5.1.2.

Conducţia termică

5 Reprezintă transportul direct al căldurii în interioru.| aceluiaşi cop material,

suRSE DE APRmDERE DE NATURĂ
TERMICĂ
Sursele de aprindere de acest tip se caracterizează prin nivelu] termic
ridicaţacţioni^ndfieîncontactdirectcumaterialulcombustibil(conducţietermică),
fie la distanţă prin radiaţie şi convecţie, în ambele cazuri ridic^md temperatura
materialului la valori superioare temperamrii de autoaprinde[e. Este. o categorie
foarte largă ca[e include obiecte incandescente (ţigară, becui.i electrice, topituri
metalice ctc.) căldura degajată de aparate terrice, căldura degajată prin efectul
[erinic al curentului electric.
Ponderea jncendiilor datorate surselor de aprindere de natură teriiiică a fost
relativ constantă (8,647o în 1987,12,01 % în 1988,10,56% în 1989, 9,48% în 1990
şi 14,04% în 1991), dat valorile diferă considerabil, funcţie de sezon. În perioada
de iarnă, incendiile datorate mijloacelor de ^incălzire ocupă primul loc în statistici
(peste 259ro din numărul total). Statisticile includ, de regulă, separat incendiile
dat°mteîţj8aă[:î:°ţră[î,pond%aincendiiiorinifiatedesursedenaturitemririeste
:ig:;tu,ied#r:,ăe,,iaaăâr.ein::iân,nTr=aacffl:rtuia3:i:âgfe=e:Lec::ntt:=ţimdtiuf:=nŢgâ:
teinperatură.
. Transriterea căldurii prin oonducţie` a[e loc prin transportul ;fectuat de
e|ectroni şi prin mişcările. oscilatorii ale particulelor componente. Propagarea
căldurii prin conducţie se face cu o viteză deteminată, intensitatea conducţiei
termice fiind maximă la metale, la care sînt posibile ambele modufi do tramport,
şimitrimălagaze]eneionizate,lacateseproducenumaip[inoscilaţiamoleculelo].
Acest inod de t[ansmitere a că]durii este caracteristio co[purilor solide (la
|ichide şi gaze intervenind numai în stratul limită sau ^m grosime foatte mică) şi
joacă un tol esenţial în faza de iniţiere a incendiului.
Pe de o patte, prin contactul direct dint[e un corp cu nivel termio ridicat
(sursa de aprindere) cu un material combustibil, căldura transrisă acestuia îi [idică
temperatura pînă !a valoarea de autoaprindere, cazul cel mai ftc*venL
. Pe de altă parte, unele corpuri .bune conducătoate (sub formă de bate.
conducte etc.) pot .ttansmite căldura. Preluată de la un obiect incandescent sau în
uma unei acţiuni (suduTă, tăiere etc.) la distanţă -inclusiv ^m altă.incintă -
pînă la contactul cu un material combustit]il, provocînd aprinderea lui.
Valori inari ale conductivităţii termice întîliijm la metale (tabelul 7).

la un nivel zusemănător (11,7% în Polonia,12% în S.U.A. -pentm industrie) ş.a. "J}E4UZ, 7. Conductlv](ateq fti'mfcă n unor metato §] alloje la temperatui.a i i 100®C

Substanţ8 ^PW/m.K] Substmia ^Ph,/m.K]

5.1. pREZENTAREA TEORETlcĂ A FENonmNul,u Hzlc 1 Aur
295,4 Fohtă .48'8
• 109,0
Fier.obişnuit 60,0 Bronz
5.1.1. Radîaţia Alamă 120,0
Argint 420,0
Orice cofp, indiferenc de si:area lui, emjte radiaţii electromagnetice. Această i Aluminiu 207,0 Oţel cqJt»n 50,2
atpru 378,0 Oţel inox 16,0
emisie se face prin suprafaţă şi nu depinde decît de natura acestei suprafeie şi de
temperatura sa. Energia radiantă aj.ungînd pe un corp, o parte din ea pătmnde în Beton nrmat 2,03 cărridl-\ 0,81
corp, transfoi.m^ndu-se în energie termică, iar restul se reflectă la suprafaţa Sticlă O,7S Stejar 0'41
corpului. Densitatea fluxului energetic emis de corpul radjator (puterea emjsivă)
este proporţional cu putere? a patra a temperaturii acestuia a.egm Stefm-Boltz-
mm).
Rolul mdiaţiei e§te redus în injţietea incendiului, dar mult mai importmt 5.1.3. Convecţla
^m evoluţia sa ulterioară (prin radiaţia flăcărilor, a corpurilor supm^ncălzite ş.a.).
Este o transmitere de căldură rmacroscopioă ce are loc datorită unuî fluid
în mişcare, în care elementul conducător (fluidul) vehiculează energia termică din
zom de temperatură inai mare în-locuri de temperatură tnai scăz.ută. Camcteristi-

54 55
l;t •.Lş
'1
•il că fluide'Ior, convecţiQ esft3 un fenomen coniplex ce inLei.vine cu c}eosebire În
propagare#.incendiului (deplasare fum, gaze arse ş.a.).
t,;;i
5.2. CĂI,DURA DEGAJATĂ.DE CORpt"
mcANDESCENTE
:,ij Corpurile incandescente - de natură diferită (ţigară, becuri, topituri
metalice etc.) i]ot atinge temperaturi 'ridjcate - 700~1500°C, prin acest nivel
tei.inic acţiom^nd ca sursă de aprindeft> a materialelor combusiibile. Uii indiciu al
i voluinetrică T şi căldura specifică c. Astfel, dacă valoarea produsului ^vc se
temperaturii corpurilor îl reprezintă culoarea metalului: i.oşu - 700°C, vişirriu -
''
900°C, vişiniu deschis - 1000°C. portf!ca|iu - 1200°C, alb - 1300°C, alb
'lŢ
sclipitor - ]5oooc.
5.2.n. Ţâgrim
lncendiî!e datomte neglijenţei fuinători]or (ţigară uitată sm amncată la
î:tî:nupc`:rrăti:i:caetâfjiîi3E:obrrâ:rifuzii:l::u,ie3:;:nhotip€=d%r%:g:n.::::|îŢ#:iio":i:
`````
pre.cum şi ./ % c!in riumăruî [otal al victimelor.
;\,
Un p[ocem ridicat îl găsim şi în statisdcile altor ţări: Marea Britanie
8-9%, S.U.A. 3 % la obiective ind`Btriale, 4%la depozite, Japonia 15,4%, Polonia
10%.
Se. poatc aprecia îi.să că rolul {Îgărilor în Îriţ`ieren inccndiilor este uneori
supradimensionat. Mucul de tigară reprezintă o slabă smrsă det aprindere şi nu
generează îmotdeauna arderea materialelor comtiustibile cii care intră în contact,
ci numi a unor tipuri de materîale în condiţii deosebite.
` Timpul de atdere (pentm 40 mm de ţigară) diferă funcţîe de sortimeiit:
Virginia 7,88 minute, Tomis 11,57 ininute, Snagov lo,S2 minu.e, Cai.paţi 11,53
minute, Golf J O,35 minute. Temperahira medie a unei ţigări aprinse aruncate cste
de circa 550-600°C. Această temperatură este superioară temperatuiii de
!`utoaprindere a hţultor materiale inflamabile. Se neglijeaEă însă, de re.g`ilă,. ro!ul
scpumului, ca% aciionează prin efect de ecrm (6), ia fcl ca ecranul din jutul
flăcării la .lainpa de siguran!ă tip miner. De aceea o ţigară aprinde rar un amesiec
inflamabil. Fenotnemil periculos, care iniţiază deseori arderea explozivă este
aprinderea ţigării în atmosferă explozivă, de la o flacără de chibric sau brichetă,
işa ci]m s-a arătat în capiîolul precedent.
Un muc de ţigaiă nestins va aprinde iateori matetialele combustibile pe
caEe răm^ne (tapiîerie, iaFbă uscatii ş.a.). Pe majorîtatea materialelor de tapiţerie
o iigară aprinsă va arde pînă la sfînşit, fără a !e aprincle.
516
;jii.
Maierialele carc se topesc sub ii]fluehţa căldurii (cauciuc si)ongios, plastic,
fibre sintetice) chiar ii`flamabile, nu întretin ardeTea mocmită, deoarece căldura
produsă este abşorbită în procesul de topire. Ca iimmre, Vbr apărea iTiici ad^moituri
îri material, dar nu flăcări.
Im multe mater:ale contactul cu mucul de ţigară provoacă doar pîr]iri sau
carbonizări locale.
În general, capacitatea produselor celulozic.e de a absorbi căldura emisă de
o sutsă extemă şi de a-Şi mări temperatura pînă la nivelul termio al descomp`merii
este determinată de produsiil diritte conductibilitaţea terinică ^, gteutatea
consideră 100 în cazul lemnului de stejar. ea reprezintă dozm 34 pentru c:`ttonul
obişnuit, 9,7 pent[u hîrtia de ambalaj., 72 pentru rumeguş 'şi numai 0,6 pentm
bumbac. Rezu]tă că, pentru a pufea asigura aceeaşi temperatură, peiitru bumbac
este necesară o absoi.bţie de căldui.ă de circa 170 ori mai redusă decît. Ia lemnul
de siejar.
Acest fenomen prezi;tă o impomnţă deosebită cînd că`dura provine de
la o smsă de energie terrnică redusă (muc d6 ţigară, flacă[a unui clribrit eto.).
De aceea bumbacul, ca şi alte ţessături din msteriale fibroase, favorizează
procesu[ de ardere mocnită a resturilor de ţigară. Materîalele de tip buiiibac 100%
şi cele în diferite combimţii cu poliester, celofibră, vîscoză se a.prind şi ard
mocnit pe diferite suprafeţe, fără apariţia flăcărilor, dat cu degajarea unor
cantităţi apreciabile de fum şi gaze toxice.
Testc efecruate au stabilit că materialele de bumbac 1007o se pot aprinde
de la rcsmri de {igară chiăt în 30 secunde, arzînd inocnit în în[regii`ne. Timpul dg
ini!iere a arder-ii depiiide de tipul şi calitatea ţigă[ii. Pentm ţigareta superioară
Virginia, timpul a fost de 30 secunde, pentru o ţigară Carpaţi de circ2i 45 secunde.
Dintre materialele testate numai puiine s-au aprins. Astfel:
-maierialele de tip bumbac 67% s-au aprins În medie după 6~7 minute;
-materialele de tip bumbac 50%, PE 50% s-au aprins după 5-10 minute
şi au aîs mocrit, pe porţiuni ]imitate;
- materihle!e îealizate: în întregime din fire şi fibre sintetice (vîscoză,
relcin, PE,PA) se termcidegracleazză sub foimă de topilură, carc3 nu se aprinde;
~ inaterialele de origine animală (lînă, mătase natiirală ş.a.) se
c`arbor.izează fo;rte puţin şi m fa`'orizează arderea mocnită a !igării;
- vatelim se, carbonizează fără a pre.zenta pLincte de incandescenţă şi
fără a se aprinde; .
