DIMENSIUNILE EDUCAȚIEI

Asist. dr. Lorena Peculea

Termeni şi sintagme cheie
O educaţia intelectuală
O educaţia morală
O educaţia estetică
O educaţia religioasă
O educaţia fizică
O educaţia profesională
O "noile educaţii"
Caracteristici generale
O Dimensiunile educaţiei reprezintă ansamblul
valorilor pedagogice fundamentale:

bine,
bine, adevăr, frumos, util, sacru,
sacru,

care conferă activităţii de formare-dezvoltare a

personalităţii umane un cadru dimensional
stabil realizat la nivelul sistemului şi al
procesului de învăţământ.
Dimensiunile educației
 Educaţia intelectuală
O Intellectus (lat.) = minte, gândire, raţiune, capacitate
de a gândi, de a cunoaşte, de a opera cu noţiuni sau
concepte.
O Definiţie - Dimensiune a educaţiei generale care, prin
intermediul valorilor ştiinţifice şi umaniste vehiculate,
contribuie la formarea şi dezvoltarea capacităţilor şi
competenţelor intelectuale, a structurilor operatorii ale
proceselor cognitive, precum şi a mobilurilor activităţii
cognitive
O Scop: formarea unei personalităţi independente din
punct de vedere intelectual, cu capacitate de
autodezvoltare, augestionare şi automonitorizare
cognitivă.
 Educaţia intelectuală
O 2 finalităţi majore:
O dezvoltarea potenţialului cognitiv al individului
(gândire, componentele structurale, operaţiile şi
calităţile acesteia)
O dezvoltarea comportamentului intelectual
(strategiile de procesare eficientă a informaţiei,
abilităţile de activitate intelectuală, strategiile şi
abilităţile metacognitive)

O Proces de natură informativă și formativă

 OBIECTIVELE EDUCAŢIEI INTELECTUALE
Informarea intelectuală & Formarea
intelectuală
O Informarea intelectuală vizează:
O asimilarea de către elevi a valorilor culturale şi a semnificaţiei lor sociale
şi umane;
O ce şi cât predăm, respectiv cantitatea informaţiei prelucrată şi
transmisă;
O cum predăm, respectiv calitatea informării intelectuale, puterea
explicativă a cunoştinţelor.
O Formarea intelectuală se referă la:
O dezvoltarea capacităţilor cognitive: cunoaştere, observare, formare a
operaţiilor mintale, memorare, comunicare etc;
O dezvoltarea potenţialului creativ;
O fortificarea efortului voluntar;
O formarea şi dezvoltarea metodelor și tehnicilor de muncă intelectuală;
O dobândirea a trei tipuri de competenţe:
O informaţională
O operatorie
O de comunicare.
 Educaţia intelectuală
O Exersarea în şcoală a anumitor strategii acţionale:
acţionale
O exersarea reflecţiei personale a elevilor (cognitive și metacognitive)
O încurajarea elevilor să formuleze întebări şi probleme şi să încerce să le
soluţioneze
O formarea şi exersarea permanentă a operaţiilor gândirii
O implicarea sistematică a elevilor în activităţi de problematizare şi de
rezolvare de probleme
O utilizarea de diverse strategii de rezolvare a problemelor
O utilizarea şi îmbinarea diverselor tipuri de raţionamente (inductive,
deductive, analogice, transductive)
O initierea și familiarizarea elevilor cu folosirea unor instrumente auxiliare
(dicționare, enciclopedii etc.)
O formarea priceperii de folosire a surselor documentare și de întocmiri pe
această bază a unor planuri: de idei conspecte, fișe etc.
O adoptarea și respectarea de către elevi a unui regim rațional de muncă și
odihnă
 Exerciții aplicative
O Comentați următoarele afirmații:
O „Analfabetul de mâine va fi nu cel care nu știe să
citească, ci va fi cel care nu știe cum să învețe”
(A.Toffler, 1974).
O ,,Este de preferat un cap bine făcut, în locul unuia
bine umplut.” (Michael de Montaigne, 1533-1592)

