Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ti de Imbogatire Activizare Si Nuantare A Vocabularului
Ti de Imbogatire Activizare Si Nuantare A Vocabularului
ISBN 978-606-577-061-4
REFERENT ŞTIINŢIFIC,
2
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
CUPRINS
pagina
Argument ……………………………………………………………………………..... ....… 4
1. Locul şi rolul obiectului limba şi literatura română în învăţământul primar…….....…. 8
1.1. Obiective generale ………………………………………………………………............. 8
1.2 Obiective specifice privind dezvoltarea vocabularului ………………............……...….10
2. Cultivarea limbii române în ciclul primar …………………………........………............. 13
2.1.Particularităţile de limbaj ale copiilor de 6-10 ani …………………........……...............13
2.2. Sistemul limbii şi cultivarea exprimării copiilor ………………….......……............... 17
2.3. Cultivarea vocabularului copiilor …………………………………....……….......... … 19
2.3.1.Vocabularul limbii române ……………………………….…………………....... 19
2.3.2.Mijloace de îmbogăţire a vocabularului ………………………....……...………..25
2.3.2.1. Mijloace interne ……………………………………..…….................. 25
2.3.2.2. Împrumutul ca mijloc extern de îmbogăţire a vocabularului …..............31
3. Aspecte metodologice privind îmbogăţirea şi activizarea vocabularului prin orele de
limba română ………………………………………………………………………………..…34
3.1.Valenţe cognitive şi educative ale textelor din manuale prin cuvânt………..........……. 34
3.2. Metode tradiţionale şi moderne de predare a noţiunilor de vocabular în ciclul primar…46
3.2.1. Metode tradiţionale ………………………………………………………..…… 46
3.2.2. Metode moderne ………………………………………………………………. 59
3.3. Sugestii metodice de îmbogăţire şi activizare-nuanţare a vocabularului la clasă ……. 67
3.4.Mijloace de evaluare a vocabularului dobândit în lecţiile de limba şi literatura română..79
4. Metodologia cercetării ......................................................................................................... 84
4.1. Ipoteza cercetării........................................................................................................... 84
4.2. Obiectivele cercetării..................................................................................................... 85
4.3. Metode utilizate în cercetare.......................................................................................... 85
4.4. Desfăşurarea cercetării şi înregistrarea rezultatelor...................................................... 87
4.4.1. Analiza, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor probelor iniţiale............................. 87
4.4.2. Analiza, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor probelor finale............................. 91
4.5. Concluziile cercetării.................................................................................................... 95
Concluzii …………………………………………………….....……………………………. 96
Anexe ………………………………………………………………………………………… 99
Bibliografie …………………………………………............................................................. 117
3
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
ARGUMENT
4
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
cap, stereotip, fără nici o schimbare, până la lipsirea lor de orice putere de expresivitate, până
acolo încât atunci când le auzi nu-ţi mai spun nimic”.
Capacitatea de expresie a unei limbi rezidă în însăşi bogăţia vocabularului ei. Limba
română dispune de un vocabular pe cât de bogat, pe atât de felurit, capabil să exprime cele mai
subtile idei şi mai nuanţate stări morale. Odată cu progresul social, economic şi cultural,
vocabularul se îmbogăţeşte cu termeni noi. Pătrunderea unui număr cât mai mare de termeni
tehnici şi abstracţi în vocabularul limbii noastre se înscrie în litera şi spiritul testamentului literar
lăsat de Ienăchiţă Văcărescu urmaşilor săi, noile expresii lexicale demonstrează că mijloacele
expresiei se îmbogăţesc. Neologismele au darul de a îmbogăţi vocabularul, sporindu-i
capacitatea de a exprima cât mai precis, mai nuanţat şi cu mai multă fineţe unele idei şi
sentimente. Un neologism poate fi întrebuinţat, dacă el corespunde unei necesităţi reale de
exprimare. Ion Heliade Rădulescu spunea:
„Trebuie să ne împrumutăm, dar trebuie foarte bine să băgăm de seamă să nu pătimim
cu negustorii aceia care nu îşi iau bine măsurile şi rămân bancruzi (mofluzi). Trebuie să luăm
numai acelea ce ne trebuie şi de acolo de unde trebuie şi cum trebuie”.
În învăţământul de toate gradele, studiul lexicului merită o atenţie mai mare, deoarece
lexicul este aspectul cel mai specific al fiecărui stil funcţional (beletristic, ştiinţific,
administrativ, şi publicistic).
Îmbogăţirea şi perfecţionarea vocabularului constituie un lucru mult mai greu de realizat
decât însuşirea normelor gramaticale ale limbii materne. Şcoala are rolul esenţial în educarea
limbajului. Înainte de toate, şcoala va acţiona pentru a face din limbă un instrument din ce în ce
mai precis, mai corect şi mai expresiv în serviciul gândirii şi al comunicării. Dascălul va conduce
elevul spre conştientizarea posibilităţilor de utilizare a limbii, de structurare mai bună a
exprimării, a gândirii sale, deci îi va oferi instrumentele de care are nevoie fără a uita vreodată că
esenţială nu este memorarea noţiunilor, ci capacitatea de a le aplica.
Limba română, arată Delavrancea „se poate asemăna cu o materie topită, ea nu atârnă
decât de generaţiile tinere de a găsi formele rezistente şi nepieritoare în care să se toarne
această materie incandescentă”.
Într-adevăr, limba este o materie, care folosită nuanţat, în bogăţia ei, reverberează într-o
varietate de culori şi sunete.
După cum se ştie, în clasa I a ciclului primar vin, în majoritate copii care au frecventat
mai mult sau mai puţin grădiniţa, din medii diferite, cu părinţii interesaţi mai mult sau mai puţin
de şcoală . Este bine ştiut faptul că la ţară, în vreme de iarnă condiţiile nu sunt asemănătoare cu
cele de la oraş. Cu toate acestea, din punct de vedere al limbajului, în fiecare colectiv sunt
deosebiri evidente. De aceea, pentru a putea acţiona în continuare, învăţătorii trebuie să
5
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
folosească cele mai eficiente mijloace care să ducă la cunoaşterea fiecărui copil sub toate
aspectele. În această sferă de preocupare trebuie să se afle şi depistarea eventualelor deficienţe de
auz, văz şi ale aparatului fonator, precum şi organizarea unor activităţi pentru diminuarea sau
înlăturarea lor.
Din această perspectivă, ne propunem ca în lucrarea de faţă să ne ocupăm de rezolvarea
următoarelor probleme:
1. Să se îndrepte consecvent şi competent greşelile de vorbire observate la copii şi paralel
să se folosească cele mai corespunzătoare mijloace şi metode pentru dezvoltarea lexicului lor şi
pentru stimularea procesului de însuşire a sensului exact al cuvintelor. Într-o discuţie privitoare
la cultivarea limbii, Tudor Vianu făcea precizarea:
„...o greşeală de limbă nu este numai o încălcare a oricăreia dintre regulile precise de
gândire logică, de simţ literar, de civilizaţie în raporturile sociale. O formulare incorectă,
confuză, improprie sau trivială alcătuieşte o abatere de la norma limbii literare tot atât, dacă nu
mai mult decât o greşeală de acord sau decât o formă coruptă de limbă”.
În acest sens trebuie înţelese greşelile de limbă, iar combaterea lor trebuie să fie timpurie
pentru a se preveni instalarea unor defecte care se dezrădăcinează mai târziu cu mare efort.
2. Să se folosească metode şi mijloace variate, de la alcătuirea unor compuneri, la
conversaţie, la dezbaterile sub forma procesului literar, la dramatizări care oferă posibilităţi reale
de punere în valoare a capacităţii de manifestare activă, de folosire a unui limbaj nuanţat, cu mari
potenţe intelectuale şi afective, având grijă să nu se încline către procedee uniformizate,
nivelatoare, dându-le tuturor elevilor, fără discernământ, să rezolve şi să creeze, aceleaşi
exerciţii, acelaşi gen de compuneri.
3. Să se manifeste mobilitate în gândire ca şi în acţiune, fantezie, să fim creatori de
modele din ce în ce mai active şi atractive, să se creeze ambianţă situaţională, în aşa mod încât
elevii să devină ei înşişi eroii sau personajele literare în cauză – să se transpună în „rol” – să
simtă, să acţioneze şi să se exprime ca aceştia. Privită, din această perspectivă, se impune ca o
necesitate obiectivă, nu numai modernizarea tehnologiei instruirii, ci şi a tehnologiei formării
prin mijloace adecvate, specifice omului de mâine, personalitate complexă, cu un larg orizont
profesional, dar şi cu o vastă cultură, capabil să se exprime corect, într-o limbă aleasă, limpede,
corectă.
4. Un vocabular corespunzător presupune o pronunţie clară a cuvintelor şi a propoziţiilor,
o îmbinare corespunzătoare a cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze, astfel ca ceea ce
doreşte elevul să exprime să fie prezentat într-o formă cât mai clară, corectă, nuanţată.
Lucrarea este structurată în patru capitole. În primul capitol am prezentat locul si rolul
obiectului limba şi literatura română în programa învăţământului primar, făcând referire la
6
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
7
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Mijloc de expresie şi de comunicare, limba este însuşită de copil încă din primii ani de
viaţă, şcoala asigurând continuarea învăţăturii începute în familie. În plan general, învăţarea
limbii materne, care serveşte de vehicul gândirii şi comunicării la toate disciplinele favorizează
dezvoltarea structurilor mentale ale elevului şi-i permite să descopere, să aprecieze şi să accepte
o serie de valori morale şi estetice. Prin studierea limbii române în învăţământul primar se
urmăreşte atât cultivarea limbajului oral cât şi scris al elevilor, cunoaşterea şi folosirea corectă a
limbii materne, cât şi învăţarea unora din instrumentele esenţiale ale activităţii intelectuale (citit,
scris, expunerea corectă).
Fundamentală pentru primii ani de şcoală, exersarea comunicării va continua pe toată
durata şcolarităţii susţinută tot mai mult de studiul sistematic al limbii. Exersarea comunicării se
bazează pe două obiective fundamentale:
-dezvoltarea exprimării orale şi scrise, şi
-dezvoltarea capacităţii de a înţelege ce se spune şi ceea ce se citeşte.
Şcoala prin fiecare activitate, creează situaţii de comunicare şi antrenează elevii să asculte
şi să înţeleagă mesajele verbale până la a folosi ei înşişi o exprimare verbală spontană din ce în
ce mai elaborată.
Activităţile de dezvoltare a înţelegerii, exprimării orale şi de perfecţionare a exprimării
verbale a elevilor se constituie ca activităţi cu o relativă independenţă în planul de învăţământ cu
precădere în grădiniţă şi la clasele I şi a II-a, sub forma orelor de dezvoltarea vorbirii (şi care
erau un sprijin învăţătorilor atunci când figurau în planul de învăţământ), după care sunt integrate
ca momente în toate celelalte discipline adiacente obiectului limba şi literatura română, din clasa
a III-a până în clasa a XII-a.
Conform nivelului de şcolarizare, exersarea comunicării orale presupune ca elevul să fie
capabil:
- să asculte, să înţeleagă şi să povestească o întâmplare relatată sau citită;
- să asculte, să înţeleagă şi să formuleze mesaje;
- să redea un text într-o manieră expresivă;
- să povestească întâmplări, utilizând corect timpurile verbului;
- să descrie personaje şi locuri;
- să formuleze definiţi;
8
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
- să descrie situaţii;
- să recunoască elemente ale situaţiei de comunicare şi tipuri de mesaje (decodarea
mesajului, descrierea structurii şi reţinerea esenţialului, recunoaşterea registrelor
limbii, desprinderea sensului critic);
- să se exprime liber, cu grijă pentru dicţie şi ţinând cont de caracteristicile şi de
exigenţele situaţiei de comunicare, exprimarea precisă a gândurilor, argumentarea, povestirea,
descrierea, informarea, organizarea mesajului, prezentarea sau exprimarea unei opinii,
participarea la discuţii, redarea unui mesaj, respectarea normelor gramaticale şi ortoepice ale
limbii, folosirea funcţiilor comunicării gestuale, desprinderea sensului critic;
- să distingă modalităţile curente de adresare (informarea, ordinul, rugămintea,
sugestia, promisiunea);
- să distingă funcţiile limbii;
- să recunoască particularităţile exprimării orale.
Lectura şi înţelegerea expresiei scrise permite elevilor să-şi îmbogăţească şi să-şi
diversifice mijloacele de exprimare, să-şi dezvolte gândirea şi judecata, să-şi formeze simţul
moral şi estetic.
Scrisul, odată însuşit devine mijloc de stăpânire a formei şi a conţinutului expresiei,
mijloc de exprimare a trăirilor, a puterii de imaginaţie, a cunoştinţelor. Activitate
semiindependentă în clasa I, scrierea devine în clasele următoare, o componentă indispensabilă a
oricărui moment de învăţare, în care elevul trebuie să fie capabil:
- să compună propoziţii şi texte scurte;
- să răspundă în scris la întrebări;
- să compună texte cu o înlănţuire cronologică şi logică, de diferite tipuri;
- să redacteze texte, adaptându-le caracteristicilor şi exigenţelor situaţiei de comunicare.
Comunicarea orală, cititul şi scrisul însuşite intuitiv şi exersate empiric în primele două
clase, vor fi conştientizate ca mijloace de exprimare prin studiul sistematic al limbii, începând cu
clasa a III-a.
“A-l instrui pe elev cum să studieze înseamnă a-l învăţa tehnici pe care le va aplica în
mod automat şi datorită cărora îşi va mări şansele de a reţine ce a văzut şi a auzit”.¹
B.F Skinner-“Revoluţia ştiinţifică a învăţământului”, E.D.P. Bucureşti, 1971, pag. 105
Funcţia principală a obiectului, limba şi literatura română, ca disciplină şcolară în
învăţământul primar, este funcţia instrumentală, care se realizează în toate compartimentele
limbii române: citit, scris, lectură, compunere, comunicare. Astfel, aproape jumătate din numărul
total de ore din planul de învăţământ al clasei I este afectat învăţării citirii şi scrierii . în clasele
următoare ale ciclului primar, chiar dacă numărul orelor destinate studiului limbii române este
9
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
mai mic, dar nu cu mult, el se menţine la o treime din totalul orelor cuprinse în planul de
învăţământ al claselor I-IV, iar un obiectiv de seamă rămâne perfecţionarea tehnicilor de muncă
intelectuală.
Concomitent cu perfecţionarea tehnicilor muncii cu cartea, elevii iau cunoştinţă de
întregul conţinut informaţional al textelor pe care le citesc. De aceea, o altă funcţie a limbii
române la ciclul primar o constituie funcţia informaţională. Atât funcţia instrumentală, cât şi cea
informaţională se realizează cu rezultate bune numai în condiţiile unei susţinute solicitări şi
exersări a capacităţilor intelectuale ale elevilor. De aceea, o altă funcţie a limbii române este
funcţia formativ-educativă. prin întregul său conţinut, limba română are o contribuţie din cel mai
de seamă la cultivarea unor alese calităţi moral-cetăţeneşti în rândul şcolarilor.
10
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
11
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
12
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Fiecare om, fiecare membru al societăţii, ştie să vorbească poate comunica prin limbă din
primii ani de viaţă, dar este evident că între diverşii vorbitori ai unei limbi există importante
deosebiri de ordin cantitativ şi calitativ în privinţa modului în care stăpânesc şi practică limba
maternă. De la cea mai fragedă vârstă, este vizibilă deosebirea între felul cum se exprimă un
copil de a cărui vorbire s-a ocupat cineva în familie, grădiniţă, şcoală, şi altul care şi-a însuşit
vorbirea pe apucate.
Până la intrarea în şcoală, atât în grădiniţă, cât şi în familie, precum şi în activităţile libere de
joc, împrejurările în care copiii exersează verbalizarea în mod liber sunt foarte frecvente, în
unele situaţii nelimitate. Copilul foloseşte vorbirea în fiecare zi, în fiecare clipă a vieţii sale
pentru elaborarea şi comunicarea propriilor gânduri, pentru formularea cerinţelor, trebuinţelor, a
bucuriilor şi necazurilor, în organizarea vieţii şi activităţii lui. Însuşindu-şi limba copilul
dobândeşte mijlocul prin care poate realiza comunicarea cu cei din jur în forme superioare, poate
ajunge la cunoaşterea tot mai deplină a realităţii obiective.
Până la vârsta de 6 ani, copilul se găseşte în relaţii apropiate cu părinţii şi cu ceilalţi membrii
ai familiei. Odată intrat în şcoală aceste relaţii se lărgesc şi se complică. El posedă însă o
experienţă şi un limbaj mult mai sărac, de aceea nici reflectarea senzorială nu poate atinge un
nivel egal cu acela al adultului. Percepţia, reprezentarea, memoria, gândirea au un caracter
situativ, deoarece ele nu s-au desprins de acţiunea cu obiectele. La 7 ani vocabularul copiilor este
încă tributar acţiunilor; ei sunt în faza de conştientizare a limbajului, de înţelegere a semnificaţiei
cuvintelor, vorbirea nu exprimă în acest stadiu cunoştinţe propriu-zise, nu realizează structuri
logice, coerente. Caracterul sincretic al gândirii se răsfrânge şi asupra limbajului. La intrarea în
clasa I, vocabularul copilului conţine circa 3500 de cuvinte, în condiţiile în care există
preocupare din partea adulţilor. După datele unor cercetări psihologice, la 8 ani, copilul posedă
un vocabular de circa 3600 de cuvinte, la 14 ani circa 9000 de cuvinte, iar un adult cu o cultură
mijlocie circa 117000 de cuvinte.
Am reţinut din cele studiate până acum că la vârsta preşcolară se înregistrează o dezvoltare
intensă a limbajului sub toate aspectele sale: fonetic, lexical, semantic, gramatical. Copiii îşi
însuşesc progresiv limba şi tehnica vorbirii pe baza imitării modelelor şi, în general, ale celor cu
care ei intră în relaţii. Imitarea nu este şi nici nu poate fi perfectă la această vârstă. Având
capacitatea articulatorie restrânsă (aparatul verbo-motor fiind în plină formare), posibilităţile
incipiente analitico-sintetice, de comparare, generalizare, abstractizare şi, în general, atenţie,
13
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
memorie, voinţă în curs de dezvoltare, copiii nu-şi pot însuşi dintr-o dată forme corecte de
vorbire, folosindu-le ca atare. Aşa se explică, în bună măsură, greşelile în pronunţarea unor
sunete ale limbii; la fel se explică şi dificultăţile fonematice, greşelile gramaticale şi e de ordin
semantic.
Ştim din experienţă că oricine vorbeşte greoi, confuz ori prezintă defecte de vorbire evită cu
timpul comunicarea cu ceilalţi, devenind suprasensibil, timid, retras. Defectele de vorbire nu se
răsfrâng aşadar numai pe planul gândirii, ci se resimt în întreaga personalitate.
