate ale aminoacizilor.
N Structura primarã a proteinelor este definitã prin numãrul, tipul ºi
C succesiunea aminoacizilor din structura catenei polipeptidice a lanþului
=
O macromolecular.
De exemplu, o tripeptidã care conþine resturi de α-alaninã, lisinã ºi
legãturã amidicã
acid glutamic prezintã ºase structuri, în funcþie de succesiunea celor trei
aminoacizi.
Ala – Lis – Glu Lis – Ala – Glu Glu – Ala – Lis
Ala – Glu – Lis Lis – Glu – Ala Glu – Lis – Ala
87
Rezolv\!
Reprezintã formulele structurale ale celor ºase tripeptide izomere ºi
identificã particularitãþile structurale ale acestora.
Structura secundarã defineºte modul în care catena polipeptidicã se
orienteazã într-o formã regulatã, justificatã de existenþa ºi numãrul legã-
turilor de hidrogen intramoleculare.
Dupã cum s-a precizat anterior, atomul de H legat de atomul de azot
amidic formeazã legãturi de hidrogen
– NH ... O = C
între douã porþiuni ale aceleiaºi catene (legãturi intramoleculare) sau între
catene diferite – legãturi intermoleculare.
Existenþa acestor legãturi de hidrogen intramoleculare defineºte struc-
Fig. 4. Structura spiralatã a α–ke-
tura secundarã a proteinelor. Datoritã legãturilor de hidrogen, lanþurile
ratinei (α-elice) polipeptidice nu sunt drepte, ci într-o oarecare mãsurã pliate sau rãsucite.
Studiile fãcute asupra structurii unor peptide ºi proteine au scos în evi-
denþã faptul cã macromoleculele peptidice nu au o formã extinsã, ci adoptã
forme pliate sau forme spiralate (α-elice), în funcþie de numãrul legãturilor
de hidrogen din acelaºi lanþ. Astfel, keratina, proteina fibroasã din firul de pãr,
are în stare normalã (α-keratinã), o dispoziþie spaþialã diferitã de cea a β-
keratinei din firul de pãr extins (obþinut prin tratare cu apã ºi alungire 100%).
Structura α-keratinei (fig. 4) este diferitã de cea a β-keratinei (fig. 5)
prin faptul cã macromolecula peptidicã este în primul caz încolãcitã în
formã de spiralã (elice α). În structura α-elice, resturile hidrocarbonate R
sunt astfel aranjate ca sã permitã formarea de legãturi de hidrogen `ntre
spirele elicei, leg\turi care conferã stabilitate întregului edificiu. Elicea
poate fi comparatã cu o scarã în spiralã, ºi fiecare treaptã reprezintã un
rest de aminoacid.
Structura terþiarã este determinatã de modul de legare a lanþurilor poli-
peptidice între ele. Acest nivel de organizare structuralã reprezintã rezul-
Fig. 5. Structura β-keratinei
tatul interacþiilor dintre resturile aminoacizilor din catenele polipeptidice.
Aceste interacþii pot fi:
C terminal legãturi van der Waals între resturile hidrocarbonate, radicalii alchil R (a);
COOH
legãturi de hidrogen — determinate de grupele carboxil, – COOH, ale
aminoacizilor dicarboxilici (b);
legãturi covalente de tip S – S formate prin unirea a douã grupe – SH
din cisteinã (d); +
atracþii electrostatice între ionii –NH3 ºi COO– (c).
N terminal
Fig. 6. Structura secundarã ºi

terþiarã a mioglobinei a b c d
88
Structura cuaternarã reprezintã nivelul de organizare cel mai înalt al

proteinelor ºi este rezultatul interacþiei intermoleculare dintre catenele
polipeptidice independente care au structuri primare, secundare ºi terþia-
re bine definite.
{tiai c\ ... PROPRIET|}ILE PROTEINELOR

... Organismul adultului îºi re-
înnoieºte zilnic, în mod normal, Proteinele sunt substanþe solide, în general amorfe; au fost izolate ºi
aproximativ 400 g proteine, proteine în stare cristalizatã (albumine, hemoglobin\). Majoritatea pro-
ceea ce înseamnã cã aceeaºi teinelor sunt solubile în apã; unele proteine sunt solubile numai în soluþii
cantitate este distrusã zilnic. de electroliþi, iar un numãr redus sunt insolubile.
Hidroliza Reac]ia de hidroliz\ a proteinelor

proteinelor
Principala proprietate a proteinelor este hidroliza, în urma cãreia se
par]ial\ total\ obþin amestecuri de α-aminoacizi. Hidroliza poate avea loc în mediu acid,
bazic sau enzimatic.
Aceastã proprietate stã la baza studierii ºi descifrãrii structurii pro-
Peptide Aminoacizi teinelor, având importanþã fundamentalã pentru alimentaþia ºi dez-
voltarea organismelor animale.
Conþinutul în proteine
al unor alimente:
g proteine / 100 g produs Digestia ºi asimilaþia proteinelor
Alimentul Grame Organismul omenesc nu foloseºte proteine alimentare ca atare, ci
100 g proteine aminoacizi care se formeazã prin hidroliza acestora în procesul digestiei.
Hidroliza proteinelor are loc în mai multe etape succesive, fiecare etapã
Carne slabã 18
fiind catalizatã de enzime specifice. Dupã locul în care se petrece diges-
Carne de pui 20 tia, se poate vorbi de digestie gastricã ºi digestie intestinalã.
Fasole Digestia gastricã este efectuatã de enzimele sucului gastric (pro-
32 teaze), în prezenþa acidului clorhidric din stomac, care activeazã o enzi-
soia
mã (pepsina) ºi transformã macromoleculele proteinelor în polipeptide.
Mazãre 5,8
(boabe)
În intestinul subþire, produsele digestiei din stomac vin în contact cu alte
enzime care, dupã procese repetate (hidrolize), formeazã aminoacizi.
Orez 6,2 Aminoacizii proveniþi din proteinele din hranã sunt utilizaþi de orga-
Lapte proaspãt 3 nism, în primul rând pentru a-ºi forma propriile sale proteine necesare
Fulgi de
creºterii, refacerii þesuturilor ºi sintezei de enzime ºi hormoni. Ami-
porumb 7,4 noacizii în exces, introduºi prin hranã, sau cei proveniþi din metabolis-
mul normal al proteinelor sunt dezaminaþi; restul organic este transfor-
Pâine neagrã 9 mat în glucide sau lipide, adicã în „combustibili”, servind la producerea
de energie.
Reac]ia de denaturare a proteinelor

Se recomand\ ca to]i cei 8 ami-
noacizi esen]iali (vezi Amino- Denaturarea reprezintã modificarea ireversibilã a structurii lan]urilor
acizi) s\ fie asigura]i cu prote- macromoleculare; de exemplu, prin ruperea legãturilor de hidrogen din-
ine de origine animal\ (carne, tre lanþuri, conformaþia naturalã a proteinelor se schimbã ºi, totodatã, se
ou\, lapte). modificã aspectul, proprietãþile fizice, chimice ºi biochimice.
89
Ciupercile au un con]inut Denaturarea se produce sub acþiunea unor agenþi:

important de proteine — fizici: cãldurã, radiaþii, ultrasunete [.a.;
{tiai c\ ... — chimici: acizi sau baze tari, electroliþi.
Proteina denaturatã nu-ºi mai reface structura ºi proprietãþile iniþiale.
... Pentru adulþi, raþia de pro-
teine recomandatã de nutriþionist
Un exemplu foarte cunoscut de denaturare a unei proteine îl reprezintã
este de 0,79 g/kg corp; pentru coagularea albuºului de ou.
copii, aceastã raþie este cel puþin
dublã. Reac]ii de identificare a proteinelor
Aten]ie! Reacþia biuretului constã în tratarea unei soluþii alcaline a unei pro-
Noteazã substanþele [i usten-
teine cu soluþie de sulfat de cupru, CuSO4. Se formeazã combinaþii com-
silele folosite, obser vaþiile ºi plexe de culoare violetã sau albastru–violacee între aminoacizii proteinei
concluziile, în tabelul activitãþii ºi ionii de Cu2+.
experimentale! Reacþia xantoproteicã reprezintã reacþia proteinelor cu acidul azotic,
HNO3, concentrat; în urma reacþiei se formeazã nitroderivaþi de culoare
galbenã, culoare care se intensificã la adãugarea unei soluþii de hidroxid
alcalin, devenind portocalie.
Prepararea soluþiei de proteinã
Amestecã albuºul unui ou cu aproximativ 100 mL apã distilatã.
Filtreazã soluþia obþinutã (puþin tulbure) printr-o bucatã de pânzã
curatã.
Filtratul obþinut îl vei folosi în experimentele urmãtoare.
Hidroliza proteinelor
Toarnã într-o eprubetã 2–3 mL soluþie de proteinã preparatã anterior.
Adaugã 3 mL soluþie de hidroxid de sodiu, NaOH.
Încãlzeºte amestecul pânã la fierbere, câteva minute, pânã când pre-
cipitatul proteinei denaturate s-a dizolvat. Din soluþie se degaj\ amo-
niac, uºor sesizat dupã miros.
Adaugã aproximativ 1 mL soluþie acetat de plumb, (CH3COO)2Pb, 10%.
Se formeazã un precipitat negru, specific sulfurii de plumb. A[adar,
proteina din ou (albumina) conþine sulf.
Denaturarea proteinelor
Introdu într-o eprubetã 3–4 mL soluþie de proteinã preparatã anterior.
Structura fibroinei din m\tasea Încãlzeºte conþinutul eprubetei pânã la formarea precipitatului alb.
natural\ Toarnã apã distilatã în eprubetã.
Introdu în altã eprubetã 3–4 mL soluþie de proteinã preparatã ºi 1 mL
soluþie de acid clorhidric concentrat.
~n ambele eprubete precipitã proteina denaturatã, coagularea aces-
teia fiind ireversibil\.
Reacþia biuretului
Pune într-o eprubetã 2–3 mL soluþie proteinã preparatã anterior.
Adaugã 2–3 mL soluþie hidroxid de sodiu 40%.
Fierbe 5–6 minute pânã la dizolvarea proteinei precipitate.
90
Toarnã aproximativ 1 mL soluþie saturatã de sulfat de cupru.

Coloraþia violet–albastrã apare datoritã formãrii combinaþiei com-
plexe între aminoacizi ºi ionii de Cu2+.
Reacþia xantoproteicã
Introdu într-o eprubetã 2–3 mL soluþie de proteinã preparatã anterior.
35% 35%
Adaugã 1 mL soluþie acid azotic concentrat.
Încãlzeºte conþinutul eprubetei 1–2 min. Apariþia culorii galbene se
20%
datoreazã formãrii unor nitroderivaþi.
10%
Adaugã 2–3 mL soluþie de hidroxid de sodiu 20% .
Culoarea se intensificã, devenind portocalie.
fibre cartilaje p\r sânge,
musculare tendoane keratin\ sucuri
(colagen) digestive
[.a.
FUNC}IILE PROTEINELOR ÎN CORPUL OMENESC
Fig. 7 Distribuirea proteinelor
`n corpul omenesc. Enzime ºi hormoni — catalizeazã ºi regleazã reacþiile care
au loc în organism
Proteine Muºchi ºi tendoane — asigurã miºcarea corpului
(fig. 7) Piele ºi pãr — constituie înveliºul exterior al corpului
Antibiotice — asigurã protecþia împotriva bolilor
Suport structural — se realizeaz\ în combinaþie cu alte
substanþe din oase
Datoritã multitudinii funcþiilor, proteinele se gãsesc în forme ºi mãrimi
Proteinele fibroase: variate ºi complexe.
sunt insolubile în apã sau în
soluþii de electroliþi; CLASIFICAREA PROTEINELOR
nu sunt hidrolizate enzimatic
(cu excepþia colagenului);
au structurã fibroasã formatã Proteinele se pot clasifica dupã mai multe criterii, cel al solubilitãþii în
din catene moleculare lungi, apã fiind frecvent utilizat.
bine împachetate, ce prezintã
legãturi puternice intercate- insolubile — Proteine fibroase (scleroproteine)
nare. Proteine
solubile — Proteine Globulare
Proteide (heteroproteine)
Colagenul — proteina care reprezintã componenta
principalã a cartilajelor ºi pielii, a þesuturilor conjunc-
tive, a oaselor, a tendoanelor, este proteina cea mai des
întâlnitã la vertebrate
Keratina — proteina care formeazã stratul exterior al
Proteine pielii ºi pãrului oamenilor; la animale, se gãseºte în
fibroase solzi, copite, pene, având rolul de a proteja organismul
Fibroina — componenta fibroasã din mãtasea naturalã
Fibrinogenul — se gãseºte în plasma sanguinã, fiind
responsabil de coagularea sângelui (vindecarea rãni-
lor)
Model structural — protein\ Proteinele musculare — au rolul determinant în con-
strucþia muscularã prin cele douã componente impor-
tante: miozina ºi actina
91
Proteine globulare
Proteinele globulare sunt cele mai rãspândite în naturã; au formã sfericã,
sunt solubile în apã ºi formeazã soluþii coloidale cu apa.
Câteva dintre proteinele globulare importante:
Hemoglobina (Hb) — este o proteinã respiratorie care transportã
oxigenul prin organism ºi dã culoare roºie sângelui (fig. 8); s-au descope-
rit mai mult de 100 de tipuri de hemoglobinã umanã.
Albuminele — se gãsesc `n serul sanguin, ouã, lapte, mu[chi.
grupul hem Globulinele — se `ntâlnesc în plasma sanguinã.
Fig. 8. Molecula hemoglobinei Gluteinele — reprezint\ proteinele din cereale.
Hemoglobina + O2 ì Oxihemoglobina
*Enzime
Enzimele — sunt biocatalizatorii proceselor biochimice din orga-
nism. Au rol determinant în metabolism ºi contribuie esenþial la reglarea
acestuia. Spre deosebire de catalizatorii obiºnuiþi, o enzimã catalizeazã, în
general, o singurã reacþie (fig. 9).
Enzimele care conferã specificitate reacþiilor pe care le catalizeazã
sunt proteine. Ele acþioneazã independent (enzime proteice) sau împre-
unã cu coenzime (neproteice).
Datoritã naturii lor proteice, enzimele prezintã proprietãþile fizico-chimice
specifice acestor macromolecule. Cataliza enzimaticã prezintã particularitãþi
care o deosebesc de cataliza chimicã. Cea mai importantã deosebire între
cataliza enzimaticã ºi cea chimicã constã în specificitatea mare de acþiune
proteina
a enzimelor, concretizatã în capacitatea lor de a cataliza transformarea
unui singur substrat sau a unui grup de substrate, înrudite structural.
enzima
Multe enzime au fost denumite prin adãugarea sufixului aza la numele
Fig. 9. Ac]iunea enzimelor substratului a cãrui transformare o catalizeazã. Altele au terminologii pro-
prii. De exemplu, enzimele care catalizeazã scindarea prin hidrolizã a pro-
teinelor se numesc proteinaze.
Uniunea Internaþionalã de Ribonucleaza, enzima care hidrolizeazã acidul ribonucleic (ARN) este
Biochimie a propus în 1964 o formatã din 124 de aminoacizi; pepsina, chimiotripsina ºi tripsina sunt
clasificare a enzimelor, pe baza enzime din sucul pancreatic.
cãreia s-a putut stabili ºi o nouã Procesele chimice catalizate de enzime sunt de 108 pânã la 1020 de ori mai
nomenclaturã; astfel, enzimele
rapide decât cele necatalizate. Cea mai mare parte a creºterii vitezei de reac-
se împart în ºase clase:
þie este determinatã de poziþionarea exactã a substratului (fig. 9), în ceea ce
Oxireductaze — catalizeazã
reacþiile de oxidoreducere priveºte apropierea ºi orientarea faþã de gruparea cataliticã. Unele enzime
Transferaze — catalizeazã sunt adaptate biologic atât pentru funcþia cataliticã, cât ºi pentru cea reglatoare.
transferul diferitelor grupe
Hidrolaze — catalizeazã pro-
Importan]a practic\ a enzimelor
cese de hidrolizã Enzimele sunt „instrumente” de cercetare a metabolismului, de
Liaze — catalizeazã procese-
cunoaºtere a mecanismelor de reglare ºi control care îi sunt caracteristice.
le în care se desfac legãturi
În medicinã — concentraþiile enzimelor din þesuturi ºi din lichidele
chimice
Izomeraze — catalizeazã re- corpului servesc ca indicatori pentru starea metabolicã.
aranjarea spaþialã intramole- În chimia alimentarã — enzimele se folosesc pentru a investiga
cularã timpul necesar proceselor de sterilizare sau pasteurizare a diferitelor
Ligaze — catalizeaz\ forma- alimente; de exemplu, fosfatazele ºi amilazele se folosesc în industria
rea unor noi leg\turi chimice laptelui pentru testarea procesului de pasteurizare.
92
Botanica ºi agrochimia aplicã analiza enzimaticã în cercetarea fizio-