O Prezentaţi exemple de situaţii educaţionale (studii

de caz) în care se evidenţiază stilul eficient de
activitate intelectuală. Prin ce se caracterizează
acesta?
 Educaţia morală
O Mos – moris,
moris, moralis = moravuri, obiceiuri de
comportare (lb.lat.)
O Morala reflectă relaţiile ce se stabilesc între oameni
în ipostaza lor de subiecţi reali, aflaţi în
interacţiune, într-un context social delimitat în
spaţiu şi timp.
O Moralitatea reprezintă reflectarea în conştiinţa
individului a moralei sociale, este morala în acţiune,
moravurile şi obişnuinţele individului.
O Etica este ştiinţa despre morală, cea care
elaborează legile, regulile morale.
 Educaţia morală
O Definiţie – componentă a educaţiei care se ocupă de
formarea profilului moral al individului, de formarea şi
dezvoltarea personalităţii morale.
O Scop - interiorizarea componentelor moralei sociale în
structura personalităţii individului.
O Obiectivele educației
educa iei morale:
 Educaţia morală
O Conținut:
O idealul moral (chintesenţa dimensiunii morale a
personalităţii umane)
O valorile morale (exigenţe corespunzătoare concepţiilor,
reprezentărilor existente la un moment dat, despre ce
este moral: bunătatea, sinceritatea etc.)
O normele morale (ca formă a cerinţelor morale şi ca
element al relaţiilor umane)
O regulile morale (enunţuri particulare, au la bază norme
morale)
 Educaţia morală
O Metode de educaţie morală: explicaţia
morală, povestirea morală, exemplul moral,
exerciţiul moral, prelegerea morală,
dezbaterea morală, convorbirea morală,
dezbaterea morală, studiul de caz, jocul,
aprobarea şi dezaprobarea, povaţa,
rugămintea, reproşul, lauda, pedeapsa,
recompensa ş.a.
 Exerciții aplicative
O Formulaţi reguli generale pentru o educaţie
morală eficientă.

O Care sunt obstacolele care pot interveni în calea

realizării educaţiei morale în şcoală şi în afara
acesteia?

O Comentaţi următorul citat: "Este mai greu să

aplici decât să propui o regulă de morală.""
(Seneca).
 Educaţia estetică
O Aistheton (gr.) - capabil de a fi perceput prin
intermediul simţurilor, sensibil, plăcut, frumos
O Estetica este ştiinţa despre frumos, studiază legile
şi categoriile frumosului.
O Arta - componentă esenţială a esteticii, exprimă
realitatea sub formă de imagini artistice şi cu
limbaje specifice: pictură, sculptură, muzică, film,
literatură, teatru, desen, dans etc.
O Design-
Design-ul şi estetica industrială îmbină utilului cu
plăcutul, prin crearea şi comercializarea produselor.
O Educația artistică este componentă a educației
estetice
 Educaţia estetică
O Definiţie - Dimensiune a educaţiei care valorifică în formarea
personalităţii umane, potenţialul creativ al frumosului estetic,
social şi natural
O Relaţia educaţiei cu arta este dialectică: educaţia este definită ca artă,
iar arta este o sursă a cunoaşterii didactice cu finalitate educativă
(Momanu, 2002).
O Scopul - pregăteşte indivizii pentru actul de valorizare-receptare-
asimilare şi de creare a valorilor estetice.
O Sfera noţională a educaţiei estetice cuprinde frumosul din natură, viaţa
socială şi din artă (educaţia artistică).
O Categorii valorice specifice:
O idealul estetic (modelul de frumos spre care tinde, în general,
comunitatea umană)
O simţul estetic (calitățile și capacitățile omului de a percepe și
trăi frumosul)
O gustul estetic (calitatea și capacitatea omului de a iubi și
aprecia frumosul sub raport cognitiv, afectiv și comportamental)
O spiritul de creaţie estetică (capacitatea și abilitatea de a
imagina și crea frumosul)
 Educaţia estetică
O Obiectivele generale şi specifice ale educaţiei
estetice:
1. receptarea frumosului din artă, societate, natură,
prin mijloace senzoriale, raţionale, afective,
motivaţionale
2. evaluarea frumosului din artă, societate, natură,
prin formarea atitudinilor estetice şi a capacităţii
de decizie estetică
3. crearea frumosului în artă, societate, natură, la
nivel de proces şi produs
OBIECTIVELE EDUCAŢIEI
ESTETICE
 Educaţia estetică
O Metodologia educaţiei estetice :
O discipline şcolare care contribuie în mod indirect, la
realizarea obiectivelor educaţiei estetice: matematica,
fizica, biologia, chimia, informatica etc.
O discipline şcolare care contribuie, în mod direct, la
realizarea obiectivelor educaţiei estetice: literatura,
ştiinţe socio-umane, ed. estetică, ed. muzicală, ed.
coregrafică, ed. plastică, ed. tehnologică etc.
O activităţi de educaţie nonformală, extradidactice şi
extraşcolare: cercuri şi cluburi artistice şi sportive,
serbări, concursuri artistice, excursii etc.
O influenţe informale provenite din câmpul psihosocial al
mediului înconjurător: strada, cartierul, familia, grupul de
prieteni
 Exercițiu