Cel mai prielnic cadru în care elevii pot exersa actul vorbirii, în vederea cultivării
capacităţilor lor de exprimare, îl constituie lecţiile de comunicare unde se exersează mult actul
vorbirii. În clasa I, unde elevii nu şi-au însuşit încă „o tehnică” a exprimării scrise, se recurge cu
precădere la o exprimare orală. Fiind vorba de folosirea exprimării orale şi nefiind îngrădiţi de
rigorile exprimării scrise, elevii pot fi îndrumaţi să se exprime în mod liber. Copiii din clasa I au
totdeauna ceva de relatat din experienţa lor de viaţă, oricât de redusă ar fi aceasta. Totul e să fie
stimulaţi şi încurajaţi în a-şi reda liber observaţiile, impresiile, părerile, simţămintele, chiar dacă
uneori această relatate este lipsită de o logică riguroasă în înlănţuirea ideilor. De fapt, nu logica
expunerii trebuie să stea pe primul plan, ci verbalizarea în sine, exersarea liberă a actului
exprimării. Folosirea corectă a vocabularului de către elevi depinde în mare măsură de nivelul
exprimării învăţătorului. De aceea, învăţătorul trebuie să se ferească să adopte exprimarea
neîngrijită a unor copii, sau influenţele
lingvistice regionale din zona în care trăieşte.
La vârsta preşcolară, copilul vorbeşte cum aude pe cei din casă, „şi a vorbi de la dânsa am
învăţat”. Ideea actuală a educaţiei permanente este mai valabilă ca oriunde în educaţia limbajului
şi ea impune necesitatea de a oferi modele cât mai bune noilor generaţii.
Înţelepciunea populară ne învaţă că: „vorba dulce mult aduce”, dar şi că „limba taie mai rău
ca sabia”. Într-o avântată formă poetică, Vlahuţă a exclamat: „Ca-n basme-i a cuvântului
putere!”. Orice forţă este însă eficientă numai când e folosită în mod conştient, în deplină
cunoştinţă de cauză şi cu spirit de răspundere. Aşadar, în şcoală, ca efect al procesului didactic,
se îmbogăţeşte vocabularul copilului. Această îmbogăţire nu trebuie înţeleasă numai ca un spor
numeric la fondul de cuvinte, ci ca o adăugire de sensuri noi la cuvintele vechi, iar pe de altă
parte ca o îmbogăţire a vocabularului activ.
Este un lucru bine ştiut că şcoala îşi începe acţiunea educaţională pe fondul acumulărilor
realizate de copii la vârsta preşcolară. O consecinţă a acestei constatări o constituie necesitatea
cunoaşterii „zestrei” intelectuale, a acumulărilor realizate de copil înainte de intrarea în şcoală, a
nivelului lor de dezvoltare intelectuală. Aceste achiziţii, care au un mare rol în demararea cu
succes a copiilor din clasa I, se cere a fi preluate „din mers” astfel ca adaptarea să se facă treptat,
14
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
pe nesimţite, prin noi acumulări pe care le vor face, de data aceasta, în forme specifice activităţii
şcolare. Pentru a-şi exprima ideile şi a le face înţelese, elevul trebuie să dispună de un vocabular
corespunzător. Cel cu un vocabular sărac întâmpină serioase dificultăţi în exprimare, negăsind cu
uşurinţă cuvintele cele mai potrivite. Acest aspect are influenţă şi asupra formării personalităţii
copilului. Astfel, cel care se exprimă cu greutate evită deseori comunicarea cu colegii, devine
retras, timid, fără curaj. De aici reiese că una dintre cele mai importante sarcini ale învăţătorului
este aceea de a îmbogăţi, preciza şi înfrumuseţa continuu vocabularul elevilor.
La intrarea în şcoală, copii se diferenţiază prin particularităţile de vorbire, uneori evidente,
ceea ce impune un mod de lucru de asemenea diferenţiat. Particularităţile pot fi grupate din punct
de vedere fonetic, lexical sau gramatical. Cele mai însemnate la această vârstă sunt cele fonetice
datorită unor cauze diverse, patologice sau pedagogice. Acţiunea trebuie să înceapă prin
depistarea cauzelor respective prin intermediul unor probe specifice, prin observarea zilnică
foarte atentă. Cea mai frecventă tulburare de limbaj este dislasia. Această formă se manifestă
prin pronunţarea alterată a sunetelor consoane, în special omiterea, inversarea sau deformarea
acestora. Corectarea acestor defecte se realizează prin exerciţii progresive de stimulare a
musculaturii fonatorii, a limbii, a buzelor, a maxilarelor.
Alte particularităţi care semnalează tulburări ale vorbirii se referă la ritm: bâlbâiala.
Pentru corectarea acestor deficienţe, sunt necesare o serie de exerciţii de gimnastică ale
aparatului verbo-motor. Cântecele constituie un important mijloc de corectare a deficienţelor de
vorbire deoarece, cântând, sunetele se pronunţă mai rar, elevii nu-şi fac probleme asupra
corectitudinii pronunţiei se reglează respiraţia şi debitul de aer. Intrând în şcoală, deficienţele se
asociază cu disgrafii şi dislexii (deficienţe ale citit-scrisului) determinând oboseala mai rapidă a
elevilor în cauză, de unde şi rezultatele mai slabe ale acestora la învăţătură. Cu trecerea anilor,
defectele de vorbire necorectate la timp, influenţează negativ asupra personalităţii, ducând la
instalarea unor adevărate complexe de inferioritate, se creează dificultăţi de integrare în mediul
socio-profesional. Defectele ce-i caracterizează pe copii la vârsta şcolarizării, în vorbirea lor
sunt:
- omiterea unor sunete (h) aină; mâ(i)ne;
- inversarea unor sunete sau chiar silabe: „catredă” în loc de catedră;
- substituirea sau modificarea unor sunete: „cozoc”în loc de cojoc, „înseleg” în loc de
înţeleg;
- în vorbirea lor sunt prezente sunetele „î”, „ă” la începutul sau sfârşitul propoziţiei;
- exprimarea lor abundă în dezacorduri între subiect şi predicat: „Elevii spune lecţia”.
„Băieţii este…”.
15
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
16
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Limba română, ca limbă a întregului popor, reprezintă un sistem complex de variante care
coexistă şi se întrepătrund. Între aceste variante există deosebiri calitative determinate de
valoarea funcţională a fiecăreia dintre ele în viaţa colectivităţii.
Limba poate fi înţeleasă ca un ansamblu de sisteme de semne: foneme, morfeme, unităţi
lexicale, forme (clase şi categorii morfologice), funcţii, sintagme şi enunţuri. În oricare sistem
părţile sunt solidare: componentele se definesc prin relaţiile care se stabilesc între ele, prin
formele şi sensurile care le reunesc, prin diferenţele care le opun. Sistemele limbi sunt studiate
de fonetică şi fonologie (sistemul fonetic şi sistemul fonologic), de lexicologie şi semantică
(sistemul lexical-semantic), de gramatică (sistemul claselor şi categoriilor morfologice, sistemul
funcţiilor sintactice şi al relaţiilor dintre ele). Toate compartimentele limbii se găsesc într-o
strânsă legătură reciprocă: vocabularul şi morfologia cu fonetica, deoarece cuvintele şi
caracteristicile morfologice sunt formate din sunete; vocabularul cu structura gramaticală,
deoarece gramatica este abstractă şi nu se poate aplica decât prin cuvinte. Vocabularul poate
influenţa fonologia. Introducerea cuvintelor de împrumut poate afecta sistemul fonologic, căci
poate pătrunde în limbă foneme noi.
Utilizarea limbii în acte concrete de comunicare (orală şi scrisă) se numeşte vorbire şi este un
fapt individual şi subiectiv. Vorbitorii operează o selecţie a mijloacelor de exprimare în funcţie
de particularităţile lor individuale şi de intenţii, de aceea vorbirea poartă pecetea personalităţii
individului: aceasta este stilul individual. Selecţia mijloacelor lingvistice, deşi este fapt
individual, este condiţionată şi se organizează potrivit unor reguli specifice cărora li se
conformează orice vorbitor. Aceste reguli ţin de existenţa unor stiluri funcţionale: oficial
(administrativ), tehnico-ştiinţific, publicistic, colocvial (al vorbirii uzuale) şi artistic.
După cum spunea acum o sută de ani Eminescu „limba, alegerea şi cursivitatea expresiunii
în expunerea vorbită sau scrisă, e un element esenţial, ba chiar un criteriu al culturii” cultura
lingvistică se face prin şcoală şi nu numai la orele consacrate limbii, ci prin toate disciplinele
predate. Cultura lingvistică se face însă şi înainte de şcoală, în familie, şi se face în timpul
întregii vieţi, prin lecturi, emisiuni de radio şi televiziune şi în diversele aspecte ale practicii
sociale.
17
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Orice om întâlneşte mereu în vorbire sau în scris cuvinte şi construcţii noi, dar simplul
contact cu acestea nu înseamnă însuşirea lor. Îmbogăţirea propriei exprimări presupune o
înţelegere justă a elementului nou. Acţiunea de cultivare a limbii nu se reduce la asigurarea
corectitudinii (fonetice şi grafice, lexicale, morfologice şi sintactice), care este o primă treaptă
indispensabilă, ci, într-o fază superioară, urmăreşte dezvoltarea unei exprimări alese, elegante,
bogate şi nuanţate. Pentru latura sonoră a limbajului purtătoarea valorilor estetice este dicţiunea,
cultivată prin lectura expresivă.
Cultivarea limbii este o sarcină complexă a învăţătorilor şi profesorilor de limba română,
care trebuie să fie atenţi la toate modelele propuse de ei înşişi elevilor prin propria lor exprimare,
la corectitudinea lingvistică a tuturor materialelor din şcoală. A-i învăţa pe elevi să-şi pună
problema „Cum e corect?” înseamnă a le face o educaţie de perspectivă, a asigura continuitatea
acţiunii de cultivare a limbii prin autoeducaţie.
Discutarea unor eşantioane reale de comunicare, pe de o parte a textelor din manual şi, pe de
alta, a compunerilor pe diverse teme redactate de elevi, a răspunsurilor lor orale la lecţii şi chiar a
conversaţiei particulare cu învăţătorul, este totdeauna mai eficientă decât exerciţiile artificiale cu
propoziţii izolate, sau cu scheme date după care se cere construirea unui enunţ cu indiferent ce
conţinut. Atenţia principală se cuvine, deci, să fie îndreptată spre practica reală a exprimării
elevilor întrucât ea reprezintă un diagnostic al nivelului cu care sunt preluaţi şi cu care sunt
predaţi societăţii.
În ce priveşte rolul învăţătorului în această direcţie, să nu uităm exemple celebre care
demonstrează că încă din şcoala primară, e posibil să se creeze baze solide ale cultivării limbii,
pentru care foştii elevi ca Sadoveanu sau Caragiale au rămas peste ani recunoscători învăţătorilor
lor. În noile condiţii ale şcolii contemporane exemplul înaintaşilor obligă cu atât mai mult.
„O limbă, arată academicianul Alexandru Graur; este un sistem de semne, în general sonore,
prin care un om comunică altor oameni gândurile sale, acest sistem se găseşte gata construit în
momentul când indivizii încep să vorbească şi nu au decât să-l însuşească”.
(Alexandru Graur – „Mic tratat de ortografie”, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1974, pag. 13)
Studiu sistematic al limbii române presupune recurgerea la tehnici de învăţare specifice
foneticii, vocabularului, morfologiei sintaxei, ortografiei şi lecturii, compartimente din care sunt
selectate acele conţinuturi care îşi găsesc justificarea în forma unor exprimări spontane, corecte
şi nuanţate, compartimente, care oferă elevului mijloacele şi instrumentele indispensabile de
comunicare. Plecând de la realitatea că orice individ se exprimă într-o manieră globală, fără să
recurgă la diferenţieri conştientizate între fonetică, semantică, sintaxă, ortografie, retorică, şi că
participarea lui la comunicare este spontană, învăţătorul trebuie să ţină seama de aceste evidenţe
şi să evite pe cât posibil menţinerea rigidă a compartimentării limbii. De altfel, ortografia,
18
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
19
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
1. Fondul lexical principal sau vocabularul fundamental, care este alcătuit din cuvinte
absolut necesare pentru a realiza comunicarea. Cuvintele din fondul lexical principal se disting
prin:
a) stabilitate, având o vechime apreciabilă (casă, om, a lucra, cu, etc.);
b) sunt cunoscute pe întreg teritoriu;
c) au o mare capacitate de derivare (de exemplu: om, omenie, omeneşte, omenesc, omenos,
neomenos, etc.);
d) denumeşte sau exprimă cele mai importante obiecte, noţiuni şi relaţii;
e) au indice ridicat de frecvenţă.
Fondul principal lexical este în majoritate romanic.
2.Masa vocabularului, care este alcătuită din câteva grupuri lexicale şi anume:
a) - arhaismele;
b) - neologismele;
c) - cuvintele regionale;
d) – cuvintele argotice;
e) – jargoanele..
Arhaismele sunt cuvinte ieşite din uz. Cauzele dispariţiei sunt multiple. Unele cuvinte se
pierd deoarece obiectul de referinţă nu mai există: agă, logofăt, paşă, ş.a.
Neologismele sunt cuvinte noi, care reflectă în mod direct şi indirect schimbările survenite
în viaţa materială şi spirituală a unui popor: autostradă, sector, echivalent, ş.a. distingem două
grupe de neologisme: creaţii româneşti pe baza elementelor existente în limbă: lansator, lunar,
plasator şi împrumuturi. Pentru împrumuturi, româna recurge la limbile romanice, mai ales
franceza: adresă. afiş, bazin, pastel şi la latina clasică: oracol, oră, plantă, virtute. Unele cuvinte
pot să se răspândească rapid şi să fie frecvent întrebuinţate, dar vorbitorii îl simt „străin”: sunt
termenii „la modă”. Cu timpul dispar. Exemplu: minijupă.
Cuvintele regionale (regionalismele) sunt cuvintele cu o răspândire geografică limitată,
cunoscute de vorbitorii dintr-o anumită arie. Exemplu: în Moldova circulă: bojdeucă, buhai,
colb, glod, harbuz.
O parte din aceste regionalisme pătrunde în limba literară, îmbogăţind-o, adăugând noi nuanţe în
cadrul seriilor sinonimice, o altă parte dispare, trecând în rândul arhaismelor.
Cuvintele argotice sunt caracteristice vorbitorilor unor grupuri sociale restrânse, care le
folosesc pentru a nu fi înţeleşi de ceilalţi: şest, mardei, pârnaie, a o uşchi, diriga, belfor, cocon şi
multe altele.
Cuvintele aparţinând jargoanelor-jargoanele fiind mai degrabă o modalitate de
exprimare a pretinsei superiorităţi a aristocraţiei nobiliare, a păturilor de sus a burgheziei.
20
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Exemple: boierimea în timpul domniilor fanariote, utiliza un mare număr de grecisme: ipolipsis
(stimă); a cabulipsi (a umili); iar astăzi, apar multe cuvinte englezeşti: darling (scumpete), five
o’clock (mică petrecere la ora cinei); high-life (înalta societate). Unele din aceste cuvinte trec din
jargon în argou, trecerea implicând modificări foarte sensibile: bişniţă (provine din englezul
busness = afacere dubioasă.
Între fondul principal lexical şi masa vocabularului nu se pot stabili graniţe precise.
Raportul dintre cele două părţi ale vocabularului se poate schimba, însă foarte încet, deoarece o
caracteristică importantă a vocabularului fundamental este relativa lui stabilitate.
Elementele fondului principal trăiesc multă vreme. Aceasta nu înseamnă însă că toate
cuvintele vechi din limbă fac parte din fondul principal, sau că în fondul principal nu pot exista
cuvinte foarte vechi. O parte dintre cuvinte, deşi vechi, pot trece la un moment dat din fondul
principal în masa vocabularului, iar elementele noi din masa vocabularului pot să îmbogăţească
fondul principal. În limba română sunt cuvinte vechi de origine latină care nu intră în fondul
principal: coamă, frasin, lăcustă ş.a., după cum sunt în fondul principal cuvinte de dată mai
recentă: maşină, gaz ş.a.
Analizând dacă un cuvânt face sau nu parte din fondul principal trebuie să stabilim nu
numai de când datează el în limbă, ci şi ce perspective de viitor are. Vocabularul fundamental
conţine cuvintele cele mai uzuale ale unei limbi. Aceste cuvinte sunt acelea care au şi cele mai
multe derivate sau compuse şi care intră în numeroase locuţiuni şi expresii: exemplu cuvântul
„cap”. vocabularul fundamental al limbii române actuale conţine cel mult 1500 de cuvinte. 60 la
sută dintre cuvintele vocabularului de bază al limbii române sunt de origine latină şi numai 40 la
sută de diverse alte origini, ceea ce dovedeşte caracterul romanic al limbii noastre.
Dintre categoriile de cuvinte care intră în vocabularul de bază al limbii române putem aminti:
a) numele unor obiecte şi acţiuni foarte importante: casă, masă, a face, a mânca, a merge ş.a.
b) numele unor băuturi şi mai ales alimente de primă necesitate: apă, lapte, pâine legume
ş.a.
c) numele unor părţi ale corpului omenesc: mână, picior, gură, frunte, piele, oase ş.a.;
d) numele unor păsări şi animale: găină, pui, raţă, porc, lup, pisică;
e) numele unor arbori şi fructe: pom, poamă, măr, nuc, nucă, cireş ş.a.;
f) numele unor culori mai importante: alb, negru, roşu, albastru, galben ş.a.;
g) numele membrilor de familie şi ale unor grade de rudenie: tată, mamă, frate, soră, unchi,
văr, nepot;
h) numele zilelor săptămânii ş.a.
21
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Dintre părţile de vorbire sunt bine reprezentate în fondul principal lexical conjuncţiile şi
prepoziţiile, pronumele de toate felurile, numeralele până la zece, verbele neregulate mult
întrebuinţate (a fi, a avea, a lua).
Din cele arătate până acum, putem spune că în masa vocabularului intră foarte multe cuvinte,
imensa majoritate a cuvintelor româneşti, circa 90 la sută din totalul unităţilor lexicale
înregistrate în dicţionarele noastre. Vorbitorii nu le cunosc pe toate, şi se limitează la câteva mii
de cuvinte ce formează vocabularul activ.
Componenţa vocabularului activ şi pasiv variază în funcţie de categoria socială a
vorbitorului, de gradul de cultură al acestuia şi chiar de vârsta lui.
Unul dintre cele mai interesante aspecte ale dinamicii vocabularului îl constituie modificările
care au loc în conţinutul semantic al cuvintelor. În mod obişnuit un cuvânt are mai multe sensuri.
Când aceluiaşi înveliş sonor i se asociază un număr de două sau mai multe sensuri, avem de-a
face cu fenomenul polisemiei: cuvintele se pot îmbogăţi cu noi sensuri, fără a pierde sensul lor
iniţial. Exemplu: masă – sensul original şi concret al acestui substantiv este cel de „ mobilă
formată dintr-o placă orizontală sprijinită pe unul sau mai multe picioare. Întrucât pe această
mobilă se aşează mâncarea şi tot pe ea se mănâncă, la un moment dat a început să se vorbească
despre ora mesei. Masa a ajuns să denumească chiar „mâncarea”. Tot masa printr-o lărgite de
sens a început să denumească prânzul, cina, micul dejun; a luat naştere şi expresia „ a lua masa”.