logiei plantelor, în metabolismul unor boli de plante, în controlul calitãþii
unor produse vegetale, în cercetãri ale biologiei solului.
În industria chimicã — enzimele sunt utilizate ca reactivi chimici de
analizã ºi ca reactivi chimici de sintezã.
În industria medico-farmaceuticã enzimele se utilizeazã mult pentru
tratarea unor maladii; de exemplu, pepsina izolatã din peretele stomacal ºi
din sucul gastric se utilizeazã pentru vindecarea bolilor gastrice; un amestec
de proteinaze, amilazã, lipazã, celulazã intrã în constituþia unor medicamen-
te indicate în dispepsiile datorate digerãrii defectuoase a alimentelor.
*Hormoni
Hormonii sunt proteine produse de glandele endocrine (insulina, cal-
Asp citonina, adrenalina, noradrenalina º.a.); ei stimuleazã activitatea unor
Glu organe care, la rândul lor, iniþiazã ºi controleazã activitãþi importante ale
Cis
Ser organismului.
Gli
Tre De exemplu, insulina regleazã metabolismul zaharidelor, controlând
Ala
Tir nivelul glucozei din sânge. Insulina este o proteinã globularã alcãtuitã din
Val dou\ polipeptide cu 21, respectiv 30 resturi de aminoacizi. ~n structura
His
Lis Leu acesteia s-au identificat 17 tipuri de aminoacizi (fig. 10).
Arg Fen Ocitocina, hormonul secretat de neurohipofizã, influenþeazã contracþia
musculaturii netede a uterului ºi expulzarea fãtului, precum ºi eliminarea
Fig. 10. Cei 17 aminoacizi din
structura insulinei pot fi laptelui din glandele mamare în timpul alãptãrii.
separa]i utilizând Calcitonina, hormon secretat de glanda tiroidã alãturi de paratirina
cromatografia pe hârtie (parathormonul) secretat de glandele paratiroide stimuleazã metabolis-
(redare par]ial\) mul fosforului ºi al calciului.
Adrenalina ºi noradrenalina, hormoni secretaþi de glandele suprarenale,
stimuleazã contracþia musculaturii netede, accelerarea ritmului cardiac,
vasoconstricþia, punerea în circulaþie a lipidelor din þesutul adipos.
Hemoglobina face parte din
categoria proteidelor, fiind for- *Proteide
matã dintr-o proteinã incolorã
— globina (96%) — ºi o sub-
Proteidele (heteroproteinele) sunt combinaþii între o proteinã ºi o
stanþã intens coloratã — hemul componentã neproteicã numitã grupã prosteticã. Ele se apropie, prin
(4%), de care se leagã atomul de proprietãþile lor, de proteinele solubile.
fier. Proteidele, numite ºi proteine conjugate, se clasificã dupã natura gru-
pei prostetice. Câteva dintre acestea sunt prezentate în tabelul 3.2.
Tabelul 3.2. Tipuri de proteide

Tipul proteidei Grupa prostetic\ Exemple
Resturi de acid fosforic legate în
Fosfoproteide Caseina din lapte
formã estericã la grupa –OH
Lipoproteide Resturi de gliceride Membrane celulare
Hemocianele din sângele moluºtelor ºi al melcilor conþin
Metaloproteide Metale legate de compuºi organici
cupru (de aceea au sânge albastru)
Albumina
Glicoproteide Resturi de zaharidã
Mucoide (în ochi ºi în glande submaxilare)
Nucleoproteide Acizi nucleici Bacterii, virusuri, celule vii
93
Nucleoproteidele au rol fun- Pe lângã importanþa biologicã, proteinele au ºi importante utilizãri

damental în alcãtuirea, dezvol- practice. Din cele mai vechi timpuri, din lânã ºi mãtase se fac þesãturi, din
tarea ºi diviziunea celulei vii, coarne se fac piepteni, nasturi, iar din pielea tãbãcitã a animalelor se con-
animale sau vegetale. fecþioneazã încãlþãminte ºi îmbrãcãminte. Proteinele extrase din oase,
cartilaje ºi resturi de piele formeazã, prin fierbere cu apã, clei. Cel mai uti-
Acizii nucleici sunt compuºi
lizat clei este cunoscut sub numele de gelatinã, care se foloseºte în arta
macromoleculari alcãtuiþi din
acid fosforic, o monozaharidã ºi
culinarã ºi la prepararea peliculelor fotosensibile. Acestea reprezint\
o combinaþie heterociclicã ce numai câteva dintre aplicaþiile practice ale proteinelor.
con]ine azot.
APLICA}II — AMINOACIZI, PROTEINE
1. Completeazã corespunzãtor spaþiile libere: a. Lisina în mediu acid (pH = 1).

a. Aminoacizii sunt compuºi organici cu grupe b. Acidul glutamic în mediu bazic (pH = 12).
funcþionale ....................... care conþin o grupã 6. Precizeazã care dintre urmãtorii aminoacizi
...................... ºi o grupã – COOH. reacþioneazã cu 2 moli HCl pentru 1 mol de compus:
b. Proteinele sunt compuºi naturali macromole- a. Acidul glutamic;
culari care conþin legãturi peptidice de tipul b. Lisinã;
...................... . c. Glicocol;
c. Aminoacizii care ...................... se numesc d. Valinã.
aminoacizi esenþiali. 7. O tripeptid\ formeaz\ la hidroliz\ par]ial\
d. Stuctura primarã este definitã prin ..... cis-gli [i gli-cis. {tiind c\ raportul molar glicin\: cis-
...................... ºi ...................... aminoacizilor din tein\ `n tripeptid\ este 1:2, determin\:
structura catenei polipeptidice. a. formula structural\ a tripeptidei [i denumirea
2. Alege afirmaþia / afirmaþiile corectã / corecte: acesteia;
a. Valina este un aminoacid monoaminodicar- b. num\rul de sarcini pozitive ale tripeptidei `n
boxilic. mediu puternic acid;
b. La pH = 12, alanina se aflã sub formã de cation. c. num\rul de sarcini negative ale tripeptidei `n
c. Nucleoproteidele au ca grupã prosteticã acizi mediu puternic bazic.
nucleici. 8. Prin hidroliza unei anumite cantitãþi dintr-o
d. Insulina este hormonul care regleazã metabo- peptidã s-au format 30 g aminoacid monoamino-
lismul zaharidelor, controlând nivelul glucozei din monocarboxilic cu 18,66% azot ºi 17,8 g din alt
sânge. aminoacid monoaminomonocarboxilic cu 15,74%
e. Proteinele conjugate dau prin hidroliz\ numai azot. Stabileºte structurile posibile ale peptidei.
α-aminoacizi. 9. Calculeazã masa molecularã (aproximativã) a
f. Nucleoproteidele se g\sesc `n toate celulele vii. hemoglobinei, dacã aceasta poate transporta 4 mo-
3. a. Reprezintã formulele structurale ale pepti- lecule de O2 legate fiecare de câte un atom de fier,
delor: lis-val-ser ºi glu-cis-ala. ºtiind cã hemoglobina conþine 0,33% fier.
b. Calculeazã conþinutul procentual în azot al 10. Alege tripeptida/tripeptidele care au aceea[i
tripeptidelor de la punctul a. compozi]ie procentual\ cu gli-gli-val:
4. Câte tripeptide se pot forma dintr-un amestec a. ala-ala-ala;
ce conþine glicinã ºi valinã? b. gli-gli-ser;
5. Scrie formulele structurale ale speciilor chi- c. gli-val-gli;
mice pentru: d. ala-gli-ala.
94
11. Prin analiza a 16 g peptid\ cu masa molecu- *12. Reac]ioneaz\ 1,2 moli α-aminoacid cu 110,4 g
lar\ 160 g/mol s-au identificat 7,2 g carbon, 1,2 g etanol [i rezult\ 243,6 g produs ce are un con]inut
hidrogen [i 2,8 g azot. Determin\: procentual de 53,2 % carbon.
a. Formula molecular\ a peptidei. a. Determin\ formula molecular\ a α-amino-
b. Aminoacidul ce intr\ `n structura peptidei [i masa acidului [i reprezint\ formula structural\ a acestuia.
acestuia, necesar\ pentru a ob]ine cele 16 g peptid\. b. Scrie formulele structurale ale aminoacizilor
c. Formula structural\ a peptidei. izomeri cu cel identificat la punctul a.
TEST DE EVALUARE
a. Denumirea uzual\ a acidului 2-amino-3-hidroxipropanoic este ........... (cistein\ /serin\).
b. La pH = ........... valina este sub form\ de cation (12/1).
c. Reac]ia ........... const\ `n tratarea unei solu]ii de proteine cu acid azotic concentrat (xantopro-
teic\/biuretului).
d. Nucleoproteidele au grupa prostetic\ ...........(metale/acid nucleic).
dreapta cifrelor din coloana A, literele corespunzãtoare din coloana B:
A B
1. Gluteine a) Sunt proteine întâlnite în serul sanguin, lapte, ouã [.a.
2. Colagen b) Este o fosfoproteidã
3. Fibrinogen c) Sunt proteine din cereale
4. Albumine d) Fac parte din categoria proteinelor fibroase
5. Casein\ e) Este componenta principalã a oaselor, tendoanelor, pielii
f) Sunt proteine globulare
g) Este proteina fibroasã din plasma sanguinã
3. Scrie formulele structurale ale compuºilor indicaþi:
a. Amfionul alaninei;
b. Glicina în mediul puternic acid (pH=1);
c. Ala –Cis.
4. Justificã afirmaþia:
Proteinele — substanþe esenþiale pentru menþinerea structurii ºi funcþionãrii organismelor vii.
*5. O cantitate de 0,1 moli dintr-un aminoacid reacþioneazã cu 80 g soluþie de hidroxid de potasiu 14%;
aceeaºi cantitate de aminoacid degajã 2,24 L gaz N2 (c.n.) în reacþia cu acidul azotos, HNO2. Aminoacidul
poate fi:
a. Lisina;
b. Serina;
c. Valina;
d. Acidul glutamic;
e. Glicina.
6. La hidroliza acid\ a unei peptide s-au ob]inut 7,12 g alanin\ [i 11,68 g lisin\.
a. Calculeaz\ raportul molar alanin\: lisin\.
b. Determin\ masa de alanin\ ce se ob]ine prin hidroliza a 2 moli de peptid\.
c. Scrie formulele structurale posibile ale peptidelor care au compozi]ia precizat\ anterior.
95
ZAHARIDE
Hidraþii de carbon sunt cei mai rãspândiþi constituenþi organici ai

{tiai c\ ... plantelor; ei nu sunt numai o importantã sursã de energie pentru orga-
... Pe parcursul unui an, nismele vii, ci constituie ºi componenþi `nsemna]i ai þesuturilor de susþi-
aproximativ 2⋅1011 tone de CO2 nere în plante (ºi în unele animale); acesta este cel mai `nsemnat rol al
sunt luate din atmosferã ºi celulozei — parte importantã a lemnului, bumbacului, inului º.a.
transformate prin fotosintezã. Zaharidele se întâlnesc pretutindeni, în orice moment al existenþei noas-
În acelaºi timp, aproximativ tre: hârtia pe care este tipãritã aceastã carte se fabric\ din celuloz\, bum-
15⋅1011 tone de O2 sunt eliberate bacul este folosit pentru îmbrãcãminte, iar lemnul, pentru mobilã, case
în atmosferã în urma fotosin- º.a. Fãina conþine în principal amidon, [i tot amidonul este componentã
tezei ºi 5⋅1011 tone de compuºi majorã a multor alte plante utilizate ca alimente: orezul, fasolea, cartofii,
organici sunt sintetizaþi. porumbul, mazãrea º.a.
Generalit\]i
Zaharidele (hidraþii de carbon) reprezintã o clasã importantã de

compuºi organici naturali, cu o largã rãspândire atât în regnul vegetal, cât
ºi `n cel animal. Acestea sunt, alãturi de grãsimi, proteine, vitamine ºi
unele sãruri minerale, componente esenþiale ale hranei (fig. 11).
Zaharidele intrã în compoziþia celulelor vii prin prezenþa lor în struc-
tura acizilor nucleici; astfel, ele au un rol important ºi în biosinteza
proteinelor.
Zaharidele sunt sintetizate de c\tre plantele verzi prin procesul de
fotosintezã:
nCO2 + nH2O + Energia luminii solareClorofilã Cn(H2O)n + nO2
În structura plantelor, zaharidele sunt importante ca rezervã de ener-

gie ºi ca rol de susþinere.
Zaharidele acþioneazã ca un imens depozit de stocare a energiei
solare. Energia lor este eliberatã când animalele ºi plantele metabolizeazã
zaharidele, transformându-le în CO2 ºi H2O:
Cn(H2O)n + nO2 nCO2 + nH2O + Energie
Denumirea improprie de hidraþi de carbon atribuitã zaharidelor pro-

vine de la faptul cã numeroºi termeni ai clasei au formula Cn(H2O)n; de
exemplu, glucoza are formula molecularã C6H12O6 sau C6(H2O)6.
Numele de zaharide sau zaharuri provine de la numele zahãrului
Fig. 11 Alimentele pe care le
consumãm, ca pâinea, (limba latinã, saccharum = zahãr), unul dintre reprezentanþii importanþi
biscuiþii, prãjiturile, ai acestei clase.
cartofii sunt foarte bogate Denumirea de glucide, utilizatã în domeniul biochimiei, provine de la
în zaharide. glucozã, un reprezentant de bazã al acestei clase de compuºi.
96
Majoritatea zaharidelor au denumiri comune, inspirate din numele produ-

ºilor naturali din care au fost izolate (denumirile raþionale se folosesc foarte
rar); sufixul folosit pentru denumirea celor mai multe zaharuri este „ozã”.
Dup\ cum ai aflat `n clasa a X-a, zaharidele se pot clasifica `n trei grupe:
Monozaharide
Zaharide Dizaharide — formate din 2–10 resturi de monozaharide.
Polizaharide — formate dintr-un numãr mare de resturi de

monozaharide; sunt macromolecule cu mase
moleculare foarte mari.
{tiai c\ ... MONOZAHARIDE

… Spre deosebire de pro-
teine, care trebuie resintetizate
Defini]ie. Nomenclatur\. Clasificare
permanent, hidraþii de carbon
pot fi depozitaþi în organismele Monozaharidele sunt compuºi organici cu grupe func]ionale mixte,
vii sub formã de polizaharide de
—
rezervã. ce conþin o grupã carbonil C=O (aldehidã sau cetonã) ºi mai multe grupe
hidroxil (–OH) . —
—
H Dupã natura grupei C=O, monozaharidele se clasificã astfel:

—
C O Aldehid\
—
ALDOZE (polihidroxialdehide), au grupa C=O de tip aldehidã.
C
—
MONOZAHARIDE
—
C CETOZE (polihidroxicetone), au grupa C=O de tip cetonã.
C O Ceton\ —
C Monozaharidele au între 3 ºi 6 atomi de carbon; sufixul caracteristic
fiind „ozã”, se numesc: trioze, tetroze, pentoze, hexoze. Denumirile lor
—
Alcool pot include ºi tipul grupei C=O : aldotrioze, cetopentoze, aldohexoze,

CH OH
—
secundar cetohexoze º.a.