O Analizaţi modul specific în care

disciplina de specialitate contribuie la
educaţia estetică a elevilor, la
atingerea finalităţilor acesteia.
 Educaţia religioasă
O Definiţie – componentă a educaţiei prin care se
dezvoltă elevilor religiozitatea, ca stare psihică ce
cuprinde sentimente şi atitudini faţă de valorile
promovate de biserică, de preceptele biblice şi faţă
de cultul specific unei credinţe religioase.

O Scop – transmiterea valorilor religioase, ale

credinţei şi culturii religioase, precum şi formarea
unei conduite în conformitate cu morala creştină.
Obiectivele educaţiei religioase
O Informarea religioasă cu privire la istoria şi
filosofia religiei, cuprinzând noţiuni de evlavie,
pietate, rugăciune, credinţă, sacru, iertare, cult,
imanent, transcendent etc.
O Formarea conştiinţei religioase - componentă a
procesului de spiritualizare a omului, de
cunoaştere a „interiorităţii” sale şi de raportare
la alte valori şi credinţe religioase.
O Formarea conduitei religioase manifestată real
în viaţa cotidiană şi extrapolată în orice
domeniu de activitate, nu numai în cel religios.
 Educaţia fizică
O Definiție
Defini ie - urmăreşte dezvoltarea armonioasă şi
normală a organismului, întărirea sănătăţii şi
cultivarea unor calităţi, capacităţi, deprinderi şi
competenţe necesare activităţilor sportive
O Scop - dezvoltarea armonioasă a organismului,
consolidarea sănătăţii, a capacităţilor de muncă,
perfecţionarea calităţilor motrice, formarea
calităţilor morale, refacerea forţelor fizice şi psihice.
Obiectivele educaţiei fizice
 Educaţia profesională
O Ansamblul formelor de pregătire şi perfecţionare în vederea
realizării activităţilor profesionale (însuşirea anumitor
cunoştinţe teoretice, formarea de abilităţi profesionale şi a
unor competenţe profesionale specifice, transmitere de
valori etice şi de comportament social)
O Scop - iniţierea în profesie, precum şi specializarea. Ea se
realizează atât în şcoală, cât şi în societăţi comerciale şi
întreprinderi.
O Finalităţile generale sunt:
O formarea unui orizont de cunoaştere,
cunoaştere cultural şi tehnologic cu
privire la anumite profesii
O dezvoltarea unor capacităţi, abilităţi şi competenţe necesare
exercitării profesiei
O stimularea dorinţei de cunoaştere în domeniul profesional,
dezvoltarea intereselor profesionale
 Educaţia profesională
O Educaţia profesională se fundamentează pe
toate celelalte dimensiuni ale educaţiei

