Capitolul 

III. Curriculum Național al Învățământului din România 
      
 
 
CURRICULUM NAȚIONAL AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI. CONCEPTE
DERIVATE ALE TERMENULUI. INOVAȚIA ÎN DOMENIUL
CURRICULUM-ULUI

OBIECTVUL GENERAL AL CURSULUI

Înțelegerea rolului curriculumului național al învățământului în desfășurarea procesului de
învățământ.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE

1. Să definească conceptul de curriculum școlar;

2. Să analizeze relația dintre curriculum școlar și conceptele derivare;

3. Să analizeze relația dintre nevoile actuale ale societății și reforma din învățământ.

CONȚINUTUL CURSULUI
1. Definirea conceptului de curriculum
2. Tipuri de curriculm
3. Bibliografie
4. Concluzii
5. Întrebări de evaluare

GLOSAR DE TERMENI
CUVINTE CHEIE
- curriculum formal/nonformal/informal, curriculum nucleu/la decizia școlii,  curriculum
general/central/ core curriculum, curriculum de bază, curriculum
subliminal/ascuns/implementat, curriculum formal/ oficial/ intenţionat, curriculum
recomandat/scris/predat/ operaţionalizat/ în acţiune/de support/învăţat/realizat/
atins/evaluat/ testat, curriculum mascat/ neintenţionat, curriculum exclus/ eliminat.

1. DEFINIREA CONCEPTULUI DE CURRICULUM

Etimologic curriculum înseamnă cursă, alergare traseu, dar în literatura pedagogică acest
concept s-a conturat cu claritate foarte recent.

[Type text] 

P a g .  | 1 
 
 Capitolul III. Curriculum Național al Învățământului din România 
      
 
 
În sens restrâs curriculum înseamnă totalitatea documentelor în care se consemnează
experiența de învățare ( curriculum vitae, programa școlară, planul de învățământ, manualele
școlare, caietele de lucru,etc. )
În sens larg curriculumul include întregul sistem de procese decizionale, manageriale care
preced sau însoțesc proiectarea, implementarea, evaluarea și revizuirea experiențelor de învățare
oferite de școală. În aceasta a doua accepțiune teoria curriculumului se identifică cu didactica,
adică teoria procesului instructiv-educativ.
În literatura de specialitate, sensul actual al termenului de curriculum se situează pe o poziție
de mijloc: curriculumul este întreaga experiență de formare și învățare propusă prin școală și prin
activități extrașcolare ( experiența educațională informală nu este inclusa în curriculum ). În acest
sens curriculumul include ansamblul conținuturilor metodelor de învățare și a metodelor de
evaluare a performanțelor școlare, organizat în vederea atingerii unor obiective.
Curriculum-ul reprezintă un concept-cheie nu numai în ştiinţele educaţiei, dar şi în cadrul
practicilor educaţionale contemporane. Există peste o sută de acceptiuni ale termenului, acestea
fiind extrem de diferite în funcţie de şcolile şi curentele care le-au generat. Conceptul - relativ
îngust la începuturile utilizării sale - a ajuns, mai recent, să cuprindă aproape tot ce are legatură
cu situaţiile de învăţare sau cu procesul devenirii umane prin intermediul învăţării.
Aproape toate definițiile oferite conceptului de curriculum cuprind - ca un numitor comun -
referinţa, explicită sau implicită la un "plan vizând învăţarea" (Bruggen, J.C. Van, 1993, p.3).
În ciuda diferențelor prezente la nivelul definiţiilor, prin curriculum se desemnează, cel mai
adesea "invatamantul formal":
Atât aria extinsă a ofertelor de învăţare şi a manierelor de organizare a acestora de către
instiţutiile scolare, cât şi corpusul extrem de complex al documentelor prin intermediul cărora
sunt proiectate, organizate, implementate, evaluate şi revizuite, într-o manieră, de preferință,
flexibilă și deschisă, aceste "oferte", "contexte" ori "activități " de învăţare. (C. Creţu) Astfel,
curriculum-ul a ajuns să fie conceput , la ora actuală, ca un "(par)curs pentru/de viaţă al
educabililor" în cadrul instituţiilor şcolare. (Walterova, E., 1991, p.2). O asemenea accepție, prin
excelenţă holistică a curriculum-ului, are meritul de a integra toate întrebările pe care ni le putem
pune în legatură cu actul învăţării :
- de ce (sens, valori, funcții);
- cine (caracteristicile subiectului învăţării);
- ce (conținutul);
- când (factorul timp);
- cum (strategiile învățării);
- în ce condiţii ("situaţia de învăţare", materialele utilizate);
- cu ce efect (rezultatele așteptate) învaţă (Walterova, E., 1991, p.2-3). (C. Creţu).
Astăzi, noțiunea de curriculum priveşte nu atât ansamblul experienţelor de învatare care "i se
administrează" elevului, ci, mai degrabă, experienţa interiorizată şi, deci, "tradusă" de către
acesta în propriile sale coduri cognitive şi acţionale; este sistemul "experienței achiziționate",

