CAPITOLUL I.

NECESITATEA ŞI ROLUL RENTABILITĂŢII

Esenţa, apariţia şi dezvoltarea rentabilităţii

Rentabilitatea poate fi definită ca capacitatea unei înterprinderi de a obţine

profit prin utilizarea factorilor de producţie şi a capitalurilor, indiferent de
provenienţa acestora.
Rentabilitatea este una din fenomenele cele mai sintetice de exprimare a
eficienţii întergii activităţi economico – financiare a întrerpinderii, respectiv a
tuturor mijloacelor de producţie utilizate şi a forţei de muncă, din toate stadiile
circuitului economic: aprovizionare, producţie şi vînzare.
Eficienţa economică este categoria economică mai cuprinzătoare decît
rentabilitatea. În acest sens este şi următoarea afirmaţie: „eficienţa economică
reprezintă cea mai generală categorie care caracterizează rezultatele ce decurg din
diferite variante preconizate pentru utilizarea (consum productiv, consum
individual, vînzare) sau economisirea unor resurse (umane, materiale sau
financiare) intrate sau neintrate în circuitul economic”.
Pentru exprimarea rentabilităţii se utilizează două categorii de indicatori:
profitul şi ratele de rentabilitate. Mărimea absolută a rentabilităţii întrerpinderii
este reflectată de profit, iar gradul în care capitalul sau utilizarea resurselor
întrerpinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilităţii (indicator al mărimii
relative a rentabilităţii).
Profitul, sub diversele sale forme, poate fi analizat din punct de vedere
structural şi factorial, pe total întrerpindere şi produse.
Analiza structurală a profitului urmăreste stabilirea contribuţiei diferitor tipuri
de rezultate la modificarea totală, precum şi punerea în evidenţă a schimburilor
intervenite pe elementele componente.
Analiza structurală a rezultatului brut al exerciţiului (profit brut sau pierdere),
se poate efectua pe baza structurării veniturilor şi cheltuielilor după natură sau a
grupării cheltuielilor după funcţia (destinaţia) lor în cadrul întrerpinderii.
O analiză structurală a rezultatului brut al exerciţiului este cunoscută ca
metoda clasificării după funcţia cheltuielilor sau a „costului vînzărilor”.
Informaţiile necesare analizei sînt următoarele:
1. Cifra de afaceri
2. Costul vînzărilor
3. Rezultatul operaţional (marja brută) (1-2)
4. Alte venituri din exploatare
5. Costuri de distribuţie
6. Cheltuieli administrative
7. Alt echeltuieli de exploatare
8. Rezultatul exploatării (3+4-5-6-7)
9. Veniturile financiare
10.Cheltuieli financiare
11.Rezultatul financiar (9-10)
12.Venituri extraordinare
13.Rezultatul extraordinar (12-13)
14.Rezultatul brut al exerciţiului (8+11+14)
Această prezentare oferă uneori informaţii mai relevante pentru utilizatori
decît clasificarea după natură.
 Alegerea metodei de analiză între metoda costului vînzărilor şi metoda naturii
cheltuielilor depinde atît de factorii istorici şi de cei aferenţi sectorului economic
respectiv, cît şi de natura înterrpinderii.
 S oc ie ta te a es t e a n ga ja tă în tr - u n p r o ce s is t or i c d e tr e ce r e la o n ou ă s oc ie ta te
ş i l a u n n ou s is t em ec o no mic . Sf i da r e a d e ma r e a n ve r gu r ă ş i de ad în c ă p r of u nz i
m e a p u t e a g ă s i ră s p u n s u l a d e c v a t p r i n t r- u n e fo r t c r e a t i v s u s ţ i n u t ş i b i n e c o n c e n t
r a t. D o a r p r o c e s u l d e c u n o a ş t e r e u m a n ă v a f i î n m ă s u r ă s ă d e s c h i d ă n o i o r i z o n t u r i
i n d i r e c ţi a c o n c e p e r i i u n e i n o i r e a li t ă ţ i s o c i a l - e c o n o m i c e .
P ro c e s u l d e c r e a r e a b u n u r i l o r v i t a l e , m a t e r i a l e , s p i ri t u a l e a l e s e c o l u l u i
XX I - le a a n tr e ne a ză de ja ş i va an tr e n a ş i ma i m ult î n v ii to r tr a ns f o r mă r i r ad ic a l
e în s u bs t an ţa ş ti in ţe i e c on om ic e – ş ti in ţe i p r in de f in iţ ie ge ne r a lă ş i u ni ve r s a lă ,
î n a c e l a ş i t i mp . T o a t e a c e s t e t r a n s f o r m ă r i î n r e a l i t ă ţ i e c o n o m i c e ş i î n r e f l e c t ă r i l
e l o r t e o re t i c e i n d u c c u m a re re p e z i c i u n e e x i g e n ţ e n o i î n m o d u l d e g î n d i re e c o n o
mică a oamenilor .
Î n ţ e l e g în d t i p u l e c o n o mi e i c e s e d e z v o l t ă î n l u m e a a v a n s a t ă , f o r m u l ă m ,
di r ec ţ ii ş i i ns t itu ţi i c e ar c on tr i bu i l a u n n ou s is t em ec o no mic î n R e pu bl ic a M o ld
ov a, c ar a c te r iz a t ş i s us ţ in ut pr i n: d em oc r a ţie , lib e r ta te , m od er niz a r e , p er f o ma nţ ă ,
concur enţă , echitate, f u n c ţ i o n a l i t a t e . C a m e c a n i s m d e re g l a r e a f u n c ţ i o n a l i t ă ţ i i ,
p i aţ a a r e u n i m p ac t d e c i s i v , co m p l ex şi p e r p e t u m î n l u ar ea d e c i z i i l o r l a n i v el
m i c r o ş i m a c r o e c o n o m i c , p r iv i n d o p ţ i u n i l e d e a lo c a r e a r e s u r s e l o r , d i m e n s i u n e a a
locării, eficienţa utilizării lor în vederea asigurăii marjei concurenţiale, a viabilităţ
ii.
A ş a c u m o ri c e f u n c ţ i o n a l i t a t e p r i v i t ă c a u n a n s a m b l u i n t e g ru , e a e s t e c o
m p u s ă d i n e l e me n t e f u n c ţ i o n a l e , id e n t if i c ă m , a ş a d a r , a c e s t p r o c e s î n f u n c ţ i o n a l i t
a t e a e c o n o mi c ă : e l e m e n t f u n c ţ io n a l - î n t r e p r i n d e r e a ( n i v e l m i c r o e c o n o m i c ) , a
