Cheltuielile directe și indirecte

În literatura românească de specialitate, costul este definit ca fiind „expresia bănească

a tuturor cheltuielilor (consumurilor) de muncă materializată şi de muncă vie, efectuat e de
întreprindere
Este necesară delimitarea noțiunii între categoriile de cheltuieli şi de costuri. Astfel,
costul „reprezintă un mod de grupare a cheltuielilor în funcţie de obiectivele cunoaşterii şi
gestiunii performanţei întreprinderii”, în timp ce cheltuielile „sunt reprezentarea în expresie
bănească a utilizării de resurse/ bogăţie în scopul dobândirii unui bun material sau serviciu”.
Astfel, ţinând seama de definiţiile de mai sus, putem înlocui noţiunea de „cheltuială” utilizată
în calculaţia costurilor, cu noţiunea de „cost”
Pentru calcularea costurilor perioadei, cheltuielile inregistrate dupa natura lor in
contabilitatea financiara se grupeaza in contabilitatea de gestiune in patru categorii:
-cheltuieli directe;
-cheltuieli indirecte;
-cheltuieli de desfacere;
-cheltuieli generale de administratie.
Cheltuielile directe se identifica inca din momentul efectuarii lor pe un anumit obiect
de calculatie (produs, serviciu, lucrare, comanda, faza, activitate, functie, centru etc .) si se
includ direct in costul obiectelor respective.
Cheltuielile directe cuprind:
-costul de achizitie al materiilor prime si materialelor directe consumate;
-energia consumata in scopuri tehnologice pentru obtinerea obiectelor de calculatie;
-manopera directa (salarii, asigurari si protectia sociala etc.);
-alte cheltuieli directe.
Cheltuieli indirecte sunt generate atat de realizarea simultana a mai multor produse,
cat si de locuri de fabricatie comune diferitelor produse sau lucrari, aceste cheltuieli fiind
repartizate pe sectii de productie, sectii auxiliare, administratie generala.
Cheltuielile indirecte nu se pot identifica si atribui direct pe un anumit obiect de cal-
culatie deoarece sunt efectuate fie pentru intreaga productie a unei sectii, fie pentru intreaga
activitate a unei firme.
Daca efectuam analiza costurilor activitatii de exploatare, constatam faptul ca acestea
pot fi:
- costuri variabile: direct proportionale cu un anumit nivel de activitate sau productie;
- costuri fixe: insensibile la nivelul activitatii sau productiei.
 Cheltuielile indirecte cuprind:
-amortizarea utilajelor si echipamentelor;
-intretinerea sectiilor si repararea utilajelor;
-cheltuielile cu conducerea si administrarea sectiilor;
-consumul de combustibil, energie, apa, cheltuielile de posta, telefon etc.;
-diverse materiale consumate;
-manopera indirecta (salarii, asigurari si protectia sociala etc.)
Regia fixa ( Rf) recunoscuta ca o cheltuiala a perioadei se aloca asupra costurilor in
functie de capacitatea normala de productie.
Capacitatea normala de productie reprezinta productia estimata a fi obtinuta, in medie,
in conditii normale, de-a lungul unui anumit numar de perioade.
Regia fixa nealocata (Rfn) este recunoscuta drept cheltuiala in contul de profit si
pierdere in perioada in care s-a efectuat.
Cand costurile de productie sau de prelucrare nu se pot identifica distinct pentru
fiecare produs in parte, acestea se aloca pe baza unor procedee rationale aplicate consecvent,
din care:
-procedeul diviziunii simple;
-procedeul cantitativ;
-procedeul indicilor de echivalenta;
-procedeul echivalarii cantitative a produsului secundar cu produsul principal.