Astfel masa a devenit un cuvânt cu o structură semantică foarte complexă, fiindcă intră ca
element constituent în componenţa multor locuţiuni şi expresii. De aici reiese polisemia
cuvântului masă. Cuvântul masă poate fi şi omonim:
- obiect de mobilier;
masă- - proprietate fizică;
- mulţime de oameni.
Toate cuvintele au sens, dar nu toate exprimă noţiuni. Au conţinut noţional substantivele,
adjectivele, verbele, numeralele, pronumele; interjecţiile au sens lexical, dar nu exprimă noţiuni,
ci emoţii, sentimente, prepoziţiile şi conjuncţiile, care exprimă relaţii între cuvinte sau
propoziţii, au sens relaţional, gramatical, precizându-şi valoarea în context.
Din punct de vedere al raportului dintre sens şi forma sonoră se disting mai multe categorii
de cuvinte: sinonimele, antonimele, omonimele, paronimele.
a)Sinonimele sunt cuvinte diferite ca formă şi echivalente, sau foarte apropiate ca sens
(timp-vreme; speranţă-nădejde; oră-ceas; abundenţă-belşug, bază-temelie). Sinonimele se află în
diferite grade de echivalenţă între ele; astfel sunt:
a) - sinonime totale (corespund semantic în toată sfera lor de înţelesuri: cupru-aramă; lexic-
vocabular; apus – vest - occident);
22
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
23
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
- atlas (geografic)
- atlas (numele unei ţesături);
24
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Lexicul unei limbi se află într-o continuă mişcare sau revoluţie. Modificările care au loc
în cadrul lui sunt direct sau indirect legate de progresul societăţii umane, în ansamblul ei şi în
mod special de transformările care se petrec în viaţa materială şi spirituală a unei colectivităţi
lingvistice.
Dintre cauzele mai precise care explică evoluţia vocabularului şi îmbogăţirea lui, merită
să fie menţionate:
a) -dezvoltarea neîntreruptă a ştiinţei şi tehnicii;
b) -avântul şi diversificarea vieţii culturale,
c) -prefacerile de ordin politic, social şi economic;
d) -modificarea mentalităţii şi a concepţiei despre viaţă a oamenilor, contactele dintre
popoare, care, în epoca actuală, devin din ce în ce mai strânse şi mai variate.
În învăţământul nostru de toate gradele, studiul lexicului merită o atenţie mult mai mare
decât i se acordă în momentul de faţă pentru că bogăţia unei limbi este dată, în primul rând, de
bogăţia şi de varietatea vocabularului ei şi pentru că schimbările petrecute în viaţă, societate,
ştiinţă se referă în primul rând la vocabular, considerat compartimentul cel mai labil şi mai
deschis influenţelor din afară. Legătura dintre istoria lexicului şi istoria societăţii este atât de
strânsă şi de evidentă, încât celebrul lingvist francez Antoine Meillet se considera pe deplin
îndreptăţit să afirme că „orice vocabular exprimă de fapt civilizaţie”.
Dintre toate aceste schimbări, care alcătuiesc aşa zisa dinamică a vocabularului, ne
interesează, aici, căile de apariţie a noi cuvinte şi felul în care sunt satisfăcute necesităţile mereu
crescânde ale procesului de comunicare.
În orice limbă apar cuvintele pe două căi fundamentale:
a) internă ( prin care noile unităţi lexicale rezultă din îmbinarea unor elemente existente
deja într-o limbă oarecare);
b) externă (constând în împrumutul din alte limbi);
c) calc lingvistic (mixt sau combinat).
25
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
26
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
„des” marchează despărţirea (despărţi, despăduri) sau are valoare negativă (dezaproba,
dezmoşteni);
„între” marchează reciprocitatea (întrevedere)
„ne” cu valoare negativă (nepricepere, nedrept, nevăzut, nemaivăzut);
„pre” cu valoare de „înainte” (prevedere, prejudecată);
„re” cu valoare de „din nou” (reface, revedere); sau de „îndărăt” (retragere, reduce);
„ante” cu valoare de „înainte” (antebelic, antedată);
„bi” cu valoare de „în doi” (bilunar, bicolor);
„extra” cu valoare de „dinafară” (extraşcolar, extraordinar);
„inter” cu valoare de „între” (interplanetar).
Au căpătat întrebuinţare asemănătoare prefixelor unele cuvinte latineşti sau greceşti cu
ajutorul cărora s-a format o mare parte din terminologia tehnică sau ştiinţifică:
„auto” cu sensul de „el însuşi” (autocontrol);
„bio” având sensul de „viaţă” (biologie, biografie);
„crono” însemnând „timp” (cronometru, cronologie);
„hidro” însemnând „apă” (hidrocentrală);
„macro” cu sensul de „mare” (macromoleculă);
„micro” însemnând „mic” (microfon);
„tele” însemnând „departe” (telescop, televiziune);
„termo” cu sensul de cald (termocentrală).
Unele cuvinte se formează atât cu prefixe, cât şi cu sufixe. Acestea se numesc derivate
parasintetice:
-dragoste – îndrăgosti.
b) Derivarea cu sufixe
Derivarea cu sufixe este mult mai răspândită decât cea realizată cu ajutorul prefixelor. În
limba română există peste 600 de sufixe. Acestea ne arată că româna este o limbă de tip
derivativ, ca şi latina, care-i stă la bază şi a cărei structură o continuă şi din acest punct de
vedere. După clasele morfologice sau părţile de vorbire cărora le aparţin derivatele cu ajutorul
sufixelor, acestea se pot clasifica în:
- substantivale. –tor; -an; -ime; eală; -et;
- adjectivale; -ie; -os; -al; -bil; -ăreţ; -esc;
- verbale: -iza; -ega; -ona; (concluziona, fumega, abstractiza);
- adverbiale: -eşte; -mente; (româneşte, actualmente).
27
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
De cele mai multe ori, sufixele conferă cuvintelor nou-create o anumită valoare semantică
şi morfologică, ceea ce ne permite să plasăm derivatele realizate cu ajutorul lor în câteva
categorii mai importante:
- nume de agent: muncitor, croitor, cizmar;
- nume de instrumente: tocător, ascuţitoare;
- derivate cu sens colectiv: ţărănime, brădiş, frăsinet;
- derivate abstracte (prin care sunt denumite însuşiri, caracteristici, acţiuni): răutate,
omenie, vrednicie, ciudăţenie, îndrăzneală, învăţătură;
- derivate ce indică originea: oltean, moldovean, olandez, românesc, franţuzesc;
- derivate augmentative (prin care sunt denumite obiecte şi dimensiuni mai mari decât ale
obiectelor desemnate prin cuvintele-bază: băieţel, puştan, etc. – aproape toate au valoare
peiorativă;
- derivate diminutive (obiectele denumite de ele sunt mai mici decât cuvintele de bază):
căluţ, scăunel, gărduleţ, mămică, pisicuţă;
- sufixe neologice productive: -ist (bonjurist, paşoptist);
-ian (eminescian, sadovenian),
-itate (spectaculozitate, postumitate);
-iza (nominaliza, pauperiza);
- sufixe moţionale, prin care se realizează moţiunea (procedeul de formare a unor cuvinte
masculine de la feminine şi invers:
- ă (din prietenă, format de la prieten);
- că (româncă, format din român);
- oi (răţoi, derivat de la raţă + oi).
Alături de derivarea propriu-zisă sau progresivă (care constă în adăugarea de afixe),
există şi o derivare regresivă sau inversă, care constă în suprimarea unor afixe reale sau aparente
de la cuvintele preexistente:
-filolog – filolog + ie (s-a suprimat sufixul –ie);
-a râşni – râşniţă (s-a suprimat sufixul –iţă).
B. Compunerea
Un procedeu intern de îmbogăţire a vocabularului este cumpunerea prin care două sau
mai cuvinte (de obicei în calitate de unităţi lexicale distincte) se unesc şi dau naştere unui cuvânt
nou. Acesta denumeşte o altă noţiune decât cele pe care le denumesc elementele lui constituente
luate izolat. Ţinând seama de părţile de vorbire cărora le aparţin elementele alcătuitoare ale unui
compus, presupus şi de rezultatul îmbinării acestora, cuvintele compuse din limba română se pot
clasifica în mai multe tipuri:
28
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
29
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
30
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
31
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
32
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
rucsac, ş.a. Cea mai puternică dintre toate influenţele moderne exercitate asupra limbii noastre
(începând, mai ales cu secolul al XIX-lea) rămâne influenţa franceză. Graţie ei, româna s-a
îmbogăţit cu câteva mii de cuvinte, modernizându-şi vocabularul în toate domeniile vieţii
materiale şi spirituale. Se poate spune că termenii noştri politico-sociali, militari, administrativi,
economici, juridici, filozofici, medicali şi ştiinţifici, în general, sunt de origine franceză.
Majoritatea împrumuturilor lexicale de origine franceză au pătruns în limba română pe cale
scrisă, iar aspectul lor grafic s-a impus, adeseori, în pronunţarea românească literară. În ultimele
decenii vocabularul românesc a suferit şi influenţe engleze. Astfel au apărut unele cuvinte de
origine engleză, termeni tehnici: buldozer, motoplug, radiolocaţie, picup sau termeni din sport:
aut, fotbal, polo, ghem, start, ş.a. Aceste influenţe exercitate asupra vocabularului românesc sunt
foarte variate şi ele explică eterogenitatea lui judecat în ansamblu, însă ele nu au alterat esenţa
latină a limbii noastre, în schimb au influenţat fizionomia lexicală.
Neologismele sunt cuvinte noi, care reflectă în mod direct şi indirect schimbările din
societate. Apariţia neologismelor se explică şi prin necesitatea de a înlocui un cuvânt mai vechi,
uzat sau insuficient de precis: „faţă” cu sensul de „culoare” a fost înlocuit prin cuvântul culoare,
mai potrivit să exprime noţiunea. Există şi neologisme, creaţii româneşti pe baza elementelor
existente în limbă: lansator, plasator, prevedere.
Neologismele sunt răspândite cu timpul în cercuri din ce în ce mai largi de vorbitori, în
consecinţă îşi pierd caracterul neologic, devenind cuvinte uzuale: fabrică, tractor, a conduce,
director; nu mai pot fi considerate în zilele noastre neologisme, fiind cunoscute şi întrebuinţate în
mod curent. În stabilirea calităţii de neologism a unui cuvânt trebuie să ţinem seama de:
- frecvenţa în întrebuinţare;
- atitudinea vorbitorului (dacă ei îl „simt” sau nu nou).
Procesul de modernizare şi de îmbogăţire masivă a lexicului românesc a început în a doua
jumătate a secolului al XVIII-lea şi continuă şi astăzi. Împrumuturile neologice au transformat
româna într-o limbă modernă, reîncadrând-o în spiritualitatea romanică şi îndepărtând-o de
comunitatea balcanică, în care o înglobase, mai ales, cultura ce ne venea din Bizanţ.
Limba română este capabilă de deschidere spre influenţe, dar rezistă prin chiar fiinţa ei. O
dată cu însuşirea unor cuvinte şi expresii noi, copiii trebuie ajutaţi să pătrundă sensul ideilor, al
gândurilor, al sentimentelor, exprimate prin cuvinte. În acest scop, ei trebuie orientaţi să opereze
cu diferitele sensuri ale aceluiaşi cuvânt, să întrebuinţeze cuvintele în diversele lor accepţiuni, în
contexte accesibile. Asemenea activităţi îi stimulează pe elevi în înţelegerea resurselor limbii, le
cultivă capacitatea de a folosi cuvintele în contexte variate, în vederea exprimării cât mai precise
şi nuanţate a gândurilor şi sentimentelor, a afirmării pe această cale a posibilităţilor creatoare.
33
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
34
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
35
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Epitetul este utilizat în mod deosebit de către autor în descrierile din natură. Aici ele
contribuie la sublinierea ideii de măreţie, de farmec dând textului culoare, expresivitate. Astfel în
lecţia „A sosit toamna” din manualul de clasa a II-a expresiile: „cer răcoros”, „miresme de
toamnă”, „frunze îngălbenite”, „vânt potolit” ne introduc în atmosfera unei zile de toamnă.
Copiii le vor descoperi cu uşurinţă şi le vor înţelege semnificaţia fiind aproape de puterea lor de
înţelegere, de sufletul lor. Pentru a ne convinge de acest lucru ei pot folosi aceste expresii în
construcţii variate, multiple.
Lecţia „Primii fulgi” din clasa a III-a conţine un număr mare de epitete. Acest lucru
contribuie la sporirea farmecului lecturii şi crearea unui decor de basm. Epitete ca: „vânt rece”,
„crengi goale”, „nori grei”, „steluţe mici şi albe”, „zbor legănat”, „cristale de nea” în „Dincolo
de iarnă” după Silvia Kerim, „Ninsoarea” de Edmondo de Amicis, ne aduc în faţa unui autentic
tablou de iarnă. Veselia, optimismul pe care-l aduc în sufletul oamenilor primăvara, este puternic
subliniat în poezia „Primăvara” de Vasile Alecsandri, de la clasa a III-a, de expresii ca: „iarna
geroasă”, „rândunica cea voioasă”, „sturzul galben, aurit”, „harnica albină”, „timp frumos”,
„copacul înflorit”.
Dragostea de ţară, de popor este puternic conturată de expresii ca: „oameni viteji, mândri”,
„pământ frumos şi darnic”, „ţară puternică”, „oameni trupeşi”, „femei înalte, mândre”, „chip
frumos” folosite de Alexandru Vlahuţă în textul „Din trecutul nostru” de la clasa a IV-a. Măreţia
unui popor mândru, trăind într-o ţară pe măsură sădeşte în sufletul micilor şcolari sentimente de
adâncă admiraţie, de dragoste pentru poporul al cărui urmaşi suntem.
Sentimentele de adâncă admiraţie, respect şi dragoste faţă de bunica sunt declanşate din
înţelegerea semnificaţiei unor epitete remarcabile în poezia „Bunica” de Ş.O. Iosif.
„Cu părul nins, cu ochii mici
Şi calzi de duioşie;
Aievea parc-o văd aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.”
Epitetele subliniate contribuie atât la conturarea portretului bunicii, cât şi la dezvăluirea
sentimentelor care le-au generat. În aceeaşi manieră, fără nici un fel de dificultate, elevii pot fi
conduşi să înţeleagă şi să folosească în exprimarea lor curentă comparaţia, care este alcătuită pe
baza unor însuşiri comune, a unui termen mai concret şi mai cunoscut cu altul mai abstract şi mai
puţin cunoscut.
Comparaţii simple de forma:
„….. fetiţă cât un nod de mare” din lecţia „O fetiţă harnică”; „creasta roşie ca focul”,
„coada ca o secere” din lecţia „Vulpea şi cocoşul” sugerează într-un mod plastic de exprimare
36
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
37
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Prin urmare, analiza acestei poezii impune, în primul rând, înţelegerea sensului propriu şi
fundamental al primului vers din fiecare strofă, înţeles sugerat de metafore, prin care se ajunge la
sensurile adânci, de rezistenţă ale istoriei limbii române. Este de presupus că singuri, fără
ajutorul învăţătorului, unii elevi să nu găsească adevăratul înţeles al versurilor. Când însă termeni
ca aceia folosiţi de Mateevici în „Limba noastră” (comoară, şirag, moşie) sunt bine cunoscuţi de
către elevi, ceea ce se cere a fi relevat este doar sensul lor figurat. Tocmai această înţelegere a
sensului figurat a unor cuvinte reprezintă elementul cognitiv pe care se bazează trăirile
emoţionale, sentimentele înălţătoare de dragoste pentru limba noastră.
În lecţia „Fricosul” de Emil Gârleanu, sau „Viscolul” de Vasile Alecsandri metafora este o
figură de stil cu ajutorul căreia autorii descriu cu măiestria unui pictor o noapte de iarnă
deosebită: „policandrul uriaş al cerului”, „copaci de cristal”, „iaz de oglindă”, „copaci de zahăr”.
Peste acest decor de basm, domneşte luna „ca de gheaţă”. Emoţiile care se degajă, sunt puternice,
cunoscând spre sfârşit o intensitate maximă.
Cu aceeaşi sensibilitate, Alexandru Vlahuţă descrie în lecţia „Răsărit de soare” de la clasa a
III-a o dimineaţă de vară. Metafore ca: „o pulbere de aur fină se ridică şi se împrăştie”, „o suliţă
de foc străpunge perdeaua de arbori”, „porţile zilei se deschid”, „în valuri curge lumina pe văi”
ne poartă spre acel moment al zilei când „soarele , împărat ceresc” îşi trimite ca o binecuvântare
lumina şi căldura spre pământ.
Acelaşi moment al zilei este zugrăvit şi de Mihail Sadoveanu în lectura „Ciocârlia” aflată
în manualele de la clasele a IV-a. Metafore ca: „linie subţire de sânge”, „geană de ziuă”, „arc
sângeros de lumină”, „fierbere de flăcări”, zugrăvesc răsăritul de soare în culori puternic
sugestive alături de epitetele: „arbori şerpuiţi”, „contururi nelămurite”, „pasăre fantastică”,
„trandafirul zorilor”. „lumină nesfârşită”, „puzderie de aur”.
Manualele de limba şi literatura română, precum şi listele de lectură suplimentară aflate la
sfârşitul fiecărei cărţi cuprind un număr însemnat de texte care, fie integral, fie parţial, se
încadrează în genul liric şi care, datorită specificului lor, impun un mod aparte de analiză.
Asemenea texte sunt lipsite de subiect-acţiune, de personaje care să întruchipeze concepţii,
sentimente, atitudini. Cele mai multe dintre ele sunt în versuri şi redau sentimentele şi gândurile
autorului prin intermediu imaginilor artistice. În aceste creaţii, accentul se pune pe realizarea
unor trăiri emoţionale puternice, prin înţelegerea imaginilor artistice şi apoi utilizarea în contexte
noi a figurilor de stil întâlnite.
O categorie de texte care fac apel la resorturile afective ale personalităţii sunt cele din
literatura peisagistică. Sentimentul naturii, care generează această creaţie, se asociază cu
dragostea de viaţă, cu admiraţia pentru frumos, chiar cu patriotismul.
38
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Un procedeu pentru care militează cu predilecţie unii autori în ilustrarea crezului lor literar
artistic este personificarea. Astfel, în pastelul alegoric „Toamna ţesătoare”, toamna care e
personificată, o „mândră, harnică şi darnică”, împarte oamenilor comorile sale.
Această toamnă este total opusă celei din poezia „Toamna” de Octavian Goga care
asociază anotimpul cu sentimentul tristeţii, sugerat de vegetaţia ofilită, în luptă cu „vântul fără
milă”.
Figurile de stil folosite de Goga în această poezie sunt adevărate bijuterii ale graiului
românesc. „Văl de brumă argintie” (văl = metaforă, argintie epitet) indică reflexele metalice ale
plantelor brumate. Metafora „plumbul” (comparaţie prescurtată) sugerează în acelaşi timp
culoare şi apăsare. Verbul „tremură” cu valoare personificatoare sugerează suferinţa plantelor.