n s a m b l u f u n c ţ i o n a l - e c o n o m i a n a ţ i o n a l ă ( n i v e l m a c r o e c o n o m i c ).
Î n t r - o e c o n o m i e d e p i a ţ ă , o î n t r e p r i n d e r e î ş i d e s f ă ş o a r ă a c t iv i t a t e a î n c o n
diţiile unei puternice competiţii atât pe piaţa internă cât şi pe cea externă. Pentru a-şi
realiza obiectivele propuse ea trebuie să-şi desfăşoare activitatea pe bază unei strategii
economice proprii, bine fundamentate sub raport tehnic şi economic.
 Conducerea şi organizarea activităţ ii întreprinderii pe baza unei strategii econ
o m i c e c a p ă t ă o i m p o r t a n ţă c r e s c â n d ă c a u r m a r e a f a p t u l u i c ă p e p l a n mo n d i a l s
- a u r e al iz a t ma r i pr o gr e s e în te or i a m an a ge me nt ul ui pr i vin d a p lic a r e a u no r co nc e
pte moderne şi noi mutaţii pe piaţa internă şi externă.
A ş a d a r , c r e ş t e r e a g r a d u l u i d e c o m p le x i ta t e a a c t i v i t ă ţ i i e c o n o m i c e a f i
r m e l o r , î n c o n t e x t u l m e c a n i s m e l o r p i e ţ e i, a r e i m p l i c a ţ i i p r o f u n d e î n p r o c e s u l d e
c o n d u c e r e , p r o c e s c e s e p o a t e r e a l iz a n u m a i p e b a z a u n u i s t u d i u a t e n t a l r e a l i t ă ţ
i i , p e o a n a l i z ă ş t i i n ţi f i c ă c a r e s ă f a c i l i t e z e a d o p t a r e a d e c iz i il o r c o r e s p u n z ă t o a r e .
A c t i v i t a t e a d e c o n d u c e r e , p r i n e s e n ţ a e i , i n d i f e r e n t d e n i v e lu l l a c a r e s
e e x erc it ă şi de d om en iu l p e c a re î l v iz ea z ă, i mplică cunoaşterea temeinică a
situaţiei date, a intregului complex de cauze şi factori care o determină, fapt ce s
e r e a l i z e a z ă p ri n i n t e r m e d i u l a n a l i z e i e c o n o m i c o - fi n a n c i a re .
E l e m e n t e le p r i m a r e a l e p a t r i m o n i u l u i a c t u a l c o n c e p t u a l m e t o d o l o g i c a
l a n a l i z e i e c o n o m i c o - f i n a n c i a r e a u a p a r u t o d a t ă c u î n c e p u t u l r e v o l u ţ i e i i n d u st r i
ale şi au devenit totodată mai clare şi mai explicite prin lucrări ca : “On the econ
o m y o f M a c h i n e r y a n d M a n u f a c tu r e s “ d e C h a rl e s B a b b a g e s , “ S c i e n t i f i c Ma n
a g e m e n t “ d e F r i d e r ic T a y l o r , “ A d m i n i s t r a t i o n g e n e r a l e i n d u s t r i e l l e “ d e H e n r y F
a y o l l ş i a l ţ i i . I n d i f e r e n t d e d o m e n i u l s ă u d e a c t i v i t a t e , f i r m a e s t e c o n s i d e r a tă c a u
n u l d i n t re f a c t o r i i e s e n ţ i a l i a i d e v e n i ri i e c o n o m i e i n a ţ i o n a l e ş i , t o t o d a t ă , u n c î m p
a l i n i ţ i a t i v e i p e r s o n a l e ş i lo c a l p r o m o v ă r i i ş i i n o v ă r i i .
A na li z a f i na nc ia r ă c er c e te az a ac ti vi tă ţi le s a u f en om en el e , din pu nc t d
e v e d e r e f i n a n c i a r , v a l o a re a c o n s u m u l u i d e r e s u rs e ş i v a l o a r e a r e z u l t a t e l o r o b ţ i n u
te. Esenţialul în analiza financiară îl consideră luarea în calcul a relaţiilor struct
u ra l - f u n c ţ i o n a l e ş i a c e l o r d e c a u z ă - e fe c t .
A n a l i z a f i n a n c i a r ă t r e b u ie s a a p r e c i e z e d a c ă g r a d u l l i c h i d i t a t i i a c t i v e l o r î n
t r e p r i n d e r i i e s t e s u f i c i e n t d e r i d i c a t p e n t r u a - i p e r m i t e a c e s t e i a s ă f a c ă f a ţ ă î n o r ic
e moment angaja-mentelor pe care şi le-a asumat, respectiv pentru a-i asigura sol
v a b i l i t a t e a . E c h i l ib r u l f in a n c i a r e s t e a p r e c i a t p r i n c o n f r u n t a r e a g r a d u l u i d e l i c h i d
i t a t e a a c t i v e l o r c u g r a d u l u i d e e x i g i b i l i ta t e a e l e m e n t e l o r p a s i v u l u i .
 D e t e r m i n a t i v u l f i n a n c i a r ă f i x e a z ă c a r a c te r u l a n a l i z e i , a d i c ă o b i e c t u l s
a u e f e c t u l e s te a n a l i z a t s u b a s p e c tu l r e s p e c t i v a l c o s tu r i l o r ş i e f i c i e n ţ e i l u i .
M e t o d e le , p r o c e d e e l e ş i t e h n i c il e d e a n a l i z ă e c o n o mi c o - f i n a n c i a r ă d e ţ
i n u n ro l i m p o r t a n t î n e v a l u a r e a ş i v a l o r i f i c a r e a p o t e n ţ i a l u l u i f i r me i . A c e a s t a p r
e s u p u n e c u n o a ş t - e r e a s it u a ţi e i î n c a r e f u n c ţ i o n e a z ă u n s i s t e m ş i a m o d u l u i d e a c ţ
i o n a r e a s u p r a a c e s t u i a , p e n t r u a l r e g la î n c o n c o r d a n ţ ă c u o b i e c t i v e l e p a r a m e t r i z a
t e , î n t i m p ş i î n s p a ţi u .
Pentru aceasta este necesară cunoaşterea informaţiei exacte care să refle
c t e c o m p l e t s t ă r i l e f u n c ţ i u n i i s i s t e m u l u i, i n t e r d e p e n d e n ţe l e a c e s t o r a .
A f i e f i c i e n t ă o a c t i v it a te f i n a n c i a r ă î n s e a m n ă a u r m ă r i c u r e g u l a r i t a t e s
t a b i l i re a le g ă t u r i l o r c a u z a l e î n t r e f a c t o r i d e in f l u e n ţ ă c u c a r a c t e r s i n t e t i c ş i a d
e t e r m in a i n s t r u me n t u l d e b a z ă î n p r o c e s u l d e d ia g n o z ă ş i d e r e g l a r e a f u
n c ţ i u n i i e f i c i e n te a fi r m e i c a u n t o t î n t re g .
P r o f i t u l e s t e r a ţ i u n e a d e a f i a u n e i f i r m e . E l s e d im e n s i o n e a z ă î n jo c u l p
