Alegerea indicatorului potrivit

Considerând reacția de disociere a unui indicator caracter de acid slab:

HI ↔ H+ + I-

Observarea culorii se face cu ochiul liber, care sesizează o schimbare de culoare

când cca 9÷10 % din indicator a suferit transformare și respectiv numai sesizează vreo
schimbare de culoare când cca 9÷10 % din indicator a rămas netransformat.
În aceste condiții:

Intervalul de viraj va fi:

În intervalul de viraj există o valoare a pH-ului pe ca o notăm cu pT (exponent de titrare)

și la care ochiul sesizează cel mai ușor schimbarea de culoarea. La indicatorii bicolori
pT-ul corespunde mijlocului intervalului de viraj, atunci când [I-] =[HI]=50% transformat.
Pentru indicatorii unicolori, pT-ul corespunde valorii limită-minimă sau maximă-a
intervalului de viraj la care apare sau dispare culoarea.
Metiloranjul (MO) indicator cu caracter bazic
Forma azoidă, galbenă, pHi=4,4
Forma chinoidă , roșie , pHf=3,1 Fenolftaleina (FF) indicator cu caracter acid
Forma lactoidă, incoloră, pHi=8,3
Forma chinoidă, roșu-zmeuriu, pHf=10,0
Clasificarea indicatorilor
de culoare: ●Amestecuri de indicatori – se
● Indicatori simpli restrânge intervalului de viraj sau
au un interval de viraj de la incolor la colorat previne apariția prea bruscă a virajului
► monocolori Rosu neutru + albastru de metilen
fenolftaleina : incolor - rosu Violet (acid) – verde (bazic), la pH = 7
► bicolori
metiloranj (rosu-galben) ●Indicatori universali –
● două intervale de viraj (tricolori) amestecuri de indicatori care au culori
albastru de timol diferite în intervale de pH diferite. Se
1,2 – 2,8 rosu - galben utilizează pentru impregnarea hârtiilor
8,0 – 9,6 galben - albastru de filtru care se folosesc împreună cu
scara de culoare aferentă modificarii de
pH.
 II. TITRAREA UNUI ACID SLAB MONOPROTIC CU O BAZĂ TARE

Se titrarează 50 mL CH3COOH C=0,1 mol/L cu soluție NaOH C=0,1 mol/L

CH3COOH + (Na+ + OH-) → (Na+ +CH3COO -) + H 2O

titrat titrant sare cu hidroliză

alcalină

1. Se calculează volumul de soluție de titrant (NaOH) în punctul de echivalență.

C(NaOH) • V(NaOH) = C(CH3COOH) • V(CH3COOH)

În soluție se găsește acidul slab caracterizat prin constanta de aciditate.

I. Etapă
CH3COOH ↔ CH3COO- + H+

Ka=1,75•10-5 pKa=4,76
 1) V(NaOH)= 0 mL

II. Etapă Începe operația de titrare, când concentrația acidului scade și alături de acidul
netitrat coexistă anionul sării A-, care împreună cu acidul formează un
sistem tampon.
CH3COOH ↔ CH3COO- + H+ CH3COOH +CH3COONa
CH3COONa → CH3COO- + Na+
 2) V(NaOH)= 20 mL

3) V(NaOH)= 25 mL

4) V(NaOH)= 49 mL
5) V(NaOH)= 49,9 mL

Acidul slab a fost neutralizat cu o bază tare. În soluție se găsește numai sarea,
III. Etapă care suferă o hidroliză cu caracter bazic.

CH3COONa + HOH ↔ CH3COOH + NaOH

n(NaOH) = n(CH3COOH) = n(CH3COONa)

6) V(NaOH)= 50 mL

IV. Etapă
După P.E. se găsește în exes o bază tare alături de sarea cu hidroliză bazică.
Deoarece concentrația [OH-] provenită de la disocierea bazei tari NaOH este
mai mare decât [OH-] provenită d ela hidroliza sării, pentru simplificarea
calculelor se neglijează.

7) V(NaOH)= 50,1 mL
8) V(NaOH)= 51 mL

12
11

V(NaOH) pH pH 10
9 FF
0 2.88 8
20 4.58 7
6
25 4.76
5
49 6.45 4
MO
3
49.9 7.45
2
50 8.73 1
0
50.1 10
0 20 40 60 80
51 11
V(NaOH), mL
Caracteristicile curbei:
1. Mărimea saltului de pH în jurul
P.E. este mult mai mică decât
la titrarea acizilor tari cu baze tari.
2. Saltul de pH în jurul P.E. este cu
atât mai mic cu cât acidul este
mai slab. Titrarea directă
cu precizie satisficătoare este
posibilă pentru acizi a căror constantă de aciditate
mai mare de 10-6 (dacă Ca=0,1 M) sau 10-7 (Ca=0,01 M).
3. Curba prezintă un punct caracteristic corespunzător neutralizării a 50% din acidul
titrat (pH50%=pKa) numit punct de semiechivalență.
4. Curba este asimetrică în raport cu pH=7 (de neutralitate)
5. pH-ul corespunzător P.E. este situat în domeniul bazic, ca urmare gama indicatorilor
utilizabili este limitată la cei care virează la pH>7.
 III. TITRAREA UNEI BAZE SLABE MONOPROTICE CU UN
ACID TARE

Se titrarează 50 mL NH4OH C=0,1 mol/L cu soluție HCl C=0,1 mol/L

NH4OH + (H+ + Cl-) → (NH4+ +Cl -) + H 2O

titrat titrant sare cu hidroliză

acidă

1. Se calculează volumul de soluție de titrant (HCl) în punctul de echivalență.

C(HCl) • V(HCl) = C(NH4OH) • V(NH4OH)