Efectele vântului fac să crească suferinţa oamenilor şi a vieţuitoarelor naturii:
„De pe vârful şurii noastre
Smulge-n zbor câte-o şindrilă”.
sau: „Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii”.
Aici se poate face o asociere între poezie şi pictură; ambele arte redau tablouri (desen,
culoare), în poezie „se pictează” prin cuvinte. De asemenea se face asocierea cu muzica: muzica
interioară, determinată de glasul vântului, de diferitele zgomote ale plantelor bătute de vânt, de
plânsul puiului de ciocârlie.
Anotimpul iernii este şi el prezent în pasteluri de o neasemuită frumuseţe, pe care le
întâlnesc elevii din ciclul primar: „Iarna”, „Miezul iernii” de Vasile Alecsandri, „Iarna pe uliţă”
de George Coşbuc; „Baba iarnă intră-n sat” de Otilia Cazimir, „Iarna” de Nicolae Labiş.
Conducându-i pe elevi, prin dezvăluirea semnificaţiei imaginilor artistice spre înţelegerea
mesajului unui pastel, aceştia îşi vor putea fixa în mod intuitiv trăsăturile definitorii ale acestei
specii literare şi astfel ei se vor orienta mai uşor în abordarea ei.
Într-o formă personificată este prezentat Oltul şi Mureşul în „Drumul Oltului” după Geo
Bogza şi ”Legenda Mureşului şi a Oltului” în volumul Legendele românilor. El „se naşte”,
„porneşte spre miazăzi”, „pare nehotărât”, „se răzgândeşte”, „îşi croieşte”, „ia tovarăş de
călătorie”, „se duc împreună, se luptă cu stâncile”, „i-a povăţuit să se ţie veşnic împreună”, ”i-a
binecuvântat şi le-a dat voie să plece”. Folosirea acestei imagini artistice (descrierea) marchează
cadrul natural pe care-l străbat Oltul şi Mureşul. Prin intermediul descrierii, cititorul este pus în
faţa unor minunate tablouri din natură, în fata unor vechi monumente istorice, el vine în contact
cu oameni şi fapte din zilele noastre.
Alte figuri de stil: „lume uimită de atâta frumuseţe”, „decor încântător”, „somnul de
veci”, „nesfârşite lanuri de grâu”, „popor harnic”, „cutezător şi curat ca apele” determină pe elevi
39
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
40
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
„Aievea parc-o văd aici”. Portretul fizic este pictat prin mijloace pe cât de simple, pe atât de
precise: „Cu părul nins (nins-cuvânt folosit în chip neobişnuit pentru a arăta culoarea = epitet)…
cu ochii mici” (mici – un adjectiv simplu, semnificativ pentru portret) - bunica, „plete albe şi
creţe, parcă sunt nişte ciorchini de flori albe”, „ochi blânzi şi mângâietori” - bunicul,. În
continuare, portretele, compunând „icoana firavei bunici” este întregit prin gesturi de muncă:
„torcea, torcea, fus după fus” (repetiţia sugerează hărnicia chiar la o vârstă înaintată).
„Căta la noi aşa de blând
Senină şi tăcută,
Doar suspina din când în când”.
Portretul fizic este luminat prin expresii care dezvăluie capacităţile morale ale
bunicii:„ochii calzi de duioşie”; … „căta blând”; .. „suspina la amintirea”. Este suficient să se
sublinieze că este un text în care poetul reconstituie, prin descriere, un personaj îndrăgit şi-şi
exprimă direct stările lui sufleteşti.
Analiza descrierilor se face în maniera în care se face „citirea” unui tablou. Pentru ca elevii
să cunoască natura înfăţişată în descrieri şi mai ales pentru a înţelege frumosul, pentru a trăi
măreţul sentiment al naturii, este necesar tocmai dezvăluirea semnificaţiilor imaginilor artistice
folosite de autor. Pe de altă parte, zestrea lexicală devine operantă numai atunci când elevii pot
utiliza în vorbirea lor curentă, când ea îmbogăţeşte exprimarea lor orală şi scrisă. În acest scop
sunt necesare exerciţii speciale, care să-i pună pe elevi în situaţia de a introduce cuvintele şi
expresiile noi în structuri de limbă variate, create de ei înşişi.
Nuanţarea vorbirii elevilor se poate realiza şi prin folosirea repetiţiei, care constă în
folosirea de mai multe ori a aceluiaşi cuvânt sau mai multor cuvinte spre a întări trăirile,
profunzimea ideilor exprimate. Repetiţia este des întâlnită în poezii sau texte în proză:
„Şi-s grăbită, şi-s grăbită”.- Gospodina;
„Care vine, vine, vine calcă totul în picioare” – Scrisoarea III de M. Eminescu.
Concentrarea exprimării se poate realiza şi prin introducerea în aceeaşi frază a mai multor
verbe a căror acţiune este simultană sau consecutivă:
„Viorica merge şi tace” clasa I;
„Pleacă şi învinge hoarda tătărască” lecţia „Preda Buzescu” de la lectură suplimentară.
Nuanţarea nu este dată numai de cuvintele folosite, ci şi de locul lor în propoziţie. Astfel ea
se realizează prin aşezarea adjectivelor sau adverbelor înaintea substantivelor sau verbelor:
„Pe front în grele lupte” („Eroii”);
„Trece pe-un sălbatic, ager armăsar” („Preda Buzescu”)
„Bătrânul, cruntul vizir boceşte în cort” („Giurgiu - Călugăreni”);
„Dulce va doini din nai” („Concertul primăverii”).
41
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Vom explica elevilor că rolul respectivelor cuvinte (adjective sau adverbe) se poate
schimba, dar le vom explica şi faptul că prezenţa adjectivului înaintea substantivului scoate în
evidenţă însuşirile deosebite ale acestuia, iar adverbul înaintea verbului dă o nuanţă deosebită
modului în care are loc acţiunea. Elevii vor reuşi să descopere singuri frumuseţea şi
expresivitatea unei astfel de comunicări.
În lectura elevilor se întâlnesc şi texte cu conţinut ştiinţific, a căror pondere este mult
diminuată în manualele de literatură română. Unele din aceste texte, chiar dacă din punct de
vedere al conţinutului informaţional au un caracter „ştiinţific”, în privinţa formei sunt totuşi
literare. „Făgăraş” după Ana Blandiana, „Porţile de Fier”, „Delta Dunării” sunt cu conţinut
geografic. Textele cu conţinut geografic se întrepătrund, în mare măsură, cu cele care au conţinut
din ştiinţele naturii. Ele au valoare literar-artistică. Multe din noţiunile şi datele ştiinţifice pe care
le conţin sunt înfăţişate prin intermediul unor imagini artistice, care asigură nu numai înţelegerea
lor, ci şi declanşarea unor sentimente estetice sau chiar moral-cetăţeneşti.
Fără a fi vorba de curs sistematic de istorie a patriei, în clasele I-III, elevii iau cunoştinţă, în
special prin conţinutul unor texte de literatură, de unele dintre cele mai semnificative momente
din istoria milenară a poporului nostru. Ei află despre trecutul de luptă al poporului nostru pentru
libertate naţională, dreptate socială şi progres. Contactul pe care elevii ciclului primar îl fac cu
unele dintre cele mai reprezentative momente din istoria poporului nostru, încă din primele trei
clase uşurează înţelegerea cursului sistematic de istoria patriei, pe care elevii îl parcurg pentru
prima dată în clasa a IV-a.
Textele din manualele de limba şi literatura română cu conţinut istoric urmăresc în mare
măsură cultivarea unor sentimente nobile, în special a patriotismului. Sentimentele „nu se
învaţă” aşa cum se însuşesc noţiunile ştiinţifice. Ele se trăiesc. A trăi sentimentele declanşate de
forţa evocatoare a faptelor de eroism înseamnă, în primul rând, a înţelege semnificaţia acestor
fapte, precum şi limbajul specific folosit în asemenea texte.
Prin urmare este vorba tocmai de însuşirea unor reprezentări şi noţiuni corespunzătoare, de
realizarea aspectului cognitiv al istoriei. Specificul textelor cu conţinut istoric este determinat
atât de conţinutul lor, cât şi de limbajul lor specific. Unele dintre ele înfăţişează faptele istorice
în proză. altele în versuri.
În manualele şcolare şi în cărţile de lectură figurează texte cum sunt: „Din anii de şcoală ai
lui Nicolae Bălcescu”, după Ion Ghica, „Luarea Griviţei” după Mihail Sadoveanu, „Darul lui
Moş Miron” după Ion Agârbiceanu, „Visul împlinit” după Lucian Blaga, acestea se încadrează în
genul epic. „Condeiele lui Vodă”, „Scrisoarea III”, „Cinste şi omenie”, „Preda Buzescu”,
„Războaiele lui Traian şi Decebal”, de Mihail Sadoveanu, „Horia, Cloşca şi Crişan” „Strămoşii”
de Alexandru Vlahuţă, „Brânduşele” de Eusebiu Camilar, „Moş Ion Roată şi Vodă Cuza”,
42
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
43
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
chemarea feciorilor „curgeau plăieşii roiuri de pe sub poalele codrilor”. Oastea nouă ieşea ca
din pământ. Aceasta pune în evidenţă dragostea poporului pentru domnitorul care îi apără
libertatea. Astfel, Ştefan apare în mintea şcolarilor mici ca un domnitor al poporului, al
oamenilor „măriei sale”.
O specie literară întâlnită în mai mică măsură în manualele elevilor de la clasele I-IV o
constituie fabula. Personajele alegorice, vieţuitoare care vorbesc şi se manifestă ca oameni se pot
caracteriza uşor şi tot atât de uşor se pot desprinde şi modalităţile folosite de poet pentru
conturarea lor (acţiune, limbaj). În fabula „Musca la arat” de Alexandru Donici ideea de bază
este urâţenia de a te lăuda cu munca altora. Ideea poate fi extinsă la viaţa şcolarilor, la unele
aspecte cunoscute de elevi. Înfăţişând expoziţiunea, desfăşurarea, momentul culminant, se face
aprecierea că în câteva momente, poetul reuşeşte să dezvăluie un trist adevăr. Punctul culminant,
în această fabulă, este realizat numai prin simpla trecere a subiectului la plural, „noi”
(„Nu vezi că noi ne-ntoarcem
Din câmp de la arat ?”).
Astfel musca reuşeşte să-şi atribuie meritul de a fi muncit, fără să fi făcut acest lucru. Un
moment al lecţiei destinat caracterizării personajului principal (musca pe jug) va duce la
consemnarea unor date care, prelucrate cu ajutorul învăţătorului îi vor ajuta pe elevi să înţeleagă
caracterul alegoric al povestirii. Există în poezie un loc în care poetul însuşi ne spune că
însuşirile puse pe seama acestor animale sunt, de fapt, ale unor oameni: versurile care alcătuiesc
morala:
„Când ei lucrează-n fapt,
Ca musca la arat”.
Fascinaţia unei lecţii de limba română având ca subiect o poezie patriotică provine tocmai
din bogăţia sentimentelor ce se desprind din text, din frumuseţea imaginilor poetice, ceea ce dă
posibilitatea învăţătorului să-şi valorifice cunoştinţele şi talentul de educator, să dezvăluie şi să
comunice propria atitudine patriotică. Astfel, lecţia de limba română devine o cale directă prin
care învăţătorul sădeşte în sufletul copiilor „sfânta iubire de patrie”.
Poeziile patriotice, mai mult decât celelalte categorii de texte literare, contribuie la
formarea unor reprezentări corespunzătoare, incluse în sfera noţiunii de patrie, ca fond cognitiv
al convingerilor şi atitudinilor patriotice. Importantă pentru înţelegerea mesajului poeziei
patriotice şi pentru valorificarea conţinutului acesteia, în cadrul lecţiilor de limba română, este
conturarea imaginii nou create cu ajutorul cuvântului, care, în poezie, are valoare de simbol cu
bogate încărcături afective.
În poezia „Patria”, de la clasa a II-a, „Patria română”, de George Coşbuc şi „Ţara mea”,
de Andrei Ciurunga descoperă imaginea patriei în varietatea formelor de relief, cu bogăţiile şi
44
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
frumuseţile acestora, reprezentate de casa noastră, grădina, livada, uzina, mina de sub munţi,
ţarina pe care creşte grâul, „munţi cu creştetul de nea”, unde-n „jur e doar belşug”. Acestor
elemente uşor de identificat şi în ilustraţiile din manual, li se arată altele cu mai multe
semnificaţii: astfel, „verile cu bolţi albastre” înseamnă veri senine când se coace recolta, cer
senin ca sufletul românilor cinstiţi şi dornici de pace, „valuri care vin de departe din senin”.
„Iernile cernând zăpada” completează imaginea unui ţinut al belşugului, creat de om în
strânsă legătură cu natura. Uneori putem concretiza imaginea dominantă din poezie, stabilind
aria semantică acceptată de text; a unui cuvânt-cheie. Astfel în poezie „Patria mea” de la clasa a
III-a. tot conţinutul este concentrat în jurul cuvântului „glie”, care, potrivit Dicţionarului
explicativ al limbii române, înseamnă: pământ, ogor, patrie.
În poezia „Patria mea” (clasa a IV-a), apar comparaţii precum şi alte figuri de stil cu o
mare putere de sugestie.
„Patria e primul nostru leagăn,
Drumul până-n prag şi înapoi,
Plopii-n faţa casei şi-un mesteacăn
Ori un tei ce freamătă în noi”.
Aceste versuri sugerează ideea că noţiunea de patrie se formează încă din copilărie. Încă
din primii ani de viaţă se încorporează în sensibilitatea copiilor elemente ce-i leagă de un anumit
spaţiu concret: de leagăn, drum, plopi, precum şi elemente ce ţin de viaţa spirituală: „un tei ce
freamătă în noi”.
O asemenea poezie este în întregimea ei o definiţie metaforică a patriei. În acest context,
cuvântul „freamăt” pe care l-am evocat, reprezintă legătura sufletească ce ne ţine permanent
aproape de locul copilăriei, de primii ani de viaţă.
Înţelegerea sensului figurat al imaginilor artistice solicită un real efort intelectual din partea
elevilor la care ei vor putea fi angajaţi sub conducerea învăţătorului. Este bine cunoscut că
şcolarii mici sunt ei înşişi, creatori de metafore.
„Copilul e nevoit din sărăcie de cuvinte, să se exprime le fiecare pas prin metafore”, scria
Lucian Blaga.
(L. Blaga-„Arta copiilor”, Vol. „Ceasornicul de nisip”, Cluj, Editura Dacia, 1973 pag.105)
Textele din manualele de limba română ale claselor primare deschid drumul cunoaşterii, al
formării conştiinţei prin intermediul literaturii, al cărţii. Realizarea funcţiilor pe care trebuie să le
îndeplinească obiectul limba română este un act complex, de mare responsabilitate, care nu se
împacă în nici un fel cu schematismul, cu şablonismul metodic.
A-i ajuta pe elevi să pătrundă în lumina cărţii astfel încât lectura să devină, pentru ei, un
mijloc de autoinstruire înseamnă a căuta, şi mai ales a găsi, pentru fiecare text calea cea mai
45
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
directă, care să-i conducă atât spre înţelegerea mesajului operei literare sau ştiinţifice, cât şi spre
însuşirea instrumentelor muncii cu cartea. Textele din manualele de limba română oferă aşadar
şansa de a i se descoperi limbii cele două coordonate lexico-semantice: cuvântul fixează noţiuni,
concepte, norme, legi etc. şi prin acestea devine cod: astfel, prin toate cuvintele ne putem
reprezenta lumea; cuvântul e expresia sensibilităţii, a armoniei lumii şi mod de transcendere a
lumii prin calitatea lui de imagine artistică. Aşa se descoperă bogăţia imensă a limbii române,
unica în sistemul limbilor prin resursele intime ale cuvintelor, prin posibilitatea de asociere a lor
şi de lărgire şi flexibilitate a şanselor de comunicare.
Metodele constituie instrumente de prim rang în mâna educatorului, sunt calea eficientă
de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un tot
familiar eforturile cadrului didactic şi ale elevilor. Plecând de la literatura de specialitate,
metodele didactice sunt împărţite din punct de vedere istoric în :
metode tradiţionale/clasice: povestirea, conversaţia, exerciţiul, demonstraţia, jocul didactic,
observaţia, lectura explicativă;
metode moderne: problematizarea, brainstorming-ul, ciorchinele, metoda cubului, metoda
cadranelor, cvintetul, diamantul, piramida povestirii.
Însă nu tot ce este „vechi” este neapărat şi demodat, după cum nu tot ceea ce este „nou”
este şi modern. Alegerea şi folosirea metodelor de învăţare a notiunilor de vocabular depinde
de următorii factori : vârsta elevilor, de felul cum sunt educate pronunţia, auzul, atenţia precum
si de posibilităţile intelectuale ale elevilor.
46
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
47
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
48
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
-„ţine penelul între degete ca pe o comoară” - (din tablou se observă gestul mâinii de a ţine
penelul, parcă abia l-ar atinge, ca pe ceva preţios, sfânt, acel obiect care îi dă şansă vieţii sale);
-„lăuntrică hotărâre de a învinge” – luptându-se cu paralizia ce ameninţa întreg trupul, cu
vederea slăbită, pictorul, în ciuda stării grave a sănătăţii, a luptat cu boala şi a continuat să
creeze;
De asemenea în lecţiile „Bunica” de Şt.O.Iosif şi „Bunicul” de Barbu Şt. Delavrancea
întâlnim numeroase figuri de stil pe care dacă nu le explicăm corect, elevii nu vor reuşi să
înţeleagă şi să-şi creeze imaginea corectă a bunicilor. Portretul fizic este pictat prin mijloace pe
cât de simple, pe atât de precise:
- bunica: „Cu părul nins (nins-cuvânt folosit în chip neobişnuit pentru a arăta culoarea =
epitet)… cu ochii mici” (mici – un adjectiv simplu, semnificativ pentru portret);
- bunicul: „plete albe şi creţe, parcă sunt nişte ciorchini de flori albe”(părul alb şi ondulat
este asemănat cu un buchet de flori albe de cireş), „ochi blânzi şi mângâietori”(o privire calmă şi
drăgălaşă se ascundea în ochii lui).
5. Conversaţia este calea întrebărilor şi a răspunsurilor. Este o convorbire sau un dialog
ce se desfăşoară între învăţător şi elevi, prin care se stipulează şi se dirijează activitatea de
învăţare a acestora.
Conversaţia îmbracă două forme : euristică şi catihetică.
Conversaţia euristică, cunoscută şi sub numele de conversaţie socratică constă în a-l
conduce pe interlocutor, prin întrebări meşteşugit formulate, la descoperirea adevărului pe care îl
urmăreşte cel care conduce conversaţia
Conversaţia catihetică vizează simpla reproducere a cunoştinţelor asimilate în etapele
anterioare în vederea fixării şi consolidării lor.
După specificul întrebărilor care declanşează răspunsul, putem distinge următoarele tipuri
de conversaţie:
Conversaţii ce se bazează pe întrebări deschise;
Conversaţii ce se bazează pe întrebări închise;
Conversaţii ce se bazează pe un lanţ de întrebări închise;
Conversaţii ce se bazează pe întrebări stimulatorii şi exploratorii.