r e ţur ilo r , c a ur m ar e a r a po r tu lu i c er e r e - o f e r tă ş i a l c os t ur i lo r , c ar e r e f le c tă mo d
ul de go s po dă r i r e a c el or c on s um a te . C e r er ea s ol va bi lă a co ns u mu r il or i nf l ue nţ e
a z ă o f e r t a ş i p r i n m e c a n i s u l r e n t a b i l i t ă ţ i i , o r i e n t e a z ă p l a s a r e a c a p i t a l u r il o r ş i d e c i
p r o d u c ţi a .
T e r m e n u l d e r e n t a b i l i t a t e a f o s t ş i a ră m a s a m b i g u u . A d e s e a s -a r e c u r s l
a a p r o p i e r e a a c e s t e i n o ţ i u n i d e c e a a e f i c i e n ţ e i e c o n o mi c e , î n i n te n ţ ia d e a d a r e n t
abilităţii doar sens pozitiv. Dar totuşi diferenţa dintre rentabilitate şi eficienţă ră
mîne destul de mare. Astfel, unii autori consideră că aceste două noţiuni sunt sin
o n i m e , a l ţ i i a u a p r e c i a t c ă r e n t a b i l i t a t e a ş i e fi c i e n ţ a s u n t d i s t i n c t e : e fi c i e n ţ a u n e i
i n t r e p r i n d e r i e s t e d i m e n s i o n a t ă d e r e n t a b i l i t a t e , c a r e r e p r e z i n tă u n i n d ic a t o r s i n t e
tic - rezultatul obţinut reflectat în eforturile depuse pentru obţinerea acestuia.
 A m b i g u i t a t e a a c e s t u i t e rm e n a fă c u t c a a c e s t u i a s ă i s e a c o r d e o m a r e a t
e n ţ i e î n t o a t e s is t e m e l e d e g î n d i r e e c o n o m i c ă . B u n ă o a r ă e x i s tă m a i m u lt e r e p e r e c
u p ri v i r e l a r e n t a b i l i t a t e , î n c ă d i n c e l e m a i v e c h i t im p u r i a c e s t e a f i i n d in f u e n ţ a t e
de ideile conturate de amprenta vremurilor în evoluţie. În dependenţă de obicei
u l ş i c u t u m e l e p ă r e r e a e c o n o mi ş t i l o r c ă d e a s u b a mp r e a n t a r e s p e c t i v ă . A s t f e l , m e r
c a n t i l i ş t i i - C a n t i l l o n , C o l b e r t a u c o n s i d e ra t c ă p ro f i t u l s e o b ţ i n e d o a r d i n a c t i v i t a t e
a de comerţ exterior şi că rentabilitatea reprezintă un indiciu de eficienţă comerc
ială , fără a recunoaşte existenţa acestui termen în alte domenii economice, consid
erînd doar comerţul o activitatea cu adevărat rentabilă. În momentul în care activ
i t a t e a a g r i c o l ă î ş i a t i n g e a a p o g e u l a c e a s t a a c ă p ă t a t re fl e c t a r e î n c o n c e p t u l d e re n
ta bi li ta te , a stfe l , e co no mi ş i i fi zi oc ra ţi - T u rg ot, Q ue sna y- a u resp in s co nc e pţ ia
m e r c a n t i l is t ă ş i a u î n c e r c a t s ă d e mo n s t r e z e c ă r e n t a b i l i t a t e a s e o b ţ i n e d o a r d i n a c t i
v i t ă ţ i l e p ro d u c t i v e a g ri c o l e , a c e s t a f i i n d u n d a r a l n a t u ri i , n e f i i n d a i c i a d m i s ă p u
t e r e a m ă r g i n i t ă a o mu l u i .
C l a s i c u l A d a m S m i t h a s u s ţ i n u t c ă p ro f i t u l e s t e u n r e z u l t a t a l m u n c i i n e
p l ă t i t e , u n v e n i t c e r e v i n e c a p i t a l u l u i ş i d e c i r e n t a b il i t a t e a s e o b ţ i n e c u a d e v ă r a t u t
ilizînd munca neplătită sau făra a cunoaşte de către prestator a valorii reale a volu
mului muncii depuse. Progresul tehnic şi dezvoltarea relaţiilor social-umane au g
e n e r a t s c h i m b ă r i r a d i c a l e î n g î n d i re , a s t f e l H a h n , M a rs h a l l , F e l n e r a u d e fi n i t r e n t a
bilitatea într-un mod mai real de adevăr şi anume că rentabilitatea este o recompe
nsă a intreprinzătorului pentru calită ţile sale de organizator şi inventator, pentru r
iscul si incertitudinile la care se expune, pentru funcţiile sociale pe care şi le asu
mă.
J ea n M ar c h al a s us ţ in ut ca r e nt ab il ita te a în mă r im ea s a es t e r ez ul ta t a l
ac ţ iun ii de f o r ţă s a u d e pu te r e p e ca r e în tr e pr i nz ă tor ul s a u pr o pr i et ar ul u ni tă ţi i e c
on om ic e e f i ci en te m a nif es t ă p e p ie ţe l e d e b un ur i de c on s um ş i d e f a c to r i d e p r od
ucţie.
 A ş a d a r, r e n t a b i l i t a t e a a p a re , a s t fe l c a i n s t u m e n t h o t ă r î t o r î n m e c a n i s m u l
economiei de piaţă , în orientarea producţiei, în raport cu cerinţele consumatorilor
( pr o du c tiv i s a u in di vi du al i) . Ac e as t a pr e s up un e o bţ in er ea un or v e ni tur i ma i m a r i
d e c î t c h e l t u i e l i l e î n u r m a v i n d e ri i ş i î n c a s ă ri i p r o d u c ţ i e i fa b r i c a t e . D e c i re n t a b i l i t a
t e a r e fl e c t ă c a p a c i t a t e a fi r m e i d e a p r o d u c e p r o fi t .
R e n t a b i l i t a t e a u ti l i z e a z ă p e n t r u e x p r i m a r e d o i i n d i c a t o r i : p r o f i t u l ş i r a t
a r en ta bi li tă ţ ii. M ă r ime a ab s ol ut ă a r e nt ab il it ăţ ii es t e o gl in di tă de pr o f it ( in di ca t
o r d e v o lu m ) , i a r g r a d u l î n c a r e c a p i ta l u l s a u f o l o s i r e a r e s u r s e l o r f ir m e i a d u c e p r o
f i t e s t e r e f l e c ta t în r a t a r e n t a b i l i t ă ţ i i ( i n d i c a t o r a l m ă r i m ii r e l a t i v e ) .
In d i c a t o ru l n o m i n a l i z a t p o a t e c a p a t a d i fe ri t e f o rm e î n f u n c ţ i e d e p r o fi t u
l brut sau net la numărător sau pe baza de raportare care exprimă efortul sau chel
tu ie la : c os t ul vî nz ă r ilo r , va lo ar e a pr o du cţ ie i v în du te , a c ti vu l e co no mi c, ca p ita l ul,
etc.