[Type text] 

P a g .  | 2 
 
 Capitolul III. Curriculum Național al Învățământului din România 
      
 
 
prin care tânarul va deveni - progresiv - independent, creator si flexibil, "adaptându-se la
cerintele vieții active " (Rhoades, G.,1989,p.13). O modalitate eficientă de a depăşi contradicţiile
şi multitudinea de sensuri oferite conceptului este de a privi spre fundamentele istorice ale
acestuia (cf. S. Cristea, 2004, p.156).Aceste fundamente evidenţiază etapele parcurse de
semnificaţiile atribuite conceptului de curriculum şi atrag atenţia asupra analizei semnificaţiilor
curriculumului în anumite condiţii socio-istorice cu puterea de a justifica utilizarea acestuia într-
un anumit sens.
Pe de altă parte, atribuirea unui anumit sens într-un context istoric, nu justifică preluarea
înţelesurilor curriculumului şi utilizarea lor în alt context.
Abordările multiple, diverse prin conţinut şi prin globalitatea semnificaţiilor acordate
curriculumului, evidenţiază caracterul paradigmatic al acestuia în postmodernitate. Din acest
motiv,curriculumul nu se referă doar la anumite dimensiuni concrete ale realităţii educaţionale ci
defineşte o realitate mult mai extinsă. Complexitatea problematicii curriculumului este reliefată
şi prin definiţia analitică realizată de către W. Pinar: curriculumul încorporează o multitudine de
sensuri oferite la nivel instituţional de creatorii de politici educaţionale (documente oficiale, lista
temelor de parcurs, conţinuturile de predat), însă nu poate fi redus la acestea. “Este un concept
foarte simbolic. El reprezintă ceea ce generaţiile adulte aleg să transmită celor tinere. Înţeles
astfel, curriculumul are un caracter istoric, politic,rasial, de gen, fenomenologic, autobiografic,
estetic, teologic şi internaţional”. Aşa cum regăsim în Webster’s New International Dictionary,
între secolele XVIşi XIX, cel mai adesea, conceptul de curriculum era privit drept: „un curs
oficial organizat într-o şcoală sau într-un colegiu care se finalizează cu obţinerea unui grad, nivel
de instruire”.
Evoluţia conceptuală în domeniul curriculumului poate fi astfel evidenţiată şi de proliferarea
unor sintagme, precum „curriculum aparent”, „curriculum ascuns”, „curriculum scris”,
„curriculum real”, „curriculum predat” sau „curriculum învăţat”. Conţinutul învăţământului
tinde să rămână doar unul dintre factorii implicaţi de conceptul actual, care are în vedere nu
numai ce se predă şi învaţă, ci şi cum, de ceşi cu ce rezultate se realizează instruirea. În acest
context, unele idei importante legate de teoria şi practica curriculumului au apărut şi s-au
dezvoltat în relaţie cu concepte precum disciplinele şcolare, lecţiile, programele şcolare.