Monozaharidele frecvent întâlnite în naturã au 5 ºi 6 atomi de carbon.
Alcool Dintre acestea, cele mai importante sunt cele cu 6 atomi de carbon: aldo-
CH2 OH hexozele ºi, respectiv, cetohexozele.
primar
1. Scrie formulele structurale ale hexozelor, ºtiind cã:
a) Aldohexozele au o grupã carbonil de tip aldehidã, catenã liniarã, 4
grupe —OH secundar ºi o grupã —OH primar.
b) Cetohexozele au o grupã carbonil de tip cetonã, catenã liniarã, 3
grupe —OH secundar ºi 2 grupe —OH primar.
*2. Determin\ num\rul atomilor de carbon asimetrici al aldohexozelor,
respectiv al cetohexozelor.
97
R 1. CH=O CH2OH
CHOH C=O
CHOH CHOH
Datoritã unghiului de 109°28′
format de valenþele atomului de CHOH CHOH
carbon, catenele nu formeazã CHOH CHOH
linii drepte, ci linii frânte ce pot
avea diferite forme din cauza CH2OH CH2OH
rotaþiei libere în jurul legãturii
aldohexoz\ cetohexoz\
σ; astfel, grupele care au afini-
*2. Aldohexozele au 4 atomi de carbon asimetrici, deci 24 = 16 stereo-
—
tate chimicã, precum C=O

izomeri, `n timp ce cetohexozele au 3 atomi de carbon asimetrici, adic\
—
ºi —OH, se apropie:
6 23 = 8 stereoizomeri.
CH2 OH
5
Dintre cele 16 aldohexoze stereoizomere, cea mai rãspânditã este glu-
C O coza, iar dintre cele 8 cetohexoze, cea mai rãspânditã este fructoza.
H H O
H
4
C C CH22OHOH
O H
1
HO OH H C H C OH C O
3 2
C C H HO C H HO C H
H OH H C OH H C OH
H C OH H C OH
Forma ciclicã a monozahari-
delor este denumitã furanozicã CH2OHOH CH2OHOH
ºi, respectiv, piranozicã, dupã nu- glucoz\ fructoz\
mele heterociclurilor cu oxigen
cu cinci ºi, respectiv, cu ºase Structura monozaharidelor
atomi: furanul ºi piranul.
CH2 Datele experimentale aratã cã structurile aciclice prezentate anterior nu
redau mulþumitor proprietãþile monozaharidelor, atribuindu-se acestora
HC CH HC CH
preponderent structuri ciclice.
HC CH HC CH Structurile ciclice ale glucozei se obþin prin migrarea atomului de
O
—
O hidrogen de la grupa —OH din poziþia 4 sau 5 la grupa C=O .

furan piran
—
O
1 1 1
H C OH C H H C OH
2 2 2
H C OH O H C OH H C OH
3 3 3 O
HO C H HO C H HO C H
4 4 4
H C H C OH H C OH
5 5 5
H C OH H C OH H C
6 6 6
CH2 OH CH
CH22OHOH CH2 OH
Glucoza cu imaginea `n oglind\
— model structural α-glucofuranoz\ glucoz\ (forma aldehidic\) α-glucopiranoz\
98
6 Formarea structurilor ciclice determinã apariþia unei noi grupe —OH

CH2 OH
la atomul de carbon carbonilic (C1 în cazul glucozei), numitã hidroxil gli-
5C O cozidic, care are reactivitate mãritã comparativ cu celelalte grupe —OH
H H
H din moleculã.
4C 1
C În stare solidã, glucoza natural\ existã numai sub formã ciclicã pira-
OH H nozicã, iar în soluþie, forma ciclicã este în echilibru cu forma aciclicã,
2
HO 3 OH
C C echilibrul fiind mult deplasat spre structura ciclicã (peste 99,8%).
Analog, structurile ciclice ale fructozei se formeazã prin migrarea ato-
H OH
—
C=O
—
—
6 mului de hidrogen de la grupa —OH din poziþia 5 sau 6 la grupa C=O.

CH2 OH
—
5
H
C O Formulele aciclice prezentate anterior nu redau structurile reale ale
H glucozei ºi fructozei, deoarece legãturile oxigenului care închid ciclul
H 1
O
4C C sunt anormal de lungi. Astfel, W.N. Haworth a propus, `n anul 1929, for-
OH H mule de perspectivã (fig. 12), în care ciclul piranozic se reprezintã printr-un
2 H
HO 3
hexagon regulat, iar cel furanozic, printr-un pentagon regulat, cu sub-
C C
stituenþii atomului de carbon dispuºi de-o parte ºi de alta a planului.
H OH Formarea hidroxilului glicozidic determinã apariþia a doi stereoizo-
meri, în funcþie de poziþia acestuia, notaþi α ºi β.
6
CH2 OH
5C
Formulele de perspectiv\ ale glucozei se reprezint\:
O
H OH CH2 OH
CH2 OH
H 1
4C C
OH H O O
2 H H H OH
HO 3 H H
C C H
H OH OH H OH H
HO OH HO H
Fig. 12. Structurile de perspectiv\
ale α– [i β–glucopiranozei
H OH H OH
EXTINDERE α – glucopiranoz\ β – glucopiranoz\
Odat\ cu formarea hidro-
În aceste reprezentãri, liniile îngroºate sunt îndreptate spre cititor.
xidului glicozidic, se creeaz\ un
Trecerea unei forme ciclice în cealaltã se realizeazã prin intermediul
nou atom de carbon asimetric
care duce la formarea a doi ste- formei aciclice.
reoizomeri, numi]i anomeri. Structura furanozicã atribuitã fructozei este realizatã printr-un penta-
gon regulat; caracteristic fructozei este anomerul β.
6 O
HO H2C OH
Starea natural\ a glucozei [i fructozei
5 H OH 2
1
H CH2 OH Monozaharidele sunt substanþe solide, cristaline, incolore, uºor solu-
4 3 bile în apã, puþin solubile în solvenþi organici. Prezenþa unui numãr mare
OH H de grupe —OH determinã un numãr mare de legãturi de hidrogen inter-
β – fructofuranoz\ moleculare; la încãlzire, monozaharidele se descompun. Monozaharidele
au gust dulce.
Rezolv\! Glucoza — cea mai rãspânditã monozaharidã — se gãseºte liberã în
Scrie formula structuralã a fructele dulci, în mierea de albine ºi foarte puþin în regnul animal (sânge,
α – fructofuranozei! limfã, lichid cefalorahidian). Cunoscutã ºi sub numele de dextrozã,
99
Anomer α glucoza este utilizatã în locul zahãrului la prepararea unor produse de

cofetãrie ºi a lichiorurilor.
Fructoza — cea mai dulce monozaharidã — se gãseºte în stare liberã
în naturã alãturi de glucozã, în fructele dulci, în mierea de albine ºi în
Form\ aciclic\ unele legume (morcovi, tomate); în combinaþie cu glucoza, este rãspân-
ditã ca zaharozã.
Anomer β
Propriet\]ile chimice
{tiai c\ ...
… Concentraþia glucozei din Grupele funcþionale din structura monozaharidelor prezintã proprie-
sângele circulant, reglementat\
—
pe cale neurohormonalã, se tãþi specifice acestora, respectiv ale grupelor C=O ºi —OH.
—
numeºte glicemie (limba greacã
glykys = dulce, haima = sânge). Propriet\]i specifice grupei carbonil
Limitele normale ale glicemiei
sunt 70–110 mg%. *Adi]ia hidrogenului la hexoze (reducerea grupei carbonil) are loc cu
... În diabet, procentul de glu- formarea unor alcooli polihidroxilici `n prezen]a catalizatorului metalic
cozã în sânge creºte (hipergli- (Ni) sau cu sisteme reduc\toare.
cemie) din cauza diminuãrii
activitãþii pancreasului `n elabo-
rarea de insulinã. CH=O CH2OH CH2OH
+H + H2
(CHOH)4 →
2
(CHOH)4 ← C=O
CH2OH CH2OH (CHOH)3
CH2OH
aldohexoz\ hexitol cetohexoz\
1. Reac]iile de adi]ie ale hidrogenului la monozaharide explic\ existen]a
structurii aciclice. Considerând structurile aciclice ale glucozei [i fruc-
tozei, scrie adi]ia hidrogenului la ace[ti compu[i.
2.* Analizeaz\ structurile poliolilor ob]inu]i precizând `n ce caz se creeaz\
doi stereoizomeri datorit\ form\rii unui nou atom de carbon chiral.
R CH2OH
H
CH2OH
H
Fig. 13. Aparat pentru testarea *2. Prin adi]ia H2 la fruc- H C OH H
HO C HOH
glicemiei toz\, atomul de carbon din HO C HO C
H H
pozi]ia 2 devine asimetric [i
astfel se formeaz\ doi H C OH H C OH
{tiai c\ ... stereoizomeri (diastereo-
H C OH H C OH
… Glucoza are 75% din puterea izomeri):
de îndulcire a fructozei, consi- CH2 OH CH2 OH
deratã ca unitate. sorbitol manitol
100
Reacþia de oxidare a grupei carbonil de tip aldehidã pune în evidenþã

caracterul reducãtor al aldohexozelor:
O O
Oxidare
C C
H OH
Acizii obþinuþi prin oxidarea aldohexozelor se numesc acizi aldonici
Datoritã proprietãþilor redu- (acizi polihidroximonocarboxilici).
cãtoare, glucoza se foloseºte la Oxidarea grupei aldehidã din aldoze se realizeaz\ cu sãruri complexe
fabricarea oglinzilor. ale unor metale tranziþionale (reactivul Tollens ºi reactivul Fehling).
Glucoza reduce reactivul Tollens, depunându-se argint metalic sub forma unei oglinzi strãlucitoare.
O O
C H C OH
H
H C OH H C OH
HO C H + 2[Ag(NH3)2]OH HO C H + 2Ag↓ + 4NH3 + H2 O
H C OH reactiv Tollens H C OH oglind\
str\lucitoare
H C OH H C OH
CH2 OH CH2 OH
glucoz\ acid gluconic
Glucoza reduce ionul Cu (II) din reactivul Fehling la Cu (I), sub forma oxidului de cupru (I) de culoare roºie:
CH2 OH CH2 OH
OH OH
H H
O O
H H
C + 2Cu(OH)2 C + Cu2 O ↓ + 2H2 O
OH H OH H
H OH oxid
HO HHO
cupros
(ro[u)
H OH H OH
glucoz\ (structura aciclic\) acid gluconic
Reacþiile de oxidare cu reactivul Tollens [i solu]ia Fehling sunt reacþii de identificare (teste de
recunoaºtere) ale glucozei ºi, în general, ale aldozelor.
Obþinerea reactivului Tollens. Oxidarea glucozei cu reactiv Tollens
Pune într-o eprubetã curatã cca 2 mL soluþie de azotat de argint.
Adaugã 1–2 mL soluþie hidroxid de sodiu, NaOH, pânã când se
formeazã un precipitat brun-închis, Ag2O.
Picurã soluþie de amoniac pânã când se dizolvã tot precipitatul format
(soluþia incolorã este reactivul Tollens).
Adaugã cca 2 mL soluþie de glucozã.
Încãlzeºte eprubeta pe o baie de apã (pânã aproape de fierbere).
101
Pe peretele eprubetei apare oglinda str\lucitoare de argint (fig. 14).

Ecuaþiile reacþiilor sunt:
2AgNO3 + 2NaOH → Ag2O↓ + H2O + 2NaNO3
pp. brun
Ag2O + H2O + 4NH3 → 2[Ag(NH3)2]OH
reactiv Tollens
C6H12O6 + 2[Ag(NH3)2]OH → C6H12O7 + 2Ag↓ + 4NH3 + H2O
glucoz\ acid gluconic
Fig. 14. Oglinda de argint Activitate experimental\
Oxidarea glucozei cu soluþie Fehling
Reactivul Fehling se obþine Introdu într-o eprubetã curatã volume egale de soluþie Fehling I ºi II
din: (cca 1–2 mL).
— sulfat de cupru, CuSO4 Adaugã circa 2 mL soluþie de glucozã.
— hidroxid de potasiu, KOH Încãlzeºte eprubeta pe o baie de apã (pânã aproape de fierbere).
— tartrat dublu de sodiu ºi Dacã în laborator nu existã soluþii Fehling I ºi II, procedeazã astfel:
potasiu:
Introdu într-o eprubetã curatã cca 1–2 mL soluþie de sulfat de cupru,
NaOOC CH CH COOK CuSO4.
OH OH Pune soluþie de KOH pânã la obþinerea unui precipitat albastru de
hidroxid de cupru, Cu(OH)2.
Adaugã, în picãturã, soluþie de sare Seignette (tartrat dublu de sodiu
ºi potasiu) pânã la dizolvarea precipitatului.
Introdu circa 2 mL soluþie de glucozã ºi încãlzeºte aºa cum s-a precizat
mai înainte.
Oxidarea glucozei cu reac-
tivul Fehling este utilizatã pen- Se formeazã un precipitat roºu–cãrãmiziu de oxid de cupru (I).
tru dozarea glucozei din sânge, Ecuaþiile reacþiilor sunt:
la determinarea glicemiei în CuSO4 + 2KOH → Cu(OH)2↓ + K2SO4
analizele medicale.
C6H12O6 + 2Cu(OH)2 → C6H12O7 + Cu2O ↓ + 2H2O
glucozã acid oxid
gluconic de cupru (I)roºu
1. Explic\ de ce oxidarea glucozei se poate face [i `n prezen]a apei de brom.
2. Analizeaz\ din punct de vedere redox, oxidarea glucozei cu reactivii
Tollens [i Fehling.
Grupele hidroxil din structura zaharidelor pot da reacþii asemãnãtoare

alcoolilor. Astfel de reacþii au loc atât la glucoz\, cât ºi la fructoz\.
Reactivul Fehling [i precipitatul *Activitatea individual\ 7
ro[u c\r\miziu de oxid de cupru (I)
ob]inut `n urma oxid\rii glucozei
Scrie formulele structurale de perspectiv\ ale compu[ilor:
— α-D-Metilglucopiranoz\, rezultat\ `n urma alchil\rii (eterific\rii) gru-
pei de tip hidroxil glicozidic.
— α-D-Pentaacetilglucopiranoz\, ob]inut\ prin esterificarea glucozei cu
clorur\ de acetil `n exces.
102
Fermentaþia monozaharidelor reprezintã o proprietate specificã a

acestor compuºi; sub acþiunea enzimelor, monozaharidele se transformã
în alcooli (fermentaþie alcoolicã).
Prin fermentaþia glucozei, în prezenþa unor enzime din drojdia de bere
(Saccharomyces cerevisiae), se formeazã alcool etilic:
C6H12O6 → 2C2H5OH + 2CO2
glucozã etanol
Aceastã proprietate explicã fermentarea sucurilor dulci din plante,
fructe ºi obþinerea bãuturilor alcoolice naturale (fig. 15).
Propriet\]i specifice monozaharidelor.

Reac]ii de condensare [i policondensare
Fig. 15. Fermenta]ia zaharidelor
Dintre monozaharide, hexozele, C6H12O6, sunt cele mai rãspândite
atât `n stare liber\, cât ºi sub formã de compuºi de condensare ºi poli-
condensare — oligozaharide ºi polizaharide.
Moleculele monozaharidelor se condenseazã între ele prin interme-
diul grupelor hidroxil, cu eliminarea intermolecularã a moleculelor de
apã formând oligozaharide ºi polizaharide.
Scrie formula produsului de condensare dintre o moleculã de α–glu-
copiranozã ºi una de β–fructofuranozã, ºtiind cã molecula de ap\ se
eliminã între grupele —OH glicozidice de la cele douã monozaharide.
Utilizeazã atât formule de proiecþie, cât ºi formule Haworth.
libere HEXOZE produ[i de
condensare
R Formula de perspectivã a compusului rezultat este:
Glucoza
Fructoza Oligozaharide 6
[.a. Polizaharide CH2 OH
5 1
O HO CH2 O H
H H
H 2 5
4 1
OH H O H HO 6
HO CH2 OH
2 3 4
3
H OH OH H
Acest compus este cunoscut sub numele de zaharozã; despre starea
natural\, propriet\]ile [i utiliz\rile acestei dizaharide ai studiat `n clasa
a X-a.
Zaharoz\ – model structural
103
DIZAHARIDE
Dizaharide – produ[i de condensare între dou\ molecule
de monozaharide.
Generalit\]i. Importan]\
Din categoria oligozaharidelor, cele mai importante ºi mai des întâl-
nite sunt dizaharidele; acestea se formeazã prin eliminarea unei molecule
de apã între douã molecule de monozaharide identice sau diferite:
2C6H12O6 → C12H22O11 + H2O
Dizaharidã
Legãtura formatã între cele douã resturi de monozaharide este de tip
eteric. Aceastã legãturã etericã se poate forma în douã moduri, dupã natu-
ra grupei hidroxil implicatã:
• Legãturã dicarbonilicã — atunci când molecula de apã se eliminã
între grupele —OH glicozidice ale celor douã molecule de monozaharidã
β – galactoza, component\ a lactozei
(zaharide nereducãtoare).
CH2 OH
• Legãturã monocarbonilicã — apa se eliminã între o grupã —OH gli-
O
HO OH cozidicã a unei monozaharide ºi o grupã —OH alcoolicã ce provine de la
H
cealaltã monozaharidã (zaharide reducãtoare).
OH H
H H În naturã se întâlnesc numeroase dizaharide. Ca ºi monozaharidele, au
gust dulce ºi sunt foarte solubile în apã. Prin hidrolizã acidã sau enzi-
H OH
matic\, formeazã dou\ molecule de monozaharide identice sau diferite
(monozaharidele din care provin).
Zaharoza (zahãrul obiºnuit) α–Glucozã+ β-Fructozã
Lactoza (zahãrul din lapte) β–Glucozã + β–Galactoz\