1.2.Conceptul de rentabilitate
În economia de piaţă profitul constituie raţiunea de a fi a unei întreprinderi.
Rentabilitatea reflectă capacitatea întreprinderii de a produce profit, oglindind într-
o formă sintetică eficienţa întregii activităţi economice a întreprinderii. 1
Ca şi profitul, rentabilitatea – categorie economică deosebit de importantă –
cunoaşte abordări conceptuale diversificate.
Este privită ca „indicator sintetic calitativ important, care exprimă
capacitatea unei unităţi economice de a obţine venit net. Constituie punctul optim
de intersecţie a tuturor celorlalţi indicatori calitativi „.2
Se defineşte „drept capacitatea întreprinderilor de a produce beneficiu „.3
Rentabilitatea poate fi definită ca „o capacitate a întreprinderii de a produce
un surplus peste nivelul cheltuielilor”.4

1
„Contabilitate şi Audit” 1995
2
Gh. Bistriceanu şi Colectiv – Lexicon de finanţe-credit, contabilitate şi informatică financir-contabilă,Volumul I,
Editura Didactică şi Pedagogice, Bucureşti, 1981,pag.617
3
N.Antoniu şi Colectiv, Finanţele întreprinderilor,, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.,Bucureşti,
1993,cap.4,pag.617
4
M.Adochiţei, Finanţele întreprinderii, Universitatea Româno-Americană, Bucureşti,1992
Rentabilitatea exprimă eficienţa activităţii unei perioade .5
Deşi diversificate, aşa după cum rezultă din citatele de mai sus, conceptele
economiştilor autohtoni de marcă converg către ideea că „rentabilitatea reprezintă
capacitatea agenţilor economici de a produce profit. Masa profitului reprezintă
expresia absolută a rentabilităţii.”
Noţiunea de rentabilitate – deci nu poate fi despărţită de noţiunea de profit,
ea exprimînd starea de bonitate economico-financiara a întreprinderii, a ramurilor
economice si a economiei naţionale in ansamblul ei. Rezulta că, evidenţiată în
valori absolute, rentabilitatea reflectă marja de venituri care depăşeşte cheltuielile,
iar în valori derivate ea trebuie sa apară întotdeauna supraunitară.
Acest mod de abordare defineşte conceptul de rentabilitate pozitivă la nivel
micro, mezo sau macroeconomic, imperativ ce trebuie sau ar trebui să
caracterizeze toate activităţile economice, indiferent de trepte sau sectoare.
Atît pe plan mondial, cît şi pe plan naţional, anumite sectoare de producţie,
prin unicitatea lor, devin activităţi economice strategice, prin intermediul lor
asigurîndu-se resursele energetice de baza, transportul, telecomunicaţiile etc. În
cadrul unor astfel de sectoare-semnificativ fiind sectorul exploatărilor miniere-
datorită condiţiilor specifice, cuantumul cheltuielilor nu este acoperit de cel al
veniturilor obţinute din vînzarea producţiei, ceea ce face ca în cadrul
întreprinderilor de profil să se înregistreze pierderi şi nu profit.
Deoarece în sfera proprietăţii private nici un întreprinzător nu poate accepta
nefructificarea capitalului său, astfel de sectoare neprofitabile sunt proprietatea
publică şi, ca urmare, marja negativă se subvenţionează de la bugetul de stat în
cadrul unor limite raţionale şi economiseşte dimensionate .
Pentru astfel de activităţi, obiectiv necesare, vitale scopurile economiei
naţionale, „îşi face loc” un nou concept, contradictoriu si controversat, respectiv
cel de rentabilitate negativă la nivel microeconomic dar transformabil în
rentabilitate pozitivă la nivel macroeconomic .

5
N.Antoniu „Finanţele întreprinderilor”Bucureşti 1993, pag. 253
 Întreprinderile sau sectoarele din zona „rentabilităţii negative” strict
delimitate ca număr şi ca obiect concret de activitate, îşi justifică obiectiv existenţa
cel puţin limitat în timp si conjunctura internă sau internaţională, ca fiind totuşi cu
profitabilitate pozitivă la nivel macroeconomic, prin prisma următoarelor strategii :
a)Strategii economice :
- menţinerea activităţii ca imperativ al independenţei şi suveranităţii
naţionale ;
- dirijarea nivelului preţului de vînzare al produselor specifice la limitele
suportabilităţii prin subvenţionarea de la bugetul de stat pentru ca mărimea lor-ca
tendinţă ascendentă în cazul inflaţiei-să nu propage „unda” creşterii tuturor
preţurilor produselor în care sunt încorporate ;
b)Strategii valutare, dictate de economisirea resurselor valutare ale statului,
mai ales cînd acestea sunt limitate şi trebuie dirijate pentru importuri de produse pe
care economia naţională nu le produce ;
c )Strategii sociale, combinate cu cele economice, privitoare la :
- imposibilitate punerii în stare de „migraţiune” a unei numeroase forţe de
muncă de ordinul sutelor de mii sau chiar peste un milion de oameni dintr-o zonă
în alta a ţării ;
- menţinerea în stare de funcţionare a ramurilor economice orizontale ce
cooperează si asigură funcţionalitatea firmelor cu „rentabilitate negativă” ;
- imposibilitatea, pe termen scurt, a unor investiţii de anvergură în sectoare
de infrastructură pentru facilitarea unor importuri masive de produse de masă .
Desigur, adoptarea –pentru un sector sau altul –a strategiei de profitabilitate
negativă la nivelul microeconomic si impactul ei asupra cheltuielilor intră în sfera
deciziei politice, însă părerea noastră este că raţionalitate economică trebuie să
primeze faţă de orice ideologie politică .
CAPITOLUL 2. INDICATORII DE EXPRIMARE A REZULTATELOR
FINNCIARE