În soluție se găsește baza slabă caracterizată prin constanta de

bazicitate.
I. Etapă
NH4OH ↔ NH4+ + OH-

Kb=1,76•10-5 pKa=4,76
1) V(HCl)= 0 mL

Începe operația de titrare, când concentrația bazei scade, formându-se

II. Etapă O sare cu hidroliză acidă, generând un amestec tampon.
NH4OH ↔ NH4+ + OH-
NH4OH + NH4Cl
NH4Cl → NH4+ + Cl-
 2) V(HCl)= 10 mL

pOH=4,15; pH=9,85

3) V(HCl)= 25 mL

pOH=4,76;

pH=9,24

4) V(HCl)= 49 mL

pOH=6,45; pH=7,55
5) V(HCl)= 49,9 mL

pOH=7,45; pH=6,55

Baza slabă a fost neutralizată cu un acid tare. În soluție se găsește numai

III. Etapă sarea, care suferă o hidroliză cu caracter acid.
NH4Cl + HOH ↔ NH4OH + HCl
n(NH4OH)=n(HCl)=n(NH4Cl)

6) V(HCl)= 50 mL
 După P.E. se găsește în exes un acid tare alături de sarea cu hidroliză acidă.
IV. Etapă Deoarece concentrația [H+] provenită de la disocierea acidului tare
este mai mare decât [H+] provenită del a hidroliza sării,
pentru simplificarea calculelor se neglijează.

7) V(HCl)= 50,1 mL

pH=4

8) V(HCl)= 51 mL

pH=3
V(HCl) pH 12
pH
0 11.12 11
10
20 9.85 9 FF
8
25 9.24
7
49 7.55 6
5
49.9 6.55 4 MO
50 5.27 3
2
50.1 4 1
0
51 3
0 20 40 60 80

V(HCl), mL
Caracteristicile curbei:
1. pH de echivalență este situat în domeniul acid (pHe<7).
2. Curba este asimetrică în raport cu pH de neutralitate.
3. Curba prezintă un punct caracteristic de semiechivalență (pH50%=14-pKb).
4. Saltul de pH în jurul P.E. este mai mic decât la titrarea bazelor tari.
5. Pentru evedențierea P.E. sunt eficienți indicatorii acido-bazici care virează în domeniul acid:
roșu de metil (4,4-6,2 /roșu-galben);
albastru de bromfenol (3,0-4,6/galben-albastru);
metiloranj (3,1-4,4/ roșu-galben)
 Determinarea unor acizi poliprotici

1. ACIDUL CARBONIC

Disocierea acidului carbonic are loc în 2 trepte:

H2CO3 ↔H+ + HCO3-
HCO3-↔ H+ + CO32-

Pentru titrarea succesivă a ionilor de hidrogen se cere:

Dacă această condiție se respectă curba de titrare va prezenta atâtea salturi câți ioni hidrogen
pot fi ionizați.
La I etapă pH-ul fiind egal cu 8,30, titrarea se efectuiază în prezența fenolftaleinei.
H2CO3 + NaOH → NaHCO3 + H2O
La II etapă dacă considerăm C(H2CO3)=0,1 M pH=11,25. Datorită hidrolizei puternice a sării
ce se formează, titrarea a doua nu se poate efectua direct, ci se adaugă un exes de soluție
standard de Ba(OH)2
CO32- + Ba2+ = BaCO3 HCO3- +Ba2+ + OH- → BaCO3 + H2O
Exesul de Ba(OH)2 se titrează cu o soluție standard de HCl în prezența FF.
 Titrarea acizilor polibazici
Ex: titrarea unei soluii 0,1M de H3PO4 cu soluție de
NaOH 0,1M
O soluție de H3PO4 se comportă la titrarea cu o bază ca
un amestec de 3 acizi slabi de tărie diferită, aflați în
concentrații egale.
H3PO4 ionizează în trepte, conform echilibrelor cu
schimb de protoni.

I. H3PO4 + H2O ↔ H2PO4- + H3O+

II. H2PO4- + H2O ↔ HPO42- + H3O+

III. HPO42- + H2O ↔ PO43- + H3O+

Valorile constantelor de aciditate arată că H3PO4 este un acid slab, mult mai tare decât
amfoliții pe care îi generează în urma reacției cu apa.
 1.Se poate considera că pH-ul soluției inițiale de analizat
depinde numai de pKa1 și de concentrația acidului
din soluția de analizat.

2.Pe parcursul neutralizării acidului H3PO4 în soluție există

speciile H2PO4- format și H3PO4 netitrat până la prima
echivalență. H3PO4 + NaH2PO4 – soluție tampon

•la primele 2 echivalențe în soluție există specii cu caracter

amfoter, care conduc la un amestec de câte 2 acizi de
Aceeași concentrație, dar de tărie diferită.
•după a 2 echivalență se formează Na3PO4

▓La primul punct de echivalență (la neutralizarea până

la fosfat primar):

pH=4,67 Indicator - MO
▓La al doilea P.E. (neutralizarea până la fosfat secundar):

pH=9,46 Indicator - FF
▓H3PO4 se titrează ca un acid bibazic. Al treilea P.E. nu se poate fixa din lipsa indicatorilor.
 Proprietaile acido -bazice ale aminoacizilor

◄Deoarece au în molecula atât grupari

acide cât si bazice, aminoacizii au caracter
amfoter, acționând astfel fie ca acid (donor de
protoni), fie ca bază (acceptor de protoni).
◄ În soluție, gruparea carboxilică poate să disocieze
ioni de H+, căpătând sarcina negativă (COO-), iar
gruparea aminică, bazică, poate prelua ioni de H+(poate
fi protonată), capatând sarcina pozitivă (NH3+ ).