2. TIPURI DE CURRICULUM
Curriculum-ul înţeles în integralitatea şi globalitatea sa, poate fi categorizat funcţie de
diverse criterii, unele dintre acestea fiind sintetizate în continuare. Facem precizarea că între
diferitele tipuri de curriculum se stabilesc, în mod firesc, multiple interacţiuni. Mușata Bocoș a
realizat următoarea clasificare a curriculum-ului scolar:
1) În funcţie de forma educaţiei cu care se corelează:
- curriculum formal (curriculum oficial);
- curriculum neformal/ nonformal;
- curriculum informal.

[Type text] 

P a g .  | 3 
 
 Capitolul III. Curriculum Național al Învățământului din România 
      
 
 
y Curriculum-ul formal/ oficial, intenţionat este cel prescris oficial, care are un statut
formal şi care cuprinde toate documentele şcolare oficiale, ce stau la baza proiectării activităţii
instructiv-educative la toate nivelele sistemului şi procesului de învăţământ. El reprezintă
rezultatul activităţii unei echipe interdisciplinare de lucru, este validat de factorii educaţionali de
decizie şi include următoarele documente oficiale: documente de politică a educaţiei, documente
de politică şcolară, planuri de învăţământ, programe şcolare şi universitare, manuale şcolare şi
universitare, ghiduri, îndrumătoare şi materiale metodice-suport, instrumente de evaluare.
y Curriculum-ul neformal/ nonformal vizează obiectivele şi conţinuturile activităţilor
instructiv-educative neformale/ nonformale, care au caracter opţional, sunt complementare şcolii,
structurate şi organizate într-un cadru instituţionalizat extraşcolar (de exemplu, în cluburi,
asociaţii artistice şi sportive, case ale elevilor şi studenţilor, tabere ş.a.m.d.).
y Curriculum-ul informal cuprinde ansamblul experienţelor de învăţare şi dezvoltare
indirecte, care apar ca urmare a interacţiunilor celui care învaţă cu mijloacele de comunicare în
masă (mass-media), a interacţiunilor din mediul social, cultural, economic, familial, al grupului
de prieteni, al comunităţii etc. Practic, curriculum-ul informal emerge din ocaziile de învăţare
oferite de societăţi şi agenţii educaţionale, mass-media, muzee, instituţii culturale, religioase,
organizaţii ale comunităţilor locale, familie.
2) În funcţie de criteriul cercetării fundamentale a curriculum-ului, distingem categoriile:
- curriculum general/ curriculum comun, trunchi comun de cultură general;
- curriculum central/ core curriculum/ curriculum de bază;
- curriculum de profil şi specializat;
- curriculum subliminal/ curriculum ascuns/ curriculum implementat.
y Curriculum-ul general/ curriculum comun/ trunchi comun de cultură generală/
curriculum central/ core curriculum/ curriculum de bază este asociat cu obiectivele generale ale
educaţiei şi cu conţinuturile educaţiei generale – sistemul de cunoştinţe, abilităţi intelectuale şi
practice, competenţe, stiluri atitudinale, strategii, modele acţionale şi comportamentale de bază
etc., obligatorii pentru educaţi pe parcursul primelor trepte ale şcolarităţii. Curriculum-ul general
nu vizează specializarea în raport cu un domeniu particular de activitate. Durata educaţiei
generale variază în sistemele de învăţământ din fiecare ţară, de la învăţământul primar, la cel
secundar şi chiar peste acest nivel. Conţinuturile educaţiei generale cunosc un proces de
extensiune, prin adiţionarea şi integrarea, pe lângă ariile curriculare tradiţionale (limbi, ştiinţe şi
tehnologie, domenii social-umaniste, arte, educaţie fizică), şi a unor teme interdisciplinare din
cadrul "noilor educaţii" (demografică, ecologică, pentru comunicare, participare, economică etc.
y Curriculum-ul de profil şi specializat pe categorii de cunoştinţe şi aptitudini (literatură,
ştiinţă, muzică, arte plastice şi dramatice, sporturi etc.) este focalizat pe îmbogăţirea şi
aprofundarea competenţelor, pe exersarea abilităţilor înalte, pe formarea comportamentelor
specifice determinării performanţelor în domenii particulare.
y Curriculum-ul ascuns sau subliminal derivă din ambianţa educaţională şi din mediul
psiho-social şi cultural al clasei/ şcolii/ universităţii. Climatul academic, personalitatea

