Asist. dr.

Lorena Peculea
 Termeni şi sintagme cheie
curriculum
experienţă de învăţare
situaţie de învăţare
componentele structurale ale curriculumului
dimensiunile curriculumului
ipostazele curriculumului
triada ipostazelor curriculare
 Conceptul de curriculum –
accepțiuni
Termenul curriculum provine din limba latină:
curriculum (sg.) şi curricula (pl.)
sensul propriu:
curriculum (subst.): alergare, cursă, drum, întrecere, pistă de
întreceri, car de curse/de luptă;
currere (vb.): a alerga, a se grăbi, a parcurge, a se pierde
sensul figurat:
curriculum solis = curs al Soarelui;
curriculum lunae = curs al Lunii;
curriculum vitae =curs al vieţii.

În context școlar semnificaţia curriculumului este:

PARCURS EDUCATIV AL ELEVULUI
 Conceptul de curriculum –
accepțiuni
primele conotații educaționale - secolului al XVI-lea -
universităţile din Leiden (Olanda) – 1582 şi Glasgow
(Scoţia) – 1633: "curs obligatoriu de studiu" în
universitate, drum de învăţare/ studiu
Până la mijlocul secolului al XIX-lea, conceptul de
curriculum a fost folosit în general cu înțelesul de:
curs oficial, organizat într-o școală, colegiu, universitate, a
cărui parcurgere și absolvire asigură cursantului un grad
superior de școlarizare;
întregul corp de cursuri oferite într-o instituție
educațională sau într-un departament al acestuia" ("New
International Dictionary").
 Conceptul de curriculum –
accepțiuni
1902 – John Dewey - ,,The Child and the Curriculum”:
legătură între disciplinele studiate și ,,experiența de învățare” a
copilului
curriculumul - un proces interactiv între educator şi educabili
curriculum centrat pe copil, personalizarea ofertei curriculare
1918 - Franklin Bobbit - ,,The Curriculum”:
curriculum - un ansamblu de experienţe concrete, directe şi
indirecte, rezultante ale derulării efective a unor demersuri de
exersare a abilităţilor individului
experiența de învățare dobândită atât în activităţile formale,
desfăşurate în mediul şcolar, cât şi pe cele desfăşurate în mediul
extraşcolar
1949 - Ralph Tyler - ,,Basic Principles of Curriculum and
Instruction”:
focalizarea expresă pe instituţia şcolară, pe autonomia ei în materie
de concepţie curriculară
sistematizează componentele curriculumului
 Conceptul de curriculum –
accepțiuni
Accepţiunea restrânsă, tradiţională (până la jum.
sec. XIX), curriculumul se referă la conţinutul
învăţământului, respectiv documentele şcolare sau
universitare oficiale (planuri de învăţământ şi
programe).
Accepţiunea largă, modernă, curriculum - concept
integrator, interdependenţe multiple între:
obiectivele educaţionale
conţinuturile instruirii
strategiile de predare şi învăţare
strategiile de evaluare
timpul de instruire
Conceptul de curriculum – o
definiție operațională
 Exerciţii aplicative
Pornind de la definiţia conceptului de
"curriculum", identificaţi modalităţi didactice
operaţionale de valorificare a experienţelor de
învăţare şi formare indirecte.

Cum aţi defini curriculumul unei familii? Care

sunt valorile, dominantele şi caracteristicile
curriculumului propriei familii?
 Exerciţii aplicative
Cum aţi defini şi caracteriza curriculumul unei
biserici?

Cum aţi defini şi caracteriza curriculumul unei

instituţii?
 Situația de învățare
Este un element cheie al conceptului de curriculum, un
context pedagogic configurat prin acţiunea conjugată şi
convergentă a următoarelor categorii:
O situaţie de învăţare bine prefigurată şi
construită din punct de vedere logic, psiho-
pedagogic şi teleologic, poate determina, la
nivelul celui care învaţă, experienţe de
învăţare şi formare pozitive, dezirabile.
Experienţe de învăţare şi formare
Se referă la modalitatea personalizată de interiorizare a
situaţiei de învăţare, la trăirea personală generată de
o situaţie de învătare, trăire care se poate obiectiva în
modificări ale structurilor cognitive, afective sau
psihomotorii