- zegrasul se aprinde mcicnit influenţînd aprinderca elememelor de
tapiţerie cu care se află în coritact;
- nimeguşul arde mocnit 2-3 ore, după eare are loc aprinderea cu
flacăîă (probabilitatea riind însă redusă);
57
 -talaşul de lemn se aprinde cu flacără după 1-2 ore, dar în cazuri rare
(fi]ncţie de gradul de mărunţire şi cu curei`ţi de aer favorabîli);
-liîrtiaseaprinde^mcirca40-50minute,funcţiedeumjditateşigreutate
voluinetrică (cai.tonul, cartonul ondulat se aprind mult mai greu);
- paie. fîn se aprind după 30-45 minute - numai în stare uscată -
dacă există posibmtatea concentrării căldurii într-o cantitate suficientă de material
şi cu condiţia curenţilor de aer favoi-abili care să asigure dezvoltarea arderii;
-.imteriale uşor inf]amabile, fin granulare, se aprind după un interval dc
cîteva secunde sau minute (nitroceluloza imediac fbsfoml roşu după 3-5 minute,
i)ulberea de aluininiu după 3-5 minute, sulfi]I topitu[ă după circa 5 minute);
- material de lizieră de pădure (fn]nze, materiale vegetale ş.a.) se aprinde
după 2-2,5 ore funcţie de uiniditate; cînd aceasta 6ste ridicată, influenţa restului
de !igară este nulă;
- lemnul se aprinde rareori Şi î-n condiţii cu totul deosebite: grad de
măruntire mare, curenfi de aer putemici, concentra[ie mate de căldură; bucă[i
inici, uscate de brad se aprind după circa 2 ore:
- materiale pulvem]ente: făina, amidonul, dextrina, zahăml, praftil de
cărbune, prafiil de mangal ş.a. nu se aprind în contact cu ţigara, ci se produc
topituri locale, neseinnificative.
Aceste deteminări experimentale indîcă posibilitatea teoretică a unui muc
de !igară de a iniţia aprhderea unor anuinite tipuri de materiale. Feiiomenul r`cal
deaprinderedephdedenumetoşifactoricetrebuieanalizaţiminuţiosÎnmomentul
investiga!iei: curen[i de aer, uniiditate, ppsibilitatea acumulării căldurii, modul de
pozare a mabrialelor combustibile, cantitatga acestora (suficientă sau nu pentm
dezvoltarea atderii), eventuala ignifi]gare a unot materiale. Însăşi aprinderea.
ţesăturilor de bumbac, realizată în condiţii de laborator, în timpi scurţi, poate dura .
În realitate 1-2 ore. La inarea majoritate a materialelor combustibile există o făză.:.
intemediară de atdere inocnită (1-3 ore), caracteristică pentru accst tip d?
incendiî.
Iniţîerea incendiilor ate ]oc, de regulă, după amiazH şi noap[ea. În
înt[eprinderi, depozite, magazine, săli de tefltru şi cinema, locuinţe ş.a. ţigă[ile
aprinse sînt ari]ncate sau lăsate din neglijen!ă la orn închidetii, respectiv înaintc de
culcare. Încăperile fiind inchise,.ai>ortul aemlui proaşpăt din exterior esi:e redus.
În timpul arderii mocnite, ce i)oQte .dura cîteva ore, se degajă o inare cantitate de
căldută ce încălzeşte aerul din inte[ior, favorizînd i)rocesele de descompmere
terrică a materialelor coinbustibile, ceea ce duce la intensificarea arderii. Arderea
mocnjtă se transfomă bms.o într-o ardere cu flacără şi apoi .îiiti.-un incendiu
dezvoltat nuinai în cazul unei alimentări bruşte cu aer (spargere geam, deschidere
uşi sau ferestre, curenţi de aer, ventilaţie ş.a.).
Prin urmare, ^in cele mai multe cazuri, într-o Încăpere închjsă, un rest de
ţigară, 1ăsat pe un material coinbustibil (cu excep!ia substanielor chimice
58
menţionate mai sus) nu poate iniţia un incendiu dezvoltat într-o perioadă scurtă de
timp (15-20 minute), cauza unui incendiu tapid fiind cu totul alta. Pe[ioada de
|-3 ore este mai prot]abilă în considerarea ţigării..drept susă posibilă de
aprindere în incendiul. produs. Trebuie ^mtotdeauna luată în considetaţie şi
posibilitatea `ini!ierii.incendiului de la flacăra chibritului utilizat pentru aprinderea
ţigării.
Pot fi menţionate Şi unele cazuri particulare mai des ^mtîlnite:
- rest de ţigară aruncat în coş de hîttie - nu produce în toate cazurile
incendii; dimpotrivă; ^in majoritatea cazurilor, arderea încetează întt-o fhză
incipientă datorită gazelor de ardere Şi fumului acumulate Într-un spaţiu restrîns
şi care Împiedică un aport satisracător de aer;
- rcst de ţiga[ă zmincat într-un lan de cereale - prezintă un pericol
deosebit, exemplîficat în numeroase cazuri de incendii. Paiele de cereale fiind
preîncă:zite şi uscate de raze:e soarelui, avînd tempe[at`maL de aprinde[e de citca
20o°C, s^int apriiise relativ uşor de un muc de ţigară;
- incendiile datorate fi]mătorilor adormiţi în pat cu ţigătile aprinse
[eprezintă un grav pericol social. Aştemutul este de obicei, din 1)umbac (ţesăturile
din in prezentînd un pericol mai mio) care, aşa cum s-a arătat mai sus, 6[e
aprinzibil şi capabil să susţină a[derea mocnită a restului de ţigară timp
îndelungat, Materialul de umplutu[ă a pemelo[ (cu excepţia pufului şi penel.or de
păsări) este la fel de uşor aprinzibil.
Posibi[ităţile de acumulare a căldurii favorizează şi ele iniţierea unui
incendiu.
De regulă, aceste incendii sînt însoţite şi de fenomene secundate
periculoase: fie intoxicare cu dioxid de carbDn - agravat de faptul că mu[ţi din
aceşti fi]mători sînt în stare avansată de et]rietate, .fie stări psiho]ogice de confi]zie
şi panică la t[ezire bruscă, ce au ca umare amcarea patului în flăcări pe geam
sau pe coridor cu risc de propagare a incendiului la alte st"cturi combustibile (îh
loc de închidere@ ferestrelor şi uşilor şi încercare de stingere cu apă sau anunţarea
pompi6rilot). .
5.2.2. Pîpa, trabucul
Atît pipa, cît şi trabucul nu diferă fi]ndamental de invodul de acţiune al
ţigărilor. Scmmul de pipă constituie, în acest caz, elementul cu potenţial temic
ridicatcepc;ateiniţiaaprindeoeaunormaterialecombustibile(coşdehîrtie,iutneguş
ş.a.). De regulă, restul de trabuc şi scrumul de pipă produc doar carbonizări
(pîrliri) locale ale mate[ialelor textile cu car6 intfă în contact şi i.areori aprinderea
cu flacără a uno[ sottimente de hîrtie. Cum ttabucul şi pipa s^m extrem de rare,
positiilitatea de a apărea ca surse de aprindere este ncsemnificativă.
59
 5.23. Becuri incamdescente .
-arce provocate de becuri în dulii;
Spre deosebii.e de lămpile cu fluorescenîă (aşa-numiia lunrină rece) ~ suspenda[ea becurilor de cablu (ce favorizează apariiia iJiior defecţiuni
becurile incmdescente se caracterizează prin temperatura ridicată la suprafaţn
balonului de sticJă. în cab],I).
Fenoinenul de aprindere a maţeria]elor c,ombustibile aîttie. textile) în
Tenţperatura suprafeiei depinde de puterea becTlui, m.ărimsa balc;nului şi
contaci direct cu becul incandescent este utilizat ca metodă în incendiile intenţio-
poziţia becului. Valorile nriniine măsumte sînt reproduse în tabelul 8.
nate (capitolul 10),
7:4BE4C/4
.__~_~ v. 8 ,.otut.
Vslori.lli!Ă.[[lt.
maxlme al8Iet tempera.u Găsirea, în cursul in`testigaţiei, a unc>r urme (restHri) de filament împreună
rH dezvolţftee 1 nsuprQfojo becurilo
r 1ncQndescentepllteream cu fragmente topi`te de sticlă, constituie un indiciu că becul a fost aprins înainte de
Pozi!ic ` incendiu. Dacă particulele de sticlă au muchii ascuţite şi m sîn[ sudate de filament,
becul nu era §ub tensiune.
25 16o154 75172 100 200 300 În literatura de specialitate nu sînt prezentate cazui.Î în care becul
500
Orizonta]ă
1,10 -
incandescent să constituie sursă de ai)rhdere prin fl]amentul său căzut pB
135 19020`6 1741421 180190 materiale combustibile.
. Venicală (ba]on în partea superi-1.
98 120 129 140 Teoretic, un astfel de fenomen nu .poate fi exclus cu desăvîrşire, mai ales
la becutile şi proiectoarele de puteri mari, situate la înălţimi mjci. Excepţia îl
Vcrticnlă @alon În parten infei.i- rep[ezintă incendiul din ianuarie 1987 - la un atelier auto din Sttand -
Onră)
51 98 103 92 1,24 86 •-.!
G:oucesters.rire, Marea Britanie - cînd un mecanic ce dep<im un automo-Di: a
scăpat lampa portabi]ă cu bec incandescent; prin spargerea becului. fi]amentul
• Valorile detenninări s^int mai mici decît cele indicate în altx> incandescent a ajuris într-o tavă conţinînd benzină, provocînd aprinderea acesteia..
l ucrări (4oooc),
pentm ca, becurile incandescente să se mmifeste ca
surse de aprindere î âb;ţ:sn*#;Î
e situaţiî, cuin ar fi: 5.2.4. Topituri de metale sau alte substan!e

qîftie,.u=e,aep=Ţ::i:âe;.socrumcaaferjiaJtefic?mmg:i:iabci;epcruo3:,:ic,:::,=u;:aapg:ee=:::odn.et
să ajungă în contQct direct cu balonul de sticlă este însă destul de redusă.
Incendiiledeacesctipsîntposibileînmagazii,depozite,pivniţe,undeprin
âît`eo:ş3;Îemcă:ubn:1soti?;iî|:daejousnegbiînp:i:roţ:ezrae,ed:mbs:uv.?î:ătneiă=ebnat;jeprv.edc::e:â:
incendiuluiestefavorizatăşideventilaţiârestînsăceîmpiedicăevaciiareacăldurii
becu|ui,DP;=ub=âin,:,p^rnn:r|it|ie"ţieap::fâE;;:edr:'u=iîi:=S.rnspaţii|-mritib"nor
Sursele de aprindere datorate unor substanţe topite se întîlnesc rar, daî
preziniă un nivel termic deosebit de ridicat. Astfel de pericole s^int asociate cu
opetaţii tehnologice desfăşurate în incii`te, de regulă supravegheat:e de aparatură
de măsură şi control, fiind datorate, de regu]ă unor rnanevre greşite sau defecţiuni
(fisuri, dezetanşări ş.a.). În cazul în care cantiutea de inaterial topit deversat este
mare, propagarea incenJiului esie rapidă, iar intervenţia difioilă. Un astfel de
exemi)lu este p[ezentat în paragraful 5.5.

becurideputerireduse,risculnutrcbuieelinrinattotal,maialespen.melementede 5.2.S. Br(muri dc sudut.㠺Πpartîcule incandes4:em€e

lemn aflate permaiient în apropierea unor becuri de putere mare (fomare leinn
piroforic).
Experimentări mentionate de P.Kii.k [17] au arăta. că este imposibilă
iniţierea unor incendii de către becuri cu puten. sub 150 W.
Un risc mai mate îl brezintii amenajările din vitrine, und`e este favorizată
?.C#.Um'#,%=&drhu=:\:EP&.ţ:=h.`Î_.l.:_ţ::_C*.i-J=ă:.=.==::i-,`.#fiE+.Ş=.=b°smm*
iiiflamabi le (parfimuti, spmy-uri etc.);
- utilizQrea abajurui`ilor din materiale combustibile, îndeosebi plastice şi
hîrtie-careseaprindsiipuseoperioadămaimaredetimpcălduriibecului;
- utilizarea becufilor incandescente în medii e,xplozive;
` Brocurile de sudură şi pai.ticulele de metal topit în umia operaţiunilo[ de
lipire, tăiere, sţidare fonnează o categorie aparte, ce nu poate fi jdentificată cu
scînteile me.Canice (rezultate din opemţimi mecanice şi care au un potenţial termic
mai scăzut) sau particulele incandescente proiectate de gazele arse prin coşuri.