O Orientarea şcolară şi profesională, respectiv

orientarea vocaţională este înlocuită cu
educaţie pentru carieră, consilierea pentru
carieră şi orientarea pentru carieră
 Reflecție

O Reflectaţi la finalităţile educaţiei

profesionale din perspectiva propriilor
experienţe de viaţă, şcolare şi
universitare.
 Aplicaţie
O Realizaţi, prin metoda cubului, o prezentare a
conţinutului fiecărei dimensiuni a educaţiei.
Parcurgeţi fiecare faţetă a cubului, respectând
instrucţiunile:
O (1) Descrie - cumarată?/ce este?
O (2) Compară - aseamănări/deosebiri
O (3) Analizează - din ce este alcătuit?
O (4) Aplică - cum/unde poate fi folosit?
O (5) Asociază - la ce te face să te gândeşti?
O (6) Argumentează pro sau contra
 ,,Noile educații”
O ca răspunsuri ale educaţiei la problematica tot mai complexă a lumii
contemporane au apărut "noile educaţii".
O educaţia civică
O educaţia axiologică
O educaţia pentru mediu/ educaţia ecologică
O educaţia medicală
O educaţia pentru sănătate
O educaţia demografică
O educaţia economică şi casnică modernă
O educaţia pentru viaţa de familie
O educaţia pentru timpul liber (loisir)
O educaţia pentru comunicare şi mass-media
O educaţia interculturală
O educaţia pentru schimbare şi dezvoltare
O educaţia pentru participare, democraţie şi drepturile omului
O educaţia pentru pace şi cooperare
O educaţia pentru tehnologie şi progres.
 ,,Noile educații”
O posibilități de introducere a noilor educații în practica
școlară:
O Demersul disciplinar înseamnă introducerea de
discipline centrate pe un anumit tip de educaţie.
O Demersul modular/disciplinar implică crearea de
module specifice noilor educaţii în cadrul
disciplinelor tradiţionale.
O Demersul infuzional vizează transmiterea de mesaje
ce ţin de noile educaţii în aria unor discipline diferite.
O Demersul transdisciplinar presupune abordarea
noilor educaţii sub forma unor sinteze ştiinţifice,
realizate semestrial sau anual de echipe de
profesori.
AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE?
O Educaţia civică se referă la activităţile de formare a
omului ca şi cetăţean, ca susţinător activ al ordinii de
drept şi de stat.
O Educaţia axiologică este o educaţie pe, prin şi pentru
valori, o educaţie realizată în universul tuturor valorilor.
O Educaţia pentru mediu sau educaţia ecologică vizează
ameliorarea calităţii mediului ambiant, consumarea şi
utilizarea raţională a resurselor naturale, formarea unui
comportament ecologic şi a unei conduite ecologice.
O Educaţia medicală constă în menţinerea sau
dezvoltarea cunoştinţelor, conduitei şi atitudinilor
profesionale necesare medicului pentru a-şi desfăşura
eficient activitatea profesională.
O Educaţia pentru sănătate urmăreşte dobândirea unui
sistem de cunoştinţe corecte privind diverse aspecte ale
sănătăţii şi, totodată, formarea de atitudini şi deprinderi
indispensabile unui organism sănătos şi unui
comportament responsabil.
O Educaţia demografică urmăreşte cultivarea
responsabilităţii civice a indivizilor în raport cu problemele
specifice populaţiei (creştere, scădere, migraţie).
O Educaţia economică şi casnică modernă îşi propune să îi
ajute pe elevi să înţeleagă problemele din cotidian, să
identifice şi să evalueze consecinţele deciziilor personale,
ale părinţilor lor, ale autorităţilor locale etc.
O Educaţia pentru viaţa de familie vizează pregătirea
adolescenţilor pentru toate provocările relaţiilor
personale, pentru cele specifice vieţii de familie şi pentru
cele sociale şi personale.
O Educaţia pentru timpul liber (loisir) îşi propune să îl
informeze pe tânăr în legătură cu modalităţile specifice de
petrecere a timpului liber şi să îi formeze abilităţi de
proiectare şi organizare a timpului liber.
O Educaţia pentru comunicare şi mass-
mass-media urmăreşte
formarea capacităţii de valorificare culturală a informaţiei
furnizată prin presă, radio, televiziune etc., formarea unei
atitudini adecvate şi selective faţă de informaţii.
O Educaţia interculturală porneşte de la premisa că scopul
major al educaţiei este acela de a forma personalităţi
autonome, apte de inserţie socială eficientă, astfel încât
este obligatoriu să se aibă în vedere socializarea la toate
nivelele sale.
O Educaţia pentru schimbare şi dezvoltare are în vedere
formarea capacităţii de adaptare rapidă, proactivă,
creativă şi responsabilă a personalităţii umane la
transformările, inovaţiile şi reformele realizate în
societate.
O Educaţia pentru participare, democraţie şi drepturile
omului îşi propune responsabilizarea individului, pentru a
deveni un cetăţean integrat social, activ şi conştient de
drepturile şi responsabilităţile sale.
O Educaţia pentru pace şi cooperare îşi propune să
formeze şi să cultive aptitudini şi atitudini civice de
abordare a problemelor sociale, prin dialog şi
participare la rezolvarea conflictelor care apar în
contextul comunicării locale, zonale, naţionale,
internaţionale.
O Educaţia pentru tehnologie şi progres este necesară în
condiţiile progreselor tehnologice şi vizează formarea
unor aptitudini şi atitudini deschise în direcţia aplicării
acestora într-o societate dinamică.