Din perspectivă pragmatică, principala provocare

a curriculumului o reprezintă transpunerea,
"traducerea" temelor de studiat în experienţe de
învăţare şi formare relevante.
 Exerciţiu aplicativ
Identificaţi o experienţă de învăţare şi formare pe
care aţi trăit-o pe parcursul anilor de şcoală şi pe
care o consideraţi esenţială pentru propria
formare/ dezvoltare. Analizaţi caracteristicile
acestei situaţii şi numiţi elementele definitorii ale
acesteia, respectiv elementele sale formative, cu
influenţe modelatoare.
 Componentele structurale
fundamentale ale curriculumului
Curriculumul articulează şi integrează în manieră
sistemică complexele interdependenţe dintre cinci
componente fundamentale:
1. finalităţile educaţionale
2. conţinutul învăţământului (conţinuturile
instructiv-educative)
3. strategiile de instruire în şcoală şi în afara ei (în
contexte formale, nonformale şi chiar informale)
4. strategiile de evaluare a eficienţei activităţii
educaţionale
5. timpul de instruire
Modelul triunghiular al
curriculumului
Structura curriculară rombică
Modelul pentagonal al
curriculumului
 Exerciţiu aplicativ

Ce nu este curriculumul (şcolar)?

 Răspuns
Curriculum-ul nu reprezintă doar conţinutul
învăţământului, pentru că acesta din urmă trebuie
valorificat acţional.
Curriculum-ul nu reprezintă doar un set de obiective şi
conţinuturi corelate, ci un sistem de experienţe de învăţare
oferite educabililor şi trăite de aceştia.
Curriculum-ul nu reprezintă doar un proiect sau un plan de
învăţământ, pentru că acestea din urmă trebuie să fie puse
în aplicare.
Curriculum-ul nu este echivalent cu procesul de
învăţământ (care este mai complex).
Curriculum-ul nu este superpozabil cu didactica, deşi
ambele se referă la maniera de a concepe educaţia.
 Dimensiunile şi ipostazele
curriculumului
Curriculumul - concept-construct - abordare
multidimensională din 3 perspective:
din punct de vedere funcţional: curriculumul indică
finalităţi educaţionale
din punct de vedere structural-funcţional: curriculumul
include componentele de bază: F., C., S.i., S.e, T.
din punct de vedere al produsului: curriculumul se
obiectivează în planuri de învăţământ, în programe
şcolare, în manuale, în documente şi auxiliare curriculare
etc.
 Exerciţiu aplicativ
Valorificând abordarea sistemică, analizaţi
(inter)relaţiile şi (inter)determinările dintre
componentele structurale fundamentale ale
curriculumului, din perspectivă structurală,
funcţională şi operaţională.
Dimensiunile şi ipostazele
curriculumului
sistemul de idei şi concepţii
despre procesul formării
personalităţii umane

rolul curriculumului de a
traduce valorile asumate la
nivelul societăţii în finalităţi
educaţionale şi în
experienţe benefice de
învăţare şi formare
Dimensiunile şi ipostazele curriculumului
Triada generică a ipostazelor curriculare (D. Ungureanu, 1999)
 Exerciţiu aplicativ
Ilustraţi şi analizaţi pe un caz concret triada
ipostazelor curriculare. Comentaţi
modalităţile practice concrete de asigurare a
dependenţelor şi interdependenţelor dintre
cele trei ipostaze.
 Bibliografie
Bocoș, M., Jucan, D., (2008), Fundamentele pedagogiei.
Teoria și metodologia curriculumului. Repere și
instrumente didactice pentru formarea profesorilor,
Editura Paralela 45, Pitești.
Cucoş, C., (1998), Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi.
D’Hainaut, L., (1981), Programe de învăţământ şi educaţie
permanentă, E.D.P., Bucureşti.
Manolescu, M., (2005), Curriculum. Teorie şi practică,
Universitatea Bucureşti.
Păun, E., Potolea, D., (coord.), (2002), Pedagogie.
Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative, Editura
Polirom, Iaşi.
Ungureanu, D., (1999), Teoria curriculum-ului, Editura
Mitron, Timişoara.