2.1. Necesitatea indicatorilor rentabilităţii

 În condiţiile organizării întreprinderilor pe baza metodei gestiunii
economice şi autonomiei financiara, rezultatele financiare se determina pe fiecare
întreprindere sau component a acesteia, prin compararea cheltuielilor cu încasările,
din activitatea de baza, precum şi din alte activităţi. Realizarea unui anumit
beneficiu da către întreprindere în cursul unei perioade de timp (an, trimestru)
demonstrează că acea societate comercială lucrează rentabil.
În toata ţările cu economie de piaţă rentabilitatea definita drept capacitatea
întreprinderilor da a produce beneficiu - (profit) constituia o problemă
fundamentală a oricărei activităţi economice, fără realizarea acestui obiectiv nici o
avansare de capital nu are sens. În practica economică - rata rentabilităţii ca indi-
cator da eficienţă să poată calcula corelativ la diferite mărimi cum ar fi: fondurile
consumate, fondurile avansate, rezultatele obţinute, producţia marfă etc.
Indicatorul ratei rentabilităţii, care exprimă în mod sintetic calitatea
activităţii desfăşurate, poartă denumirea de rata rentabilităţii fondurilor consumate
sau a costurilor. Această manieră de exprimare a ratei rentabilităţii nu ţine seama
de nivelul diferit de dotare cu fonduri de producţie a întreprinderilor. În condiţiile
actuale de dezvoltare a ţărilor cu economie da piaţă cind dotarea tehnică ocupă un
loc deosebit de important în totalul fondurilor de producţie, neluarea în calcul a
valorii integrale a capitalului fix poate deforma concluziile în legătură cu
rezultatele financiare obţinute şi de aici primejdia adoptării, în practica economică,
a unor decizii insuficient fundamentate.
De aceea, printre indicatorii care se calculează în întreprinderi se justifică
figura şi cel care exprimă raportul dintre rezultatul final (beneficiul) şi totalitatea
fondurilor întreprinderii (suma mijloacelor fixe şi a celor circulante). În sistemul
economiei de piaţă, francez, american etc. chiar atunci cind două societăţi au
acelaşi beneficiu obţinut din acelaşi volum al desfacerilor ele pot avea condiţii
operative diferite, stare explicată prin existenţa celor două feluri de costuri
(variabile şi constante) care afectează beneficiul la diferite niveluri de desfacere.
În economia de piaţă raportul dintre costurile variabile şi încasările din
desfaceri şi cel dintre volumul costurilor constante şi aceste încasări are un efect,
hotărîtor asupra beneficiului. Aceasta cu atît mai mult deoarece diferenţa dintre
încasările din desfaceri şi costurile variabile reprezintă suma disponibilă pentru a
acoperi costurile constante şi constituirea beneficiilor. În sistemul, diferenţa dintre
aceste două mărimi se numeşte "contribuţia la cheltuielile generale şi la beneficii"
Dacă această sumă este suficientă pentru a acoperi integral costurile constante,
înseamnă că volumul desfacerilor a atins punctul critic adică. Orice astfel de sumă
în plus peste volumul costurilor constante devine beneficiu (profit).Pe baza acestor
relaţii simple se pot deduce o secţie de formule de determinare a beneficiului
societăţii.
Teoria şi practica managerială demonstrează că principalul obiectiv al
oricărei organizaţii îl constituie creşterea eficienţei. În condiţiile trecerii la
economiei concurenţială, rentabilitatea devine un adevărat barometru pentru
aprecierea stării de sănătate financiară a întreprinderii. În fapt, indică nivelul de
fructificare economică şi financiară a capitalului utilizat.
În acest context, funcţiile managementului financiar impun construirea unui
sistem de rate ale rentabilităţii care, prin structura şi conţinut, să prezinte un
instrument util şi performant. Utilizarea ratelor de rentabilitate presupune
respectarea unor condiţii de bază: formularea unor rate cît mai caracteristice pentru
fenomenul studiat, asigurarea comparabilităţii ratelor şi interpretarea prudentă a
ratelor .
Activitatea financiară a întreprinderii poate fi evaluata prin intermediul a
trei categorii de rate ale rentabilităţii:
 rata rentabilităţii economice

 rata rentabilităţii financiare. Dintre toate, rentabilitatea financiară

prezintă un interes deosebit, fiind apreciată ca o adevărată

productivitate a capitalului. Posesorii de capital sunt direct interesaţi
de acest indicator deoarece cu ajutorul ratei rentabilităţii financiare se
măsoară eficienţa investiţiilor efectuate. Astfel, elementele de calcul
ale rentabilităţii financiare vor fi rezultatele obţinute, profit net, brut
etc., şi capitalul propriu .
 Primul pas în evaluarea eficienţei utilizării resurselor financiare trebuie se îl
constituie proiectarea unui model cu ajutorul căruia să poată fi realizată o
informare complexă şi completă, rapidă şi operativă, în vederea adoptării unor
decizii de calitate superioară.
Deşi pot fi aduse numeroase critici, în sensul ca punînd accentul pe
rentabilitatea financiară, managerii se pot îndepărta de alte obiective strategice,
urmărind doar interesele de termen scurt, rentabilitatea financiară rămîne un
indicator de prim rang căci apreciază capacitatea de a obţine profit, întregul
potenţial financiar al firmei şi, implicit, valoarea firmei pe piaţă.