Dizaharide
Maltoza (zahãrul din malþ — grâu încolþit) α–Glucozã + α–Glucozã
Celobioza (zahãrul din hidroliza celulozei) β–Glucozã + β–Glucozã
ZAHAROZA (zah\rul obi[nuit)
Zaharoza este dizaharida cea mai rãspânditã în naturã; se gãseºte

liberã în: tulpina trestiei de zahãr, rãdãcina sfeclei de zahãr, morcovi,
pepeni, seva unor arbori, nectarul florilor, porumb (fig. 16).
Structura zaharozei se deduce din date experimentale:

• Zaharoza are formula molecularã C12H22O11.
• Hidroliza acid\ sau enzimatic\ a zaharozei duce la formarea unui
Fig. 16. Plante bogate `n zaharoz\. amestec echimolecular de α–glucopiranoz\ [i β-fructofuranoz\.
104
CH2 OH
CH2 OH
O HOCH2 O H
H H O HOCH2 O H
H H H
H
OH H O H HO +H2O +
CH2 OH OH H OH H HO
HO CH2 OH
HO OH
H OH OH H
H OH OH H
zaharoz\ α–glucopiranoz\ β–Fructofuranoz\
• Zaharoza este o dizaharidã nereducãtoare; a[adar, între cele douã
molecule se stabileºte o legãturã dicarbonilicã.
• Reacþiile de esterificare ºi eterificare demonstreazã existenþa a 8
grupe —OH cu reactivitate normalã.
Fabricarea zah\rului
Trestia de zahãr conþine circa Sursele naturale din care se obþine zahãrul sunt:
20% zahãr, iar sfecla de zahãr, în • Trestia de zahãr (în þãri tropicale) — zahãrul se obþine prin presare.
jur de 15%. • Sfecla de zahãr (`n þãri cu climã temperatã) — zahãrul se obþine prin
difuzie.
În þara noastrã, zahãrul se obþine din sfecla de zahãr prin difuzie. Eta-
pele importante sunt:
Sfecla de zahãr ap\ cald\ Soluþie diluatã concentrare, Zahãr rafinare Zahãr
tãiatã mãrunt de zahãr purificare, evaporare brut pur
Melasa este folositã ca hranã

pentru animale, în amestec cu nu- Melasã
treþuri, ºi ca materie primã pen- 45–50% zahãr
tru obþinerea alcoolului etilic.
Activitate de documentare
Cautã informaþiile necesare pentru a întocmi un proiect cu tema Obþi-
nerea industrialã a zahãrului, care poate avea urmãtorul plan: Materii
prime utilizate Scurt istoric — primele metode folosite pentru
obþinerea zahãrului Metode ºi procedee folosite Etapele procesului
tehnologic Metode de purificare Centre industriale pentru obþinerea
zahãrului în þara noastrã.
Propriet\]ile zaharozei. Importan]a zaharozei

Zaharoza este o substanþã solidã, cristalinã, solubilã în apã. Se topeºte
a) prin încãlzire la 185°C; peste aceastã temperaturã, se transformã într-un
lichid galben–brun care, prin rãcire, formeazã un solid amorf numit cara-
mel. Dacã se carbonizeazã, au loc procese de deshidratare internã (fig. 17).
t° t°
Zahãr Caramel Cãrbune
b)
Prin hidrolizã acidã sau enzimaticã, zaharoza formeazã un amestec
Fig. 17. Zah\r echimolecular de α–glucozã [i β–fructozã; aceastã soluþie se numeºte
caramel (a); carbonizat(b) zahãr invertit.
105
Spre deosebire de zaharozã, care nu are proprietãþi reducãtoare, solu-

þia de zahãr invertit reduce reactivul Tollens ºi solu]ia Fehling.
Hidroliza zaharozei
Introdu într-o eprubetã 2–3 mL soluþie de zahãr obiºnuit.
Adaugã câteva picãturi de soluþie Fehling (preparatã anterior — vezi
oxidarea glucozei) ºi încãlzeºte eprubeta pe baie de apã.
Nu se observã formarea precipitatului roºu de oxid de cupru (I),
(eprubeta 1 din figura al\turat\).
Introdu într-o eprubetã 2–3 mL soluþie de zahãr ºi 3–4 picãturi de acid
sulfuric diluat.
(2) (1) Fierbe conþinutul eprubetei circa 2 minute.
Rãceºte eprubeta ºi alcalinizeazã conþinutul acesteia, folosind o soluþie
de hidroxid de sodiu.
Zaharoza nu se oxideaz\ `n timp
ce glucoza ob]inut\ prin hidroliza Toarnã câteva picãturi de soluþie Fehling ºi încãlzeºte eprubeta pe
zaharozei formeaz\ precipitatul baie de apã.
ro[u de oxid de oxid de cupru (I) Se formeazã precipitatul roºu de oxid de cupru (I), care pune în evi-
denþã caracterul reducãtor al soluþiei de zahãr invertit (eprubeta 2).
Zaharoza constituie, pentru organismul uman, o importantã sursã de
{tiai c\ ... energie; prin oxidarea biochimicã a unui gram de zahãr se produc 4,2 kcal.
... Maltoza se gãseºte în semin- Necesarul de glucide în alimentaþia normalã se asigurã nu numai din
þele de cereale încolþite? Denu- zahãr propriu-zis, ci ºi din alte surse: pâine, fructe, legume, preparate fãi-
mirea de maltozã provine de la noase º.a. Depãºirea consumului de glucide duce la apariþia unor boli
malþ, care se extrage din orz grave: diabetul, obezitatea, hipertensiunea arterialã º.a.
încolþit. Malþul se foloseºte la
fabricarea berii ºi a whisky-ului. *Activitatea individual\ 9
... Lactoza, dizaharida din
lapte, este hidrolizatã în prezen- Utilizând informaþiile de la pag. 104 privind monozaharidele din care
þa unei enzime numite lactazã; provin unele dizaharide, scrie formulele de perspectivã pentru:
enzima este secretatã de intes- a) Maltozã — dizaharidã reducãtoare ce rezult\ la hidroliza amidonului
tinul subþire. Unele populaþii din ºi conþine o legãturã monocarbonilicã 1–4 între cele douã resturi de
þãrile africane ºi cele din Orient α–glucopiranozã.
nu prezintã aceastã enzimã ºi, în b)Celobioz\ — dizaharidã reducãtoare rezultatã la hidroliza celulozei,
consecinþã, nu tolereazã laptele.
ce conþine o legãturã monocarbonilicã 1–4 între cele douã resturi de
De aceea, nu se foloseºte laptele
β–glucopiranozã.
în bucãtãria tradi]ional\ chinezã.
c) Lactoz\ — dizaharidã reducãtoare (prezentã în laptele matern, în cel
de vacã ºi, în general, în laptele animalelor) ce conþine o legãturã mono-
carbonilicã 1–4 între β –glucopiranozã ºi β–galactopiranozã – pag. 104).
POLIZAHARIDE
Polizaharide – produ[i de policondensare
Polizaharidele sunt substan]e cu structurã macromolecularã, formate
din sute sau mii de resturi de unitãþi de monozaharide unite prin legãturi
glicozidice (eterice).
106
Polizaharidele nu au gust dul-

ce, la încãlzire nu se topesc, ci se
n Monozaharide Polizaharide
descompun; prin hidroliza lor se –n H2O
formeazã di- ºi monozaharide ºi, Cele mai rãspândite polizaharide provin de la glucozã.
totodatã, apare gustul dulce.
Amidonul — polizaharida de rezervã din plante (cereale, legume
{tiai c\ ... º.a.)
… Principala polizaharidã Glicogenul — polizaharida de rezervã din organismul animal
structuralã a artropodelor (crabi,
insecte) este chitina. Anual se
sintetizeazã cca 109 tone de chi- Celuloza — polizaharida de susþinere (schelet) din materialele
tinã; în naturã, chitina este legatã lemnoase
de structuri proteice sau lipidice.
AMIDONUL
Propriet\]i. Structur\. Importan]a amidonului
Amidonul este polizaharida de rezervã a plantelor, formatã din resturi
Planta cea mai bogatã în de α-glucozã; se prezintã sub formã de granule microscopice în rãdã-
amidon este orezul (77–80%), cinile, tuberculii ºi seminþele unor plante.
dupã care urmeazã porumbul Porumbul, cartofii, grâul, orezul sunt surse importante de amidon.
(70%) ºi grâul (65%). Cartofii Amidonul se extrage din cereale (grâu, porumb, orz) sau din cartofi, utili-
conþin pânã la 25% amidon.
zându-se ca agent de extracþie apa rece.
Extracþia amidonului Purificarea Uscarea

din plante, cu apã rece amidonului amidonului
Orez
Amidonul se prezintã sub forma unor granule caracteristice având

`ntre 0,02 [i 0,1 mm. Deoarece forma, mãrimea ºi aspectul granulelor
diferã de la o plantã la alta, provenienþa amidonului poate fi uºor deter-
minatã în urma examinãrii microscopice.
Amidonul este o pulbere amorfã de culoare albã, insolubil\ în apã
rece; în apã caldã (50–60°C) se produce o umflare a granulelor, urmatã de
spargerea acestora, cu formarea unei suspensii vâscoase, lipicioase, nu-
mitã cocã. Într-o cantitate mare de apã are loc o dizolvare parþialã a ami-
donului. În prezenþa iodului, la rece, soluþia de amidon se coloreazã în
albastru intens; aceastã reacþie este utilizatã atât pentru recunoaºterea
amidonului, cât ºi a iodului.
Amidonul nu prezintã proprietãþi reducãtoare faþã de reactivul Tollens
Granule de amidon sau faþã de soluþia Fehling (este zaharidã nereducãtoare), deoarece gru-
pele de tip aldehidã sunt implicate în stabilirea legãturilor eterice din
structura amidonului.
Prin hidrolizã totalã în mediu acid se obþine numai α–glucoza, ceea ce
demonstreazã cã amidonul este o polizaharidã ce provine din α–glucozã.
+
H
(C6H10O5)n + nH2O nC6H12O6
amidon α–glucoz\
107
Prin hidrolizã, în prezenþa enzimelor (amilaza), se formeazã intermediar

produºi de hidrolizã parþialã: dextrine ºi maltozã. Amestecul de dextrine
ºi maltozã, numit melasã amidonalã, este utilizat sub forma unui sirop la
prepararea prãjiturilor.
α–Amilaz\ Dextrine
Amidon Hidroliz\ Hidroliz\ (Maltaz\) α–Glucoz\
β–Amilaz\ Maltoz\
(C6H10O5)n Hidroliz\ C12H22O11

Amilaz\
amidon maltoz\
Hidroliza enzimaticã a amidonului la maltozã ºi glucozã, denumitã [i
zaharificare, are importanþã în digestie, deoarece amidonul trece astfel în
sânge, unde au loc transformãrile biochimice care stau la baza metabo-
lismului glucidelor (α- [i β-amilaza sunt enzimele ce catalizeaz\ hidroliza
amidonului).
Amidonul este alcãtuit din douã polizaharide: amiloza ºi amilopectina
(fig. 18).
AMILOZA (C6H10O5)n, AMILOPECTINA (C6H10O5)n,
Fig. 18. Structura amidonului
n = 200–1 200 n = 6 000–36 000
• Reprezintã cca 20% din compo- • Reprezintã cca 80% din compo-
Amiloza este utilizatã în chi- ziþia amidonului ºi formeazã mie- ziþia amidonului, formând înveli-
mia analiticã (iodometrie) sub zul granulei. ºul granulei.
denumirea de amidon solubil. • Are structurã filiformã, fiind for- • Are structurã ramificatã, fiind
matã din resturi de α-glucozã le- formatã din resturi de α-glucozã
gate în poziþiile 1–4 (piranozic). legate în poziþiile 1–4 ºi 1–6 (pira-
• Este solubilã în apã caldã, fiind nozic).
Materii prime: componenta care determinã apa- • Este insolubilã în apã caldã,
Amidonoase riþia coloraþiei albastre în prezenþa putând fi astfel uºor separatã de
Zaharoase iodului. amilozã.
Celulozice
Hidrolizã cu *Activitatea individual\ 10
enzime sau
în mediu Reprezintã structurile amilozei ºi amilopectinei, ºtiind cã amiloza este
acid
formatã din resturi de α–glucozã legate în poziþiile 1–4, iar amilopecti-
na, din resturi de α–glucoz\ unite în poziþiile 1–4 ºi 1–6.
Sirop dulce
Fermentaþie Importan]a:
Saccharomyces Amidonul constituie hrana de bazã a speciei umane.
cerevisiae
(Drojdie de bere) Cantitãþi mari de amidon sunt utilizate ca materie primã pentru obþi-
nerea alcoolului etilic ºi a berii.
Se foloseºte pentru obþinerea dextrinelor, în industria textilã, ca apret.
Alcool Alþi Amidonul este utilizat în tehnica farmaceuticã pentru pulberi, ca exci-
etilic produºi
pient ºi absorbant.
108
Prepararea soluþiei de amidon
Introdu într-un pahar Erlenmeyer circa 2 g amidon ºi circa 20 mL apã
distilatã.
Fierbe conþinutul paharului pentru dizolvarea amilozei.
Toarnã amestecul ob]inut într-un pahar Berzelius `n care se afl\ circa
Trepied [i pahar Erlenmeyer
20 mL apã distilatã.
solu]ie I2/KI Dupã rãcire, se obþine o soluþie coloidalã care se utilizeazã pentru tes-
coloidal\ tul de recunoaºtere a amidonului.
de amidon
Recunoaºterea amidonului
colora]ie Introdu într-o eprubetã 2–3 mL soluþie coloidalã de amidon.
albastru intens Adaugã o picãturã de iod în iodurã de potasiu. Se observã apariþia unei
Soluþia de iod în iodurã de coloraþii albastru intens.
potasiu se preparã prin dizolva- Încãlzeºte eprubeta ce conþine amestecul anterior. Culoarea albastrã
rea a 2 g iod ºi 5 g KI în 100 mL dispare la încãlzire ºi reapare la rãcire.
apã distilatã.
Mãrimea ºi structura mole-

culei glicogenului se potrivesc
GLICOGENUL
cu funcþia sa de polizaharidã de
rezervã. Mãrimea lui îl face Glicogenul este polizaharida de rezervã din regnul animal, depozitatã
prea voluminos pentru a traver- în ficat, muºchi ºi alte þesuturi. Ca ºi amidonul, glicogenul este format din
sa membranele celulare, rãmâ- resturi de α–glucozã, având structurã asemãnãtoare amilopectinei, dar
nând în interiorul celulei ca sur- mult mai ramificatã, fapt ce a f\cut ca acesta s\ fie numit amidon animal.
sã de energie. Celulele hepatice transformã glucoza în glicogen, ºi, tot în ficat, glico-
genul este hidrolizat enzimatic (când organismul are nevoie) pânã la
α–glucozã, care este transportatã de sânge în muºchi ºi `n alte organe.
Lemnul con]ine celuloz\

CELULOZA
Tabelul 3.3. Conþinutul în celulozã Celuloza formeazã componenta fibroasã a pereþilor celulelor vegetale,
al unor materii vegetale alãturi de ligninã ºi alte componente, asigurând plantelor rezistenþã
mecanicã ºi elasticitate.
Vegetale Celuloz\
Conþinutul în celulozã variazã în limite foarte largi. Cel mai mare
%
conþinut de celulozã se aflã în plantele textile (tab. 3.3). Cea mai purã vari-
Arbori (fagi, 40–55 etate de celulozã se gãseºte în bumbac (peste 98%).
carpeni, ulmi) Celuloza se obþine, în special, prin prelucrarea bumbacului, lemnului,
Conifere 40–50 stufului ºi paielor. Obþinerea celulozei se poate realiza prin mai multe pro-
cedee care fac posibilã separarea celulozei de ligninã ºi de ceilalþi com-
Stuf ºi cereale 40–50
ponenþi necelulozici; separarea se realizeazã prin trecerea acestora în
Ierburi 25–40 soluþie ºi îndepãrtarea lor.
Frunze 15–20
Leguminoase 7–10
Propriet\]i. Structur\. Importan]a celulozei
Plante textile Rigiditatea celulozei este o consecinþã a structurii sale. Natura a aran-
(bumbac, 80-98
jat fragmentele de celulozã într-o manierã care se potriveºte funcþiilor
cânepã, in)
sale de susþinere.
109
{tiai c\ ... Celuloza este formatã din resturi de β–glucozã unite prin legãturi 1–4
în macromolecule filiforme lungi, orientate paralel, ceea ce explicã izo-
... Se estimeazã cã, în cursul
larea celulozei sub formã de fibre.
unui an, 1011 tone de celulozã
sunt biosintetizate, `n celuloz\
Celuloza este o substanþã solidã de culoare albã, amorfã, fãrã gust ºi
aflându-se cca 50% din legãturile miros, insolubilã în apã ºi în solvenþi organici, cu o rezistenþã mecanicã
atomilor de carbon de pe pla- ridicatã. Rezistenþa mecanicã ºi insolubilitatea ei în apã se explicã prin
netã. numãrul foarte mare de legãturi de hidrogen care se formeazã între gru-
pele —OH ale macromoleculelor orientate paralel (fig. 19).
Gradul de polimerizare din ma-

cromoleculele celulozei (C6H10O5)n
are valori mari (2500–3000) în fibre-
le de bumbac ºi de in ºi valori mai
mici în celelalte vegetale.
Fig. 19. Structura celulozei: o fibr\ de celuloz\ poate con]ine apoximativ