Arta de a pune întrebări, de a stimula participarea activă a elevilor la lecţii, cere o bună
pregătire. Întrebările adresate elevilor trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
o să fie precise;
o exprimate corect şi simplu;
o să stimuleze gândirea elevilor;
o să fie adresate într-o succesiune logică.
49
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
50
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
51
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
folosească nu numai cuvintele date, cum s-a întâmplat în clasa I, ci şi înlocuirea lor cu cuvinte
sau expresii care au un sens asemănător, favorizează activizarea vocabularului.
Începând din clasa a II-a se reiau noţiunile cu care elevii s-au familiarizat în clasa I:
propoziţie, cuvânt, silabă, sunet, literă, semn de punctuaţie, iar problemele legate de dezvoltarea
vocabularului nu se pot rezolva fără apelul făcut la cele de limbă. Astfel, exerciţiile de
îmbogăţire a vocabularului, de dezvoltarea a capacităţii de exprimare, vor urmări formarea unor
popoziţii cu cuvinte noi, schimbarea topicii propoziţiei, dezvolatrea propoziţiilor simple,
organizarea logică a propoziţiilor în vorbire.
Majoritatea exerciţiilor la început solicitau înlocuirea cuvintelor subliniate cu altele, gradul
de dificultate al acestora crescând o dată cu vârsta. În în funcţie de situaţie, am oferit uneori
cuvintele.
Exemplu: Alegeţi unul din cuvintele următoare pentru expresiile şi cuvintele subliniate din
textul urmator (cărăbuş, din belşug, vreascuri, cuvântă).
„ Pe o crenguţă merge o insectă roşiatică. Aceste mici vietăţi nu vorbesc. Frunzele cădeau
printre crengile uscate. S-au făcut mere multe.”
Pentru mulţi elevi scrierea cuvintelor ce cuprind grupuri de litere reprezintă o problemă,
motiv care m-a determinat să fac deseori „apel”, pe parcursul clasei a II- a, la aceste exerciţii,
solicitând astfel vocabularul elevilor.
1.)Completaţi cuvintele date cu grupurile de litere potrivite:
…..rneală …..rc …..ară ……te ….nar
…..rcel …..readă …..ocel ……ghef …piu
2).Transcrieţi textul completând cuvintele.Găsiţi un titlu şi un final textului.
„Soarele strălu…şte. Pe …r nu este ni… un nor.Mar…la, Lu…an, Paras…va se
joacă.Mar…la e legată la o… . Ea întreabă:
-Unde eşti …miţă?
-Ai….!Ai…!
Acum Lu…an este legat la o….. El se apropie de un copac.”
3).Găsiţi grupul de litere potrivit pentru ca silabele să capete un sens:
a).pere…….. un……..
Mata …… rărun…….
ure…….. ve……..
străve…… ure……..
b). aş……e ra….tă
în…….puire par…t
re…….n o…lari
52
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
53
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
54
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
oferă asemenea texte închegate, în care însăşi organizarea lor interioară poate deveni un
instrument de lucru utilizat în
vederea înţelegerii mesajului operei literare.
Un rol de seamă în înţelegerea textului epic îl are expoziţiunea, care oferă cadrul natural,
timpul şi personajele principale ale acţiunii. În multe texte aceste elemente apar clar încă de la
început. În alte cazuri este necesar un comentariu asupra timpului în care are loc acţiunea, pentru
a se clarifica în mintea copiilor momentul istoric respectiv.
În lectura „Horea, Cloşca şi Crişan” , în cadrul conversaţiei introductive se poartă o
discuţie cu elevii în legătură cu situaţia grea a ţăranilor din trecut şi lupta lor pentru o viaţă mai
bună, după care se anunţă tema nouă:
-Astăzi vom afla despre răscoala ţăranilor din Transilvania din 1784 sub conducerea lui
Horea, Cloşca şi Crişan.
Se localizează pe hartă Transilvania. Se comunică elevilor succint, despre viaţa grea a
ţăranilor din Transilvania sub stăpânirea statului austro-ungar, familiarizându-i cu noţiunile
istorice de „iobag”, „nobil”, „răscoală” ş.a.
-iobag = ţăran fără pământ, obligat să muncească pe moşia nobilului;
-nobil = în trecut, stăpân al pământurilor;
-răscoală = formă spontană a luptei (ţărănimii) împotriva asupririi şi a exploatării; protest.
Se trece apoi la citirea (povestirea) integrală a textului. Se citeşte model, de învăţător sau
de un copil care citeşte foarte bine (sau se povesteşte bucata expresiv de învăţător), folosindu-se
şi harta cu răscoalele ţărăneşti. Se intuiesc tablourile lui Horea, Cloşca şi Crişan.
O povestire caldă, nuanţată, expresivă, cu o intonaţie adecvată, cu pauzele şi accentele
necesare, cu gesturile cele mai potrivite emoţionează puternic şi menţine atenţia elevilor pe tot
parcursul ei. Povestirea, realizată înaintea analizei propriu-zise oferă posibilitatea să fie introduse
la locul potrivit cuvintele şi expresiile noi din text, pe care se vor contura, apoi, unele
reprezentări şi idei istorice fundamentale.
Delimitarea fragmentelor unui text epic, fără a se identifica întru totul cu momentele
acţiunii, poate fi realizată corect respectând unele criterii. Astfel, succesiunea în timp a
întâmplărilor, evenimentelor, faptelor, locul unde se petrece acţiunea (momentul deplasării ei în
spaţiu), apariţia sau dispariţia unor personaje, relaţia dintre cauză şi efect ş.a. pot marca limite ale
unor asemenea fragmente, criterii după care se face această operaţie.
Fragmentele nu reprezintă o parte luată la întâmplare din acel text. Ele nu se confundă cu
aliniatele sau cu strofele şi nu se delimitează, deci, după criterii formale. De aceea, intervenţia şi
dirijarea atentă a elevilor de către învăţător reprezintă o condiţie a reuşitei acestei acţiuni. La
55
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
lecţia amintită se deschid cărţile şi se citeşte bucata de către elevi împărţindu-se textul în
fragmente logice. Se povestesc fragmentele şi se scot ideile principale.
Textele de limba română cu conţinut istoric urmăresc în mare măsură cultivarea unor
sentimente nobile, în special a patriotismului, a spiritului de dreptate, al mândriei naţionale.
Acest lucru se realizează atât prin conţinutul faptelor, evenimentelor înfăţişate, prin înţelegerea
semnificaţiei acestora, cât şi prin forma în care sunt realizate din punct de vedere al modului de
exprimare. Este necesar să avem în vedere că „sentimentele nu se învaţă”, ele se trăiesc. Tocmai
de aceea, abordarea acestor texte e bine să pornească de la dezvăluirea conţinutului, a mesajului
lor, precum şi a modului specific de exprimare. Pe această bază se formează trăirile afective
adecvate, de natură să determine un comportament corespunzător.
Prin întocmirea planului de idei se poartă o scurtă discuţie asupra textului. În continuare
se povesteşte bucata integral şi se citesc selectiv unele pasaje din text.
În discuţiile generalizatoare li se cere elevilor să arate care este ideea centrală a operei.
-Ce alte idei se mai desprinde din acţiune?
-Cum procedează autorul ca să poată transmite cititorului aceste idei?
O formă eficientă de muncă independentă, cu o sferă mai restrânsă de acţiune o constituie
citirea în gând în scopul selectării cuvintelor şi expresiilor noi. A lucra pe text în mod
independent cu elemente de vocabular înseamnă a căuta sensul unor cuvinte sau expresii mai
întâi în contextul întâlnit, iar apoi a le introduce în contexte noi.
Astfel putem da elevilor următoarele expresii:
-„robi ai pământului” (iobagi obligaţi să muncească din greu pe pământurile nobililor;
-„robi ai aurului” (iobagi obligaţi să lucreze în minele de aur din Munţii Apuseni;
-„au bătut drumul lung al Vienei” (din această expresie reiese că delegaţia moţilor a mers
mult pe jos şi de multe ori până la Viena, capitala statului Austro-ungar sub stăpânirea căruia se
afla şi Transilvania noastră, pentru a-şi cere drepturile de la împărat;
-„iobagii au început să se frământe” (sensul propriu al cuvântului a frământa este a
amesteca cu mâinile un aluat pentru al preface într-o masă uniformă); sensul figurat al acestei
expresii este începutul răscoalei; a se mişca puternic, a se agita, a se nelinişti, a se îngrijora;
-„au fost vânduţi de trădători” (au fost trădaţi, demascat planul lor de luptă);
-„ aduşi cu sila” (împotriva voinţei lor; ţăranii au fost aduşi la locul execuţiei, pe locul
numit „Dealul Furcilor”, nobilii crezând, că aşa vor fi înspăimântaţi iobagii şi nu se vor mai
ridica la luptă);
-„Mor pentru popor!” (cuvintele rostite de Horea, înainte de a muri dezvăluie crezul,
idealul fiecărui român de a se jertfi pentru libertatea şi dreptatea poporului său, crez ce va fi
preluat de cei ce vor duce mai departe lupta pentru dreptate socială şi naţională, pentru libertate).
56
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Pentru fixarea şi activizarea vocabularului elevilor vom cere să dea exemple de alte
propoziţii cu aceste cuvinte şi expresii. Ca temă pentru acasă vom da următorul exerciţiu:
“Completaţi ideile principale, cu datele aflate din lecţie, după modelul dat. “
Activitatea cu vocabularul se desfăşoară pe tot parcursul lecţiei, în mod deosebit cu
prilejul analizei pe fragmente.
8. Jocul didactic . Prin joc copiii reflectă lumea înconjurătoare, imită adulţii şi se
adaptează la realităţile vieţii. Prin acţiunile practice din jocuri şi îndeplinirea unor roluri, copiii
îşi dezvoltă vorbirea, imaginaţia şi gândirea. Din multitudinea categoriilor de jocuri consider că
trebuie să ocupe o pondere importantă la clasele I-IV următoarele : jocurile didactice , jocurile de
creativitate , jocurile logice . Jocurile didactice pot însoţi fiecare obiect de învăţământ , fiecare
lecţie luând şi forma unor întreceri, concursuri între toţi elevii , între rândurile de bănci , grupe
de elevi etc .
Indiferent de denumirea pe care o folosim , jocul didactic trebuie să străbată anumite etape,
care îi dau o stuctură ce poate preveni monotonia şi pierderea timpului în lecţie :
a) organizarea bazei materiale a jocului;
b) precizarea conţinutului şi sarcinilor jocului ;
c) stabilirea regulilor de joc şi explicarea ( demonstrarea ) lor ;
d) stabilirea etapelor jocului (acţiunile de joc ) şi demonstrarea lor ;
e) controlul rezolvării independente şi corecte a sarcinilor jocului şi a respectării
regulilor de joc ;
f) aprecierea finală a desfăşurării jocurilor şi a rezultatelor obţinute ;
g) eventuale îndrumări pentru receptarea jocului în recreaţie sau acasă şi pentru
imaginarea unor variante ale jocului .
Îmbogăţirea vocabularului prin joc pune în mişcare atât forţele intelectuale cât şi pe cele
afective ale copilului. Încă din clasa I pot fi folosite diverse jocuri în scopul activizării,
îmbogăţirii şi nuanţării vocabularului, însuşirii structurii gramaticale a limbii, formării
deprinderilor de citire şi scriere corecte, dezvoltării exprimării orale şi scrise.
În practica didactică s-au dovedit eficiente două tipuri de jocuri:
a) pentru activizarea, îmbogăţirea şi nuanţarea vocabularului;
b) pentru dezvoltarea exprimării orale.
Jocuri de activizare, îmbogăţire şi nuanţare a vocabularului
1. Jocul „Compune cuvintele” completând cu silabe potrivite:
..... ....-re ....... ........
ie ie ie
..... .....-re ....... .......
57
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
2. Înlătură ultima silabă: cercul, cercei, acela, cerneală, cerere, cercel, cerneam.
Model : cercul – cer-cul - cer
3. Cuvintele: “şcoală”, “a învăţa”, “român”, “copil” şi-au pierdut familia. Încercaţi să le
ajutaţi! Exemplu: şcoală: şcolar, şcolăriţă, şcolăreşte
4. Jocul „Eu spun una, tu spui multe”:
cuvânt- copil -
joc - poezie -
vers - picior -
5. Jocul „Inversează ordinea literelor din cuvânt”: rac, lac, rai, mare, pod, toc.
Model: rac - car
6. Jocul „Formează cuvinte noi” prin schimbarea primei sau ultimei consoane cu o alta la
fiecare cuvânt dat: car, mac, lamă, soare sau pas, toc, coş, cerb.
Modele: car – dar, rar, par, sar, zar.
pas – pat, par, pal, pac.
7. Jocul „Spune ce fel este?”- joc pentru descoperirea însuşirilor:
carte: mică, subţire, groasă, colorată
pălărie:....................................................
copil : .....................................................
soarele: ...................................................
58
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
3. Gândeşte-te şi completează !
Pe tablă sunt scrise : un titlu şi cuvinte din diferite propoziţii. Elevii completează propoziţiile
în aşa fel încât să fie în legătură cu titlul.
Exemplu: E primăvară
Păsările ………………………………………… sub streaşină. De cu zori …………
…………........ În curând ……… …………………......................................................
Câştigă rândul în care cei mai mulţi elevi au completat corect. Pentru cei mici, deasupra
textului se poate pune, de exemplu, un desen cu Moş Martin. Jocul îl intitulăm : Moş Martin se
gândeşte. Copiii sunt invitaţi să-l ajute .
Numai respectând regulile jocului impuse de învăţători se asigură dezvoltarea imaginaţiei,
memoriei şi gîndirii elevilor, care vor avea şansa de a deveni buni vorbitori de limba română.
Metodele de învăţare activă fac lecţiile interesante, ajută elevii să realizeze judecăţi de
substanţă şi fundamentate, sprijină elevii în înţelegerea conţinuturilor pe care să fie
capabili să le aplice în viaţa reală.
Printre metodele care activizează predarea – învăţarea sunt şi cele prin care elevii
lucrează productiv unii cu alţii, îşi dezvoltă abilităţi de colaborare şi ajutor reciproc. Ele
pot avea un impact extraordinar asupra elevilor datorită denumirilor, caracterului ludic şi
oferă alternative de învăţare cu „priză” la copii.
În vederea dezvoltării vocabularului la elevi, trebuie să utilizăm, cu precădere unele
strategii activ – participative care să le îmbogăţească exprimarea . Acestea nu trebuie rupte
de cele tradiţionale, ele marcând un nivel superior în spirala modernizării strategiilor
didactice.
Din multitudinea de strategii moderne iată o sinteză a câtorva strategii :
1. Problematizarea
Este strategia didactică prin care dezvoltăm gândirea şi educăm creativitatea
elevilor. Problematizăm conţinutul lecţiei de limba română când îi conducem pe elevi să
dobândească, prin rezolvarea de probleme, noi cunoştinţe, la însuşirea cărora a fost solicitată ,
prin practicare activă, gândirea lor.
În contextul problematizării, ca strategie didactică, trebuie însă să facem distinţia
clară între conceptul de problemă, aşa cum este cunoscut în mod obişnuit, şi conceptul de
« situatie –problemă », care trebuie să aibă în conţinut elemnte conflictuale, contradictorii.
59
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
60
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Apolodor
circ curat
voios grăsuţ
Târgul zâmbit
Moşilor tenor or
61
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
62
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
E bine ca la sfârşitul activităţii elevii să revină asupra celor scrise în debutul lecţiei şi
să le evalueze din perspectiva noilor informaţii.
Ex : « Scrieţi în 5 minute tot ce vă trece prin minte despre ţara noastră”
8.Cvintetul
Reprezintă instrumentul de sintetizare a informaţiilor, de evaluare a înţelegerii şi
creativităţii elevilor şi mijlocul de exprimare a creativităţii lor.
„CVINTETUL” - este o poezie cu cinci versuri, cu ajutorul căreia se sintetizează şi
condensează informaţiile, incluzându-se şi reflecţii ale elevilor, care pot lucra individual în
perechi sau în grup. Alcătuirea unui cvintet favorizează reflecţia personală şi colectivă rapidă,
esenţializarea cunoştinţelor, manifestarea creativităţii etc.. El are următoarea structură
algoritmică:
1. Primul vers conţine un singur cuvânt cheie, de obicei un substantiv (subiectul poeziei) care
va fi explicat în versurile următoare.
2. Al doilea vers este format din două cuvinte, de obicei adjective care descriu subiectul
poeziei.
3. Al treilea vers este format din trei cuvinte, de obicei verbe la gerunziu care exprimă
acţiuni.
4.Al patrulea vers este format din trei, patru cuvinte care exprimă sentimentele autorului faţă
de subiectul abordat.
5. Al cincilea vers este format dintr-un cuvânt, care exprimă esenţa subiectului.
Exemplu: „ Ghiocelul
Plăpând , mic
Ascunzându-se , îndrăznind , răsărind
Aduce bucurie în suflet
Vesteşte”
Variantele obţinute pot fi afişate şi citite colegilor. Cvintetul este unul dintre cele mai
rapide şi mai eficiente mijloace de sinteză şi rezumare a informaţiilor şi noţiunilor.
9. Cubul
Este o strategie care urmăreşte studierea unei teme din mai multe perspective. Scopul ei
este lărgirea orizontului de idei al elevului.
Este necesar un cub mare, pe feţele căruia să fie scrisă câte o sarcina de lucru sub diferite
forme.
63
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
1. Descrie:
- ce plante şi ce animale vezi: ___________________________________________ ;
- ce culori vezi: _______________________________________________________;
- ce sunete auzi: _______________________________________________________;
- ce miroşi: __________________________________________________________;
- ce simţi: ___________________________________________________________;
2. Compară
Compară semnele iernii cu semnele primăverii:
IARNA PRIMĂVARA
- -
- -
- -
3. Asociază
Găseşte însuşiri (din text şi nu numai) pentru următoarele cuvinte:
câmp_______________ timp __________________
iarnă ______________ albină_________________
rândunica ___________ copac _________________
sturzul_____________ primăvară ______________
4. Analizează
Cum este întâmpinată primăvara ?
______________________________________________________________________
Care sunt vestitorii primăverii ?
_______________________________________________________________________
64
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
5. Aplică
Creează un text în care să vorbeşti despre primăvară .
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
6. Argumentează
Realizează un desen inspirat din textul “ Primavera” de Vasile Alecsandri
65
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
III IV
Elevii citesc / ascultă un text. Sunt apoi solicitaţi să noteze în cadranul I sunetele
auzite, în cadranul II sentimentele pe care le-au simţit, în cadranul III să stabilească o legătură
între conţinutul textului şi experienţa lor de viaţă, iar în cadranul IV învăţătura ce se desprinde
din text.
Activitatea se poate desfăşura atât frontal cât şi pe grupe sau individual. Conţinutul
cadranelor poate suferi modificări în funcţie de obiectivele lecţiei.