Multe aliaje, inclusiv cosîron]l. nu înmagiizinează căldură suficientă
pentru a aprinde un inaterial. Aliajele feroase şi `îndeosebi oţelul preziiită un risc
spori[, daî numai în prezenţa materialelor combustibile cu punct de autoaprindere
scăzut şi suprafaţa specifică mare Oiîrtie, ta]aş, mmeguş, lichide inflama.bile, dar
nu grindă de leinn sau c.oipuri solide masive).

60
61
 Cum cele mai multe metale au dem5itatea mare, patticulele de inetal cad
r6pede(spredeosebimdebucăţiledelemnsauhîrtieaprinsăcepotfipurtatede
vînt sau curenii de aer) - excep!ie, uneori aluminiul şi magneziul ~ şi pot
pătrunde în cele mai mjci fisuri sau crăpături. Un astfel de broo de sudurii poate
ajunge pînă la o distanţă de 10 m de punctul de lucru şi la o temperatură de.
500-800OC.
IncehdiiledatorateacesteisumedeaprindereauîncăofrecvenSniareşi
. pmvoacă deseori pagube imporrante.
5.2.6. Scîntei de locomotive şl vehicule nuto
Scîhteile de locx)motive au dispă" complct din statistioi ca sursă de
•aprindere,putîndfieviden}iatedoarcapoşibjlitate,încazuluiiortraseesecundai.e,
muntoase, izolate.
Tracloarele şi autocamjoanele şi imi puţin alte tipuri de vehicule iolosite
iiecorespunzător pe lanuri, iiiirişti, depozite de furaje, păduri au ptovocat deseori
incendii.Ieşireascînteilorpe!eavadeeşapainemestegreuvizibilăîncursulzilei,
iaraprindereaestefavorizstădegraduldeuscăciuneşiînălfimeavegetaţiei,natura
solu]ui, tărja şi direcţia v^intului.
5.2.7. Jar, cenuşă, zgură de la sobe
În condiţiile în care depozita[® şi stingerea acestor i.eziduuri solide ale
arderiinuarelocconforinnorinelotşiinstruc|iunilor2datorităpotenţialuluitermjc
încă ridicat pe care-I posedă, poate avea loc, prin contaci accidental (vîn4 curenfi
C de aer sau deverşnte conţinut neobservată) cu materiale. combustibile. aprinderea
accstora (fîn, talaj, resturi vegetale, menajere sau textile). De regulă, majoritatea
jncendiilor de acest tip sînt exterioare.
5.2.8. Scîntei de la coşuri
Scînteile care ies pe coşurile clădirilor de locuit sau ale unor ateliere
industriale au potenţialul tcrmjc necx!sar pentru a iniţia aprinderea învelişului
combus[ibH al acoperişului respectiv sau al unei olădiri învecinate, precuiii şi
#h=n#ne3Tşhm±t:c%:,±.±=:ev_a*ŢnîŢngsu±gf#E.şf=gâb:.=,.=ăgâş%=n=gă:
funinginff în coş generează scîntei mari, cu poten!ial teriric ridicat.
5.3. CĂLDURA I)EG.AJATĂ DE APARATE TERMCE
apamte,:nînad=nFa,:a:gr3n;eti:îgncuî:cLFvsS,stoe:ă:;a::ficaaţa^La:r€3guf=îL3::fcŢfi
`62,
acest ultim caz, eventuale incendii se datorează unor defecte (fisuri, neetanşeităţi
etc.) sau manevre greşite ce duc Ja supraîncăziri, fiind.de interes restn^ns.
5.3.1. Sobe metalice
Sobele metalice, îndeosebi cele cu combustibil lichid, prezintă un pericol
mai ridicat de incendiu decît sobele cu acumulare de că]dură, cu o construcţie şi
o funcţionate mai robuste.
Analiza datelc>r statistice din ultimii ari indică, în luni]e de iamă, ca o
principală cauză de incx3ndiu (19-20%) utilizarea rijloacelor de încălzit defecte,
improvizate sau ]ăsate fără supraveghere pe timpul funcţionării.
Un număr important de incendii au izbucnit în gospodării individuale,
organizări de şantiere, unităţi social-cuLturale, magazine, înregistn^ndu-se
nume[oase victime - printre care mulţi copii - decedaţi, asfixiaţi sau cu arsuri.
În general, din punct de vedere temodinamic, constnicţia sobelor aflate în
exploatare asigură o fi]ncţionare normală, fără risc de incendiu sau explozie, cu
condiţia respectării stricte a instmcţiunilor de folosire.
Testele efectuate pentru urmărirea fmoţionării sobelor cu combustibil
lichid au determinat, ^m condiţii normale de instalaîe, ca temperatură inaxiină
450°C la arzător, 380°C la plită, 250°C la pereţii laterali. La funcţiomrea
prelungită, aceste nivele termice se menţin relativ constante. Comparativ cu
temperatura de autoaprindere a unor materiale solide (anexa 2) se poate considera
că aniplasarea unor materiale combustibile lîngă sobe metalice, chiar supraîncăl-
zite, nu produce cu necesitate incendiu, fiind necesare condiţîi favorizante.
Temperatura maximă a pereţilor sobei (250°0 ffite inferioară temperatu[ii
•la care începe, de regulă, temodegradarea majorităţii substanţelor. Temperatura
măsurată ]a distanţa de 5-30 cm de sobă coboară la 80°C.
Temperatura de autoaprindere a materialelor, aşa cum s-a arătat ^m capitolul
2, nu. este o valoare constantă, stabilită sigur şi variază mult, fi]ncţie de umiditatea
conţinută, de diferite tratamente, de constituienţi ş.a. De asemenea, m pot fi
exoluse anumîte situaţii, cum ar fi: amplasare mobilier care să favorizeze
acuinula[ea căldurii, curenţi de aer favorabili, scurgeri de lichide combustit)ile,
vapori inflamabili în aer, materiale pulvemlente (scaine, talaj ş.a.) ^m apropiere,
surse de foc deschis etc. în care pot fi întrunite condiţii favorabile pentni
declaivarm incendiului.
Se poate aprecia că, prin fi]ncţionarea timp îndelungat a sobei, probabili-
tatea de a fi sursă de aprindere a unor materiale combustibile situate în apropie[e,
prin temperatura pereţilor, cste relativ redusă, datele statistice nefiind suficient de
edificatoate .în această privinţă.
În cerc.etarea cauze]or de incendiu se impune examinatea atentă şi
responsabilă a tuturor umelor existente. În multe cazuri, prezenţa elementelor
63
 combustibile în api.opierea sobei, nefiind cauză de incendiu intrinsecă, @ dus la
propagatea i.apidă n incendiului izbucnit datorită fl]ncţionării anormale a sobci.
Sobelemetaliceaparcasursedeapţindereînincendii,îndeosebjcfturmaîe
a unor situaţii mormale de funcţionare:
- fenomenul „fiiga flăcării" - dispari}ia bmscă a flăcă[fi în arzător, ca
urinflte @ conti`acurentului în coş sau a depresiunii accentuate. Fenomenul poate fi
întîlnit în condiţiile în caie coşul nu cste dotat cu apărătoare contra v^intului, în
condiţiifavorizante:1ocuinţeînlcicurides`chiseffiuloouinţepatticulatesituateizolat
între.blocuri inari de apartainente, ^mtre care se formează cuten|i de` aer putemici.
În c& de stingere a flăcării În ţirzător, instrucţiunile fabricantului rscoinandă
închiderea accesului combustibilului În arzător, răcirea acesmia şi abia apoi
reai]rinderea lui. În caz conttar, combustibilul, ajuns în arzătoriil încălzit, sT>
evaporă imediat şi la i.eaprinderea arzătomltii se prciducc explozie;
- amplaşatea greşită (m în afa[a spa[iului circulabil) - cazuri suficient
de dese de iăstumări ale sobe]or de către. persoane în stare de ebrietate sau copri
- cu inflamarea materialelor cc.inbustibi`Ie intrate în contacc cu flacăta;
- alimentarea necorespunzătoară cu combustibil : folosirea unui coinbusti -
bi' cu impurităţi, cu apă. şi, mai ales a unui coinbustibil neindicat i)entm tipul
sobei.
Utilizarea unui combustîbil cu impurităii duce la înfuridarea tegulatomlui
de debit, înti.emperea alimentării co[ccte a arzătomhi. întremperea fi]nc!ionărij
sobei cu risciil e,xplo7.ici la reaprindere în stare caldă.
Uti]izarea unui combustibil cu ufine de apă an: ca rezmltat deoantarea apei
îii i.egiilafoml de debft (datorită densităţ# specifice mai m@ri) pînă la întremperen
alimentării cu co]nbustibil. Pfin evaporarea ai>ei datorită căldurii arzătorul`ii, o
nouă cantitate de coinbustibil pătruhde ptin regulatoml de debit în ar2ător, cu
riscu| de explozie arătat mai sus.
Utilizarea altui combtustibil decît oel indicat de fabri6ant, de excmplu
inotorină în loo de petro! lampant, poatc duce, datorită vîscozită{ii mai inBti, la
înfundarea regulatom]ui de debit.
Pe de altă parte, datorită susceptibilită}ii lQ aprindere mai scăziită 6i
iriororinei, §e produce o acumulare de combustibil în &rzător, prin neaprinderea
cantită!ilor ini!iale -ceea c.e duce`Ia o ardere foarte violentă, cu degajare de
căldură, cu flacări de îiiălţime inare (20 cm) care vine în contact direct ou pere[ii,
ducînd la suptasolicitarea tei.mică a acestora.
Utilizareaui`oramesteputidecombustibilducelaregiinuritem.6eridjcatg,
s`]piaîncălzireapereţ;lofşicelo[lalteelementealesobei,precumşilaofuncţicinare
nesigură, cu flacără variabilă.
Utilizareacarbiduhiisaualtorsubs[an!esţmilai.earecaefectsigurexplozia
cu unnări tragjce în bate cazurile înregis[raEe pînă în prezciit.
64
- neetanşeităţi la îmbinăi.ile conductelor (îndeosebi conducta de legătură
înti.e regulaton]l de debit şi arză[oi.), risurarea conductelor datorită exploatării
necorespunzătoare duce la scurgeri de combustibil pe elem6ntele supraîncălzite ale
sobei cu posibilitatea iniţierii unui incendiu.
În investigarea incendii]or de acest tip. trebuic stabilit, îhcă ,de la început,
dacă ins[alaţia de încă]zire era montată Şi exploatată conform instrucţiunilor
fabricantului şi normelor în vigoare.
Sobele metalice cu combustibil solid apar ca surse de aprindere atît prin
temperatura pereţilor an jm de 200-250°C)., jarul şi cenuşa ptovenite din atdere
(aşzL cum s-a arătat în paragraful anterior), cî[, mai ales, prin scînteile şi particulele
aprinse ce ies pe uşiţa deschisă a focamlui, uşiţa de curăţire sau uşiţa cenuşarului.
Numărul incendiilor datorate ins(ataţiilor de încălzire cu coinbustibil solid
este în creştere, atît în România, cît şi în alte ţări (îndeosebi S.U.A.).
Deşi pocleaua este dificil de aprins, existenţa unor materiale combustibilc
amplasate necorespunzătot (covoare, mochete, pături, c"ar elemenLe de mobilier)
favorizează aprinderea şi apoi propagarea incendiului. În acest caz, zonele arse mai
pronun!at ale podelei din apropierea §obei coiistituie un .indiciu sigur pentru
elucidarea cauzei incendiului.