2.2. Indicatorii rentabilităţii

În general, rentabilitatea, ca indicator de eficienţă, se determină prin

raportul între efectele economice şi financiare obţinute şi eforturile depuse pentru
obţinirea lor. Acest indicator poate căpăta forme diferite, în funcţie de profitul brut
sau net la numărător sau de baza de raportare care exprimă efortul sau cheltuiala
(activul economic, capitalurile, costul vânzărilor, valoarea producţiei vândute la
preţ de vânzare etc.)
Principalii indicatori prin care se poate analiza rentabilităţii sunt:

1. Rata profitului brut = (Profit brut/ Vânzări nete)* 100%

Acest indicator caracterizează nivelul profitului brut obţinut la un leu vânzări

nete. Mărimea lui trebuie să rămână stabilă sau să crească în dinamică, micşorarea
nivelului acestui raport semnifică creşterea costului vânzărilor.
Rata profitului brut depinde de influenţa următorilor factori:
 structura producţiei vândute
 costurile produselor vândute
 preţul de vânzare
 2. Rata profitului operaţional =(Rezultatul din activitatea operaţională/
Vânzări nete) * 100%
Arată capacitatea întreprinderii de a obţine profit din activitatea de bază la un
leu vânzări.
3. Rata profitului net= (Profit net / Vânzări nete)* 100%
Caracterizează capacitatea întreprinderii de a produce profit net din vânzări şi
reflectă profitul obţinut in medie pe întreprindere la un leu vânzări nete. Creşterea
nivelului acestui coeficient mărturiseşte despre gestionarea eficientă a procesului
de producţie. Acest coeficient depinde de mărimea impozitului pe venit şi de
capacitatea întreprinderii de a folosi înlesnirile fiscale, în condiţiile când cota
impozitelor este stabilă rata profitului net depinde de eficienţa utilizării surselor
împrumutate.
4. Rata rentabilităţii economice (R. R. E) = (Profit până la impozitare/
Valoarea medie a activelor) * 100%
Caracterizează eficienţa mijloacelor utilizate in procesul de producţie,
indiferent de faptul, dacă acestea sunt formate pe seama surselor proprii sau
împrumutate de finanţare. Rata rentabilităţii economice poate fi majorată fie prin
creşterea numărului de rotaţii al activelor, fie prin creşterea ratei profitului net, fie
prin ambele căi.
Analiza ratei rentabilităţii economice se efectuează in dinamică şi aceasta
trebuie să fie superioară ratei de inflaţie, pentru ca întreprinderea să se menţină pe
piaţă. Dacă întreprinderea are o rată rentabilităţii economice mai mare decât rata
dobânzii la capitalurile împrumutate, acţionarii pot beneficia de efectul de levier
sau (pârghie financiară) al îndatorării întreprinderii. Rata rentabilităţii economice
trebuie să permită întreprinderii reînnoirea şi creşterea activelor sale într-o
perioadă cît mai scurtă.

5. Rata rentabilităţii capitalului avansat sau ocupat = (Profit până la

impozitare/ (Val. medie a mij. fixe +Val. medie a activ. Curente) )*100%
 Este un caz particular al ratei rentabilităţii economice, deci reflectă
performanţa economică a utilizării fondurilor de producţie, indiferent de modul de
finanţare şi sistemul fiscal.
6. Rata rentabilităţii financiare = (Profit net/ Valoarea medie a capitalului
propriu)* 100%
Rentabilitatea financiară măsoară randamentul capitalului propriu, pe care
acţionarii 1-au depus prin cumpărarea acţiunilor întreprinderii. Rentabilitatea
financiară remunerează proprietarii întreprinderii prin acordarea de dividende
acestora şi prin creşterea rezervelor, care, de fapt reprezintă o creştere a averii
proprietarilor. Rentabilitatea financiară depinde de rata rentabilităţii financiare şi
de structura finanţării întreprinderii. Creşterea rentabilităţii financiare poate fi
obţinută prin creşterea îndatorării. Nivelul înalt al acestui indicator poate fi
rezultatul capitalizării insuficiente (mărimii mici a capitalului propriu depus in
întreprindere de acţionări) şi nu a eficienţei înalte a activităţii întreprinderii
Indicatorii de rentabilitate cei mai utilizaţi se pot grupa în: indicatori ai
rentabilităţii de exploatare şi indicatori ai rentabilităţii capitalului propriu.
a) Indicatorii rentabilităţii de exploatare exprimă remunerarea totalului
surselor folosite de întreprindere (proprii + împrumutate). La numitor va figura, în
toate cazurile Active totale, în timp ce la numărător se poate folosi, fie Rezultate de
exploatare, fie Excedent brut de exploatare, în funcţie de ce doreşte întreprinderea
să exprime.
Rezultate de exploatare Total Active Excedent brut de exploatare
(1) Total Active
sau (2) Total Active

Rezultatul brut sau net de exploatare şi excedentul brut de exploatare se

formează, pe baza datelor contabile, în felul următor :
1) Valoarea adăugată — Impozite, taxe = Excedent brut de trezorerie
salarii şi
asimilate
sau
Venituri – cheltuieli = (Excedent de trezorerie brut)
 2) Excedent brut de trezorerie - Fond de amortizări fond de rezervă =
rezultat brut de exploatare
3) Rezultat brut de exploatare ± Rezultate financiare ± Rezultate
excepţionale – Impozit pe venit=Rezultat net de exploatare
.
Pentru interpretarea rentabilităţii de exploatare este posibil să se descompună
formulele (1) şi (2) în vederea clasificării tipurilor de comportament comercial
posibile. Spre exemplu, formula (1) se descompune astfel :

Rentabilitatea
Rentabilitatea de exploatare= în raport cu cifra × viteza de rotaţie a activelor
de afaceri

Rezultatul de exploatare Rezultatul de exploatare Cifra de afaceri

= ×
Total Active Cifra de afaceri Total Active

b) Indicatorii de rentabilitate ai capitalului estimează rata remuneraţiei

fondurilor investite de proprietarii întreprinderii (acţionari) şi se pot prezenta sub
diverse forme, în funcţie de elementele de calcul utilizate şi de expresivitatea
economică ce se dă fiecărui indicator :

1. Este cel mai utilizat indicator de

Rezultatul net de exploatare rentabilitate, pentru necesităţi de analiză
Capitalul propriu
economică

Se mai numeşte rata rentabilităţii capitalului propriu :

Capacitate a de autofinan ţare

2. Capitalul propriu

Exprimă mai complet rentabilitatea capitalului propriu elimi-

nând, totodată, incidenţa practicilor diferite de amortizare.
Rezultatul net
3. Numãrul de actiuni

Este utilizat cu precădere când se studiază rentabilitatea unei societăţi

comerciale în comparaţie cu alte întreprinderi similare ca profil şi mărime. Dacă
valoarea acţiunilor societăţilor comparate este diferită indicatorul nu mai oferă
informaţii relevante
Beneficiul pe o actiune
4. Cursul actiunii Se numeşte rata capitalizării beneficiilor, urmând a se
folosi
numai în cazul societăţilor cotate la bursă.
Dividende pe o actiune
5. Cursul actiunii Interesează în primul rând acţionarii minoritari cărora
 întreprin derea trebuie să le asigure un randament
minim
acceptabil.