13.Jurnalul cu dublă intrare este o metodă prin care cititorii stabilesc o legătură strânsă
între text şi propria lor curiozitate şi experienţă. Acest jurnal este deosebit de util în situaţii în
care elevii au de citit texte mai lungi, în afara clasei. Elevii trebuie să împartă o pagină în două,
trăgând pe mijloc o linie verticală. În partea stângă li se cere să noteze un pasaj dintr-un text care
i-a impresionat. În partea dreaptă li se va cere să comenteze acel pasaj. După ce elevii au realizat
lectura textului, jurnalul poate fi util în faza de reflecţie.
Vorbind despre necesitatea inovării în domeniul metodologiei didactice şi a căutării de noi
variante pentru a spori eficienţa activităţii instructiv-educative din şcoală,prin directa implicarea
a elevului şi mobilizarea efortului său cognitiv, profesorul Ioan Cerghit afirmă:
66
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
67
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
d) Cel mai des în explicarea cuvintelor se apelează la sinonime. Încă din clasa I
explicarea cuvintelor prin sinonime constituie o modalitate de înţelegere a sensului acestora sau a
sensului pe care-l capătă în context, a conţinutului pe care-l desemnează:
- pulbere = praf;
- faimă = glorie, renume;
- duios = blând.
Specific explicării prin sinonime este desemnarea unei serii scurte, reprezentative şi
înlocuirea lor în context. Pentru a explica , de exemplu expresia ”nu te amărî” din lecţia „
Costache şi ochelarii” din clasa I, putem folosi sinonimele: supăra, întrista, necăji, cu care elevii
vor face înlocuiri în context sau le vor folosi în contexte noi. La lecţiile care au ca titlu „Amintiri
din copilărie” de Ion Creangă” din clasele a II-a, a III-a şi a IV-a, elevii vor căuta şi alte cuvinte
cu înţeles asemănător pentru:
-culori „vrăjite” = fermecătoare, încântătoare, minunate;
-amintiri „scumpe”= dragi, valoroase, preţioase;
-lumea „minunată”= încântătoare, splendidă, magnifică, divină;
Acestea sunt cele mai familiare tipuri de exerciţii, de găsit serii sinonimice pentru
cuvintele date. Cu seriile sinonimice găsite elevii pot alcătui propoziţii din care să se desprindă
înţelesul cuvântului respectiv. În lecţiile” În munţii noştri”, „În Vrancea”, „Pe Argeş în jos”,
toate scrise de Alexandru Vlahuţă se pot face exerciţi de genul:
Pentru fiecare cuvânt din prima coloană, găsiţi cuvântul cu acelaşi înţeles din coloana a
doua:
creastă măreţ
primejdie pază
ocrotire popor
falnic culme
strajă pericol
neam apărare
Având în vedere sensul propriu-zis al unui cuvânt şi sensul figurat se poate explica sensul
diferit al cuvântului diferit din mai multe expresii: în lecţia „Cuiele” de Tudor Arghezi din
manualele de clasa a IV-a se poate face exerciţiul următor:
Observaţi înţelesurile verbului „a curge” în propoziţiile:
.Va mai curge multă apă pe Dunăre.
2.”Omului cu-nvăţătură
Îi curge mierea din gură”.
68
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
69
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
b) substantive adjective
gură guraliv
întuneric întunecoasă
cruzime crudă
c) substantive verbe
vedere a vedea
conducător a conduce
tăcere a tăcea
Elevilor li se cere ca să formeze propoziţii cu aceste cuvinte (în diferite ipostaze: ca
adjectiv, substantiv, verb).
g) Omonimia: încă din primul semestru al clasei I avem posibilitatea să-i familiarizăm pe
elevi cu exerciţii de explicare, înlocuire şi concretizarea conştientizării cunoştinţelor în alcătuirea
de contexte pentru fiecare înţeles al cuvântului respectiv.
70
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Exemplu:
-instrument muzical de suflat;
corn -excrescenţă a osului frontal;
-produs de panificaţie;
-arbore.
Elevii rezolvă cu uşurinţă astfel de exerciţii care pot căpăta complexitate prin:
a) stabilirea deosebirilor de sens cu ajutorul sinonimelor;
b) indicarea părţilor de vorbire cărora le aparţin.
Exemplu:
unde = substantiv
unde = adverb relativ
Exerciţiile de formare a familiei de cuvinte pot fi de asemenea utile în activitatea de
îmbogăţire a vocabularului.
Exemplu: grădină, grădiniţă, grădinărit, grădinar, grădinăreasă, îngrădit, neîngrădit.
Această activitate ar trebui denumită activitate pentru însuşire, învăţare şi folosirea
resurselor limbii din punct de vedere expresiv, care nu se limitează numai la lexic.
h) Prin descoperirea noţiunii generale într-o serie de noţiuni mai puţin generale.
Exemplu:
- uneltele agricole: coasă, furcă, lopată, etc. acest procedeu se foloseşte atunci când elevii
nu cunosc noţiunile generale, dar le cunosc bine pe cele particulare(clasa I şi a II-a):
- pâine, ulei, zahăr, făină - alimente;
- creion, stilou, penar, riglă, gumă - rechizite şcolare.
i) Prin generalizarea noţiunii particulare neînţelese.
Exemplu:
struţ - pasăre; baza logică a acestui procedeu este legătura dintre particular şi general,
procedeu folosit atunci când elevii cunosc conţinutul noţiunii generale (pasăre), iar noţiunea
particulară (struţ) le este necunoscută.
j) Explicarea prin context, cu alte cuvinte, prin introducerea cuvântului necunoscut într-o
propoziţie sau frază cu cuvinte necunoscute,
Exemplu:
- ”năprasnic” Era un ger năprasnic. sau
- „bazar”: Cumpăr din bazar obiecte de tot felul.
k) Descrierea unui obiect sau fenomen, desemnat de cuvântul necunoscut; (torent):
curs de apă, mai ales în munţi cu debit variabil, care curge tumultuos în urma ploilor mari sau
71
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
după topirea bruscă a zăpezilor, ducând mari cantităţi de aluviuni (Drumul Oltului, de Geo
Bogza, „Pe Argeş în jos.. ,după Alexandru Vlahuţă).
l) Cuvinte care numesc noţiuni abstracte (necăjit, erou) pot fi înţelese după lectura unor
fragmente adecvate (vezi anexa 6).
m) Pentru explicarea expresiilor, adeseori, procedeul cel mai întrebuinţat este înlocuirea
expresiei figurate printr-o altă expresie simplă, populară, obişnuită. În „Drumul Oltului” întâlnim
expresia „îşi doarme somnul de veci”, se odihneşte pentru totdeauna, este înmormântat.
În funcţie de caracteristicile textului citit, de greutatea cuvintelor, de particularităţile de
vârstă ale copiilor, cuvintele neînţelese se pot explica: înainte de citire, în timpul citirii sau după
citire, aşa cum rezultă şi din demersul nostru de până acum.
Înainte de citire, în convorbirea şi discuţiile pregătitoare cu elevii se explică cuvintele
care pot împiedica înţelesul sensului propoziţiilor, al fragmentelor dintr-un text. Aceste cuvinte
trebuie explicate fără a fi scoase din context, dar pornindu-se de la sensul propriu şi fundamental
- în texte cu conţinut ştiinţific. Termeni ca: propoziţie, rezonanţă, cifru, ambianţă, fontă, unanim,
jerbă ş.a. nu pot fi înţeleşi de către elevi pentru că nu au avut nici cum, nici unde sa-i întâlnească.
Unul dintre ei având un caracter abstract, va prezenta dificultăţi în însuşirea semnificaţiei lor,
chiar şi în situaţia când vor fi explicaţi. Practic ei vor ajuta la înţelegerea textului, urmând să facă
parte din vocabularul pasiv.
În timpul citirii se explică cuvintele şi expresiile plastice, figurile de stil al căror sens nu
este destul de clar pentru copii. Explicarea lor are loc după citirea bucăţii în întregime sau după
citirea fragmentelor, a unităţilor didactice, din text, deci când avem de abordat un text artistic.
În general, la lecţiile de limba română cu conţinut ştiinţific se ridică o problemă care
trebuie să stea în atenţia învăţătorului. Este vorba de caracterul empiric al cunoştinţelor pe care le
deţin elevii, despre obiectele şi fenomenele realităţii. Multe din aceste cunoştinţe sunt
incomplete, ele se referă la caracteristicile exterioare ale obiectelor şi fenomenelor. Alte noţiuni
sunt însuşite chiar în mod greşit şi ele trebuie cunoscute de către învăţător în cadrul dialogului
desfăşurat cu elevii şi corectate cât mai repede. discuţiile desfăşurate cu elevii în etapa
pregătitoare au şi alte funcţii psihologice. Ele pot să trezească interesul şi curiozitatea elevilor
pentru conţinuturile ce urmează să fie însuşite. În acest scop, se poate crea de la început o situaţie
problemă, care să trezească la elevi o stare de tensiune menită să angajeze şi să susţină eforturile
intelectuale ale elevilor, să determine o atitudine activă în procesul de învăţare.
La astfel de lecţii, după citirea de către elevi a textului se trece la împărţirea lui pe
fragmente logice. Se explică cuvintele şi expresiile neînţelese, apoi se formulează ideile
principale.
72
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Întocmirea planului textelor de citire cu conţinut practic ştiinţific are o mare importanţă
pentru ordonarea gândirii elevilor. Planul îi ajută să lege corect şi logic anumite părţi între ele şi
fiecare parte cu textul luat în ansamblu. Un plan bine alcătuit contribuie la sistematizarea
cunoştinţelor elevilor. Pe baza conţinutului textelor citite din domeniul ştiinţelor naturii,
geografiei, istoriei, accesibil vârstei copiilor, aceştia trebuie să-şi dea seama de existenţa
legăturilor cauzale ale fenomenelor din natură şi societate. Pentru înfăptuirea acestui obiectiv,
învăţătorul, o dată cu realizarea citirii expresive, trebuie să-i pună pe elevi în situaţia de a explica
şi motiva faptele despre care au citit, să stabilească înlănţuirea logică dintre cauză şi efect.
Pentru fixarea cunoştinţelor li se dau elevilor exerciţii de genul (vezi anexa 7)
O bună parte din textele care oglindesc aspecte din natură fac parte din lirica peisagistică
fie în versuri sau în proză. Dacă avem în vedere domeniile realităţii pe care o oglindesc, unele
texte care aparţin liricii peisagiste cum sunt: „Drumul Oltului”, după Geo Bogza, „Făgăraş”,
după Ana Blandiana, ”Delta Dunării” de Marin Sorescu, ş.a. sunt cu conţinut geografic. În nici
un caz însă orele în care se citesc aceste texte nu trebuie transformate în lecţie de geografie.
Asemenea texte au, în primul rând, o valoare literar-artistică. Multe dintre noţiunile şi datele
ştiinţifice pe care le conţin sunt înfăţişate prin intermediul unor imagini artistice, care asigură nu
numai înţelegerea lor, ci şi declanşarea unor sentimente estetice sau chiar moral-cetăţeneşti.
Valorificarea complexă sub multiplele lor valenţe, a acestor texte nu se poate face după nişte
tipare general valabile, pentru toate textele cu conţinut practic-ştiinţific, ci prin folosirea în mod
corespunzător a lecturii explicative ca formă specifică de analiză literară.
Componentele lecturii explicative oferă resurse multiple de valorificare deplină a
conţinutului unui text de citire, indiferent de genul sau specia din care face parte. Ceea ce apare
deosebit va fi ponderea pe care o va avea, în efectuarea analizei textului, fiecare din elementele
lecturii explicative. Exemplificăm cele afirmate prin analiza fragmentului „Cheia” după Mihail
Sadoveanu.
Acest text narativ, artistic, evocă primul contact al copilului Sadoveanu cu vraja cărţii, cu
farmecul povestirilor lui Ion Creangă.
Prin această lectură cultivăm interesul pentru cunoaşterea operelor valoroase ale unor
clasici ai literaturii române, care au încântat copilăria a zeci de generaţii şi vor constitui mereu
cărţile preferate ale celor mici.
În discuţiile introductive se prezintă volumul „Printre gene”, insistându-se asupra
amintirilor din timpul primilor ani de şcoală descrise în schiţele „Domnul Trandafir” şi „Cheia”.
Mihail Sadoveanu a înfăţişat cu admiraţie şi recunoştinţă figura luminoasă a primului său
dascăl, care a rămas în sufletul său „un om deosebit” pentru că la învăţat multe, care au rămas în
fundul sufletului ca seminţe bune ce au înflorit bogat mai târziu.
73
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
74
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
nepătruns, drumul greu şi anevoios a micului şcolar în învăţarea cititului. „Cartea pe care mă
necăjeam, urmărind cu degetul şi cu priviri mirate buchii mari, întortocheate şi cârligaşe ca
nişte gângănii, era abecedarul lui Creangă”…….„Când deodată, într-o zi, ca-ntr-o scăpărare
de lumină, i-am găsit cheia…”
Prin această expresie povestitorul dezvăluie momentul de înţelegere care la făcut să
„descifreze” hieroglifele care-i erau ca un duşman, iar acum abecedarul se transformase într-un
prieten, acel prieten ce i-a dăruit „cheia de aur” a citirii. Această „scăpărare de lumină” se
leagă de momentul citirii povestirii „Capra cu trei iezi”. De atunci, dragostea pentru Ion
Creangă a rămas neatinsă pentru totdeauna deoarece poveştile lui l-au ajutat să descifreze taina
cititului.
Pentru activizarea şi fixarea cuvintelor şi expresiilor noi li se va cere elevilor să aleagă
din texte cuvintele ce exprimă stările sufleteşti ale copilului care reuşeşte să citească: freamăt de
bucurie, scăpărare de lumină, înfiorare caldă, vibra lumina, bătăi de inimă, cheia de aur a
descoperiri şi să formeze propoziţii cu ele.
Ca temă pentru acasă se poate da elevilor exerciţiul următor:
- Citiţi cu atenţie lectura „Domnul Trandafir” şi reţineţi trăsăturile fizice şi sufleteşti ale
dascălului îndrăgit de Mihail Sadoveanu.
Caracterizarea personajelor este unul din obiectivele fundamentale ale unei analize
literare, întrucât înţelegerea caracterelor lor, a ideilor pe care le vehiculează, este una din căile
certe care duc la descoperirea mesajului creaţiei respective. Căci, prin intermediul personajelor
creatorul operei literare îşi transmite propriile gânduri, propria concepţie despre viaţă, despre
anumite probleme sociale, despre o infinită gamă de aspecte oferite de viaţă în general, de
experienţa personală în confruntare cu viaţă.
Problema care se ridică se referă la modalităţile pe care le folosesc pentru ca elevii să
urmeze aceste exemple, să şi le apropie, să le înţeleagă sensurile acţiunilor şi conduitelor lor. În
aşa-zisa conversaţie generalizatoare se fac unele referiri la caracterizarea personajelor, dar
acestea sunt cu totul insuficiente şi nu reuşesc să conducă pe elevi la înţelegerea masajului
educativ al lecţiei al cărui purtător este personajul- eroul principal al operei (al textului).
Important este ca elevii să înţeleagă că personajele întâlnite în textele pe care le analizează nu
reprezintă fiinţe neobişnuite ci din contră, sunt oameni ca toţi ceilalţi, în multe cazuri, copii de
vârsta lor care înving, se afirmă, devin respectaţi şi îndrăgiţi pentru însuşirile lor, trăsături ce pot
fi dobândite de oricine prin muncă, perseverenţă prin lupta neînfricată cu greutăţile. Pentru
exemplificare ne vom folosi de unele texte care figurează în manualele pentru clasele I-IV,
sugerând câteva modalităţi de valorificare în lumina cerinţelor moral-cetăţeneşti a elevilor din
ciclul primar.
75
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
În textul ”Lumină şi culoare” care se află în unele manuale sunt înfăţişate câteva aspecte
din viaţa şi creaţia artistică a pictorului Ştefan Luchian, sunt punctate câteva însuşiri
semnificative pentru devenirea lui ulterioară, din perioada copilăriei lui.
„Când era mic, Luchian colinda dealurile şi luncile pline de frumuseţe ce-i înconjurau
satul natal.”
Textul face doar o consemnare-transmite o informaţie care poate rămâne fără
semnificaţie dacă nu se va discuta cu elevii ce importanţă, ce rol a avut în creaţia de mai târziu a
lui Luchian dragostea sa manifestată de când era copil pentru frumuseţile naturii din locurile
natale, pentru acest colţ de ţară, dorinţa lui de a cunoaşte coloritul şi prospeţimea frunzelor şi mai
ales al florilor care i-au servit ca modele în creaţia sa plastică. O temă de discuţie cu elevii se
referă deci la dragostea artistului pentru natura patriei, la sensibilitatea sa faţă de frumosul din
natură. În alt paragraf sunt reliefate şi alte însuşiri morale care au definit încă din copilărie
personalitatea pictorului. „Colegii de studiu l-au îndrăgit mult pentru firea lui deschisă şi
sinceră. Era modest, vorbea puţin despre creaţia lui. Citea mult şi iubea muzica.” Sinceritatea în
relaţiile cu oamenii, receptivitatea faţă de alţii şi comunicarea cu alţii, modestia, dorinţa de a
cunoaşte tot mai mult prin citirea cărţilor, sensibilitatea faţă nu numai de frumosul din natură, dar
şi pentru frumosul creat de alţii, din muzică, reprezintă un buchet de trăsături care aparţine
copilăriei pictorului. Ele au avut un rol deosebit în realizarea sa ca om şi ca artist. În cadrul
discuţiilor cu elevii se va accentua importanţa pe care o reprezintă pentru orice activitate umană
încununată cu succes, însuşiri ca: sinceritatea, modestia, studiul sistematic şi perseverent,
dragostea a tot ce este frumos din natură, din societate, în viaţa oamenilor. Pentru a-i convinge şi
mai mult pe elevi despre rolul pe care l-a avut pentru creaţiile de mai târziu contactul încă de mic
al lui Luchian cu natura, dragostea lui pentru frumosul din natură şi din viaţa oamenilor, li se vor
prezenta tablouri realizate de el în care sunt zugrăvite asemenea frumuseţi, peisaje din natură,
decoruri florale, portrete ale unor oameni şi autoportretele sale, toate caracterizându-se printr-o
forţă artistică impresionabilă. Un paragraf al textului la care ne referim, are o încărcătură
emoţional-morală deosebită aducând un vibrant elogiu muncii biruitoare, care este în stare să
învingă cele mai vitrege situaţii, să compenseze capacităţile umane distruse, care determină şi
asigură actul creator.
„O boală cruntă l-a lovit pe Luchian. Luptându-se cu paralizia ce-i ameninţa întreg
trupul, cu vederea slăbită, pictorul a reuşit să creeze mai departe lucrări nepieritoare.”