[Type text] 

P a g .  | 4 
 
 Capitolul III. Curriculum Național al Învățământului din România 
      
 
 
profesorilor, relaţiile interpersonale, sistemul de recompensări şi sancţionări sunt elemente
importante ale mediului instrucţional şi ele influenţează imaginea de sine, atitudinile faţă de alţii,
sistemul propriu de valori etc.
3) În funcţie de criteriul cercetării aplicative a curriculum-ului, distingem categoriile:
- curriculum formal/ oficial/ intenţionat;
- curriculum recomandat;
- curriculum scris;
- curriculum predat/ operaţionalizat/ în acţiune;
- curriculum de support;
- curriculum învăţat/ realizat/ atins;
- curriculum evaluat/ testat;
- curriculum mascat/ neintenţionat;
- curriculum exclus/ eliminat.
y Curriculum-ul recomandat este susţinut de grupuri de experţi în educaţie sau de
autorităţi guvernamentale şi este considerat ghid general pentru cadrele didactice.
y Curriculum-ul scris are, de asemenea, caracter oficial şi este specific unei anumite
instituţii de învăţământ.
y Curriculum-ul predat/ operaţionalizat/ în acţiune se referă la ansamblul experienţelor
de învăţare şi dezvoltare oferite de educatori celor educaţi în activităţile instructiv-educative
curente.
y Curriculum-ul de suport cuprinde ansamblul materialelor curriculare auxiliare: culegeri
de probleme, culegeri de texte, îndrumătoare didactice, atlase, software, resurse multimedia etc.
y Curriculum-ul învăţat/ realizat/ atins se referă la ceea ce educaţii au asimilat ca urmare
a implicării lor în activităţile instructiv-educative.
y Curriculum-ul evaluat/ testat se referă la experienţele de învăţare şi dezvoltare apreciate
şi evaluate cu ajutorul unor probe de evaluare, respectiv la partea de curriculum evaluată.
y Curriculum mascat/ neintenţionat se referă la ceea ce elevii învaţă implicit şi ne-
programat, graţie mediului şcolar general.
y Curriculum exclus/ eliminat reprezintă ceea ce în mod intenţionat sau nu, a fost lăsat în
afara curriculum-ului.
4) În funcţie de criteriul epistemologic, distingem categoriile:
- curriculum formal/ official;
- curriculum comun/ curriculum general/ trunchi comun de cultură general;
- curriculum central/ core curriculum/ curriculum de bază;
- curriculum specializat;
- curriculum ascuns/ subliminal/ implementat;
[Type text] 

P a g .  | 5 
 
 Capitolul III. Curriculum Național al Învățământului din România 
      
 
 