40 de macromolecule filiforme de β–glucoz\ legate1–4. Legãturile de hidrogen dintre
CH2 OH CH2 OH macromoleculele orientate paralel ale celulozei nu pot fi desfãcute de moleculele de apã
O O
H H
H
O
H O Celuloza absoarbe însã apa din atmosferã în cantitãþi mici, deci este
OH H OH H higroscopicã; aceastã proprietate face ca þesãturile din fibre de celulozã
H H
sã fie mai plãcute de purtat direct pe piele decât cele din fibre sintetice.
H OH H OH
n Celuloza este solubilã în reactivul Schweitzer — hidroxid tetraami-
Structura celulozei. nocupric [Cu(NH3)4](OH)2; pe aceastã proprietate s-a întemeiat una din
primele metode de obþinere a fibrelor artificiale (mãtasea cupramoniu
sau mãtase Bemberg).
Hidroliza acidã sau enzimaticã transformã celuloza în β–glucozã.
Enzima care hidrolizeazã celuloza (celulaza) se aflã în tubul digestiv al
Celuloza nu poate servi drept animalelor erbivore; prin hidroliz\, rezult\ celobiozã, care, în prezenþa
sursã de hranã pentru oameni altei enzime (celobiaza), se transformã în β–glucozã.
(precum amidonul) pentru cã
sistemul digestiv al omului nu (C6H10O5)n Hidroliz\ C12H22O11 Hidroliz\ C6H12O6
(Celulaz\) (Celobiaz\)
furnizeazã enzima specificã ne-
cesar\ metaboliz\rii acesteia. celulozã celobioz\ β–glucozã
Analizând natura produºilor reacþiilor la care participã celuloza, s-a
dedus cã în macromolecula sa fiecare rest de β–glucozã prezintã trei
Rezolv\! grupe hidroxil care reacþioneazã chimic:
Scrie formula structuralã a
celobiozei, ºtiind cã este o diza- CH2 OH
haridã reducãtoare ce provine O
din β-glucozã. H O
H
OH H
H OH
n
110
Grupele hidroxil din celulozã au reactivitate normalã ºi participã la

reacþiile chimice specifice lor. În continuare vor fi prezentate acele pro-
cese chimice care transformã celuloza în produºi cu importanþã practicã.
CELULOZÃ
În scrierea proceselor chi-
Acetilare
Nitrare
NaOH
mice ale celulozei se va utiliza
notaþia prescurtatã Cel–O–H.
Prin tratarea fibrelor de ce-

Alcalicelulozã Acetaþi de celulozã Nitraþi de celulozã
lulozã cu NaOH, acestea devin
mai lucioase ºi fixeazã mai bine CS2
apa ºi coloranþii (procedeu nu-
mit mercerizare).
Xantogenat
de celulozã Fibre Mase Mase
Lacuri Explozivi
artificiale plastice plastice
H2SO4
Mãtase artificialã
Celuloza sodatã este un al-

coxid; faptul cã celuloza reac- Prin reacþia celulozei cu o soluþie concentratã de hidroxid de sodiu, se
þioneazã cu NaOH dovedeºte obþine alcaliceluloza (celuloza sodatã):
caracterul acid mai pronunþat al – +
grupei —OH din celulozã faþã Cel—O—H + NaOH → Cel—O Na + HOH
de grupa —OH din alcool. Alcaliceluloza formeazã, prin tratare cu sulfura de carbon, CS2, xanto-
genatul de celulozã (vâscozã), o substanþã de culoare galbenã, solubilã în
apã:
–– + S
Cel
Cel—OO Na + CS2 Cel—O
Cel O C
– +
S Na
xantogenat de celuloz\
Soluþia coloidalã de xantogenat de celulozã fiind vâscoasã a fost
numitã vâscozã; la trecerea ei prin orificii foarte fine (filiere) într-o soluþie
de H2SO4 diluat, are loc regenerarea celulozei sub forma unor fire lungi
ºi mai rezistente.
S + H2SO4
Cel—O
Cel O C Cel—O—H
Cel O H
– + –NaHSO4
S Na –CS2 celuloz\
Prin acest procedeu, firul se întãreºte ºi poate fi prelucrat; din aceste

fire se obþine mãtasea artificialã (mãtasea milanezã – fig. 20).
Celofanul se obþine asemãnãtor; soluþia de vâscozã este trecutã printr-o
Fig. 20. Confec]ii din m\tase artifi-
cial\ ob]inut\ prin prelu-
filierã într-o soluþie de H2SO4 ºi glicerinã având rol de plastifiant, astfel
crarea celulozei încât foile sã nu fie sfãrâmicioase.
111
Alcaliceluloza formeazã eteri ai celulozei prin tratare cu halogenuri de

alchil sau cu sulfaþi de alchil:
– +
Cel—O Na + CH3—CH2—Cl → Cel—O—CH2—CH3 + NaCl
Etilceluloza se foloseºte la fabricarea pielii sintetice, a lacurilor,
adezivilor, ca izolator electric º.a.
Aminte[te-]i!
În clasa a X-a, ai aflat cã reacþia de esterificare are loc între un acid ºi
un alcool cu formarea unui ester
acid carboxilic/anorganic + alcool = ester + apã
O O
CH3 – C + CH3 – CH2 – OH î CH3 – C + HOH
OH O – CH2 – CH3
Aceta]ii de celuloz\ se utilizeaz\
pentru fabricarea filmelor foto [i Acizii carboxilici pot fi înlocuiþi cu derivaþi ai acestora (cloruri acide,
cinematografice anhidride acide) ºi în acest caz reacþia de esterificare are loc cu randa-
mente mai bune.
Esterificarea grupelor —OH din celulozã cu amestec de anhidridã

aceticã ºi acid acetic duce la formarea acetaþilor de celulozã (mono-, di-
sau triacetaþi).
O
Mãtasea
acetat CH3 C O O
Fibre Cel—O—H + O Cel—O
Cel O C + CH3 C
artificiale CH3 C CH
O—CH
3 3 O —H
H
Mãtasea O
vâscozã
Acetaþii de celulozã se folosesc pentru:
obþinerea fibrelor artificiale — mãtasea acetat;
Mãtasea acetat este mai re- fabricarea filmelor foto ºi cinematografice;
zistentã, dar mai puþin higros-
obþinerea unor mase plastice, lacuri º.a.
copicã decât mãtasea vâscozã.
CH2 O NO
NO22
Utilizând formula unei unitãþi structurale de celulozã (pag. 110), scrie
O formulele mono-, di- ºi triacetaþilor de celulozã.
H O
H
NO22
O–NO H Esterificarea grupelor —OH din celulozã cu amestec sulfonitric
(HNO3 + H2SO4) are loc cu formarea nitraþilor de celulozã. Obþinerea
mono-, di- sau trinitraþilor de celulozã se realizeazã în funcþie de raportul
H O NO22
NO n molar celulozã : amestec sulfonitric utilizat; nitraþii celulozei se numesc
impropriu nitrocelulozã. Utilizãrile nitraþilor de celulozã sunt determinate
Trinitrat de celulozã
de gradul de nitrare a celulozei.
112
Fulmicotonul are un conþinut în azot apropiat trinitratului de

celulozã ºi se foloseºte la fabricarea pulberii fãrã fum.
Colodiul — un amestec de nitraþi cu un conþinut în azot

apropiat dinitratului de celulozã — este utilizat, sub forma
unei soluþii alcoolice, în medicinã, la protejarea rãnilor; prin
amestecarea unei soluþii de colodiu cu o soluþie alcoolicã de
camfor, rezultã celuloidul, una dintre primele mase plastice,
A]\ de celuloz\ folosit pentru filmele fotografice ºi cinematografice.
Nitraþii de celulozã Soluþiile de nitraþi cu grad redus de nitrare se folosesc ca

lacuri (denumite comercial duco).
Celuloidul este inflamabil ºi a

cauzat incendii serioase în cine- Fabricarea hârtiei
matografe ºi secþiile radiologice
(raze X) ale spitalelor; din acest O utilizare foarte importantã a materialelor celulozice o reprezintã
motiv, a fost înlocuit cu filme fabricarea hârtiei.
din acetat de celulozã. Hârtia se obþine din celulozã (se foloseºte lemn de molid, brad) cu
adaosuri de fibre animale, minerale, artificiale sau sintetice ºi materiale
{tiai c\ ... de umpluturã, de încleiere ºi colorare.
… Hârtia a fost inventatã în Fabricarea hârtiei are la baz\ capacitatea de împâslire a fibrelor celu-
secolul al II-lea de chinezul lozice. Se obþine mai întâi pasta de hârtie, prin mãcinarea umedã a
Tsai Lun ºi a fost rãspânditã în fibrelor de celulozã, la care se adaugã umpluturã, clei ºi coloranþi. Pasta
secolele VI–VII în þãrile Asiei, omogenizatã se întinde pe maºina de tras hârtie, iar colile formate se
iar în Europa, în secolele usucã între valþuri calde. Hârtia obþinutã se înfãºoarã sub formã de suluri
XI–XII. Producþia de hârtie s-a
ºi se taie în foi.
dezvoltat mult dupã inventarea
tiparului (1440) de c\tre
Johann Gutenberg. Activitate de documentare
Cautã informaþiile necesare pentru a întocmi un proiect cu tema
Fabricarea hârtiei, care poate avea urmãtorul plan:
Incursiune prin istoricul obþinerii hârtiei. Materii prime utilizate
pentru obþinerea hârtiei; aditivii folosiþi ºi rolul lor. Etapele procesului
de obþinere a hârtiei. Tipuri de hârtie ºi utiliz\rile lor. Centre unde
se fabricã hârtia în þara noastrã.
APLICA}II — ZAHARIDE
1. Completeazã corespunzãtor spaþiile libere: c. Prin reducerea fructozei se obþin .................

a. Glucoza conþine o grupã carbonil de tip stereoizomeri, deoarece se formeazã un atom de
................. . carbon ................. .
b. Amidonul este format din douã polizaharide d. Acetaþii de celulozã se folosesc pentru
................. ºi amilopectina, care au în structura lor ................. .
resturi de ................. glucozã. 2. Alege afirmaþia / afirmaþiile corectã / corecte:
113
a. Oxidarea glucozei la acid gluconic genereazã 4. Sarea de calciu a unui acid obþinut prin oxi-
zahãr invertit. darea unei aldoze conþine 16% calciu.
b. Zaharoza este dizaharida obþinutã prin conden- Determinã:
sarea a dou\ molecule de α-glucozã. a. formula molecularã a zaharidei;
c. Fructoza are caracter reducãtor. b. volumul soluþiei de hidroxid de calciu 0,5 M
d. La oxidarea glucozei cu reactiv Fehling se folosit pentru un mol de acid aldonic.
depune un precipitat roºu de oxid de cupru (I). 5. Calculeazã masa soluþiei de etanol 23% care
3. Lactoza, dizaharida din lapte, provine din glu- rezultã din 486 kg de amidon, la un randament glo-
cozã ºi galactozã. bal de 80%.
a. Scrie ecuaþia reacþiei de hidrolizã. 6. Calculeazã masa de amestec nitrant formatã
dintr-o soluþie de acid azotic 63% ºi o soluþie de acid
CH2 OH H OH
sulfuric de concentraþie 98%, necesarã pentru a
O transforma 810 kg de celulozã în trinitrat de celu-
HO O OH
H OH H lozã, ºtiind cã HNO3 ºi H2SO4 se introduc în rapor-
OH H H tul molar 1:2.
H H H O H 7. Se hidrolizeazã 0,342 g zaharozã, iar ameste-
OH CH2 OH cul rezultat se trateazã cu reactiv Tollens ºi apoi se
H
neutralizeazã cu soluþie de hidroxid de sodiu 0,2 M.
b. Stabile[te legãtura etericã ce se formeazã Calculeazã:
între cele dou\ resturi de monozaharide ºi precizeazã a. masa argintului depus;
dacã lactoza are caracter reduc\tor. b. volumul soluþiei de NaOH 0,2 M consumat.
TEST DE EVALUARE
1. Alegeþi termenul din parantezã care completeazã corect fiecare dintre afirmaþiile:
a. Glucoza este o monozaharidã de tip ............................... (aldohexozã / cetohexozã).
b. Zaharoza se formeazã prin condensarea unei molecule de .................................. ºi una de α-glucozã.
(β- fructozã / α- fructozã)
c. Prin hidroliza enzimaticã a amidonului se formeazã .................................... (α- glucozã / β- glucozã).
d. Caracterul reducãtor al glucozei se pune în evidenþã prin reacþia cu .................................... (reactivul
Tollens / H2).
2. Stabileºte asocierile corespunzãtoare dintre cifrele coloanei A ºi literele coloanei B.
A B
1. β-Glucoza a) Se utilizeazã pentru obþinerea mãtãsii vâscoz\
2. Amidonul b) Este polizaharida de rezervã în regnul animal
3. Celuloza c) Se identificã cu iod în iodurã de potasiu
4. Glicogenul d) Este cea mai dulce monozaharidã
5. Fructoza e) Prin policondensare formeazã amidon
f) Se dizolvã numai în reactiv Schweitzer
g) Formeazã prin policondensare celuloza
3. Justificã prin ecuaþiile reacþiilor chimice afirmaþiile:

a. Glucoza are caracter reducãtor, care poate fi pus în evidenþã cu reactivul Fehling.
b. Prin condensarea α-glucopiranozei cu β-fructofuranoza, se formeazã o dizaharidã numitã zaharozã.
4. Un amestec format din 144 g glucozã ºi fructozã se trateazã cu reactiv Fehling. ªtiind cã se depun
28,8 g precipitat roºu, determinã conþinutul procentual în fructozã al probei.
114
ACIZI NUCLEICI
Acizi nucleici (Polinucleotide) Acizii nucleici sunt compuºi macromoleculari care se regãsesc în toate
celulele vii. Acizii nucleici au proprietatea lor specificã de a depozita ºi
transfera informaþia geneticã; având proprietatea de a se duplica sunt
Mononucleotide transmiþãtorii caracterelor ereditare.
La clasificarea proteinelor ai aflat cã o categorie importantã de proteide
Nucleozide + Acid fosforic (heteroproteine) o reprezintã nucleoproteidele, prezente în nucleele tuturor
celulelor. Prin hidrolizã nucleoproteidele formeazã proteine ºi acizi nucleici.
Unitãþile structurale, monomerii care formeazã macromoleculele
Baze azotate + Ribozã sau acizilor nucleici se numesc nucleotide.
Dezoxiribozã Nucleotidele se compun dintr-o bazã azotatã (baze pirimidinice ºi baze
Structura schematicã purinice), o monozaharidã cu cinci atomi de carbon–pentozã ºi un rest de
a acizilor nucleici acid fosoforic.
Din acizii nucleici s-au izolat ca baze azotate urmãtoarele:
Baze pirimidinice: citozina, uracil, timina.
Baze purinice: adenina, guanina.
Nucleotidele sunt unitãþi mono-

mere ale acizilor nucleici, aºa
cum ºi aminoacizii sunt unitã-
þile monomere ale proteinelor.
Citozina (C) Uracil (U) Timina (T)