Pornind de la ceea ce se comunică în acest paragraf şi făcând anumite completări în
legătură cu starea gravă a sănătăţii pictorului care nu l-a putut opri să lucreze, învăţătorul, în
dialogul desfăşurat cu elevii va cultiva nu numai sentimentul de admiraţie vibrantă, de cinste şi
preţuire pentru eroismul civic al personajului, şi va urmării în mod permanent să le dezvolte
76
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
dorinţa, aspiraţia, dârzenia de a munci, de a învăţa, de a învinge orice piedică, oricât de mare ar
fi, spre realizarea scopurilor propuse. O astfel de idee, de normă morală pe fondul de
receptivitate caracteristic copiilor de această vârstă şi prin preluare şi amplificarea ei în contextul
altor lecţii şi situaţii de învăţare, se va sădi adânc în conştiinţa lor şi va deveni un factor reglator,
motivând munca şi conduita lor prezentă şi viitoare.
Pe parcursul analizei pe fragmente se va îmbogăţi vocabularul cu noi cuvinte, se va
preciza sensul propriu şi figurat al lor. Astfel se va explica cuvintele şi se vor trece în carnetul-
vocabular:
- flaşnetă = cutie muzicală care redă o melodie simplă, prin învârtirea unei manivele;
- modest = cărui nu-i place să se laude;
- chivără = coif, chipiu;
- autoportret = înfăţişare a propriei persoane în tablou;
- penel = pensulă mică, cu păr fin, cu care se pictează.
Se va preciza cele două sensuri ale cuvântului „portret”:
- desen, pictură care redă prin culoare chipul cuiva;
- descrierea însuşirilor fizice şi sufleteşti ale unei persoane cu ajutorul cuvintelor într-un text.
Pentru activizarea vocabularului se cere să se alcătuiască propoziţii cu aceste cuvinte. Se
va lămuri, de asemenea, înţelesul expresiilor întâlnite pentru dezvăluirea sensurilor secundare şi
figurat, pentru nuanţarea şi înfrumuseţarea vocabularului copiilor:
„firea lui deschisă şi sinceră” – un om receptiv faţă de alţii, comunicativ, prietenos, sincer,
modest, calităţi pe care l-au îndrăgit toţi ce l-au cunoscut;
„lucrări nepieritoare” – opere de mare valoare artistică, create de mâna lui, care rămân în
tezaurul artei noastre naţionale (în muzeul ce cuprinde operele cele mai valoroase, ce reprezintă
bogăţia spiritului românesc);
„ţine penelul între degete ca pe o comoară” - (din tablou se observă gestul mâinii de a ţine
penelul, parcă abia l-ar atinge, ca pe ceva preţios, sfânt, acel obiect care îi dă şansă vieţii sale);
„lăuntrică hotărâre de a învinge” – luptându-se cu paralizia ce ameninţa întreg trupul, cu
vederea slăbită, pictorul, în ciuda stării grave a sănătăţii, a luptat cu boala şi a continuat să
creeze;
„portret emoţionant” – culorile care domină tabloul reprezintă contrastul dintre fondul cafeniu şi
cenuşiu şi culorile luminoase prin care sunt pictate faţa şi mâna cu penelul; faţa, mai ales, ce pare
inundată de lumină; ochii, gura, gestul mâinii drepte pe care se sprijină penelul toate dezvăluie
emoţionant pe zugravul Luchian, lupta îndârjită cu boala pentru a învinge, dezvăluie crezul său
artistic exprimat în cuvintele:
„Noi, pictorii, privim cu ochii, dar pictăm cu sufletul”.
77
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Pentru fixarea cunoştinţelor şi activizarea vocabularului vom da elevilor ca temă pentru acasă:
-Scoateţi din textul de lectură şi scrieţi, într-un tabel asemănător celui de mai jos,
propoziţiile care exprimă însuşirile sufleteşti ale lui Ştefan Luchian, menţionate în prima
coloană:
Însuşiri sufleteşti Propoziţii sau expresii din care se
desprind însuşirile
a) Dragostea şi interesul lui Luchian, a)…………………………………………...
încă din copilărie, pentru natura din ……………………………………………
locurile natale; ……………………………………………
b)Sinceritatea pictorului în relaţiile cu b)…………………………………………..
prietenii, cu copiii; …………………………………………...
c) Modestia pictorului; c)…………………………………………..
d) Plăcerea de a citi şi de a cunoaşte d)………………………………………….
muzica; …………………………………………...
e) Tăria sufletească în faţa suferinţe- e)…………………………………………..
lor bolii; …………………………………………...
f) Marea pasiune pentru pictură care f)…………………………………………...
învinge neputinţa bolii. …………………………………………….
Elevii sunt profund impresionaţi de isprăvile eroilor, de încercările, înfrângerile şi
izbânzile lor, se identifică afectiv cu viaţa eroilor respectivi, actul educativ nu poate să se
oprească la dezvoltarea acestor trăiri afective care, aşa cum se ştie, la vârsta şcolară mică, sunt
încă instabile şi nu pot regla singure faptele de conduită ale elevului.
Considerăm că lucrul cel mai important care trebuie realizat este trecerea de la afectiv la
raţional, adică conştientizarea treptată de către elevi a acţiunilor personajelor respective,
identificarea lor nu numai afectiv, ci şi conştient cu eroii ale căror fapte îi impresionează.
Lectura literară, explicativă este unul din factorii care favorizează în cel mai înalt grad
cunoaşterea şi folosirea limbii materne de către elevi, îmbogăţirea vocabularului, dezvoltarea
capacităţilor de exprimare.
În clasele I-IV textul literar permite familiarizarea elevilor cu frumuseţea şi expresivitatea
limbii, prin intermediul căreia sunt introduse primele noţiuni de limbă. Aceste toate au un
pronunţat caracter educativ şi permit elevilor să descopere literatura ca domeniu specific de
cunoaştere. Cu alte cuvinte este necesar ca încă din clasa I să se efectueze analiza literară a
textului, bineînţeles într-o formă elementară. Astfel, copilul va face cunoştinţă cu polisemia
cuvântului, cu valoarea lui stilistică contextuală, cu metafora, comparaţia, adică îşi va însuşi
unele elemente de bază ale stilisticii.
78
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Întâlnirea cu literatura (formă concretă a esteticului) reprezintă ivirea unor germeni ce pot
fi dezvoltaţi la alte obiecte ca: desenul, muzica, din arta plastică şi se va crea premisele educaţiei
artistice, contribuind la dezvoltarea creativităţii elevilor. Educaţia estetică trebuie făcută de la
vârstă fragedă, încă din clasa I. Învăţătorului îi revine sarcina de a ajuta copilul să cucerească pe
măsura posibilităţilor sale mesajul literar. Prin aceasta, elevilor li se va îmbogăţi, preciza, nuanţa
şi înfrumuseţa vocabularul, inventarul stilistic şi cel de operaţii mintale.
79
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
80
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
81
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
1. citirea textului întâi în gând, apoi cu voce tare, cronometrându-se citirea cu voce tare;
2. povestirea conţinutului ( cu sau fără întrebări ajutătoare, în funcţie de nivelul clasei);
3. formularea unui titlu adecvat textului citit;
4. explicarea sensului a două propoziţii date şi formularea mesajului textului.
b). Probă colectivă - citirea şi prelucrarea independentă a unui text cunoscut de elevi:
1.citirea în gând a textului;
2.analiza textului în scopul delimitării fragmentelor;
3.formularea ideilor principale;
4.explicarea (motivarea) titlului;
5.formularea unor propoziţii cu cuvinte indicate;
6.explicarea unor expresii din textul citit.
În scopul prevederii şi eliminării cauzelor care determină o citire dificilă se poate realiza
o imagine asupra frecvenţei greşelilor survenite în citirea elevilor. Pe verticală se întocmeşte lista
nominală a colectivului clasei, iar pe orizontală se consemnează obiectivele urmărite, prin itemii
aplicaţi şi natura greşelilor comise de fiecare elev, totalizând în josul paginii numărul elevilor
care întâmpină greutăţi la anumite sarcini.
Exemplu:
Nr. Numele şi
crt. prenumele Tehnica cititului Înţelegerea şi prelucrarea textului
elevului
citirea citirea citirea cu delimi- stabi- Respec- Explica-
corectă, lentă cu silabisire, tarea lirea tarea rea
conştientă, pauze adăugiri, frag- ideilor succesi- cuvinte-
curentă nejus- substituiri men- princi- unii lor
tificate cu telor pale logice a
revenire evenimen
telor
În funcţie de frecvenţa greşelilor se vor organiza diferenţiat exerciţii pentru consolidarea
deprinderii de citire cu voce tare şi în gând, urmărind realizarea obiectivelor din programă.
Pentru verificarea orală, metodele şi procedeele se suprapun peste cele utilizate în predare-
învăţare: conversaţia, exerciţiul oral, lectura, recitarea, povestirea, expunerea, rezumatul,
dialogul.
Pentru verificările scrise, în cadrul textelor formative sau cumulative, metodele şi
procedeele pot fi: exerciţiul scris, chestionarul, orice tip de compunere scrisă. Aşa cum se ştie,
formele de activitate prin care se realizează, în cel mai înalt grad, evaluarea vocabularului
elevilor sunt compunerile şi exerciţiile originale. Deosebindu-se de expuneri prin aceea că redau
într-o formă personală idei proprii, compunerile implică un act individual de creaţie.
82
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Nivelul originalităţii unei compuneri realizate de elevi, fie oral, fie scris este determinat,
în bună măsură, şi de felul compunerii respective, fiind cunoscut că se angajează în moduri
diferite imaginaţia creatoare a elevilor. Fiind vorba de „compunere” se înţelege că elementele de
creaţie, originale, de compoziţie, trebuie să reprezinte criteriul principal de evaluare a tuturor
lucrărilor pe care elevii le realizează, fie în clasă, fie în afara orelor de curs atât oral, cât şi în
scris.
Compunerile realizează pe de o parte o sinteză a tot ce învaţă elevii la comunicare
(gramatică), la literatură, precum şi şi la celelalte obiecte de învăţământ mai ales sub raportul
corectitudinii exprimării. Pe de altă parte, ele constituie cel mai nimerit prilej de valorificare a
experienţei de viaţă a elevilor, de manifestare a imaginaţiei şi fanteziei lor creatoare.
Prin compunere, elevii îşi enunţă în special ideile, sentimentele, impresiile lor proprii, ca
exerciţii complexe, ele mijlocesc legătura dintre cunoştinţele de limbă şi cele de lectură, precum
şi legătura dintre dezvoltarea gândirii şi dezvoltarea exprimării.
Compunerile gramaticale ca formă superioară a exerciţiilor gramaticale se concretizează
printr-un grad mai mare de participare activă, conştientă şi creatoare a elevilor. Ele urmăresc, pe
lângă dezvoltarea exprimării elevilor, aplicarea unor reguli gramaticale. Se abordează oral, în
scris, în clasele a III-a şi a IV-a.
Verificarea, corectarea şi aprecierea compunerilor prezintă o deosebită importanţă în
procesul de formare şi dezvoltare a exprimării elevilor. În urma verificării lucrărilor, învăţătorul
intră în posesia unei informaţii pe linia însuşirii exprimării corecte, atât în scris, cât şi oral de
către elevi. Odată cu însuşirea tehnicilor de redactare a compunerilor, elevul îşi formează
deprinderi de apreciere a lucrărilor proprii, precum şi a lucrărilor colegilor săi. După corectarea
lucrărilor, învăţătorul îşi completează evidenţa greşelilor tipice, îşi grupează elevii în funcţie de
aceste greşeli şi elaborează o serie de exerciţii aplicative care să ducă la înlăturarea greşelilor
constatate.
O deosebită importanţă în evaluare o au şi fişele de muncă independentă. Ele permit
exersarea de către elevi a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor la diferite niveluri de
însuşire a lor.
Evaluarea randamentului şcolar are în vedere nu numai elevul, ci şi activitatea
învăţătorului. Comparând rezultatele obţinute de elevi cu obiectivele instructiv-educative,
învăţătorul apreciază eficienţa metodelor şi procedeelor folosite şi se preocupă de optimizarea
procesului de predare-învăţare.
83
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
4. METODOLOGIA CERCETĂRII
Limba s-a născut din necesitatea de a comunica, de a împărtăşi semenilor ideile despre
univers, de a transmite generaţiilor următoare roadele căutării, trecerea experienţei în cuvânt
necesitând efortul viu al actului comunicării.
A- ţi cunoaşte limba, a fi capabil să exprimi corect şi precis ceea ce gândeşti, simţi,
folosind cuvintele vocabularului, înseamnă a da dovada unei bune educaţii şi nu în ultimul rând
de a da dovadă de respect pentru propria- ţi limbă, propria persoană.
Dezvoltarea exprimării orale, în general, şi îmbogăţirea vocabularului, în special, se face
pe două căi: dirijată, prin activităţile şcolare, unde contribuie toate disciplinele şi spontană prin
ceea ce oferă familia şi mijloacele de culturalizare. Şcoala rămâne „pivotul” central în ceea ce
priveşte procesul de dezvoltare şi nuanţare a vocabularului.
Rolul principal în păstrarea şi cultivarea limbii îi revine şcolii. Dascălii au datoria de a găsi
cele mai adecvate metode pentru a facilta însuşirea limbii române literare de către generaţiile
tinere. Printre obiectivele studierii limbii române în şcoală se numără şi acela care vizează în
mod direct dezvoltarea, activizarea şi nuanţarea vocabularului.
Învăţătorul, cel care prin alfabetizare, îi dă copilului posibilitatea câştigării instrumentelor
de cunoaştere a tuturor domeniilor culturii şi ştiinţei, are sarcina de a lumina pe măsura puterii
lui drumul spre însuşirea, nuanţarea şi îmbogăţirea limbii materne. Elevii trebuie ajutaţi să
înţeleagă că studiul permanent al limbii şi literaturii române este hotărâtor pentru întreaga lor
viaţă socială, că este ruşinos să faci dovada unei proaste exprimări orale şi scrise. Trebuie ajutaţi
să înţeleagă şi să simtă că este uşor şi plăcut să înveţi şi să te bucuri de roadele cunoaşterii.
Strategiile didactice tradiţionale cât şi cele moderne utilizate trebuie să vizeze formarea de
competenţe, să trezească motivaţia, curiozitatea şi interesul pentru învăţătură, să asigure o
învăţare acivă şi formativă. De aceea se impune corelarea metodelor, procedeelor, mijloacelor
didactice cu formele de activitate, ţinându-se cont de particularităţile de vârstă şi individuale ale
elevilor, pentru a solicita gândirea, imaginaţia, voinţa, experienţa, capaciatăţile de comunicare
ale acestora.
Lucrarea elaborată răspunde întrebării: putem produce anumite modificări în sensul
dezvoltării, îmbogăţirii, activizării şi nuanţării vocabularului elevilor dacă utilizăm atât
metode tradiţionale cât şi metode moderne ?
84
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
S-a adoptat o formă de cercetare-acţiune, un tip de metodologie investigatoare prin care s-a
implementat cercetarea - nu post factum, ci chiar în momentul organizării - în activitatea
pedagogică concretă la clasă, urmărind nu numai recoltarea datelor, ci implicit şi optimizarea
activităţii instructiv educative, prin intervenţii moderatoare. S-a considerat că acest tip de
cercetare serveşte direct şi în mare măsură obiectivul principal al cercetării şi finalitatea ei,
optimizarea activităţii de instruire şi educare a elevilor, sporirea eficienţei actului pedagogic
concret.
a. Metoda observaţiei (metodă nonexperimentală de colectare a datelor)
S-a elaborat în prealabil un plan de observaţie, precizându-se şi obiectivele urmărite. Datele
observaţiei au fost consemnate imediat, fără ca cei observaţi să-şi dea seama de acest lucru. În
acest sens s-a folosit fişa de observaţie.(vezi anexa I ) Observaţiile au fost făcute în condiţii şi
împrejurări variate pentru a putea avea posibilitatea confruntării datelor obţinute.
b. Metoda testelor. Înainte de administrarea fiecăriu test s-a făcut un instructaj necesar
pentru precizarea unor reguli şi cerinţe privitoare la administrarea testului etalon şi felul în care
se face evaluarea. S-a elaborat o scară considerată ca etalon, la care s-au raportat rezultatele
individuale şi în funcţie de care s-a facut măsurarea şi evaluarea acestora. De asemenea, s-a avut
în vedere faptul că testele elaborate trebuie să îndeplinească anumite calităţi cum ar fi fidelitatea,
validitatea şi sensibilitatea.
85
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
86
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Probele iniţiale au fost aplicate în aceeaşi zi la ambele clase a IV-a de la cele două şcoli
după prima unitate de învăţare „Sună clopoţelul”. Redau în continuare obiectivele vizate, itemii
testului, descriptorii de performanţă şi rezultatele obţinute:
Obiective operaţionale:
O1- să găsească cuvinte cu acelaşi înţeles;
O2- să găsească cuvinte cu înţeles opus;
O3- să identifice însuşiri pentru cuvinte date;
O4- să alcătuiască enunţuri cu sensurile diferite ale unor cuvinte date;
O5- să alcătuiască enunţuri cu cuvinte date;
O6- să obţină cuvinte noi după modele date;
O7- să dezvolte propoziţiile simple.
87
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Itemii testului:
I.1 Găsiţi cuvinte cu sens asemănător pentru cuvintele: steag, a terminat, mireasmă, viteaz,
drum, computer.
I.2 Găsiţi cuvinte cu sens opus pentru cuvintele: zâmbeşte, rar, război, a lua, apropiat,
friguroasă.
I.3 Căutaţi trei însuşiri pentru cuvântul:
toamnă:............................................................
pădure:.............................................................
blană:................................................................
I.4 Alcătuiţi trei enunţuri în care cuvântul “corn” să aibă sensuri diferite. Precizaţi sensul
pentru fiecare exemplu.
I.5 Alcătuiţi enunţuri cu cuvintele: pădurea, străluceşte, roditoare.
I.6 Obţineţi cuvinte noi după modelul „ argint = argintiu” : castană, plumb, trandafir.
I.7 Dezvoltaţi următoarele propoziţiile simple, adăugând la fiecare două părţi secundare de
propoziţie :
Copiii aleargă.
Vântul adie.
A venit toamna.
Descriptori de performanţă:
FOARTE BINE BINE SUFICIENT
I.1 Găseşte corect toate Găseşte patru cuvinte cu Găseşte două cuvinte cu
cuvintele cu sens asemănător. sens asemănător. sens asemănător.
I.2 Găseşte corect toate Găseşte patru cuvinte cu Găseşte două cuvinte cu
cuvintele cu sens. sens opus. sens opus.
I.3 Scrie corect toate Scrie însuşiri pentru două Scrie însuşiri pentru un
însuşirile . cuvinte. cuvânt.
I.4 Alcătuieşte trei Alcătuieşte două enunţuri şi Alcătuieşte un enunţ şi
enunţuri şi precizează corect precizează corect cele două precizează corect un sens al
cele trei sensuri ale sensuri ale cuvântului corn. cuvântului corn.
cuvântului corn.
I.5 Alcătuieşte trei Alcătuieşte două enunţuri Alcătuieşte un enunţ corect
enunţuri corecte şi nuanţate. corecte şi nuanţate. şi nuanţat.
I.6 Formează trei cuvinte Formează două cuvinte noi Formează un cuvânt nou
noi
I.7 Alcătuieşte trei Alcătuieşte două propoziţii Alcătuieşte o propoziţie
propoziţii dezvoltate dezvoltate dezvoltată
88
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
89
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Prezint în continuare rezultatele comparative ale testului predictiv dintre cele două clase:
cea experiment şi cea de control.