Pentru acţionari, minoritari care nu-şi pun problema influenţei asupra

conducerii societăţii comerciale şi care se interesează exclusiv de beneficiul ce va
fi pus în distribuire sub forma dividendelor se mai pot utiliza indicatorii:
Dividende Dividende Valoarea bursier ă a unei actiuni
6. Capital propriu 7. Capitaliza rea bursier ă 8. beneficiul pe o actiune

Acest din urma indicator (8) exprimă câştigul în capital şi nu în dividend. Cu cît
este mai mare, cu atât este mai bun şi este tot mai folosit pe plan internaţional
unde este cunoscut drept indicatorul PER (Price Earning Ratio).
Pentru acţionarii majoritari contează, în primul rând, rezultatul net al
exerciţiului întrucât el preia nu numai rezultatul exploatării, ci şi rezultatele
excepţionale şi incidenţa fiscală. Rezultatul net al exerciţiului este acela care se
supune distribuirii sub forma dividendelor sau constituirii de fonduri de rezervă.
Rezultatul net al exercitiul ui
9. Capital propriu

Pentru conducerea întreprinderii contează dacă rezultatul obţinut este pe măsura

previziunilor ; în consecinţă, se formează un indicator de rentabilitate prin care se
raportează rezultatul obţinut nu numai la capitalul propriu ci şi la cel împrumutat
(total capital utilizat).
Rezultat financiar - cheltuieli financiare
10. Capital propriu +Capital împrumutat

In construcţia indicatorilor de rentabilitate se întâmpină greutăţi inerente

determinate de factori externi, cum sunt : inflaţia, fiscalitatea Deprecierile
monetare pot provoca distorsiuni grave în evaluarea activelor imobilizate sau /şi a
capitalului propriu - ca factori ce se trec la numitorul indicatorilor. In perioadele
inflaţioniste valorile nete înscrise în bilanţ pierd o parte clin semnificaţie, cu atât
mai mult cu cât se îndepărtează de 'data achiziţionării lor. Devine necesar să se
procedeze la adoptarea altor valori decât cele contabile (valoare de înlocuire,
valoare de folosinţă sau chiar indexarea valorii de inventar cu un indice al creşterii
  Rezultatul net 
preţurilor). De ceea, rentabilitatea economică   riscă să piardă din
 Activ total 

semnificaţia cu atît mai mult cu cât numărătorul este evaluat recent (anul trecut)
în preţuri inflaţioniste iar numitorul ia achiziţionare.
Incidenţa fiscală poate afecta valoarea indicatorilor întrucât prelevările impozit
pe profit nu sunt totdeauna proporţionale cu rezultatele ca urmare ii aplicării
diferitelor metode de amortizare şi a folosirii diverselor modalităţi de constituire a
fondurilor de rezervă.
Spre deosebire de rentabilitatea calculată pe baza datelor contabile, care este o
post calculaţie şi care compară rezultatele obţinute într-o perioada cu capitalul
utilizat (efect/efort), comensurarea rentabilităţii pe baza fluxurilor pozitive şi
negative generate de activitatea economică oferă posibilitatea comparării
cheltuielilor efectuate cu prilejul constituirii totalului activelor necesare
exploatării, cu totalul veniturilor (care se impozitează sau care nu sunt: supuse
impozitării : amortizare, rezerve).
Un astfel de indicator care exprimă specific rentabilitatea întreprinderii este
capacitatea de autofinanţare, adică aptitudinea întreprinderii de a-şi finanţa
singură nevoile de exploatare. Calcularea acestui indicator se poate efectua, fie
pornind de la venituri si cheltuieli, fie pornind de la beneficiu.
Prima variantă a fost prezentată în capitolul IV, Autofinanţarea.
 1 
Capacitatea de autofinanţare=(V-C-Cf-A) 1 − 100  +A
 

A doua variantă
Capacitatea
Amortizarea ,
de autofinanţare Beneficiul net + Fondul
de rezervă +
= potenţială
Capacitatea
Capacitatea de Participarea
de autofinanţare
autofinanţare — Dividende — la beneficii a
= reală
potenţială salariaţilor
(efectivă)
Fluxul de autofinanţare este un surplus monetar care, cu toate că se cuantifică
la sfârşitul exerciţiului, de fapt el se constituie progresiv în întreaga perioadă a
exerciţiului. El rămâne lichid o perioada mai mare sau mai mică şi poate fi utilizat
pentru acordarea de credite-client, sau pentru creşterea stocurilor. Astfel de nevoi
sunt temporare, în final surplusul monetar (capacitatea de autofinanţare) se
utilizează pentru investire.
Acest surplus monetar pe care întreprinderea îl obţine în cursul anului se mai
numeşte excedent de trezorerie brut. El se formează în situaţia în care
întreprinderea îşi încasează toate veniturile şi îşi achită toate obligaţiile. Dacă, însă,
se ţine seama de decalajele în timp dintre vânzări şi încasări efective (cont clienţi),
între cumpărări şi plăţi efective (cont furnizori) si de fenomenele de stocaj (creşteri
şi reduceri de stocuri în cursul perioadei), se poate calcula excedentul de trezorerie
real sau efectiv.
Capacitatea de autofinanţare sau excedentul de trezorerie brut, diminuată cu
creşterea imobilizărilor în active circulante (creşterea soldului contului clienţi şi a
volumului stocurilor) şi majorată cu creşterea soldului contului furnizori formează
excedentul de trezorerie real sau efectiv sau cash flow real.
Variaţii ale nevoilor în fond de rulment
Excedent de = Excedent de tre-
trezorerie brut± (— cont clienţi, — cont stocuri + cont zorerie efectiv
furnizori)

O creştere a nevoilor fondului de rulment în cursul perioadei diminuează

excedentul de trezorerie efectiv şi invers, o reducere a nevoilor în fond de
rulment sporeşte excedentul de trezorerie. Grafic, această situaţie se poate
prezenta astfel :

Venituri Creşterea stocurilor (Sf.

din desfaceri - - Si), creşterea contului = Încasări efective
clienţi
- - -
Cheltuieli Scăderea stocurilor (Si. Cheltuieli efectivce
aferente CA - - Sf), creşterea conturilor =
furnizorilor
= = =
 Excedent Variaţii ale nevoilor în Excedent de trezorerie
de trezorerie - fond de rulment = efectiv
brut

O întreprindere care realizează un excedent de trezorerie brut mare poate,

totuşi, să înregistreze un excedent de trezorerie net negativ şi să cunoască greutăţi
de trezorerie. Aceasta se poate explica prin faptul că excedentul brut nu poate
acoperi variaţiile nevoilor în fond de rulment.