Acidul fosforic (H3PO4)
O
=
HO – P – OH
OH
sau Adenina (A) Guanina (G)
O
Pentozele din structura nucleotidelor sunt: D-riboza, 2-dezoxi-D-riboza.
HO – P – OH
OH
Ambele structuri sunt utilizate
pentru reprezentarea acidului
fosforic. D-riboza D-dezoxiriboza
De exemplu, nucleotida formatã din adenozinã (adenin\ + D-riboza) ºi
acid fosforic are structura:
Adenozina Acid adenilic (nucleotida din ARN)
115
Nucleozidele primesc denu- Prin hidroliza nucleotidelor (esteri ai acidului fosforic) se formeazã
miri dupã numele bazei care nucleozida ºi acidul fosforic; nucleozidele sunt formate din pentoze ºi
intrã `n compoziþia lor. bazele azotate.
Baza Nucleozide Ribonucleozide → formeazã unitatea structuralã a aci-
cu azot Ribozide Dezoxiribozide
zilor ribonucleici (ARN), acizi nucleici
Adeninã Adenozinã Dezoxiadenozinã Nucleozide
din plasma celulelor.
Guaninã Guanozinã Dezoxiguanozinã Dezoxiribonucleozide → formeazã unitatea structuralã a
Citozinã Citidinã Dezoxicitidinã acizilor dezoxiribonucleici (ADN),
Timinã Timidinã Dezoxitimidinã acizi nucleici din nucleele celu-
Uracil Uridinã Dezoxiuridinã lelor.
ADN → sunt: A, G, C, T.
Bazele azotate din
ARN → sunt: A, G, C, U.
În macromoleculele acizilor nucleici, moleculele nucleotidelor sunt
unite între ele prin restul de acid fosforic din poziþia 3 a unei molecule cu
grupa hidroxil primar din poziþia 5, a celeilalte molecule.
Macromoleculele de acizi nucleici conþin, dupã provenienþã, de la câte-
va mii la câteva milioane de resturi de mononucleotide.
Macromoleculele ADN sunt formate din douã catene rãsucite în spiralã
(dublã elice), (fig. 21). Bazele purinice (A, G) ºi pirimidinice (C, T) se aflã
în interiorul elicei, iar resturile de pentozã (dezoxiribozã) ºi de fosfat în
Dubla exteriorul ei. Între resturile de baze azotate se formeazã legãturi de hidrogen,
elice între bazele azotate complementare, respectiv o bazã purinicã de pe o cate-
ADN
nã cu una pirimidinicã de pe altã catenã. Formeaz\ leg\turi de hidrogen:
adenina (A) cu timina (T)
guanina (G) cu citozina (C)
Adenin\ - timin\ Guanin\ - citozin\
Biosinteza ADN constã în replicarea, adicã desfacerea dublei elice de

ADN parental ºi construirea pe fiecare din cele douã catene a câte unei
Fig. 21. Replicarea ADN
catene complementare, câte o replicã la fiecare (fig. 21). Rezultã douã
(desfacerea dublei elice) molecule ADN fiice, identice cu parentala. De aceea sinteza ADN este
numitã replicare semiconservativã. Ea asigurã transferul de informaþie
geneticã de la ADN parental la ADN fiu ºi, în consecinþã, menþienrea sta-
bilitãþii genetice a fiecãrui organism (a speciei).
Moleculele ADN din diferite celule ºi virusuri se deosebesc prin rapor-
tul dintre cele patru tipuri de monomeri nucleotidici, prin secvenþa
116
{tiai c\ ... nucleotidelor ºi prin masa lor molecularã. Pe lângã cele patru baze azo-
tate (A, G, T, C) în anumite tipuri de ADN, îndeosebi de origine viralã, se
... ADN a fost izolat prima gãsesc mici cantitãþi de derivaþi metilaþi ai acestor baze.
datã de cãtre Friedrich
Acidul ribonucleic, ARN, se gãseºte în celule sub forma a trei tipuri
Miescher din celulele ºi sper-
majore:
ma de somon, care în 1869 a
publicat o serie de lucrãri ARNm — ARN mesager
remarcabile în legãturã cu ARNr — ARN ribozomal
ADN. El a denumit produsul ARNt — ARN de transfer
izolat „nucleinã”, datoritã pre- În procesul de sintezã a proteinelor, rolul esenþial revine acizilor nucle-
zenþei acesteia în nucleele ici. Biosinteza proteinelor presupune douã etape:
celulelor. la nivelul nucleelor celulelor
la nivelul plasmei celulare (în citoplasmã)
Nucleele celulelor conþin ADN. Anumite segmente ale elicei duble de
Secvenþele grupate în câte
ADN, numite gene, conþin informaþii care trebuie transmise în citoplasmã
trei nucleotide care corespund
sintezei unui aminoacid for-
pentru a dirija sinteza unei anumite proteine de cãtre acizii nucleici ARN,
meazã ceea ce se numeºte cod care participã direct la procesul de sintezã. Aceste informaþii, cunoscute
genetic. Deoarece ARNm a fost sub numele de cod genetic, asigurã transmiterea caracterelor ereditare.
transcris de pe un ADN cu o Se disting douã etape; în prima etapã se transcrie codul genetic de pe seg-
anumitã secvenþã, se traduce mentele de ADN din genã pe ARNm. În continuare ARNm trece în cito-
prin sinteza unei proteine în plasmã, unde are rol de „tipar” pentru sinteza proteinei respective. La
care ordinea aminoacizilor aceastã sintezã iau parte ARNr ºi ARNt.
componenþi e bine determinatã. Procesul de sintezã a proteinelor are loc permanent în organismele vii.
Proteinele formate suferã mereu transformãri biochimice, hidrolize sau
degradãri enzimatice ºi trebuie înlocuite; în timpul creºterii, proteinele se
sintetizeazã din aminoacizii proveniþi din hranã sau prin transformarea
biochimicã a zaharidelor ºi a grãsimilor.
GR|SIMI
Generalit\]i. Propriet\]i
Aminte[te-]i!
În compoziþia grãsimilor, alã-
turi de gliceride, se gãsesc: acizi
Grãsimile solide ºi uleiurile aparþin unei clase de compuºi naturali
graºi liberi, coloranþi, ceruri, vi- cunoscutã sub numele de lipide, care, alãturi de glucide ºi proteine
tamine, proteine [.a. formeazã constituenþii de bazã ai materiei vii.
Principalii componenþi ai grãsimilor sunt esteri ai glicerinei cu acizii
graºi numiþi gliceride (trigliceride, triacilgliceroli).
CH2–OH au numãr par de atomi de carbon

(C4-C18)
CH–OH
+ Acizi graºi sunt saturaþi sau nesaturaþi Gliceride
CH2–OH au catene liniare
glicerol sunt monocarboxilici
glicerin\
117
Acizii graºi frecvent întâlniþi în compoziþia grãsimilor (liberi sau esterificaþi) sunt prezentaþi în tabelul 3.4.
Tabelul 3.4. Principalii acizi graºi frecvent întâlniþi în grãsimi
Formula structural\ a acidului Denumirea uzual\ Surse naturale (principale)
CH3 — (CH2)2 — COOH Acid butiric Unt de vacã
CH3 — (CH2)10 — COOH Acid lauric Nuc\ de cocos
CH3 — (CH2)14 — COOH Acid palmitic Grãsimi vegetale, animale, om
CH3 — (CH2)16 — COOH Acid stearic Grãsimi animale ºi vegetale
CH3 — (CH2)7 — CH = CH — (CH2)7 — COOH Acid oleic Uleiuri vegetale, bacterii, grãsimi animale
solide conþin gliceride ce provin în special

Grãsimile de la acizii graºi saturaþi
lichide (uleiurile) conþin gliceride care provin
în special de la acizii graºi nesaturaþi
Fig. 20. Structura acidului stearic.
Gliceridele din compoziþia grãsimilor sunt mixte (provin de la acizi graºi diferiþi):
CH2–O–CO–(CH2)14–CH3 CH2–O–CO–(CH2)7–CH=CH–(CH2)7–CH3
CH–O–CO–(CH2)14–CH3 CH–O–CO–(CH2)14–CH3
CH2–O–CO–(CH2)16–CH3 CH2–O–CO–(CH2)16–CH3
dipalmitostearinã (structura asimetricã) oleopalmitostearinã
Reprezentarea schematicã
1. Determinã denumirile [tiin]ifice ale acizilor graºi din tabelul 3.4.
a acidului palmitic
2. Scrie formulele structurale ale gliceridelor:
a) Dipalmitostearinã (simetricã); b) Dioleopalmitinã (2 izomeri); c) Oleo-
palmitostearinã (3 izomeri, unul dintre aceºtia a fost reprezentat mai
înainte).
R 1. Denumirile [tiin]ifice ale acizilor graºi menþionaþi:

Denumirea uzual\ Denumirea sistematic\
Structura unei gliceride nesaturate
Acid butiric Acid butanoic
Gliceridele din þesutul adipos Acid lauric Acid dodecanoic
uman sunt în principal formate
Acid palmitic Acid hexadecanoic
din: Acidul % Acid stearic Acid octadecanoic
Palmitic 28 Acid oleic Acid Z(cis) 9-octadecenoic
Oleic 45
Stearic 7 Principalele surse de grãsimi naturale sunt :
• grãsimi de origine vegetalã: floarea-soarelui, rapiþa, inul, soia, rici-
Linoleic 8
nul, dovleacul, arahidele, mãslinele, germenii de porumb, tungul, nucile
de cocos, seminþele de susan, bumbac, mac [.a.;
118
{tiai c\ ... • grãsimi de origine animalã: seul de bovine, seul de oaie, grãsimea de
porc (untura), untul, uleiurile de peºte, balenã, delfin, focã [.a.
... Floarea-soarelui, o plantã
Plantele sintetizeazã gliceridele din amidon, iar animalele le iau prin
originarã din Mexic, a fost adusã
alimentaþie din plante sau le sintetizeazã din glucide.
în Europa `n secolul al XVI-lea,
iar la noi, în timpul primului rãz-
boi mondial. Seminþele se com-
pun din 45% coajã ºi 55% miez, Propriet\]ile gr\similor
care conþine aproximativ 50%
ulei. Grãsimile, fiind amestecuri de diverse gliceride, nu se pot caracteriza
... Tungul este un copac de prin constante fizice nete. Astfel, grãsimile nu au puncte de topire fixe; la
3–10 m înãlþime, originar din încãlzire se înmoaie, dupã care se topesc într-un interval de temperaturã.
China ºi Japonia, cu fructe ze-
Grãsimile sunt insolubile în apã, dar uºor solubile în solvenþi organici
moase (drupe).
(hidrocarburi, compuºi halogenaþi, alcooli [.a.).
Organismele vii sintetizeazã Hidroliza

acizii superiori care, prin este-
rificare cu glicerinã, se transfor- Principala proprietate a gliceridelor este hidroliza.
mã `n gliceride; „materia primã”
fiind acidul acetic, acizii rezul-
taþi din aceste sinteze biochimi- mediu acid Acizi graºi + Glicerin\
ce nu pot avea decât numãr par
de atomi de carbon. Hidroliza
mediu bazic
Sãruri ale acizilor graºi (Sãpunuri) + Glicerinã
Deoarece sãrurile acizilor graºi se numesc sãpunuri, hidroliza bazicã

a grãsimilor s-a numit saponificare. De exemplu, prin hidroliza dipalmi-
tostearinei se formeazã:
s\punuri
CH2–O–CO–(CH2)16–CH3 CH2–OH
CH3–(CH2)16–COONa
CH–O–CO–(CH2)14–CH3 + 3NaOH CH–OH + stearat de sodiu
CH2–O–CO–(CH2)14–CH3 CH2–OH 2CH3–(CH2)14–COONa
dipalmitostearinã glicerinã palmitat de sodiu
Alimentul Grame gr\sime/ Despre compu[ii tensioactivi (s\punuri [i detergen]i) ai studiat `n

100 g aliment clasa a X-a.
Lapte 3,8
Brânzã 33 Hidroliza enzimatic\ a gr\similor
Pui 17,7 Grãsimile, componente esenþiale ale alimentaþiei normale a omului ºi
Unt 82 a animalelor superioare, au rol important ca sursã de energie, alãturi de
Ouã 10,9 glucide. În cazul unei alimentaþii prea abundente în grãsimi, acestea se
Ulei alimentar 99,9 depun în þesuturile animale, constituind rezerve.
Alune prãjite 49 În cursul digestiei, organismul animal hidrolizeazã grãsimile în glice-
Pâine albã 1,7 rinã ºi acizi graºi, în prezenþa unor enzime (biocatalizatori) numite lipaze
(lipazele se gãsesc în salivã, în sucul gastric, intestin, pancreas). Acizii
graºi rezultaþi în urma hidrolizei strãbat peretele intestinului [i ajung în
119
Grãsimile provenite de la acizii sânge, unde se combinã din nou cu glicerinã esterificatã cu acid fosforic.
graºi nesaturaþi se pot hidrogena Astfel se formeazã fosfatidele, care servesc pentru transportul acizilor
catalitic. Prin hidrogenarea grãsi- graºi spre alte organe unde se sintetizeazã noi grãsimi.
milor lichide (a uleiurilor), se ob- În celule, acizii graºi se degradeazã printr-o succesiune complexã de
þin grãsimi solide. Astfel se obþine
margarina. Prin hidrogenarea ule-
reacþii biochimice, în care se degajã energie, produºii finali fiind CO2 ºi H2O.
iurilor vegetale se ob]in gr\simi Grãsimile constituie o sursã importantã de energie. În þãrile dezvol-
vegetale care, amestecate cu lapte, tate, grãsimile reprezintã aproximativ 45% din energia totalã consumatã
vitamine (A ºi D), coloranþi ºi alþi de popula]ie; aceastã proporþie ridicatã de grãsimi în dietã este nedoritã,
aditivi, se comercializeazã sub dife- fiind cauza multor boli, în special ale celor de inimã.
rite tipuri de margarinã.
Reac]ii de adi]ie la gr\simi. Hidrogenarea gr\similor
Pentru aroma caracteristicã un-
tului se adaugã mici cantitãþi Prin hidrogenarea grãsimilor lichide (a uleiurilor) care provin din
dintr-un compus dicarbonilic: acizi nesaturaþi, se obþin grãsimi solide, ca urmare a transformãrii radi-
CH3 – C – C – CH3 calilor acizi nesaturaþi (cu legãturi duble) în radicali acizi saturaþi.
=
=
O O Hidrogenarea se realizeazã la 150°–200°C [i 2–15 at în prezenþa cata-

butandionã (diacetil) lizatorului de Ni, Pt sau Pd.
Hidrogenarea completã, cu formarea de gliceride ale acizilor saturaþi,
duce la obþinerea de gliceride solide similare celor din seul de vacã.
CH2 – O – CO –(CH2) – CH = CH –(CH2)– CH3 CH2 – O – CO –(CH)–

16
CH3
7 7
CH – O – CO –(CH2) – CH = CH –(CH2)– CH3 + 3H2 → CH – O – CO –(CH)–
16
CH3
7 7
CH2 – O – CO –(CH2)– CH = CH –(CH2)– CH3 CH2 – O – CO –(CH)–16
CH3
7 7
trioleinã tristearinã
1. Prin hidrogenarea uleiurilor (ce conþin în proporþie mare gliceride
ale acizilor graºi nesaturaþi), se obþin grãsimi vegetale solide, folosite în
amestec cu vitamine ºi alþi aditivi, sub diferite tipuri de margarinã.
a) Scrie ecua]ia reac]iei chimice pentru hidrogenare dioleostearinei.
b) Calculeazã volumul de hidrogen necesar (c.n.) pentru a hidrogena
0,2 moli dioleostearinã.
2. Determinã prin calcul: a) indicele de saponificare (numãrul de
miligrame de hidroxid de potasiu consumat la saponificarea unui gram
de grãsime) al dipalmitostearinei; b) indicele de iod (numãrul de grame
de iod care reacþioneazã cu 100 g grãsime) al dioleopalmitinei.
3. Scrie ecuaþiile reacþiilor chimice corespunzãtoare afirmaþiilor: a) Hidro-
liza acid\ a acetatului de etil este un proces de echilibru. b) Prin hidro-
genarea trioleinei se formeazã tristearinã. c) Saponificarea cu hidroxid
S\punurile de toalet\ con]in pe
lâng\ s\rurile acizilor gra[i [i alte
de potasiu a unui mol de dipalmitinã are loc cu formarea unui mol de
adaosuri necesare pentru glicerinã ºi doi moli de palmitat de potasiu.
`mbun\t\]irea calit\]ii acestora 4. Calculeazã: a) masa de sãpun de sodiu cu 10 % ap\ ce se poate obþine
(substan]e hidratante, parfumuri, din 688 kg oleopalmitostearinã la un randament al reacþiei de saponifi-
dezinfectan]i, uleiuri [.a.) care de 80%; b) volumul soluþiei de hidroxid de sodiu 5M utilizat.
120
HIDROXIACIZI
Acidul salicilic
Hidroxiacizii sunt compuºi organici cu grup\ funcþional\ mixtã, care
CH3 – CH – COOH conþin una sau mai multe grupe carboxil (– COOH) ºi una sau mai multe
grupe hidroxil (– OH).
OH
acid 2-hidroxipropanoic Acidul salicilic este un hidroxiacid cu o grupã carboxil (– COOH) ºi o
(acid lactic) grupã hidroxil (– OH) legate de nucleul aromatic în poziþiile 1,2.
COOH
COOH OH Deoarece grupa hidroxil este legatã de
nucleul aromatic, acidul salicilic face parte
CH–OH din categoria compuºilor de tip acizi fenoli.
CH–OH acid 2-hidroxibenzoic
COOH (acid salicilic)
acid tartric Acidul salicilic se gãseºte în naturã liber, ºi ca ester metilic (salicilat de
metil) în unele uleiuri esterice; este un solid cristalin puþin solubil `n ap\
O rece, dar solubil `n ap\ cald\, `n alcool [i eter.
C Acidul salicilic se foloseºte în diferite sinteze ºi datoritã proprietãþilor
OCH3 sale antiseptice se utilizeazã la conservarea unor alimente ºi bãuturi.
OH Cea mai importantã proprietate a acidului salicilic constã în esterifi-
carea sa cu obþinerea acidului acetilsalicilic (aspirina).
esterul metilic COOH
al acidului salicilic Acidul acetilsalicilic se ob]ine prin acetilarea
OCOCH3 acidului salicilic cu clorur\ de acetil sau cu anhi-
Acidul acetilsalicilic a fost drid\ acetic\.
preparat în 1853 de c\tre Ger-
hardt prin reac]ia acidului sali- O O
cilic cu clorur\ de acetil. În 1900, C C
Hofmann ob]ine brevet pentru OH OH O
acetilarea acidului salicilic cu O O–C
OH
anhidrida acetic\. A fost utilizat + CH3 – C CH3
–HCl
în chimioterapie în 1899 de Cl
c\tre Dreser. acid salicilic clorur\ de acetil acid acetilsalicilic
(acid o-hidroxibenzoic)
Acidul acetilsalicilic este o substan]\ solid\, cristalin\, alb\. Având o

solubilitate mic\ în ap\ (1 g la 300 mL de ap\ la 25°C), se recomand\ o
cantitate mare de ap\ la înghi]irea aspirinei.
Aspirina folosit\ ca medicament con]ine pe lâng\ principiul activ
(acidul acetilsalicilic) [i al]i excipien]i (amidon, carbona]i [.a.m.d.) cu rol
de „tamponare” a efectului acid.
Aspirina (Acidul acetilsalicilic)