Tabel nr. 3 Proba iniţială
CLASA TOTAL CALIFICATIVE OBŢINUTE
ELEVI FB % B % S % I %
experiment 7 2 28,6 3 42,8 2 28,6 - -
de control 7 2 28,6 4 57,2 1 14,2 - -
Figura nr. 3
Aşa cum se observă din reprezentarea grafică (fig.nr.3), dar şi din rezultatele înregistrate în
tabele, cele două clase pornesc cu şanse relativ egale în derularea experimentului, diferenţele
fiind nesemnificative.
Analizând rezultatele am constatat că nu toţi elevii au un vocabular bogat, activ şi nuanţat,
nu stăpânesc bine noţiunile de cuvinte cu sens asemănător sau cuvinte cu sens opus, unii dintre
90
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
elevi chiar le-au încurcat. Am observat şi faptul că enunţurile formate sunt sărăcăcioase în
cuvinte şi expresii frumoase, ceea ce arată ca au o exprimare lacunară şi nenuanţată.
În continuare am aplicat în cadrul unităţilor de învăţare parcurse atât metode tradiţionale de
predare-învăţare, cât şi metode moderne: brainstorming-ul, metoda cubului, ciorchinele, jocul de
rol, cvintetul, diamantul, metoda cadranelor, urmărind prin acestea dezvoltarea, nuanţarea şi
activizarea vocabularului clasei experiment.(vezi anexele II, III, IV )
În luna mai 2009 am aplicat celor două clase testul final pentru confirmarea sau infirmarea
ipotezei. Redau în continuare obiectivele vizate, itemii testului, descriptorii de performanţă şi
rezultatele obţinute:
Obiective operaţionale:
O1- Să scrie cuvinte cu sens asemănător;
O2- Să scrie cuvinte cu sens opus;
O3- Să alcătuiască enunţuri cu sensurile diferite ale cuvintelor;
O4- Să obţină verbe din substantive date, după model;
O5- Să obţină diminutivele unor cuvinte date;
O6- Să alcătuiască propoziţii simple şi să le dezvolte;
O7- Să formeze familia lexicală a cuvântului scoală;
O8- Să completeze expresiile pentru a obţine comparaţii.
91
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
I.7. Scrie cuvinte înrudite cu şcoală, după modelul: învaţă= învăţător, învăţătoare,
învăţăcel, învăţare...
I.8. Completaţi spaţiile punctate pentru a obţine asemănări:
„obrajii roşii ca ..................”; „rochie albă ca ............”; „soarele rodund ca.............”
Descriptori de performanţă:
FOARTE BINE BINE SUFICIENT
I.1. Scrie corect toate cuvintele Scrie patru cuvinte cu sens Scrie două cuvinte cu sens
cu sens asemănător. asemănător. asemănător.
I.2. Scrie corect toate cuvintele Scrie patru cuvinte cu sens Scrie două cuvinte cu sens
cu sens. opus. opus.
I.3. Alcătuieşte şase enunţuri cu Alcătuieşte patru enunţuri cu Alcătuieşte două enunţuri cu
sensurile corecte ale cuvintelor; sensurile corecte ale sensurile corecte ale
cuvintelor; cuvintelor;
I.4. Obţine trei verbe corecte; Obţine două verbe corecte; Obţine un verb corect;
I.5. Obţine cinci-şase Obţine trei-patru diminutive; Obţine două diminutive;
diminutive
I.6. Alcătuieşte trei propoziţii Alcătuieşte două propoziţii Alcătuieşte o propoziţie
simple şi le dezvoltă corect; simple şi le dezvoltă corect; simple şi o dezvoltă corect;
I.7. Scrie patru cuvinte înrudite Scrie trei cuvinte înrudite Scrie două cuvinte înrudite
I.8. Obţine trei comparaţii; Obţine două comparaţii; Obţine o comparaţie;
92
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
0
FB B S I
Figura nr. 6
93
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
3
pro ba in it ia la
pro ba fin ala
2
0
FB B S I
Fig.nr.9 Graficul rezultatelor celor două probe pentru cele două clase
94
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Datele înregistrate atât la probele iniţiale cât şi la cele finale ne permit să afirmăm că în
urma desfăşurării acestui experiment se confirmă ipoteza formulată : prin utilizarea combinată a
metodelor tradiţionale şi a celor moderne în lecţiile de predare-învăţare vocabularul elevilor se
îmbogăţeşte mai mult decât dacă am fi utilizat numai metode tradiţionale.
Coroborând datele oferite de cercetare am constatat următoarele:
utilizarea unor strategii de predare-învăţare prin combinarea metodelor tradiţionale cu
metodele moderne asigură creşterea eficienţei învăţării;
folosirea metodelor moderne de predare-învăţare duce la formarea unor deprinderi de
muncă care facilitează atitudinea activă a elevului;
lucrul în echipă are efecte benefice, atât pe planul învăţării cât şi pe planul climatului
psiho-social;
folosirea metodelor moderne face elevii să folosească cât mai multe surse pentru
promovarea informaţiilor, ceea ce duce la dezvoltarea posibilităţilor de cunoaştere;
învăţarea activ-participativă şi învăţarea interactivă pun amprenta pe stilul de învăţare al
fiecărui elev.
95
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
CONCLUZII
96
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
este deosebit de importantă şi ea răspunde unei sarcini majore care revine studiului limbii
române, îndeosebi în primele clase: precizarea, îmbogăţirea, diversificarea vocabularului
elevilor, însuşirea resurselor expresive ale limbii, formarea deprinderilor de exprimare corectă,
condiţii esenţiale pentru întreaga activitate de învăţare.
Numărul de ore angajat în acest proces deţin o pondere prioritară în predarea
cunoştinţelor prevăzute de programele şcolare şi manualele de la clasele primare pentru studiul
limbii şi literaturii române.
Odată cu însuşirea cuvintelor şi expresiilor noi, copii trebuie ajutaţi să pătrundă sensul
ideilor exprimate prin cuvinte. În acest scop ei trebuie orientaţi să opereze cu diferite sensuri al
aceluiaşi cuvânt şi să găsească cuvinte diferite pentru exprimarea aceleiaşi idei. În acest scop
pentru fiecare cuvânt şi expresie nouă, trebuie folosite variate exerciţii lexicale, care să pună în
evidenţă raporturile de sens ce se pot stabili între cuvinte, diferite sensuri pe care acestea le pot
primi în contexte, în variate construcţii verbale.
Activitatea de îmbogăţire şi nuanţare a vocabularului este o activitate obligatorie oricărei
lecţii de limba şi literatura română, are rolul să cultive expresia orală, să-i înveţe pe elevi cum să
se exprime corect, literar, concis şi plastic în acelaşi timp, cum să lucreze pentru perfecţionarea
propriului lor limbaj.
Prin urmare, cultivarea exprimării elevilor trebuie să înceapă în şcoală cu însăşi
supravegherea riguroasă şi îngrijită a exprimării învăţătorului. Nici o teorie emisă de la înălţimea
catedrei, oricât de captivantă, de convingătoare ar fi, nu se impune cu forţa cu care se impune
exemplul personal al învăţătorului. Şi nu e vorba numai de exemplul pe care trebuie să-l
constituie modul său de exprimare din timpul expunerii, al demonstrării cunoştinţelor ce
transmite, dar şi modul exprimării sale curente în toate împrejurările, în toate situaţiile, când se
află în contact cu elevii. Învăţătorului, element activ, modelator, îi revine o sarcină deosebită în
trezirea sensibilităţii faţă de frumuseţea limbii, aceea de formator al unor modele, tipare de
recitare şi de analiză a textelor.
Prin utilizarea în procesul achiziţie a noţiunilor de vocabular a metodelor moderne dăm
frău liber imaginaţiei elevului, îl scoatem din acea stare de teamă sau ruşine care îl înhibă şi nu îi
dă voie să se exprime aşa cum el ar dori. Din propria experienţă am observat cum un elev timid,
ruşinos, devine prin joc un elev mult mai activ, mai vorbăreţ şi mai creativ. E normal că nu
întotdeauna ne putem permite să apelăm la metode activ- participative (moderne), dar tocmai din
acest motiv am dorit ca în capitolul de cercetare psihopedagogică să dezbat această temă,
deoarece în cadrul orelor de limba şi literatura română există posibilitatea de a aplica, pe lângă
metodele tradiţionale, metode moderne cu mare succes în stimularea limbajul elevilor.
97
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Pentru a găsi soluţii care să aducă ceva nou, mai aproape de interesele elevilor, este
necesară, mai mult ca oricând, creativitatea, calitate asociată, de obicei, cadrelor didactice, dar
care trebuie dezvoltată şi cultivată deopotrivă elevilor, părinţilor şi tuturor factorilor implicaţi în
procesul de instrucţie şi educaţie.
Studiul sistematic al limbii presupune recurgerea la tehnici de învăţare specifici foneticii,
vocabularului, morfologiei, sintaxei, ortografiei, şi lecturii, compartimente din care sunt selectate
acele conţinuturi care-şi găsesc justificarea în formarea unei exprimări spontane, corecte şi
nuanţate, compartimente care oferă elevului mijloacele şi instrumentele indispensabile de
comunicare.
În această idee, se înscriu textele care cultivă preţuirea pentru limba poporului pe care
marii noştri creatori de opere nestemate şi creatori de limbă, în acelaşi timp, s-au întrecut,
căutând cu migală cuvintele care să exprime adevărul, s-o compare „ca un fagure de miere”,
„cu o comoară în adâncuri înfundată”,…”cu un şirag de piatră rară”, … „cu glasul pâinii”, cu
„focul ce arde
98
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
ANEXE
ANEXA I
FIŞĂ DE OBSERVAŢIE
folosită în cercetarea experimentală
Elevul
C.D C.A.I. H.I. G. L.V.M. M.V.C R.A.R. V.C.
Indici
1.Corectitudinea
exprimării S FB S B B FB B
2. Fluenţa
exprimării I B S S S B S
3. Activizarea
vocabularului S FB S B B FB B
4. Nuanţarea
vocabularului I B I S B FB S
5. Bogăţia
vocabularului S FB S B B FB B
99
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
ANEXA II
PROIECT DIDACTIC I
100
Etapele Ob Conţinut instructiv educativ Strategii Etapele Ob Conţinut instructiv educativ Strategii
lecţiei didactice lecţiei didactice
1.Moment Se solicită elevilor să-şi pregătească Conversatia 1.Moment Se solicită elevilor să-şi pregătească Conversatia
organizatoric materialele necesare orei.Vor primi si fisele Caiete organizatoric materialele necesare orei. Vor primi si Caiete
de lucru pentru activitatea independenta Manual (1’) fisele de lucru pentru activitatea Manual
Fişe independenta Fişe
Activitate independentă (20’) Activitate directă (20’) Explicaţia
2.Actualizare Elevii vor lucra pe fişa de lucru exerciţii şi 2. Verificarea Se cere elevilor să deschidă caietele.
a probleme recapitulative cu adunări şi scăderi cunostintelor Sunt numiţi câţiva elevi care citesc tema, în
cunostintelor în concentrul 0-1000, pentru actualizarea si a temei(3’) timp ce restul clasei verifică şi eventual
cunoştinţelor : corectează. Voi da explicaţii dacă vor fi
O1 greşeli.
O4 1. Calculează: 3.Captarea O1 Antrenarea elevilor în formularea de
24 + 53 = 245 + 352 = atenţiei(4’) întrebări de tipul: ”CE?”, ”CINE?”, Problemati
97 – 34 = 768 – 346 = Fisa de ”CÂND?”, ”UNDE?”, ”DE CE?”. Elevul zarea
48 + 67 = 537 + 246 = lucru care formulează întrebarea, numeşte un alt
73 – 37 = 853 - 375 = coleg să răspundă. Conversatia
500 +320 = 500 – 320 = Explicaţia CE?
Exerciţiul
1. Află numărul care este: Munca
a) cu 207 mai mare decât: 105, 638; independen CINE? DE CE? Explozia
b) cu 207 mai mic decât: 357, 848. tă stelară
102
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
103
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
104
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
105
Anexa 1
Metoda cubului
GRUPA NR. 1
DESCRIE
GRUPA NR. 2
COMPARĂ
Compară în 4-5 enunţuri anotimpurile de primăvară şi iarnă.
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
GRUPA NR. 3
ASOCIAZĂ
GRUPA NR. 4
ANALIZEAZĂ
107
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
GRUPA NR. 5
APLICĂ
Imaginaţi-vă povestea spusă copiilor de Vasilică. (5 - 10 enunţuri)
...................................
...............................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
GRUPA NR. 6
ARGUMENTEAZĂ
Anexa 2
108
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Rezolvă, la alegere, cel puţin un exerciţiu dintre cele propuse mai jos:
1.Realizează un dialog imaginar între tine şi Ionaş sau între Ionaş şi Vasilică.
2.Ia un interviu ciocârliei. Imaginează-ţi întrebările, dar şi răspunsurile (cel puţin trei întrebări şi
trei răspunsuri). Te poţi ajuta de următoarele enunţuri lacunare:
De ce ............................................................................................................?
Explică-mi ....................................................................................................?
De unde ........................................................................................................?
Aş vrea să aflu ..............................................................................................?
Ce-ai fi făcut dacă ........................................................................................?
4.Mesajul prenumelui. Scrie cu majuscule unul din prenumele copiilor din lecţia “Ciocârlia” sau
chiar prenumele tău. Pentru fiecare literă din prenume căută un cuvânt astfel încât toate
cuvintele împreună să formeze un mesaj sau să exprime însuşiri.
Exemplu:
Iată sau Isteţ
Oiţele Onest
Negre Naiv
Ale Ager
Ştefaniei Şiret
109
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
ANEXA III
PROIECT DIDACTIC II
110
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Etapele Ob Conţinut instructiv educativ Strategii Etapele lecţiei Ob Conţinut instructiv educativ Strategii
lecţiei didactice didactice
1.Moment Activitate directă Conversatia 1.Moment Activitate directă Conversaţia
organizatoric Se pregătesc materialele necesare şi se organizatoric Se pregătesc materialele necesare şi se
asigură climatul favorabil pentru asigură climatul favorabil pentru
desfăşurarea orei de limba română. desfăşurarea orei de limba română.
Se realizează un exerciţiu de spargere a Spargerea Se realizează un exerciţiu de spargere a Spargerea
gheţii: „Astăzi la şcoală vreau să...” gheţii gheţii: „Astăzi la şcoală vreau să...” gheţii
Verificarea Activitate directă 2Verificarea Activitate independentă
temei Se verifică cantitativ şi calitativ tema cunoştinţelor Elevii vor fi solicitaţi realizeze propoziţii
pentru acasă. Conversaţia O1 după schemele date la tablă.
Elevii primesc o scrisoare de la Lizuca
Anuntarea O1 care îi invită să lucreze împreună Exerciţiul
temei şi a exerciţiile date pentru a scrie corect S A P
obiectivelor cuvintele ce conţin sunetele î, cs şi gz ----------------------- .
cât si cuvintele dintr-o,într-o, într-un, s.c. adj. vb.
dintr-un.
Reactualiza- Cine este Lizuca? Din ce poveste
rea O8 face parte? Care este autorul?Ce alte S A A P
cunoştinţelor personaje necuvântătoare am întâlnit în -------------------------- .
lecţiile din manual?Ce a spus vulpea că s.c adj adj vb
nu mănâncă? Când se scrie sunetul î cu
â şi când îl scriem î? Ce literă scriem S P PS.
Anuntarea când auzim sunetul cs? Dar când se explicaţia -------------------- .
temei şi a aude gz? Ce cuvânt ştiţi care se scrie cu pron vb s.c
obiectivelor cs? (rucsac) Cum se scriu cuvintele
într-o/ într-un/ dintr-o/dintr-un?
Se explică cerinţele exerciţiilor de pe
fişa de lucru.
Activitate directă
O2 Activitate independentă Verific modul în care au îndeplinit sarcina de
O3 Se rezolvă exerciţiile de pe fişă de conversaţia lucru. Conversaţia
O4 lucru. explicaţia Se verifică calitativ şi cantitativ tema pentru
111
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
O5 acasă
O7 Munca 3.Captarea Voi recita câteva versuri din poezia “La
independentă atenţiei mijloc de codru”.
Exerciţiul Din ce poezie fac parte versurile? Cine este
autorul?
112
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Activitate independentă Activitate directă Fişa de lucru
Evaluarea O6 Scrie pe caiet cât mai multe cuvinte Problemati- 8.Asigurarea Se verifică fişele de lucru.
formate cu ajutorul silabelor din plic. zarea retenţiei şi a Dau elevilor tema pentru acasă şi explic
Se verifică îndeplinirea sarcinii de Jocul didactic transferului modul de rezolvare.
Asigurarea lucru. Apreciez activitatea elevilor la această Conversaţia
retenţiei şi a Dau elevilor tema pentru acasă şi Conversaţia lecţie
transferului explic modul de rezolvare.
Apreciez activitatea elevilor la această
lecţie
113
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
Anexa 3
Metoda cadranelor
folosită în lecţia « Freamăt de codru », de Mihai Eminescu
3. Selectaţi din poezie câte trei substantive, 4. Ce cuvinte din textul studiat au funcţia
adjective, verbe şi pronume.
sintactică de:
a) subiect:
b) predicat:
c) atribut:
Substantive verbe
d) complement:
adjective
pronume
114
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
ANEXA IV
Fişă de lucru
Sugestii de exerciţii
a) cu antonime
Numiţi cuvântul cu sens contrar pentru fiecare dintre cuvintele următoare:
- tânăr - ……………………………
- curajos - …………………………
- frumos - …………………………
- bun - ……………………………..
Introduceţi fiecare pereche de cuvinte în enunţuri.
b) cu sinonime
Spuneţi şi scrieţi cuvinte care au acelaşi înţeles cu cuvintele:
- zăpadă - ……………………..
- elev - …………………………..
- patrie - ………………………..
- ostaş - …………………………
- cărare - ………………………
- copac - ……………………….
- răsărit - ………………………
c) cu omonime
Cuvintele următoare au alt înţeles. Introduceţi-le în propoziţii care să pună în
evidenţă înţelesurile diferite.
sare – sare; lună – lună; coş – coş; car – car.
Identificaţi cuvintele cu aceeaşi formă şi înţeles diferit:
a. Stând pe mal să prin un somn
M-a furat un pui de somn;
Când somnul era mai lin,
S-a prins de cârlig un lin.
b. Dă-te mândro, jos din car,
Sacii să m-ajuţi să-i car.
115
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
d) cu paronime
Alegeţi forma corectă, cerută de sensul propoziţiei:
Noi am învăţat despre prenumele personal.
pronumele personal.
Pronumele meu este Radu.
Prenumele
116
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
BIBLIOGRAFIE
117
Inst .Ionescu Constantin- MODALITĂŢI DE ÎMBOGĂŢIRE, ACTIVIZARE ŞI NUANŢARE A
VOCABULARULUI PRIN LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ ÎN CICLUL PRIMAR
118