S.3.2: Coşuri defecte, burlane supraîncălzite
Coşurile se manifes[ă ca sursă de aprindere îndeosebi i)rin scînteile şi
particulele incandescente ce ies prîn coş şi mai puţin prin temperatura pereţilor care
rareori atinge va]oti iinportante. Pot fi inenţionate următoarele cazuri în care sobele
acţionează ca surse de aprindere:
- scîntei şi particule aprinse ce ics pe coş: este situaţia care generează cel
mai des incendii, îndeosebi dacă acoperişul casei (sau acoperişurile clăditilor
vecine) este coinbustibil sau prezintă depuneri de praf. furingine, runtiegi]ş (fabrici
de lemn) e[c. Scînteile pot ajunge la o distanţă de 25-30 m. De la ?coperiş,
arderea se propagă. la restul casei. Incendii]e de acest tip au loc.,, de regulă,
primăvara, cînd datorită vreinji mai calde acoperişurile sînt mai uscate, iar
depunerile de ftiningine imxime, după periciadaL de iamă. Uneori sînt afectate şi
terenurile din jur cu vegetaţie uscată;
- căldută, scîntei prri fisurile unui coş deteriorat; cel mai adcisea fisurile
se datorează cutremurelor (frecvent în zoiie!e seismice din sud-est), iriulc mai rar
unor alunecări de pămînt. vibra!iilor datorate circulaţjei stradale intense sau
metroului (zonele ap[opiate de suprafaţă), ori vechimii casei. În (!azuri rare,
consecinţele sînt importante, îndeosebi dacă, în zona fisu[ilor exisLă i>lemente de
construcţie sau structură (grinzi, bîme) din lemn. Prin exi)uncrea la că ldură, timp
îndel.upgat, în condiţiile absenţei unei cantităţi suficiente de oxigen şi îE `piedicarea
disipării căldurii diitorită unor st[aturi e,xterioare din alte inateriale i.inortar) se
Poate ajunge la fomarea lemnului piroforic şi la autoaprinderea acest,uiia.
65
 Pe de altă parte, leinnul, în special în formă masivă, necesită o
importantă cantitate de căldură pentm piroliză şi aprindere, iar teinperatura locală
trebuie să ajungă la temperatuta de autoaprindere. Cercetările au siabilit că riscul
de incendiu poate fi luat îii considerare doar cînd temi)eratura în coş depăşeşLe
280°C. Acestea s^mc valori rar atinse în cazul coşurilor obişnuite (17).
În invcstigarea cauzei trebuie evaluată şi posibilitatea formării fisui.ilor în
cutsul intervenţiei pompierilor - din cauza supra^incălzirii datorate incendiului şi
apoi răcirii bruşte în cursul stingerii focului.
Urinele mai pronunţate de arsură în regiunea fisurilor sînt determinante în
stabil irea cauzei ;
- încălzirea i)înă la temperatura de autoaprindere a materialelor uşor
@ptinzibilecaresegăsescînapropieredec.oş;aşacuins-aarătat"isus,pericolul
cel "i niare îl reprezintă structurile din lemn, mai ales în cazul .mor execuţii
neglijente sau defectoase a izolaţiei terinice a coşului.
Riscul de incendiu creşte în situa!iile cînd fiininginea depusă pe peretii
interiori se aprinde, teinperatura. putînd ajunge la soO-1.00o°C;
- burlane din tablă în contact direct cu pereţi din inateriale coinbustibile;
:ş:î:şădebŢepF33:=:igi=aâăâr:eşrie!:io.r,,oă=rieb.i.ibt=z;îiîîrbriiŢ,:;ri?;S:ăi.ie=;:
legăturfl dintm bucăţile de burlane se desface din cauza încălzirii şi dilatării,
permiţînddisii]areacăldurii,gazelorarseşi,înunelecazuri,aflăcărilor..Burlanele
arse şi perforate în cursul unor exi)loatări îndelungate i>rezintă un risc simikir.
5.3.3. Instalaţii de încălzire centrală
În cazul reţelelor de terinoficare urbană, temperatura-tur a apei fie[binţi
fiind, în ultimii ari, mult sub valoatea de teglaj necesată teoretic, nivelul tetinic al
suprafeţei e'iemenţilor de calorifer nu a prezenta[ vreun risc de aprindere a
materialelor combustibile.
Acestriscdevinesemnificativînfflzulinstalaţiilor.deîncălzirecuaburdin
unele obiective econoniice, în condiţiile favorizante ale depiinerilor de praf (mai
ales de` leinn), scame etc. sau a amplasărri niaterialelor combustibile timp
îndelungat prea aproape de acest rijloc de încălzire. În accst caz ventila!ia
insurioientii şi temperatura ce poate ajunge la 150-170°C (func!ie de agentul
terinic utiliizat) determină acumularea rapjdă de caldută şi atinge[ea temperaturii
de aŢtoapri.indere.
5.:).4. Apamte de Încălzit electrîce
A!?aratele de încălzit electrice (aerote[mă, călorifer, reşou, radiator, pemă
electrică ş.,a.), cît şi aparatele electrocflsnjc.e (fier de călcaţ televizor Ş.a) po[ iriţiq `
incendii a.tît prin ptoducerea unor defecţiunj de natură electrică (detaliate în
66
capitolul 6), cît şi prin căldura transniisă de aparatul respectiv - prin condticţie
:înut:idi:ţ:edî=a°]:îre:tpe:::î:îreŢaterideJ1°rc0mbustibilepe.caresînrplasabsaucare
Cabri/erc/gcJri.ccww/ej,conl..ecţionatprinambufisarecuunnumărvariabi]
de eleinenţi, prezintii o funcţionarg cp terinostat sigură. Teriperatura pereţilor, de
circa 75°C nu prezintă risc de aprindere a materialeloi: coinbustibile. În cazul
funcţionării fără terincistat, are loc supra-mcălzirea pereţilc]r, după o stabilizme
gaerţ,i:|:ca=:fpt:râtpu:iiLari3i5noticjinaeti:,g=mr::Ţ:ŢOŢriiiimaer:;FeeaavdaŢ;sr:|::âşouo,:i
(ulei injneral tip T.16 cu temperg.tura de inflamate 165ec), ce are ca urmare
distrugerea prin rupere a aparatului.i, uleiul aprins fiind surs.ă de aprindere pentm
materialele combustibile cu care intră` în contact.
RcŞo#ri./e constitui: o surs:i fi[ecventă de aprindere, îndeosebi ^m obiective
social-economice, prin plasarea necoiespunzătoare - sub biiouri, sub tejghele şi
rafturi etc. unde exiştă o probabilitate imre de` a intra în oontact cu materiale
>combustibile (lemn, textile eto.). tJ/n ri sc mărit îl pi:ezintă reşourile improvîzate, de
putere mare, executate artizanal, c.latoi.ită şi pericc`lului generat`de suprasarcină şi
iinprovizaţii de ştechere. Incendiile de acest tip sînt uşor de evidenţinţ chiar după
încercarea de a înlătura obiectul clelict de la lcicul incendiului.
Rad[.c]foare e/ecfr!.ce (eleveuze)` utilizate la c,teşcătorii de păsări (şi mai Îar
de animale) au generat un număr mre de incendii p.,`jn:
- ruperea legăturilor de suspendare (frînghii vechi, îmbătrînite, jn loc de
lanţuri), aceste cciri)uri în stare supra^inc ălzită intrînd îii contact brusc cu paiele de
aşternut, aprinzîndu-le;
-aşezarea prea aproape de aş;ternuml din paie s .au formren unui strac prea
ridicat; prin radiaţie sau chiar conduicţi:`e (la contact di rect), temperatura paielor
atinge valoarea de autoaprindere;
- scuftcircuit .L datorită.L cx)rodăi.iî conduc`,toa[elor sau execuţiei
defectuoase.
• Aprinderea pmfului depus pt.: suptafeţele supra^mo ălzite sau desprinderezi
rezistenţei electrice (chiar ^m lipsa. gră tarului de protecţie) i" deter.mină de regulă.
injţierea uui incei`diu.
Z{crcJz.afoczre e/ec`rroccLsni.ce au :ini ţi at deseoti incendii , ., îi ideosebi fiind lăsate
sub tensiune în cursul nopţii, la distanţe prea mici de paturi, }inbrăcăminte pusă
la uscat, alte materiale combustibile.
Alunecarea aştemutului pe pa'[d{.seală, aruiicarca lenjet iei din pătuţuri de
către copii mici şi intrarea în contact .:u radianţii au avut, în ini.Ute cazuri, urmări
tragîce. •Fi.czrc/e cJe ca-/caf, îndeosebi c.ele fără termostat sau cu i |`mostat defect,
uitate sub tensiune pe materia]e coinbustlbile au prod`m cele inai .mi ţ!fe incendii din
gam apEuatelor electrocasnice. Dacă amplasat pe supcift atin{:e temperaturi de
67
 150°C (rară termostat) şi 70~140°C (cu termostat -ftncţie de i)oziţia acestuia)
în momentul pozării. pe. un material, tali>a fierului de călcat permite accesul aerului
numai pe margini şi nu mai are loc 'răcirea. I)e regulă,. incendiul nu se produce
imediat, ci după o ardere inocnită cu carbonizarea masei lemfioase, În momentul
pătrunderii aerului la părţile ingandescente.
Suporturile din sîrmă cu înăţimi de numai 4-5 cm`nu îrilătură
transmiterea căldurii şi .inirierea incendiului.
5.4. EFECTUL TERm`C AL CURENTULU± ELECTRIC
Aşa cum se va arăta detaliat în capitolul umător, la ţrecerea cutentului
t.
\
electric prin orice conductor se degaj.ă o ăantitate de căldură a.egea Joule-Lenz),
:,.,; cai.e, în cazul unei izola!ii corecte se disii)ează în mediul înconjurător cu valori
nbmale. În cazul unor proiectări sau exploatări greşite (regim de supracurenţi)
amplasara pe materiale combustibile (1emn) favorizează aprinderea în .timp a
acestora, cît şi a unor lichide inflainabile sau altor materiale combustibile dh
apropîere.
I)incauzasupraîncălziriiconductoarelor,arelocşideteriorareaizolaţieicu
favorizareaunordefgcjiunielectricedetiparcelectricsauscurtcircuit,Ian^ndullor
!t..ş: potenţîale surse de aprindere.
5.5. ` EXEMPI,E I)E "CENI)II I)AioRATE SURSELOR DE
APRINDERE DE NATURĂ TERMICĂ
•...,:,
a) h octombrie 1977 a avut loc un incendiu de inari proporţii la depozitul
central de piese de schimb şi accesorii al societăţii FORD-WERKE AG din K6ln
Şgeo%an:Î),d:nm=;raaîaŢapdag:be:â:inus*:rabi,eclădiri,orşimărfirilor,flinddistruşi
A fost re!inută drept cnuză neglijen}a fumătorilor. prin aruncarea iinei
ţigăriaprinseîntri>zonăîncareeraudepozitatecutiidecartoncecon!ineaupiese
din materiale plastice. I)atorită densităţii de materiale c.oinbustibile, incendiul s-a
Pr°Pagaă)rafiîdn.oie.nbrieig87aavutiocunjncendiucuumărideoasebitdegrave
la metroul din Londra, staţia King's Cross. hcendiul a izbucnit la una din scătile
interioare inecanice, ce aveau ^in structiiră şi elemente din lemn, datorită aprinderii
u=d5rşgaabă'afeaiapf%ţ:EarăeŢmîsLe;igusucE:grrcdoamn?eusştiibsi::Ş::p:gLa,t:aîp:dcî:i:ot::
caselorg;iâlesţpî:E3r?eet:;;3.aavut,ocunincendiu|auzinadeorto-xi|o|din
Szazhalombatta (Ungarizi). Din cauza vibraţiilor s~a fisurat ştu!ul unui terinometrii,
68
....;`:.`
prin care s-a scurs o cantitate de orto-xilol. De la căldura cuptomlui tubular (peste
;:8°S2.ace"tă Cantitab a luat foc, incendiul propagîndu-se pe o suprafaţă de
d), În august 1985 la Combinatul de prelucrare a lemnu]ui Drobeta Tr.