Acid acetilsalicilic — model struc- Aspirina este un medicament frecvent utilizat pentru diminuarea sau
tural suprimarea durerii (analgezic), sc\derea temperaturii (antipiretic) [i ca
antiinflamator.
121
Acidul acetilsalicilic, având aciditatea mult mai redus\ decât a acidului

salicilic, permite utilizarea sa ca medicament cu ac]iune analgezic\,
antipiretic\, antiinflamatorie, [i pentru profilaxia trombozelor arteriale la
bolnavii cu risc de infarct miocardic sau de accidente vasculare.
Aspirina se comercializeaz\ sub mai multe forme farmaceutice:

simpl\ ( tablete )
tamponat\ (comprimate ce con]in carbonat de calciu
sau alte s\ruri)
Aspirina efervescent\ ( comprimate ce con]in carbonat acid de
sodiu care produc efervescen]\ în ap\
prin formarea dioxidului de carbon)
efervescent\ cu vitamina C (Upsarin [.a.)
1. Hidroliza acidului acetilsalicilic
Pune într-o eprubetã câteva cristale de aspirinã.
Adaugã 6–7 mL de apã distilatã ºi agitã eprubeta pânã la dizolvarea
cristalelor.
Toarnã jumãtate din soluþia obþinutã în altã eprubetã.
Încãlzeºte pânã la fierbere (câteva minute) una dintre cele douã epru-
bete; rãceºte conþinutul.
Introdu în fiecare eprubetã câteva picãturi de clorurã fericã, FeCl3.
Vei constata cã apare o coloraþie roºu închis numai în eprubeta cu
soluþie supusã fierberii, întrucât a avut loc hidroliza acidului acetil sali-
cilic (foarte uºor chiar ºi în absenþa catalizatorului acid sau bazic).
Aspirina nu dã reacþie de culoare cu FeCl3 deoarece grupa hidroxil
fenolic din molecula sa nu este liberã.
Unele forme farmaceutice sub 2. Identificarea acidului salicilic
care se comercializeaz\ aspirina Pune într-o eprubetã câteva cristale de acid salicilic.
Adaugã 3 mL de apã ºi eventual încãlzeºte uºor eprubeta pentru
dizolvarea acidului salicilic.
Pune câteva picãturi de clorurã fericã, FeCl3.
Se observã apariþia culorii caracteristice grupei – OH fenolice (aceeaºi
ca ºi în experimentul anterior). Reacþia cu FeCl3 este reacþia caracteris-
ticã pentru identificarea fenolilor.
1. a. Scrie ecuaþia reacþiei de obþinerea acidului acetilsalicilic folosind
anhidrida aceticã în locul clorurii de acetil.
b. Calculeazã masa (g) de acid salicilic la un randament de 80% utilizat
pentru a prepara acidul acetilsalicilic necesar obþinerii unei folii ce
conþine 20 comprimate de aspirinã, dacã fiecare comprimat are masa de
500 mg iar substanþa activã reprezintã 70% din conþinut .
122
2. Acidul lactic (acid α-hidroxipropionic) având un atom de carbon asi-

metric poate exista sub forma a doi izomeri optici (dextrogir, levogir) ºi
a unui amestec racemic. În laptele acru se gãseºte acid lactic racemic
provenit din fermentaþia zahãrului din lapte, lactoza, de cãtre enzimele
produse de bacterii ca Bacillus lactic acidi.
a. Scrie formula structuralã a acidului lactic ºi a celor doi izomeri
optici.
b. Un intermediar al metabolismului glucidelor (glicogenului) este
acidul piruvic (acid α-cetopropionic); în absenþa oxigenului, acidul piru-
vic se transformã în acid lactic printr-o reacþie de reducere; scrie ecuaþia
reacþiei de reducere care are loc.
3. Acidul glicolic (acid hidroxiacetic) se gãseºte în strugurii necopþi, în
frunzele de viþã sãlbaticã º.a. Se poate obþine din acid acetic prin succe-
Laptele acru con]ine acid lactic siunea de reacþii
hν H O/HO–
CH3 – COOH + Cl2 → A →
2
acid glicolic
– HCl – HCl
Acidul glicolic se foloseºte în industria adezivilor, a unor polimeri

biodegradabili, în industria detergenþilor.
Aminte[te-]i! a. Scrie ecuaþiile reacþiilor precizate pentru obþinerea acidului glicolic.
b. Calculeazã volumul de clor utilizat la temperatura de 227°C ºi pre-
Reacþiile endoterme — au siune de 2 atmosfere necesar obþinerii a 1000 kg acid glicolic dacã ran-
loc cu absorbþie de cãldurã. damentul global al reacþiilor este 80%.
Reacþile exoterme — au
loc cu cedare de cãldurã.
Tabelul 3.5. Valoarea energetic\ REAC}II EXOTERME {I ENDOTERME

a unor alimente
CARE AU LOC ÎN ORGANISMELE VII
Alimentul kcal/100 g
Carne de pasãre 180
Importan]a reac]iilor de oxidare `n organismul uman
Carne de vitã 200
Carne de porc 300 În organismele vii au loc numeroase ºi variate transformãri chimice
Unt 740 implicând atât sinteze de molecule complexe, cât ºi procese de descom-
Brânzã grasã 400 punere a acestora în molecule mai simple.
Brânzã slabã 150
Plantele au capacitatea de a sintetiza zaharide, prin fotosintezã (proces
endoterm — în care se consumã energie solarã), pornind de la substanþe
Lapte de vacã 40
anorganice simple, CO2 ºi H2O.
Ouã 150 Animalele nu au aceastã funcþie; dimpotrivã, ele consumã zaharide (pe
Zahãr 400 care le iau din alimentele vegetale), folosindu-le la producerea energiei ºi
Fãinã 360 a altor substanþe necesare organismului.
Cartofi 100 Creºterea ºi existenþa organismului animal `nseamn\ consum de ener-
gie; energia necesarã organismului animal ºi, implicit, omului este con-
Pâine albã 235
sumatã pentru:
Mere 46
• Întreþinerea unor funcþii vitale (activitate nervoasã, respiraþie, acti-
Portocale 35 vitate circulatorie º.a.).
Alune 570 • Sintetizarea unor substanþe necesare organismului.
Varzã verde 22 • Desfãºurarea activitãþilor fizice.
123
Rezolv\! • Menþinerea constantã a temperaturii corpului (care pierde cãldurã

în contact cu mediul mai rece).
Calculeazã valorile energe-
Toate aceste procese au loc cu absorbþie de energie, fiind reacþii endo-
tice în kJ/100 g aliment, ºtiind
terme. Energia care se consumã este produsã prin transformãrile biochi-
cã 1 cal = 4,185 joule.
mice ale unor substanþe din alimente; reacþiile în urma cãrora se cedeazã
energie sunt reacþii exoterme.
Substanþele introduse în organism pentru a produce energia vitalã
sunt: grãsimile, zaharidele ºi proteinele. Alimentele reprezintã „combus-
tibilul” care ne furnizeazã energia, ºi valoarea energeticã a acestora se
mãsoarã în kcal (sau kJ) raportatã la o anumitã cantitate de produs ali-
mentar. Câteva dintre acestea sunt prezentate în tabelul 3.5.
Raþia alimentarã trebuie sã asigure organismului cantitãþi suficiente de
proteine, glucide, grãsimi, vitamine ºi elemente (minerale).
Valoarea alimentarã a proteinelor este apreciatã dupã conþinutul lor în
aminoacizi. Alimente precum carnea, peºtele, ouãle, fãina, orezul, soia,
mazãrea conþin în cantitãþi variabile (50–2 650 mg/100 g produs) toþi cei
8 aminoacizi esenþiali. Nevoile minime zilnice ale celor 8 aminoacizi esen-
Tabelul 3.6. Nevoile energetice
ale organismului uman þiali pentru un adult sunt în jur de circa 1 g proteine/kg corp.
Principalele surse de energie sunt glucidele ºi lipidele. Nevoile ener-
Necesarul de kcal getice ale organismului sunt diferite, în funcþie de vârstã ºi de tipul acti-
Vârsta
B\rba]i Femei vitãþii (tabelul 3.6 ºi tabelul 3.7). Glucidele se gãsesc în alimente ca zahãr,
10 ani 2350 2350 miere, dulceaþã, pâine, paste fãinoase, cereale, legume ºi fructe. Raþia ne-
13 ani 2950 2650 cesarã zilnicã de zaharuri este de aproximativ 4–6 g glucide/kg corp. Asi-
15 ani 3250 2550 gurându-se cantitatea suficientã de glucide, se economisesc proteinele,
18 ani 3650 2400 evitându-se folosirea acestora în scopuri energetice.
19 ani 3750 2350
Lipidele furnizeazã o cantitate mare de calorii faþã de proteine sau glu-
cide. Astfel, 1 g de lipide furnizeazã aproximativ 9 kcal, faþã de aproximativ
20–35 ani 3000 2200
4 kcal cât furnizeazã 1 g de glucide. Pe lângã furnizarea de calorii, lipidele
36–65 ani 2900 2150 au ºi rol antitoxic ºi de factor care contribuie la economisirea proteinelor.
66–75 ani 2350 2050 Ele transportã vitaminele liposolubile ºi anumiþi acizi graºi. Nevoia zilnicã
peste 2100 1900 de lipide este de aproximativ 1–2 g/kg corp.
75 ani Proteinele, lipidele ºi glucidele trebuie asigurate într-o proporþie
echilibratã. Una din regulile practice pentru un aport de 2 900 kcal pre-
supune consumul zilnic a 100 g proteine, 100 g lipide ºi 400 g glucide.
Trebuie avut în vedere efectul grãsimilor ingerate asupra colesterolului.
Astfel, grãsimile ce conþin acizi graºi saturaþi (untul, smântâna, grãsimi
Tabelul 3.7. Energia necesarã unui animale) determinã creºterea colesterolului, pe când grãsimile ce provin
adult este determinatã de tipul
activitãþii pe care o desfãºoarã de la acizi nesaturaþi (uleiul de porumb, de floarea-soarelui, de peºte, de
Necesarul de kcal soia º.a.) determinã scãderea acestuia.
Activit\]i (aproximativ) Pe lângã energie, organismul are nevoie ºi de alte substanþe din care
B\rba]i Femei sã-ºi creeze celulele care sã-i asigure menþinerea anumitor funcþii. O
sedentare 2600 2000 parte din aceste substanþe se gãsesc ca atare în alimente — ionii unor ele-
mente (minerale), vitaminele —, iar altele se formeazã în organism prin
moderate 3000 2300
transformãri biochimice ale proteinelor, zaharidelor ºi grãsimilor.
intense 3800 2600 Zaharidele ºi grãsimile se pot substitui parþial unele pe altele; de exem-
plu, grãsimile sunt sintetizate în organisme de unii produºi de descom-
punere ai zaharidelor. Proteinele ºi vitaminele trebuie sã fie conþinute în
anumite cantitãþi într-o alimentaþie normalã.
124
Transformarea glucidelor, lipidelor, aminoacizilor `n energie sau `n

alte substan]e necesare organismului presupune o mare varietate de
procese biochimice, catalizate de enzime cu structuri deosebit de com-
plexe. ~n cele ce urmeaz\ vor fi prezentate pe scurt procesele biochimice,
procesele de oxidare prin care se transform\ zaharidele, gr\simile ºi pro-
teinele.
Transformarea zaharidelor în organismul uman are loc prin inter-
mediul unor procese complexe catalizate de enzime. Simplificat, trans-
formãrile care au loc sunt:
Piramida trofic\.
Zaharide (alimente) Glucozã (în sânge) Glicogen (în ficat) Acid lactic + energie
CH3 – CH – COOH
Glicogen (în celule) Acid piruvic Proteine
OH
acid lactic O2 CO2 Grãsimi
+
(acid 2-hidroxipropanoic) acid acetic
CO2 + H2O + energie intermediari
CH3 – C – COOH
=
O
În cursul digestiei, zaharidele se transformã în glucozã; din tubul
acid piruvic digestiv glucoza trece în sânge, iar de aici, când concentraþia ei depãºeºte
(acid 2-oxopropanoic, o anumitã limitã, se depune în ficat sub formã de glicogen.
acid cetopropionic) Glicogenul din ficat constituie o importantã rezervã a organismului; la
„cererea” celulelor, glicogenul se poate transforma în glucozã, care este
transportatã de circuitul sanguin pânã la acestea.
În celule are loc procesul de degradare propriu-zis, în scopul produ-
cerii de energie ºi de intermediari pentru anumite sinteze. În mod nor-
mal, celulele sunt alimentate cu cantitãþi suficiente de oxigen, aduse de
sânge; în aceste condiþii, degradarea glicogenului se face aerob, cu dega-
jare mare de energie, rezultând CO2 ºi H2O.
Dacã oxigenul este insuficient (de exemplu, în timpul unui efort mus-
cular intens), celulele transformã glicogenul anaerob pânã la acid lactic;
Model structural — acid lactic
energia degajatã este mult mai micã decât în cazul procesului aerob.
Un intermediar al transform\rii glicogenului este acidul piruvic
(CH3 – CO – COOH); în prezenþa oxigenului, acidul piruvic este oxidat la
acid acetic ºi CO2.
CH3 – C – COOH + ½ O2 → CH3 – COOH + CO2
=
O
acid piruvic acid acetic
Acidul acetic intrã într-un ciclu de reacþii cuprinzând mai mulþi inter-
Model structural — acid piruvic mediari; în acest ciclu se consumã acid acetic ºi oxigen ºi se formeazã
CO2 ºi H2O.
Unii intermediari ai metabolismului zaharidelor constituie intermedi-
ari pentru diferite sinteze din organism. Astfel, acidul piruvic poate fi
125
transformat în alaninã, care intrã în alcãtuirea proteinelor. Din acid acetic