SEMNIFICAŢIA INDICATORULUI EXCEDENT DE TREZORERIE

Semnificaţia şi utilizarea indicatorului excedent de trezorerie, care se mai
numeşte cash flow, este multilaterală, putând fi apreciat ca un indicator polivalent.
El poate servi ca indicator de echilibru financiar, ca indicator de autonomie şi
flexibilitate şi ca indicator de competitivitate.
− Este un indicator de rentabilitate întrucât se calculează pe baza excedentului

de exploatare. Dacă se compară cu totalul activelor de exploatare (active

circulante) exprimă termenul de recuperare a acestora. Folosirea acestui indicator
de rentabilitate trebuie făcută cu atenţie întrucât el depinde de variaţiile nevoilor în
fond de rulment (care sunt conjuncturale), fapt pentru care este util mai ales pe
termen lung şi mediu.
− Ca indicator de echilibru financiar şi de risc, excedentul de trezorerie

permite întreprinderii de a face faţă datoriilor, de a-şi menţine capacitatea de plată ;

poate fi utilizat pentru aprecierea capacităţii de rambursare şi micşorare a riscului
de lichiditate.
− Ca indicator de autonomie şi flexibilitate oferă informaţii asupra măsurii în

care întreprinderea poate face faţă singură, fără sprijin prin credite, oricăror nevoi
de adaptare, asupra flexibilităţii în orientarea asupra deciziilor de creştere
economică, nefiind obligată să aştepte deciziile băncii.
 − Ca indicator de competitivitate între întreprinderi sau între diverse categorii,

de activităţi ale unei întreprinderi oferă informaţii utile pentru aprecierea căii de
urmat.

2.3. Analiza pragului de rentabilitate

In conditiile economiei de piata, in care piata are un impact semnificativ

asupra rezultatelor financiare ale intreprinderii, producerea si livrarea unor produse
cu o rentabilitate ridicata constituie una din premisele materiale indispensabile
pentru a putea face fata procesului concurential specific economiei de piata din
perioada data. Existenta unor produse nerentabile provoaca, in mod inevitabil, o
diminuare a profitului, ceea ce conduce la greutati financiare, caz in care, pentru
acoperirea necesarului de finantare, intreprinderea va trebui sa apeleze la
imprumuturi.
De eceea, pentru a putea supravetui in conditiile unei concurente dure,
fiecare intreprindere trebuie sa asigure realizarea a doua obiective principale:
- rentabilizarea tuturor produselor;
- cresterea rentabilitatii fiecarui produs intr-un ritm care sa permita
atingerea nivelului de competitivitate pe piete.
In acest scop, este necesara o fundamentare economica riguroasa a
rentebilitatii produselor, ceea ce inseamna ca, in adoptarea deciziilor privind
producerea unor noi produse, trebuie sa se porneasca de la nivelul minim, in care
veniturile obtinute pot sa acopere integral cgheltuielile effectuate, situatie reflectata
de “punctual critic al gestiunii”, denumit si “pagul de rentabilitate”.
Asadar, pragul de rentabilitate indica nivelul minim de activitate la care
trebuie sa se situieze intreprinderea pentru a nu lucra in pierdere.
Determinarea pragului de renabilitate se poate face in unitati fizice sau
valorice, pentru un singur produs sau pentru intreaga activitate a intreprinderii.
Calculul pragului de rentabilitate porneste de la ipoteza unui cost variabil
unitar constant in raport cu cresterea volumului productiei. Aceasta inseamna ca,
indifferent de volumul fizic al productiei realizate, cheltuielile variabile pe unitate
de produs sunt constante, variind doar volumul total al acestora. Costurile fixe
ramin constante la schimbarea nivelului productiei. Productia este considerata
obsolut omogena, iar veniturile totale cresc, de asemenea, proportional cu volumul
productiei vindute. Reprezentarea grafica a punctului critic al rentabilitatii ofera o
imagine clara si inlesneste intelegerea problemei.
Presupunem ca numarul unitatilor de productie vindute este egal cu numarul
de unitati produse, care, in grafic, apar pe abscisa (Q), costurile si veniturile apar
pe ordonata.
Daca notam prin p – pretul de vinzare al unei unitati de produs
Q – volumul fizic al productiei, atunci veniturile totale, care sunt o functie
de vinzari (y) va fi exprimata ca: y=pxQ
 P

Venituri totale
Profit
Pragul
rentabilităţii Costuri totale

Costuri fixe
Pierderi

Q
„Pragul rentabilităţii” sursa: conspectul de reper

Analiza pragului de rentabilitate este necesara in cazul:

- cind se iau decizii de implementare a unor noi produse, analiza pragului de
rentabilitate permite derteminarea volumului de vinzari pentru noul produs,
astfel incit intreprinderea sa fie profitabila;
- cind se doreste extinderea generala a nivelului de operatii a inreprinderii.
O extindere va necesita o crestere atit a costurilor variabile, cit si a celor
fixe, dar va provoca si o crestere a volumului de vinzari.
Analiza rentabilitatii pe baza punctului critic permite determinarea gradului
de folosinta a capacitatii de productie pentru nivelul stabilit de producere.
Studiile realizate in tarile occidentale apreciaza situatia intreprinderilor in
raport cu pragul de rentabilitate astfel:
- instabila, daca volumul vinzarilor se situeaza mai jos de 10% deasupra
pragului de rentabilitate;
- relativ stabile, daca volumul vinzarilor este cu 20% deasupra punctului
critic;
- confortabila, daca volumul vinzarilor depaseste punctual critic cu peste
20%.