Severin, la secţia de plăci fibro-lemnoase s-a executîit sudură la un ştuţ, pe o
conductă de pompare a emulgatorului folosit la hidrogenarea şi impemeabilizarea
plăcilor. J3rocurile de sudură formate pe timpul lucrărilor, neffind luate măsuri de
siguran|ă, au iniţiat inflamarea substanţei (punct de topire 51°C şi inflamare
scăzut, 150-195°C). Scurge[ea topiturii arzînde a determjnat generalizarea şi
intensificarea arderii.
unince:2iîâ:::,lâ87u,n`e:ş:âtuŢi`aeex'â;c::ia=Ţn,uec::aură.:;#ncgua[ţâ),eîfist,i#'âi
operaţiei de sudură, prin rosturile dalelor de betQn ce acopereau camlul, au pătruns
în interior bi.ocmri de sudură care au aprins deşeurile inflamabile aflate în canal, de
|a care incendiul s-a extins şi la izolaţia cablurilor, propagîndu-se la cablutile ce
asigurau alimentarea cu energie electrică a ins[alaţiei de evacuare a apei din
centrală.
D În anul 1991, Ia ROMSEH Focşani, un incendiu cu pagube coiEiderabile
a fost iniţiat de la lucră[i de sudură executate ^mtr-o imgazie situată lîngă una din
halele principale. Părăsirea locului de muncă rară a conttola existenţa unor
posibile focare de incendiu datorită brocurilor de sudură a favorizat apariţia
focului, extins u]terior ]a acoperişul din material combustibi(.
g) În noiembrie 1983 a avut loc un incendiu la magazinul sătesc din
Dîmbovicioara (Argeş). Studiind locul incendiului s-a constatat că în sobă existau
cărbuni apririşi, coşul de evacuare a fumului era netencuit în podul` clădirii, iar la
nivelul planşeului grinzile şi şipcile erau încastrate în acesta, prezentînd urme de
catbonizare eviclente. Cum intensitatea de ardere cea mai mare a fost găsită ^m zona
acestei sobe, s-a concluzionat că incendiul s-a datota[ aprinderii grinzilor şi şipoilor
încmmt;,îE|c=şaur`tige|;ă?:iâ,3ă:,FtŢru|uai,.ednLoipeBdorf(Ge-ania,s-aprodus
un incendiu de jeratic la sauna complexului, datorită faptului că -mtre soba saunei
şi peretele din lemn al cabinei nu s-a păstrat distanţa de siguranţă strict necesară.
Focul s-a extins la structura de lemn a acoperişului băilor termale învecinate şi,
datoritiiţînîtnu,:icâuieb#ec,|S;39t,`=asfo=-mtaîgn=-i:ndŢnct:Ţudiuodreaşpr:ipnorg:.r-ia"n
incendiu a distrus două treimi din clădire. Incendiul s-a produs datorită stivuirii
g31Pş;!ât.ehd?i:î:tiveeigiilea?ieiiî:3ă,iros:alâţi.arodcee3ndceă'uz:::,,ec3:-v.:iaei:ctaerŢ::r.aims:ă
autoaprins în cursul nopţii.
69
 5.6. RECOMANDĂRIPREVENTIVE .
- Interzicerea fumatului în locuri cu pericol de explozie şi incendiu;
- Amenajarea unor loouri speciale pentrii fi]mat, în apropi€rea locului de
muncă, dotate corespunzător cu: hidă de risip, vas cu apă, stingător ş.a.;
- Executarea lucrărilor de sudură numai pe baza perrisului de lucru cu
foo - ce presupune:
` ---- stabilirea lo6ului de sudat; supravegherea acx3stuia;
- înlăturarea materialelor combustibjle la o distanţă de cel puţin
10 m sau ecrane de protecţie;
- instruirea personalului;
- cercetarea locului după terminarea lucmlui (cel puţin la
jumătate de oră);
- asigumea mijloacelor de> priină înterven!ie;
- Montarea, amplasarea şi funcţiomrea sobelor şi coşurilor se vor efectua
numai conforin instrucţiunilor fabricantului şi standardelor în vigoare (STAS
6793-86, STAS 9072-72, STAS 3607-72);
.-Repamrea şi curăţirea perio.dică a sot]elor şi coşurilor;
- Neamp]asarea materiale]or combustibile lîngă instalaţiile de ^mcălzire,
respectarea distanţei de protecţie;
-Gurăţirea.instalaţiilor de încălzire periodic de deşeurj, scame, praf ş.a.;
- Interzicerea .împrovizaţiilor la instalaţiile de încălzit şi a lăsării lor
nesupravegheate;
- Interzicerea fmcţionării cu defecţiuni a acestora;
- Depozitarea ^m gropi speciale a cemşii, jăratecului, iar pe vreme de vînt,
stingerea cu apă;
- Sui)ravegherea permanentă a operaţiunilor tehnologice cu inateriale în
Sbredeinc[::t:=[=enr:ă:'uti[Îzăriiiămpiiorcuincaiidfficenţănep[otejateînzon"U
pericol de explozie;
- Protejarea ]ămpilor ou incandescenţă cu globuri şi grătare de protecţie;
- Dimensionarea corectă a ca.blurilor şi conductoatelor electrice;
- Vcrificarea pemanentă a suspenclării radiatoarelor electrice tip
elev6uză, utilizarea lanţurilor şi a altor tipu[i de legături sigure.
SURSE I).E APRINDERE DE NATURĂ
ELECTRICĂ
lncendiile provocate de instalaţiile electrice, atît în ţară, .cît şi în străinăta-
te, au o pondere mare ^in totalul incendiilor cu pierderi materiale importante şi, în
unele cazuri, şi cu pierderi de vieţi omeneşti.
În perioada 1982-1991, în România, ponderea incendiilor de natură
electrică a fost, ^m medie, de 18,3%, iar pierderile materiale de peste 16%. ..
În ultimii ari există o tendinţă crşscătoare: 19,0% (1986),18,9% (1987),
22,97o (1988), 20,77o (1989), 24,4yo (1990), 24,2% (1991), cu o pondere mai mare
în oraşe şi municipii. Astfel, în Bucureşti, în anul 1991, incendiile av^md drept
cauză scurtcircuitul au rei)rezentat 23,55%, iar cele datorat.e efectului termic al
curentului electric 4,96%.
În fosta U.R.S.S., incendiile de natură electrică reprezentau 25% din total,
din care scuttcircuitul 18%, aparatele electrocasnice 5%, contacte defectuoase 2%.
În Anglia, din totalul incendiilor mari, cu peste 250 000 S pagube, cele de
natură
` electrică au reprezentat
În Franţa, ]7% (1984),13%
25% din incendiile de clădiri(1985), ]6% (1986).
se dato[ează, confom statisticilor,
instalaţiilor electrice, proporţia cauzelor datorate scurtcircuitului fiind de circa 1/4
din acestm.
Studii aprofundate -m S.U.A. au concluzionat că scurtcircuitul reprezintă
circa 10% din totalul cauzelor de incendiu de natură electrică [34]. Cu tc]ate
acestea, sub denumirea de scurtcircuit se confundă deseori toate cauzele posibile
de incendii de iiatură electrică şi chiat consecinţele unor incendii, avînd o cu totul
â`a:el=:tzaătisşicpeencua:;n:opned:g;::iieed%:ric;al,ee.Pîr=Pâgă;rgpţrţ:=ic::â:it,odreaţ;g::te:
::3:.=c:z=:2anianŢeidei'uŢutirinî:sa:`foidîăt=a`:u-n3S%jkd::ă,rdei:i:ig.`Lut::i,âse=:
incendiului i se atribuie cauză electrică dacă în vecinătatea.focarului sînt găsite
instalaţii sau aparate electrice. Cum acestea s^int deteriorate uneori grav, nu este
posibil, doar prin examina[ea lor să se ajungă la o concluzie sigură. În unele
cazuri s-a stabilit cauză de incendiu de natură electrică, dar incinta respectivă nu
era dotată cu instalaţie electrică.
I)e aceea, la cercetarea incendiilor cu sursă de aprindere de natură
electrică (conform capitolului 3) trebuie să se analizeze cu discemămînt
împrejurările proc{ucerii acestora, să se conserve, cu prgmptit`idine şi în bune
71
 condi{ii arnprenta incendiului, orice unnă găsită, pentm stabilirea unei soluţii
finale reale.
* interconectate întt-un spaţiu dat, echipamen.t electric fiind orice dispozitiv
În privinţa repartiză;ii incendiilor de natură electrică pe sectoare de
activitate se constată că în industrie cele mai afectate raniuri au fost; industria
alimentară, constructoare de maşini, prelucrarea lemnului, industria metalurgică,
industria uşoară. Toate cazuri]e de incendiu provocate de scurtcircuit în industrie
au fost favorizate de slaba instn]ii.e a personalului respectiv, lipsa de di§ciplină
tehnologică, efectuarea unor modificări ^m proiect rară anunţarea organelor de
specialitQte.
La şantiere, majoritatea incendiilor (77 %) au izbucnit în mdrul lucrărilor
de organizare a şantierelor, în agricultură 67% din numărul lor au avut lc]c la
adăposturile de animale, inclusiv grajduri ale gospodăriilor particulare, iar în sfera
comercială la inagazinele din ]ocalităţile rurale. Majoritatea incendiilor s-au produs
în perioadele de timp friguros şi îndeosebi noaptea sai], mai rar, în timpril pauzei
de prînz.
Im locuinţele particulare, cele mai afectate de incendii au fost podurile şi
domritoarele.
Majoritatea incendiilor cu suisă de aprjndeTe de hatură electlică s-au
produs ca urmare a defectelor apărute în -exploatarea cablurilor, montării
necorespunzătc]are pe materiale combustibile sau a suprasarcinilor. Chzuri tipice vor
fi prezentate în cadrul paragrafelor respective.
Repartiţia medie a cauzelor dg incendiu de natură electrică, fincţie de
îinprejurarea determinantă indică, în medie, defecţiuni 75% , instalaţii lăsate sub
tensiune 157o, improvizaţii 10%, iar în fu'ncţie de sursa de aprindere.: 959ro
scurtcircuit, 4% scîntei electrice,1 % arcuri electrice.
Efeciul termic al curentului clectric -cu un procent de 3%.din totalul
incendiilor pe anii 1982-1991 -a fost analizat în cadml capitolului 5.
6.1. PREZENTAREA TEORETlcĂ A FENc}nmNULul
FIZIC
6.1.1. rioducerea şi utilizarea energiei electrice
Asigurarea cu energie electrică a consumatorilor se ;ealizează prin
ş::::ae,;îzcun=ţîpor:f,Ţcă[Îî;tLg:m::ftauc[=,mş:adîss^:jb:tîpc:=neertgoîăjs::fo.=:,s:;îtî:Ţru[du:
producere, transport şi distribuţie a energiei electrice, avînd un regim comun şi
continuu de pr6ducţie şi coiisunţ de energie electrică.
72
În general, prin instalaţie electrică se înţelege ansamblul de echipamente
întrebuinţat pentn] producerea, tratEportul, distribuţia sau` utilizarea energiei
electrice.