se produc acizi graºi, care sunt apoi esterificaþi cu glicerinã, formând
grãsimi (trigliceride).
În cursul digestiei, grãsimile sunt hidrolizate la glicerinã ºi acizi graºi,
în prezenþa unor enzime numite lipaze (se gãsesc în salivã, suc gastric,
suc intestinal ºi suc pancreatic). Acizii formaþi prin hidroliza grãsimilor în
cursul digestiei strãbat peretele intestinului, ajungând în sânge, unde se
combinã din nou cu glicerinã, esterificatã cu acid fosforic; astfel iau
naºtere derivaþi ai grãsimilor numiþi fosfatide. Acestea servesc organis-
mului pentru transportul acizilor graºi spre alte organe, unde servesc
pentru sinteze de noi grãsimi.
În celule, acizii graºi sunt oxidaþi pe cale enzimaticã printr-o succe-
siune complicatã de reacþii, ajungându-se în cele din urmã la CO2 ºi H2O.
Acizii graºi furnizeazã pânã la 40% din necesarul total de „combustibil” al
omului cu alimentaþie normalã.
Unul dintre intermediarii importanþi în descompunerea biochimicã
oxidativã a grãsimilor este acidul acetic, fie liber, fie combinat cu o sub-
stanþã cu structurã complicatã (coenzima A), care mãreºte mult reactivi-
tatea acidului acetic.
Organismele vii, atât animalele, cât ºi plantele, sintetizeazã acizi supe-
riori, pe care îi transformã, prin esterificare cu glicerinã, în grãsimi.
Materia primã în sinteza acestor grãsimi este acidul acetic (combinat cu
coenzima A). Întrucât acidul acetic are doi atomi de carbon, acizii care
rezultã din aceste sinteze biochimice nu pot avea decât un numãr par de
atomi de carbon în moleculele lor.
Aminoacizii formaþi prin hidroliza proteinelor servesc ºi ca sursã de
energie, îndeosebi în situaþia în care sunt ingeraþi în cantitãþi mai mari
decât cele necesare pentru a înlocui proteinele uzate din organism. Când
sunt folosiþi drept combustibil, aminoacizii pierd grupa amino, dupã care
catena de atomi de carbon rãmasã se transformã pe douã cãi: conversie
în glucozã sau oxidare la CO2 ºi H2O.
Pe lâng\ energie, organismul are nevoie [i de alte substan]e din care
`[i creeaz\ celulele ce `i asigur\ men]inerea anumitor func]ii. O parte din
aceste substan]e se g\sesc ca atare `n alimente: ionii unor elemente (mi-
nerale), vitaminele iar altele se formeaz\ `n organism prin transform\rile
biochimice ale proteinelor, zaharidelor [i gr\similor. Proteinele [i vitami-
nele trebuie s\ se reg\seasc\ `n anumite cantit\]i `ntr-o alimenta]ie
normal\.
Activitate de documentare
Utilizând sursele de informare pe care le ai la dispoziþie, cuno[tin]ele
Surse de proteine [i vitamine dobândite `n clasa a X-a, `ntocme[te un eseu cu tema „Vitaminele [i mi-
pentru o alimenta]ie corect\ [i neralele – factori nutritivi vitali ai organismului”, prezentând:
normal\
r\spândirea vitaminelor [i mineralelor `n alimente;
propriet\]ile [i rolul lor fiziologic;
efectele caren]elor [i modalit\]i de combatere a avitaminozelor prin
hr\nire corect\ [i complet\.
126
R|SPUNSURI
+
Cap. 1 pag. 22 10. a. [H3O] = [CH3COO–] = 6 ⋅10–4; [CH3COOH] = 194 ⋅ 10–4; b. pH = 4 − lg 6
Cap. 2 pag. 32 5. C3H4 : C3H6 = 1 : 1 (raport molar) 6. a. 13,33 t carbid; b. 6250 kg; c. 50 m3 sol HCl.
7. b. 221,59 L. 8. a. 35,68%; b. Cu = 50%; Ct = 80%; η = 62,5%; c. 1125 kg. 9. a. 1629 L; b. Cu = 72,73%;
Ct = 81,82%; η = 88,89%. 10. Cu = 51,4%; Ct = 99,38%; η = 51,72%; b. 1234,4 kg toluen; c. 2270,36 kg amestec
sulfonitric. 11. Raport molar etanol: 1–propanol = 1: 2. 12. a. Raport molar C3H6: C4H6 = 0,948; b. % C3H6 =
42,43 [i % C4H6 = 57,57; c. 3,375 L solu]ie. pag. 37 A. I. 5 3. 4 m3 sol. HCl 3 M; 4. a. 72 %; b. 263,2 Kg. pag. 42
A. I. 7. 1. a. 80%; a. 57,14%; 2. Raport molar mononitrofenol: trinitrofenol = 4 : 1. 3. a. 145,14 g; b. 7,52 moli.
pag. 43 A. I. 9. 2. 14 atomi de carbon; 3. a. Cu = 80%; Ct = 90%; η = 88,89%; b. 1400 kg. 4. a. 13,4 g acid sulfani-
lic; b. 10,645 g sol H2SO4 98%. 5. a. 1925,12 kg; b. 3760 kg fenol. pag. 46 A. I. 11. 2. a. raport molar 2,41 : 1;
b. Cu = 33,33%; Ct = 50%; η = 66,67%; c. 706,67 kg. pag. 49 A. I. 13. 1. a. 3740 kg; b. 138,1 kg ºi 3332 kg.
2. 1306,7 L CH4. pag. 52 A. I. 15 3. 24 kg formol. 4. 24 L sol NaOH. 5. 1653,33 kg sol. pag. 56 A. I. 16
2. a. C8H11N. pag. 60 A. I. 17 1. a. 11,469 m3; b. 28000 g/mol. 2. a. 1800 kg policlorurã de vinil; b. 1075,2 m3 HCl;
c. 400 < n < 4000. 3. 80%. 4. raport molar 1 : 1. 5. a. 1,47; b. 10,57%. 6. 86,8 kg butadienã ºi 63,2 kg α-metil-
stiren. pag. 66 A. I. 18 4. a. volumul scade cu 50 %; b. 40 g; c. 4 moli. 5. 53,76 L H2 (c.n.); C3H6, C4H8. pag. 69
A. I. 20. 2. Cu = 80,2%, Ct = 91,73%; η = 87,43%; 3. a. C4H8O, butanona; b. 92 g Na. 5. raport molar = 2 : 1. pag. 73
A. I. 22 1. 28000 kcal; 2. a. 41% metanol, 59% etanol; b. 1260 L aer. 3. 3,33 L soluþie. 4. 7,62%. 5. a. 0,8 L sol;
b. 1600 g sol CH3COOH. pag. 74 4. a. A-toluen, B-clorurã de benzil, D–alcool benzilic; b. 134,4 L Cl2 (c.n.);
c. 486 g. 5. A-p-xilen; B-2-nitro-1,4-dimetil benzen; C-acid tereftalic; D-acid nitrotereftalic. 6. 2583,33 kg. 7. a.
acroleinã; b. 518,4 g Ag. 8. a. 66,67 L; b. 58 g. 10. b. 81,81 % C, 12,12 O, 6,06 % H; c. 880 g. 11. b. 2240 m3 aer;
c. 403,2 m3 H2.
Cap. 3 pag 94. 8. tripeptid\ glicin\: alanin\ = 2:1. 9. µ = 67878 g/mol; 10. a [i c. 11. a. C6H12N2O3; b. 17,8 g.
12. a. C5H9NO4. pag 113. 4. a. C3H6O3; b. 1L. 5. 960 kg etanol 23%. pag 120 A. I. 13 1. b. 8,96 L H2; 2. a. 201,4 mg
KOH/1 g gr\sime; b. 59, 2 g I2/100 g gr\sime. pag. 122 A. I. 14 1. b. 6,7 g acid salicilic; 3. b. 337,17 m3 Cl2.
BIBLIOGRAFIE
1. Avram M. Chimie organic\, vol I [i II, Ed. Academiei, 1983
2. Albert F., Greft C., Analiza chimic\ organic\, Ed. Tehnic\, 1972
3. Banu C., Aditivi [i ingrediente pentru industria alimentar\, Ed. Tehnic\, 2000
4. Durupthya [.a., Chimie, Hachette, 1989
5. Fessenden R. [i J.; Organic Chemystry, 5th edition, California, USA
6. Hendrickson J. [.a., Chimie organic\, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, 1976
7. Iovu M., Chimie organic\, EDP, 1999
8. John Mc Murry, Fundamentals of Organic Chemystry, Brooks/Cole Publishing Company
9. Neni]escu C.D., Chimie organic\, vol I [i II, EDP, 1980
10. Nicolae A., Ciobanu A. [.a., Chimie organic\ experimental\, 2001
11. Purdelea D., Nomenclatura chimiei organice, Ed. Academiei, 1986
12. Rosenberg J. [.a. College Chemystry, eighth edition, Mc Graw–Hill, 1997
13. Solomons G., Fundamentals of Organic Chemystry, 1994, USA Library of Congress
Cataloging in Publication Data
14. *** Enciclopedia de chimie, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, vol 1–6
127
CUPRINS
1. CLASE DE COMPU{I ORGANICI / 3 Reac]ii de oxidare / 70
Compuºi halogenaþi / 5 Oxidarea etanolului / 71
Compuºi hidroxilici / 6 Aplica]ii / 74
*Fenoli: definiþie, denumire, clasificare, Test de evaluare / 75
caracter acid / 6
*Amine / 9 3. COMPU{I CU IMPORTANÞ| BIOLOGIC|. NOÞIUNI
Definiþie, denumire, clasificare / 9 DE BIOCHIMIE / 76
*Caracterul bazic al aminelor / 10 Generalit\]i / 76
*Compuºi carbonilici / 12 Izomeria optic\ / 77
Definiþie, clasificare, denumire / 12 Propriet\]ile enantiomerilor. Activitatea optic\ / 78
Propriet\]i fizice ale compu[ilor carbonilici / 14 Aminoacizi / 81
Utiliz\rile compu[ilor carbonilici / 15 Defini]ie. Tipuri de aminoacizi naturali / 81
Compuºi carboxilici / 16 Propriet\]ile fizice ale aminoacizilor / 82
Defini]ie, nomenclatur\, clasificare / 16 Reac]iile aminoacizilor cu solu]ii de acizi [i baze.
*Derivaþi funcþionali ai acizilor / 18 Caracterul amfoter / 83
Compuºi cu grupe funcþionale mixte / 20 Reac]ii comune celor dou\ grupe func]ionale
Aplica]ii / 21 (– COOH, – NH2). Reac]ii de condensare.
Test de evaluare / 22 Formarea peptidelor / 84
Proteine / 86
2. TIPURI DE REACÞII CHIMICE / 23 Generalit\]i / 86
Reacþii de substituþie / 23 *Proteine: structura primar\, secundar\, ter]iar\ / 86
Reacþii de adiþie / 24 Propriet\]ile proteinelor / 89
Reacþii de eliminare / 25 Reac]ia de hidroliz\ / 89
Reacþii de transpozi]ie / 26 Reac]ia de denaturare / 89
Randamentul reac]iilor chimice / 27 Reac]ii de identificare / 90
*Conversie util\, conversie total\ / 30 Func]iile proteinelor `n corpul omenesc / 91
Aplica]ii / 32 Clasificarea proteinelor / 91
Test de evaluare / 33 Proteine globulare / 92
Reacþii de halogenare / 34 *Enzime / 92
Halogenarea prin reac]ii de substitu]ie / 34
*Hormoni / 93
Halogenarea alcanilor / 34
*Proteide / 93
Halogenarea sistemelor aromatice / 35
Halogenarea prin reac]ii de adi]ie / 36
Aplica]ii / 94
Adi]ia hidracizilor / 37 Test de evaluare / 95
Compu[i halogena]i – rol fiziologic. Zaharide / 96
Ac]iune poluant\ / 38 Generalit\]i / 96
Importan]a deriva]ilor halogena]i / 38 Monozaharide / 97
Reac]ii de nitrare / 40 Defini]ie. Nomenclatur\. Clasificare / 97
Nitrarea fenolului / 40 Structura monozaharidelor / 98
*Nitrarea acidului benzoic / 41 Starea natural\ a glucozei [i fructozei / 99
Importan]a reac]iei de nitrare / 41 Propriet\]i chimice / 100
*Reac]ii de sulfonare / 42 Dizaharide / 104
*Sulfonarea anilinei / 43 Zaharoza (zah\rul obi[nuit) / 104
Importan]a reac]iei de sulfonare / 43 Polizaharide / 106
Reac]ii de alchilare / 44 Amidonul / 107
Alchilarea benzenului cu propen\ / 45 Glicogenul / 109
*Alchilarea aminelor / 47 Celuloza / 109
*Alchil\ri cu oxid de eten\ / 48 Aplica]ii / 113
Reac]ii de hidroliz\ / 50 Test de evaluare / 114
*Hidroliza compu[ilor halogena]i / 51 Acizi nucleici / 115
*Reac]ii de diazotare / 54 Gr\simi / 117
Reac]ii de polimerizare / 57 Generalit\]i. Propriet\]i / 117
*Copolimerizarea. Cauciucuri sintetice / 59 Hidroliza enzimatic\ a gr\similor / 119
Reac]ii de condensare / 61 Reac]ii de adi]ie. Hidrogenarea gr\similor / 120
Condensarea compu[ilor carbonilici `ntre ei / 62 Hidroxiacizi / 121
Condensarea compu[ilor carbonilici Acidul salicilic / 121
cu substan]e aromatice / 64 Aspirina (acidul acetilsalicilic) / 121
R\[ini fenolformaldehidice (lectur\) / 65 Reac]ii exoterme [i endoterme care au loc
Reac]ii de hidrogenare-reducere / 66 `n organismele vii / 123
*Reac]ii de reducere / 67 Importan]a reac]iilor de oxidare `n organismele vii / 123
Reducerea nitroderiva]ilor / 67 R\spunsuri / 127
Reducerea compu[ilor carbonilici / 68 Bibliografie / 127
CORINT
EDUCA IONAL
CORINT
EDUCA IONAL

A372 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

A372 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CORINT

Date despre autori

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României

Redactor: Mihaela Z\rnescu Enceanu

Pentru comenzi şi informaţii, contactaţi:

1 CLASE DE COMPU{I ORGANICI

Hidrocarburi R–H Funcþiuni organice R–Z

Grupa funcþionalã este formatã dintr-un atom sau un grup de atomi

Moleculele care conþin grupe funcþionale se numesc funcþiuni organice.

simple — dacã în moleculã se aflã un singur tip de

Tabelul 1.1. Principalele funcþiuni organice simple

Dintre compuºii organici cu grupe funcþionale mixte, prezintã impor-

Tabelul 1.2. Formule plane ºi denumirile unor compuºi halogenaþi

Formula planã Denumirea Formula planã Denumirea

1. CH3 – OH; CH3 – CH2 – OH; CH2 – CH – CH2

Denumirea de fenoli atribuitã acestor compuºi hidroxilici s-a pãstrat

{tiai c\ ... Denumirea hidroxiderivaþilor aromatici se formeazã prin:

? Atribuie fenolilor polihidroxilici denumirea ce utilizeazã prefixul

*Caracterul acid al fenolului

Conform teoriei lui Brönsted, Activitate experimental\

Observaþiile pe care le-ai sesizat sunt asemãnãtoare cu cele din tabelul

În cele douã reacþii, apa ºi fenolul se comportã ca acizi:

Ecuaþiile reacþiilor care au loc sunt:

În clasa a X-a, ai aflat cã Activitatea individual\ 4

Defini]ie. Denumire. Clasificare

Aminele sunt considerate derivaþi ai amoniacului, NH3, pentru care

Tabelul 1.5. Denumirea aminelor

etilaminã CH3 – N – CH2 – CH3

CH3 – CH – CH3 izopropilaminã etilfenilamin\

este o substanþã stimulatoare

Aminte[te-]i! *Caracterul bazic al aminelor

sulfat acid de fenilamoniu

Compuºii carbonilici sunt substan]e organice ce conþin `n molecula

Grupa carbonil Grupa carbonil

Aldehidele [i cetonele sunt prezente `n existen]a noastr\. Astfel, unele

{tiai c\ ... Activitatea individual\ 9

Tabelul 1.7. Formulele structurale [i denumirile unor aldehide [i cetone

1. Numele aldehidelor se formeazã:

{tiai c\ ... Activitatea individual\ 10

Propriet\]i fizice ale compu[ilor carbonilici

Câteva dintre constantele (proprietãþile) fizice ale compuºilor car-

Tabelul 1.8. Câteva constante fizice ale unor compu[i carbonilici

Fig. 8. Acetona – model structural Numele Starea Punctul Punctul

Mirosul. Compuºii carbonilici au miros caracteristic ºi pãtrunzãtor.

Acid acetic Acetat de etil

Argintare Sticl\ organic\

COMPU{I CARBOXILICI (ACIZI CARBOXILICI)

Defini]ie. Nomenclatur\. Clasificare

Acid + numele hidrocarburii + -oic

Denumirile uzuale, ce corespund originii vegetale sau proprietãþilor

HOOC – COOH CH2 = CH – COOH

Derivaþii funcþionali ai unei *DERIVA}I FUNC}IONALI AI ACIZILOR

O O Nitrilii sunt derivaþi func-

Cloruri acide Esteri Amide Anhidride acide Nitrili

Primul compus organic de Activitatea individual\ 13

Reacþiile chimice la care participã derivaþii funcþionali ai acizilor car-

Tabelul 1.11. Utiliz\ri ale unor deriva]i func]ionali ai acizilor carboxilici

COMPU{I ORGANICI CU GRUPE FUNC}IONALE MIXTE

Zaharidele sunt compuºi organici cu grupe func]ionale mixte, ce

conþin în structura lor grupe carbonil C=O (aldehidã sau cetonã) ºi

grupe hidroxil (–OH).

APLICA}II – CLASE DE COMPU{I ORGANICI

compuºi carbonilici); c. aminele izomere cu formula OH O