- curriculum informal;
- curriculum neformal/ nonformal;
- curriculum local.
y Curriculum-ul local include ofertele de obiective şi conţinuturi ale activităţilor
instructiv-educative propuse de către inspectoratele şcolare (şi aplicabile la nivel teritorial) sau
propuse chiar de către unităţile de învăţământ, în funcţie de necesităţile proprii şi de solicitările
identificate.
5) Tipologia Curriculum-ului Naţional operant în cadrul sistemului de învăţământ din
România:
- curriculum-nucleu – care reprezintă aproximativ 65-70 % din Curriculum-ul
Naţional;
- curriculum la decizia şcolii – care reprezintă aproximativ 30-35 % din Curriculum-ul
Naţional şi este alcătuit din: curriculum extins; curriculum nucleu aprofundat;
curriculum elaborat în şcoală.
y Curriculum-ul nucleu reprezintă trunchiul comun, obligatoriu, adică numărul minim de
ore de la fiecare disciplină obligatorie prevăzută în planul de învăţământ. Existenţa curriculum-
ului nucleu asigură egalitatea şanselor în sistemul de învăţământ.
Curriculum-ul nucleu reprezintă unicul sistem de referinţă pentru evaluările şi
examinările externe (naţionale) din sistem şi pentru elaborarea standardelor curriculare de
performanţă.
y Curriculum-ul la decizia şcolii asigură diferenţa de ore dintre curriculum-ul nucleu şi
numărul minim sau maxim de ore pe săptămână, pentru fiecare disciplină şcolară prevăzută în
planurile-cadru de învăţământ (deci atât pentru disciplinele obligatorii, cât şi pentru cele
facultative), pe ani de studiu.
În mod complementar curriculum-ului nucleu, şcoala poate oferi următoarele tipuri de
curriculum: curriculum extins, curriculum nucleu aprofundat, curriculum elaborat în şcoală.
Curriculum-ul extins are la bază întreaga programă şcolară a disciplinei, atât elementele
de conţinut obligatorii, cât şi cele facultative. Diferenţa până la numărul maxim de ore prevăzute
pentru o anumită disciplină, se asigură prin îmbogăţirea ofertei de conţinuturi prevăzute de
curriculum-ul nucleu.
Curriculum-ul nucleu aprofundat are la bază exclusiv trunchiul comun, respectiv
elementele de conţinut obligatorii. Diferenţa până la numărul maxim de ore prevăzute pentru o
anumită disciplină se asigură prin reluarea şi aprofundarea curriculum-ului nucleu, respectiv prin
diversificarea experienţelor şi activităţilor de învăţare.
Curriculum-ul elaborat în şcoală este acel tip de proiect pedagogic care conţine, cu statut
opţional, diverse discipline de studiu propuse de instituţia de învăţământ sau alese de aceasta din
lista elaborată la nivel de minister. Fiecare profesor are oportunitatea de a participa în mod direct
la elaborarea curriculum-ului, funcţie de condiţiile concrete în care se va desfăşura activitatea
[Type text] 

P a g .  | 6 
 
 Capitolul III. Curriculum Național al Învățământului din România 
      
 
 
didactică. Disciplinele opţionale se pot proiecta în viziune monodisciplinară, la nivelul unei arii
curriculare sau la nivelul mai multor arii curriculare.
Curriculum-ul elaborat în şcoală nu constituie obiectul evaluărilor şi examinărilor
externe, naţionale. Cadrului didactic care elaborează acest tip de curriculum îi revine sarcina de a
proiecta, pe lângă obiectivele educaţionale şi conţinuturile instructiv-educative, competenţele şi
performanţele aşteptate de la elevi, precum şi probele de evaluare corespunzătoare.

3. BIBILOGRAFIE

1. Pâinişoară, I.O. “Prelegeri pedagogice”, Polirom, Iaşi, 2001

2. Noveanu, E.P. “Probleme de tehnologie didactică” Caiete de pedagogie modernă nr. 6, EDP,
Buc., 1977
3. Potolea, D. “Conceptualizarea curriculum-ului. O abordare multidimensională”, în Păun, E.,
Potolea, D. “Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative”, Polirom, Iaşi, 2002
4. CONCLUZII
Înțelegerea cursului este necesară analizei curriculumului din perspectiva inovației în
învățământ.

5.ÎNTREBĂRI DE EVALUARE

1. Definiți conceptul de curriculum din cele două perspective: în sens larg și în sens
restrâns.

2. Precizați cele patru tipuri de schimbări posibile în învățământ, propuse de Havelak R.

3. Descrieți tipurile de inovații în învățământ, plecând de la modelele oferite.

4. Argumentați necesitatea reformei în învățământul românesc, plecând de la idealul social

actual.

[Type text] 

P a g .  | 7