Utilizarea ene[giei electrice se face în receptoare electrice, clasificate în :
- receptoăre de tumiiţă - cuprind toate co[purile de iluminat prevăzute
cu surse electrice de lumină;
- receptoare de forţă - care pot fi:
a) electromecanice (motoa[e electrice, electromagneţi, eleotroventile ş.a.);
b) elect[otetmice (cut)toare electrice, agregate de sudură);
c) electrochimice @ăi de electroliză).
Ansamblulinstahţiilorelectricepentrualimentarcareceptoarelorceserveso
o constmcţie civilă sau industrială formează consumaton]l de energie electrică.
Consumatorii se racoîdează la reţeauzi de dist[ibuţie a fumizorului de energie
electrică.
Producerea energiei electrice are loc în cadrul centralelor electrice care
utilizează energia combustibililor orgmici (cărbune, petrol. gaze naturale), energia -
hidtaulică, energia nucleară, surse neconvenţionale de energie.
Transpottul energiei electrice de la centrale spre consumatori se face
prin:
- linii electrice aeriene LEA;
- linii electrice subterane, în cablu[i LEC.`
Tensi`mile şi instalaţiile electrice de transport sînt de 220 kv (înaltă
tensiune) şi 400 kv (foarte înaltă tensiune) cu pespectiva introducerii tteptei de
700 kv.
Distribuţia energiei electrice si.re punctele întinse(oraşe mari, Întreprinderi
industriale mari) sau spre diferiţi consumatori concentraţi se realizează la 110 kv
(înaltă tensiune), 6, 10, 20 kv (medie tensiune), 0,4 kv 0oasă tensiune).
I)isttibuţia se face prin linii electrice, staţii de ti.ansformare şi starii de
distribuţie(de conexiu.ni).
Utilizarea energiei electrice la consumatori se face: la tcnsiune joasă -
pentm inajoritatea consumatorilor; la t6nsiune medie (6-10 kv) -pentr`i motoare
cu puteri mari.
Alimentarea cu energie electrică a consumatorului se realizează de la staţia
sistemului energetic naţional SSE, ca în figura 1, printt-un racord de ^inaltă tensiune
J, (LEA sau LEO. Acesta alimentează o staţie de transformare ST (pentru tensiuni
de alimentare mai mari de 35 kv), sau dc, disttibuţie SD. De aici se alimentează
diferite posmri de transformare Pr precum şi receptoarele de medie tensiune /ni,
Prin intermediul liniilor 2, numite distribuitoare sau fideri. De la barele de joasă
tensiune ale posturilor de transforinare se alimentează receptoarele de joasă
73

:%Ţ:::3:d,ă#âsŢiŢeait,odTr`=j.t,î=ăpbtlooaurlelgee:eaiilmflpg.rhntesauceledeputeri-ri
În general, se realizează puncte de distribuţie intermediară, reprezenuite de
tablourile de distribuţie 7D. Liniile care aliinentează tabloui.ile de distribuţie se
numesc coloane.
0 parte din receptoarele de joasă tensiune
sînt gn]pate pe utilaje, cfli.e avînd o instalaţie
electrică proprie, au un tablou de discribuţie
Tt/ separat. Liiiia 4, care leagă tabloul de utilaj
la tabloul de distribuţie constituie un circuit de
utilaj. Liniile de alimentare 5 ale [eceptoarelor
se nuinesc circuite.
Circuitele de iluminat sînt, de obicei, sepa-
rate de cele de fo[ţă Şi pomesc din tablourile
electrice aferente 77 pe conductoare electrice
din cupru sau aluminiu îngropate sau montate
aparent, protejate sau nu cu tuburi metalice sau
din material pla§tic. Tensiunea de lucru pentru
circuitele de iluminat artificial normal este de
220 V. Pentru iluirinat de siguranţă, de veghe
sau de continuitate a lucrului, tensiunile pot fî
şi de valori mai mici (110 V, 24V, 6V).
Ti pul recep[oarelor electrice (iluminat, forţă)
ate o influenţă majoră asupra alcătuirii î-
ntregii instalaţi`i din ăre fac p;rte, deterrinînd
?tît tipul şi caracteristicile restului echipamen-
telor şi conduotorilor electrici, cît şi tehnologia
de 6xecuţie.
Fig. ] . Compensarea instalaţiilor electrice h consumator
6.1.Z. Aparatti electric
În instalaţiile electrice se utilizează un mare număr de aparate electrice,
care, din pun.ct de vedere al fimc!iunilor pe care le îndeplinesc, se clasifică în
utmătoarele categorii :
- aparate de conectare (^mtrenipătoare, coinutatoare ş.a.);
- aparate penttu pomîrea motoarelor electrice (reostate, autotimsforina-
toare de pomire ş.a.);
-.. aparate de semnalizare (relee, ]ămpi, hupe ş.a.);
- aparate de măsură (amperinetre, voltmetre ş.a.);
- aparate de protecţie (relee, siguranţe Ş.a.);
74
Aparatajul electric poate fi clasificat şi după alte criterii : după tensiune,
după felul curentului, după mcidul de 6onst"cţie.
0 deosebită imporLanţă o prezintă aparatajul utilizat îri zonele cu pe[icol
de explozie. În aceste zone, insta]aţiile electtice de oi.ice fel (ilumiriat, forţă,
autcimatizare, telecomunicaţii ş.a.) t[ebuie să respecte i)revederile normei
departamentale ID -17-1986.
Zonele cu pericol de explozie s^mt clasificate în 5 categorii: 0, Z, 2, JO, JJ
şi explicitate conform STAS 9954-74 şi normelor Comitetului Electrotelmic
intemaţional IEC-79.10.{clasificare ce se aplică numai în Europa, nu Şi ^in S.U.A.,
unde sînt valabile normele americane ce prevăd 3 clase).
Protecţia antiexplozivă a unui echipament electric implică o execuţie
si]ecială în vederea reducerii pericolului. de aprindere a amestecurilor explozive din
exterior de la echipamentul respectiv. Alegerea tipului de protecţie antiexi)lozivă
se face fmcţie de categoria zonei periculoase, de clasa de temperatură şi gmpa de
explozie a gazelor şi vaporilor inflamabili, conform STAS 6877/| - 9/1986.
Tipurile de protecţie definite de acest standard sînt:
- capsulare antidef]agrantă - siinbol d;
- capsulare presurizată - simbol p;
- siguranţă intrinsecă - simbol j;
- înglobare în nisip - simbol q;
- siguranţă mărită - simbol c.
Aparatele în const[ucţie antigrizutoasă se folosesc în locurile unde există
pericolul formării dnor amestecuri explozive metan-aer, praf cărbune-aer.
Clasa de temperatură defineşte, conform aceluiaş-i standard, ,cen mai
!
ridicată temperatură atinsă în regim norma[ de f`mcţionare şi în regim de
suprasarcină ^in orice punct de pe suprafaţă, aflat în contact cu atinosfera explozivă
(la cele antigrizutoase teinperatura trebuie să fie sub 200°C) (tabelul 9).
7MBELt/L 9. C]ase de tempemtui.ă pentru apprate ctectrzce
Grupa de explozie pentru gaze şi vapori este indicată în standardul
respectiv şj teprezintă o clasificare a gazelot Şi vaporilor inflainabili după
capacitatea de traiismitere a exploziei printr-un interstiţiu de dimensiuni .date şi/sau
după energia de aprindere.
Exemplu de simbolizare: Ex-d-H-A-Tl reprezintă un ` aparat în
construcţie antiex, în capsulare antideflagrarită, grupa de gaze n A (sectoare
industriale) cu temperatură inaximă de suprafaţă 450°C.
75
T.?".`T]!'
El
Gradul normal de protecţie asigu" de c.atcase al echipamentelor electrice
împotriva pătrunderii corpurilor străine şi a apei angress P[otection - IP) este
fixat prin STAS 5325-79 şi normele CEI 529-76. Simbolizarea (trecută pe o
plăcufă sau ştan!ată pe cgrcasă) se face prin ljterele IP urmate de două cifte.
Prima cifi.ă (0-® arată gtadul de protec!ie a persoanelor cx)ntra atingerii părtilor
interioareaflatesubtensiune,precumşicontrapătmnderficotpurilorstrăinesolide.
A doua cifră (0-8) se corelcază cu gradul de i>rotecţie îinpotriva apei. Protecţia
conti.a deteriorării mecam-ce se indică numai în cazul apatatelor, printr-o a treia
cifră €aracteristică, despăr!ită de priinele do`]ă printr-o liniuţă.
Exemplu de simbolizare: IP 12-2 reprezintă aparat protejat contra
pătmnderii corpurilor străine cu grosimi peste 50 md protejat contra picăturilor
de ploaie care cad sub unghiul maxim de 15°faţă de verticală^ncercare mecanică
la o lovitură de masă 0,5 kg, înălţime de cădei.e 0,4 m, deplasare pe orizontală
ţ
\..1 0'8 m.
•`ţi.
6.1.3. Aparate de prolecţie
S^intaparatecaresesiseazăsituaţiileanormaleînfimcţionareaunorinstalaţii
(s"prasarcini, scuffcitcuit ş.a.) şi protejează instala!ia, fie dînd o comandă pentru
deconectare automată, fie semnalizînd aparifia situaţiei anormale (cînd nu exjstă
pericol iinedjat). Se îm6art în următoarele categorii:
- siguranţe fuzibile;
- contactoare cu ielee;
•.-;.;!jJit, - între[upătoare autoinate.
a) Si.g#ran;e/eJi.zi.bz./e au rolul de a întrempe circuitul în care sînt inontate
în serie prin topitea (fuziunea) mui element conceput şi czilibrat în acest scop (fir
sau lamelă fiizibilă), cînd curentul caLre le parcurge depăşeşte o anumjtă valoare
pe o anumită dui.ată. Cu[ba duratei de topire, ^m funcţie de cutentul ce trec.e prin
fuzibil,provocîndtopirealui,senumeştecaracterisdcadeprotec!ieafiizibiluluişi
pc,ate fl:
- lentă -.pentru circuite cu vîrfi]ri de ciirent de scurtă durată (motoare
asincrone, ti.ansformatoare de sudură);
- rapidă - pe circuite rară vîrfuri mari de sarcină (ilurinat);
- ultrarapidă - pentru receptoare care nu sui.ortă încătcări ternrice mari.
In funcţionare normală, fuzibilul. nu trebuie să se toi)ească şi rici să-şi
schimbecaracteristicadeprotecţie.Celnmimarecurentmi.epoatetrecei)rinfuzibn
timp nelimitat, fără ca acesta să se topească sau să-şi scliimbe caracteristica se
numeşte curent noininal al fuzibilului (şi se not"ă Jn/). Acest curent e;te cu
20-309ro mai inic decît cu[entul minim de topire. Alegerea unui fuzibil. cu u.i
ciirent nonrinal inai mare deoît cel reieşit din calcule sau recomandat în tabele face
c@ el să nu se topească la suprasarcini inici sau să se topească cu întîrzjere, la
scurtcii.cuite, putînd conduce astfel la distrugerea izolaţiilor sau la incendiu.
:.`..`....::::..:.:.```
•76
După capacitatea de mpere deosebim:
- sigi]ranţa mignon - cu capacitate de rupere. mică, 350 A;
- siguranţa de tip nomal, cu filet - cu capacitate de ri]pere medie de 4
- 8 - 16 kA;
- sîguranţa de tip MPR de uz industrial - cu capacitate de rupere mare
_ 25 kA.
Cel mai des întîlnite sînt siguranţele mignon, cu soclu, patron şi capac, cu
un curent nominal de 25 A. Patroanele se fabrică la curenţii nominali 0,5-2-4-
-6,3-.-10-16.-20-25 A. Caracteristioa de topire este rapidă.