O Prin conținuturi,
con inuturi, finalități,
finalită i, obiective, ,,noile
,,noile educații
educa ii”
ii”
răspund provocărilor lumii contemporane șii produc
schimbări la nivelul acțiunilor
ac iunilor instructiv-
instructiv-educative.
 Exerciții aplicative
O În contextul educaţiei pentru mediu/ educaţiei
ecologice se vorbeşte în prezent despre "dezvoltare
durabilă". Explicitaţi conceptul şi precizaţi câteva
repere pentru abordarea acestei problematici.

O Ce aţi aştepta de la un program educaţional de

educaţie pentru sănătate? Dar de la unul de
educaţie pentru viaţa de familie?

O Care credeţi că sunt competenţele indispensabile

unui cadru didactic pentru a contribui la formarea
interculturală eficientă a elevilor?
 Exerciții aplicative
O Comentaţi, argumentaţi şi coroboraţi următoarele
"postulate ale schimbării": "schimbarea este un
proces şi nu un eveniment" şi "schimbarea este o
experienţă personală" (M.G. Fullan, 1993).

O Presupunând că v-aţi afla în faţa unui auditoriu

format din cadre didactice de la nivelul
preuniversitar, cum aţi convinge auditoriul de
necesitatea educaţiei pentru tehnologie şi progres?
 Bibliografie
O Bernat, S.-E., (2003), Tehnica învăţării eficiente, Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
O Bocoș, M., Jucan, D., (2008), Fundamentele pedagogiei. Teoria și
metodologia curriculumului. Repere și instrumente didactice pentru
formarea profesorilor, Editura Paralela 45, Pitești.
O Chiş, V., (2001) Activitatea profesorului între curriculum şi evaluare,
Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
O Cucoş, C., (1996) Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi.
O Ionescu, M., Chiş, V. (coord.), (2001), Pedagogie. Suporturi pentru
formarea profesorilor, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
O Momanu, M., (2002), Introducere în teoria educaţiei, Editura Polirom,
Iaşi.
O Nicola, I. (2003), Tratat de pedagogie şcolară,, Editura Aramis, Bucureşti
O Stan, C., (2001), Teoria educaţiei. Actualitate şi perspective, Editura
Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
O Stan, E., (1999), Despre pedepse şi recompense în educaţie, Editura
Institutul European, Bucureşti.