Alegerea siguranţelor constă în a stabili valoarea, curentului nomjnal al
fuzibilului în ftincţie de caracteristicile circuitului în care vor fi montate acestea.
Alegerea siguranţelor se face în faza de prgiectare şi imi)lică o analiză atentă a
caracteristicilor circuitului şi a consumtorilor. De exemplu, într-un fel se aleg
siguranţele pentru cirouitele pe care se găsesc consumatori cu caractcristică
coristantă de fiincţionare (iluminat şi încălzire) şi alffel se aleg siguranţele pentni
circuitele pe care se găsesc motoare, cai.e la pomire absorb din reţea un curent de
5-10 ori mai mare decît cel nomjnal.
b) Re/ee cJe profeojf.e Şj. se/Mna/i.zczre sînt util i zate în instalaţiile electrice mai
complexe pentru ptotejarea acestora contra diferitelor situaţii anormale de
funcţionare (supraourenţi, tensiune minimă ş.a.) i.rin commda deconectării
instalaţiei. Clasificarea releelor se facx3 după mai multe criterii §i compc]rtă ^in
exploatarea lor o specializare. Exemplu: relee maximale de curent, relee minimale
de tensiuni, relee de gaze pentru transformatoare etc.
c) ;nfrgrwpauţoare aiiro/na# "igură protecţia împotriva suprasarcinilor, a .
curenţi]or de scurtcircuit de valo[i medii şi a lipsei tensiunii de alimentare, prin
intemediul unei lamele bimetalice, dînd un iinpuls inecanic direct mecanjsmului de
declanşare al întrerupătortilui şi nu prin acţiunea asupra unui contact electric din
interioml lor, ca în cazul releelor.
*
În situaţia în cate mai multe dispozitive de protecţie de acelaşi tip sau de
tipuri diferite sînt plasate -m serie, caracteristicile lor de protecţie trel)uie să asigure
selec[ivitatea protecţiei, astfel încît, în cazul unei avarii, să fi]nciioneze p[oteoţia
cea mai apropiată din ainonte de locul zivariei, izolînd porfiunea rcspectivă din
aval, fără a scoate din funcijune întreaga instalaţie electrică.
• În principiu, valorile curenţilor nominali ai siguranţelor fuzibile şi timpii
de reglaj ai re]eelor electromagnetice cu teinporizare trel]uie să fie descrescători de
la punctul de racord către receptor.
Alegerea corespunzătoare de către proiectant, dar urmată în exploatare de
o Siinplă abatere de la valorile proiectate a selectivităţii sistemelor de protecţie
77
 1
poate conduce, în cÎBul unei avarii, 1a distmgerea pe porţiurii mari a instalaţiei
•`\
electrice. Un exemplu tipjc este prezentat în paragraful 6.3.1.
Din statistica incendiilor cu suisă de aprindere de natură electrică rezultă
ţ -.'`
j
că un nuinăr încă iinportant de incendii se dato[ează iinprovizaţiilor ^m sistemele
de protecţie (siguranţa supradi mensionată, necalibrată etc.).
6.1.4. Materiale electrotehnice
•Materialele electrotelmice se clasifică ^in:
- materiale conductoare care prezintă o îrmşire de bază - buna
conductibilitate electrică - şi intră în alcătuirea următoarelor părţi ale
instalaţiilor electrotehnice: conductorii din cabluri, conductorii neizolaţi ai liniilor
aeriene, tiobinajele maşinilor şi apargtelor electrice, barele dispozitivelor de
distribuţie, fişe şi prize e[c.;
- hateriale electroizolante care fomează.izolaţia electrică, de regulă`sub
formă de inanta, asigurînd împotriva athgerilor accidenhle de către persoane şi
separînd piesele sau conductorii ^mtre care există o diferenţă de poten!ial.`
Materialele electrotcţhice au o serie de proprietăţi care le fac adecvate
scopurilor nienţionate. Aceste proprietăji pot varia însă ^in decursul exi)loatărij,
fmcţie de condiţiile locale la care sînt supuse materialele (încălziri, şocuri
mecanice repetate, agenţi corozivi e[c.).
Ca ui.ma[e, sînt necesate inăsurători şi vefificări i)eriodice precum şi
aplicarea unor procedee de restabilire a calităţii inaterialelor (cu verificarea
obligatcirie a nivelului de sig.uranţă as;gurat după realizarea acestor proceqee).
0 importanţă deosebită o prezintă compoi.tarca materialelor electrotelmice
la căldura generată de trecerea curentului electric. Materialele conducătoare se
caracterizează şi printr-o bună conductibilitate terirică. Ca urinare, o .cantitiite de
căldură apărută local, de exemplu la nivelul uno[ contacte imperfecle, se va
propziga şi spre alte părţi în contact cu acestea. În accst fel, inaterialele electroizo-
lmte vor fi supuse nu numai acţiurii cîmpului electric ci şi acţiunii unui 6îinp
termic.
Punctele de topire diferite (alumiriu 659°C. argint 96] °C, cupm ]083°C,
wolframul 3400°C) determiiiă o comportare diferită a eleinentelor instalaLiilor la
căldură, mai ales în caz de incendiu; Asffel, datorită faptului oă la marea
majoritateaincendiilo[temperaturiledegajatepetimpularderiidifei.itelormateriale
combustibile se situează în jurul valorilor de 700-1000°C, instalaţiile electrice
realizate cu conductoare de aluiriniu vor fi puteric afectate de incendji.
Materiale] e e] ectroizolante soli de prezintă caracteristi ci de ccpinbustibili[ate
deferite. Astfel, bachelita se caractei.izează prin aceea că arde nuinai în prezenţa
unei surse exterioare de căldură, de un anumit nivel terrio, p[ezent^ind proprietatea
de a se autostinge la îndepărtarea sursei. Materialele temoplastice sc aprind mai
uşor şi curg §ub formă de picături arzînde, care pot transnrite incendiul de la ]ocu]
78
său de iniţiere (de exemplu starterul unui tub fluorescent) spre alte materiale
combustibile.
Temperaturile de aprindere ale materialelor ef;ctroizolante s^int şi cle
diferite: hîrtie 200-280°C, lemn 225-340°C, polietilenă 341°C, bachelită
420-500°C, polimetacrilat 450°C, PVC 350-450°C. Comporbrea la căldură .
depinde şi de regimul temic flplicat. De exemplu, policlomra de vinil cu circa 57%
clor este considerată material greu inflamabil, dar supusă la flacără prezintă
uiinătoarele efecte:
- la 70-1o0°C începe înmujerea materialului care se întinde sau crapă,
existînd pericol de scurtcircuit între conductoate;
- Ia 100-120°C începe desco.mpunerea ou degajare d6 acid clorhidric
8azos;
- la circa 160°C procentul de acid clorhidric degajat este de 50% din
întreaga canti tate;
-- la circa 210°C materialul se topeşte;
-1a 300°C acidul clorhidric s-a deg,ajat în proporţie de 85%;
- la 350---4o0°C are loc arderea scheletului de catbon.
6.1.5. Incidente în jnsta]aţijle electrice
lncidenteledeexploatarei]otfidetipurile:avarie,deterioraredeechipament
(cablui`i arse, -mtren]pătoare arse etc.), pemrbaţii ^m alimentarea cu energie
electrică. În domeniul Jreţelelor electricţ>, noţiunea de inciden[ de exploatare se
utilizează în reţelele de tensiuni de 1 kv şi mai niari. Pentm reţ:1ele de joasă
tensiune, noţiunea utilizată este aceea de deranjament.
Avariile urmate de arderi ^in carcase închise ale echipainentelor, precum şi
scurtcircuitareacablurilorsaubarelorcarenuauiiicendîataltematerialeoombustibi-
le din apropiere nu sînt consideiate incendii, ci avarii propriu-zise. Nu trebuie
confundată avaria de scurtcircuit cu incendiul.
6.1.6. Regimuri anormale de funcf ionare
Regiinurile anormale de fmcţionare care apar în insta]aţiile electrice pc>t
pune în pericol `fie instalaţia respectivă, fie viaţa personalului de exploatare, fie
rmeăî]ua]ţjîgîcş:U;u:ă:;îre:ăn=::T3=:âîuuîoLPL6a:ee[=C:n=e±îunrf,eŢepbeurîeeagŢî;ţtîeo:ă#
dispozitivele de protecţie, care la ivirea unui regim ancirmal să comande izolărea
pătţii defecte prin deconectarea ei (^m cazul unei stări imedia[ periculoase) sau
nuinai să semnaljzez6 apariţia regiinului anomal.
Cele mai frecvente regiimri anormale care pot apărea în funcţionarea
instalaţiilor electrice de joasă tensiune şi care constituie principale cauze de
incendii de natu[ă e]ectrică sînt:
•79
 -supracurenţii; .
- supritensiunile;
- scăderea tensiunii sub anumite limite;
- apariţia tensiunii pe piese care în mod nc>rmal nu sînt sub terBiune;
- punerea la păinîht a imei faze ş.a.
Principalele surse de aprindere de natură electrică, rezultate în uma acestor
regimuri anormale de funcţionare. în c]rdinea frecven!ei de inanif®tare sînt:
-creşterea teinperaturii datorită suprasarcinii în conductoare şi aparate;
- creşterea temperaturii datorită curcnţilor de sourtcircuit în conductoai.e
şi aparate;
- producerea anoi.mală de căldură ^m izolaţie;
- producerea lc)cală şi anormală de căldură în contacte defecmoase;
- arcui`i ainorsate între conducto-[i sau între conductori şi masă;
- arcuri şi scîntei în apnrate şi echipamente;
- localizarea anoi.mală a căldurii în aparate de utilizare, datorită şi lipsei
posibilităţilor de disipare a căldurii prodţise.
a). Swpmcwrenj!.... constau în depăşiri ale intensităţii curentului nominal
(expriimte în general în procente sau multipli) într-o instalafie sau la im receptor
oarecare.
Supracurenţii sînt de două feluri:
- de sourtă dura[ă -- cînd curentul depăşeşte cu mult valoarea noirinală
(J > 7 + 8 /n) şi trebuie întrerupt cît mai repede; esi:e cazul scurtcircuitului, care va
fi tratat separqt.
Trebuie menţionat că pentm o serie de aparate şi haşini electrice,
func!ionarea în regim de scurtcircuit nu [eprezintă o situaţie limită, ci însăşi
regimul de lucm norriial. Exemplu: motorul electric trifazat cu rotorul în scurtcircu-
it, cuptoarele electrice cu arc, transfomatoi.ul i)entru sudură prin aro ş.a.;
- de lungă durată (supr*arcină) - cînd instalaţia electrică este parcursă
de curenţi de intensi.ate mai inare dec>ît cea nominală, fără să. atingă însă valorile
corespunzătoare curenţilor de scurtcircuit. Ciirenţii de suprasarcină devin periculoşi
numai dacă durează un timp mai îndelungat, astfel Încît supraîncălzirea elemente-
Ior conducătoare ale instalaţiei electrice să depăşească limitele adinjsibile. În cazul
amplasării conductoarelor pe materiale coinbustibile sau în zone ce perinit
acumu]ări de căldură (plafoane false, paravane ş.a.) supraîncălzirea poate iniţia
aprinderea inaterialelor combustibi]e din apropiere.
Regimul de suprasblicitare terinică apare nu numai ca urmare a depăşirii
curentului nominal (scurtcircuit, supr€u;arcină), dar şi ]a apariţia unor surse de
căldură exterioare (detei.iorarea unor sisteme de izolafie termică, arc electric,
incendii etc.).
În exploarare, un caz particular care necesi[ă un control atent periodic îl
reprezîntă conr#cfe/c e/e.cţr/.cc. 0 suprafa!ă de contact oricît de bine ar fi
sO
prelucrată, are o serie de neregularităţi (procmjnenţe şi adîncituri) care se văd uşcw
la microscop. Punînd în contact două i)iese, ele nu se ating decît prin vîrfi]ril.e
diferitelor proeminenţe. Curentul electric trece de fa'bt nurnai prin -vîrfiirile
proeminenfglor în contact. Dacă cele două piese care vin în contact apasă corect
una asupra celeilalte, proieminenţele se turtesc, mărind astfel secţiunea prin care
trece curentul - care nu va depăşi astfel valorile admise.
Trecerea curentului prin rezistenîa de contact provoacă, datorită efectului
termjc al curentului, încălzirea locului de.contEict. Curentul maxim admis pi.int[-un
contact nu trebuie să încălzească locul respegtiv mai mult de 70-80°C.
În cazul unui contact imperfect, rezis[enţa atinge cîţiva c]hmi şi mai mult,
intensitatea curentului va creşte şi conmctul se încălzeşte pesre limitele admise, mai
ales că nu are loc o disipare a căldurii. fiind un loc unde nu se prevăzuse acest
lucru. Contactul imperfect se poaie datora unui defect de str^mgere (strîngere
insuficientă fie din neglijenţă, fje că dispozitivul de strîngere nu es[e adaptat
pentru dimensiunea sau natura conductoarelor), defect mecanic sau de material
(filetaj deteriorat ş.a.). Contactul impe.rfect poate avea ]oc, de regulă:
- la tabloutile electrice (siguranţe nefixatb corespunzător);
- aparate de` conectare (întrerupătoare sau s`epamtoare uzate);
- conexiune între conductoare sau între conductoare şi aparate @ome) ş.a.
Cînd fenomenul durează o perioadă mai lungă se poab` ajunge la topirea
âi,ş:ad,::::cdoent=;e::,r:r:eăcceo:e#:ăin(Ţn,ur:=::ăi,c.oalr:?asr:;ag,raa,:,a::sş?;.c,i.aiiniaui::
cazuri se ajunge, în asemenea situaţii, la incendii şi explozii.
0 altă categorie de d6fecte ce nu ti.ebuie neglijată o repreziptă curenţii de
defect, care iau naştere ca urmare a unui defect de izolaţie a aparatului de utilizare
indust[ială sau casnică. Clii.entul care se statiileşte prin izolaţie înti.e un conductor
activ şi masa metalică pLEă la pămîi`t poate provoca un scurtcircuit i)ericu]os dacă
nu exjstă apara[e de protecţie speciale în amonie. Studiile lui Schwenldiagen şi
Sclmell au precizat că valoarea factoril6r care pot provoca o creştere lcicală de
temperatură care să genereze un incendiu într-un m;diu corespunzător sînt [34]:
- pute[e nominală 60 W;
- intensitate 0.3 A;
- energie disipaLă 5 W.
b) S7/prcifg)8i.//7ij/c (depăşirea tensiunii în regim permanent) la materialele
electroizolante şolide, chiar dacă are lc)c la valc>ri mici, fără a ajunge 1& străpun-
geri (şi de'ci la arcui.i electrice) are ca. efecc Îmbăt±înir.ea izo]aţiei, dura[a de viaţă
Ţeducîndu-se mult. În izolaţiile gazoase, depăşirea terEiunii ^in regirn permrient
conduce la apari!ia efectului Corona.
o) Scăderea tensiiinil de allinentare poa`+e orez+ pericolc3 'in e*p\o'e\.z+tezL
recep[d€`relor eiectrice. Astfel, pentru un motor de Putere constantă, scăderea
tensiunij duce la creşter.m inteiEităţii curentului. cate provoacă siipraîi`călziri. Ia
81
 motoareledeventilatoroscădereatensiuniipoateduce,prinsoădereacotesi)mză-
toare a tura!iei, Ia creşterea concentraiiilor de gaze, vapori sau pulberi dintr-o
incintă pînă la limitele de explozie. Protecţia la lipsfl de tensiune sau la tensiune
minimă se prevede i)entm fiecme motor ^m pa[te, prin relee (declmşatoare) de
tensiune nulă, de tip electromgnetic.
d) Apar..f% %" pe piese care, ^in. mod nomal, nu sînt sub tensiune,
rezisten!a electrică a acestc>ra nefiind calculată i>enm curenii inari, duce la
supraîncălzi ri locale periculoase.
* - arc electric în urma scurtcircuitului din reţelele de inedic> şi înaltă
• În afara regimurilor mormale prezentat€. mai sus, ^m fmcţionarea
instalaţiilorşiaechipatnentelorelectrioepotapareeveqihentecesepot.trarstorma
în incendiî sau explozii datorită: - a incendiilor rezultă din temperatura mare ce se p[oduce (3000-5000°C) şi
- suprasolioitărilor mecanice (cutreinur, calamităţi naturale, lovituri
mecanice, viteză sporită a vîntului etc.);
- poluare şi coi.oziuie datorită proceselor tehnologice de la uz.inele din
apropjere;
-aciiunigreşitealepersonalului,deschiderea..§ubsarcinăaseparatoa[elor,
punerea sub tensiune a unot elemente de instalaţie scurtcircuitate şi legate la
pămînt reglaje incorecte ale protec!iei prin relee ^m timpul verificării fiincţionării
acestora ş.a.
6.2. ARCURI ŞI SCÎNTEI ELECTmcE
Arc%j ebc.ri.c este o descărcai.e dismptivă, continuă, între doi electrozi sub
tensiune.
Arcul electric apEire în instalaţiile eleotricc şi în condiţii nomale de
fmciionare, ^in inomentul dcschiderii şi închiderii unui circuit electric prin
intermediul contactelor mobile ale întrempătoatelor şi separatoarelor. Dacă
parametrii acestui arc se încadrează în limitele capacităţii de rupere a Îiitrerui]ăto-
:=F±!Snepma^taAt°h=t})^,e:`=e~_=±ln_g.e__5=şă.consedinţe:S:=.=ţ.^*=pKă=-^m-=iK:LpUupnac.t°:,
unde În mod iiomal nu este prevăzut a apare, sau dacă depăşeşte capacitatea de
rupere a ai>aratajului, apar efectele sale devastatoare.
Datorită condi!iilor impuse coiistructiv şi funcţional, contâctele nu ti.ebuie
să sufere deteriorări importan[e datorită arcului electric. Cu oît contactele sînt mai
uzate, din cauza numărului mare de conectări, apar ^incălziri locale cu fenoinenele
negative arătate în paragrafi]l anterior.
Suprasolicitări periculoase datorate arcului electric apar în următoarele
c"ri:
82
-arc electric de sudură -curenţi de'100-1000 A, tensiuni pînă la
2oo V, puteri pînă ^m 50 kvA, durata de acţionare de o,rdinul minutelor;
- aro electric În urma scurtcircuitului din reţele de joasă tensiune -
curenţi de S-20 kA, tensiune întrc 10-20 V, durata de agţionare 1 ms - 1 s;
- arc electric de i)unere la pămînt (contumări) în reţele de medie tensiune,
cu neutml izolat - curenţi de 10-50 A, tensiuiri de 100-1000 V, durata de
acţionare de ordinul secundelor sau minutelor;
tensiune - curenţi de 10-30 kA, tensiuni de 1-20 kv, puteri aparente de
|00-600 MVA, durata de acţionme de lms.-1s.
Efectele i)ericuloase ale arcului electric ca sursă de aprindere şi de iniţiere
cantiţăţile relativ inari dc> energie disipată în timp foa[te scurt. Datorită temperatu-
rilor mari, arcul electric poate provoca topirea elementelor metalice ale instalaţiilor
şi aprinderea materialelor jzolante combustibile (uleiuri izo]ante, hî[tie, carton,
cauciuc, PVC, mase bituminoase etc.).
Temperatuta niare a arcului electric şi energia ridicată pot provoca şi
deteriorăi.i prin dilatarea bruscă a materialelor, vaporizarea. unor lichide şi
expaţBimca gazelor.
Un alt fenomen, în care arcul electrio apare ca smsă de aprindere în
incendii de lanuri sau păduri, este legat de căderea la sol a unui conductor de linie
de ^maltă tensiune (datorită unor fenomene atmosferice, ciocririi de către vehicule
etc.). Apatatele de protecţie automată ale reţelei asigură o deconectate rapidă, dar,
mai ates în perioada uscată, arcul care se amorsează În contact cu solul timp de
fracţiuni de secundă este suficient pentri a inflama materialele celulozice din
apropiere.
Ia deconectatea circuitelor sau în cazul unor scuttcircuite, premcrgător
arcului electric sau simultan cu acesta, se produc şi tfci^7ilci e/cc#!.ce - care s^int tot.
descărcări disruptive Prin aer sau alt dielectric (spre deosebire de scînteile
mecanice care s^int particu]e materiale incandescemte). Treb.die racută distincţia şi
faţă de descărcăiile electrostatice care apar în alte condiţii, nelegate intrinsec de
funcţionarea unor instalaţii electrice.
htensitatea şi nuinărul scînteilor depind, ^m primul r^ind, de intensitatea
curentului, apoi de tensiune, impedanţa circuitului (sarcina inductivă genen^nd
scîntei niari), secţiunea conductorilor.
Ati^t arcul electric, cît şi scînteia electrică - în esenţă acelaşi tip de
fenomen - constituie importante sursc de aprindere în incendii şi explozii. Deşi
ambele ating teinperaturi tnari, capacitatea terinică a §cînteii ffite mult redusă faţă
de un arc electric, durata de viaţă fiind foarte redusă. Arcul electric prezhtă,
evident, un mai mare pericol de incendiu atît prin durata sa, cît Şi prin formele de
miLrifestare - flacără de înaltă temperatură, ionizarea atmosferei înconjurătoare,
83

particuleleincandescente,topituridemetal.Ca`]rmare,avîndmaimulttimppentiu
t"nsmiterea căldurii la împrejurimi. m arc electric poate aprinde inateriale
combu5tibiledinapropiere@loculuiundesflprodus,inolusivizolaţiaconductorilor,
pe `cînd o scînteie electrică poatc să ai]rindă numai amestecui.i explozive sau
inflamabile.
Capacitateadeaprindereascînteilorelectriccdepindedeamesteculgaze-aer
sau vai)ori-aer (felul gazului sau vaporilor inflamabili, concentraţia, presiunea,
temperatura ş.a.), de natura contactelor între ca[e se produc scînteile (material,
forină,vitezădeînchidere-deschidere),precumşicaracteristicilecurentuluielectric
(intensitate, teiuiune, tipul de sarcină: inductivă,capacitivă, rezistivă).
Valoareaenergiilormjnimedeaprindereperitmdiferiteamestecurigaze-aer,
respectiv pulberi-aer sînt detaliate în anexele 3 şi 4.
6.3. SCURTcmcuTtJL.
6.3.1. Scurtcircuitul - suitsă de aprindere
Prin scwr!cz.rcici.ţ se întelege contactul .accidental, fără rezistenţă sau
printr-o tezistenţă de valoare mică a două sau mai inult? conductoate aflate sub
tensiune. S6urtcircuitul se produce cînd izolafia dint[e două conductoare ale unei
iiBtala}ii electrice. ale mei reţele sau ale unui aparat se degjadează şi cele două
conductoare, între care există o diferenţă de potenţial, zijung în contact unul cu
S:|î#cmŢş[ien±±f:ar:e`t=reeîpnrî=ÎprgţŢţc:Ţ::einmc]hiso::n:iu3:jeb[Ca::S,?tD::
Legea lui Ohm J-# la tensjune constantă cînd rezistenţ@ scade foarb mult la
co"ctul dri%t al cgnductoarelor (R-pţ unde J tinde spre mulare) intemitst®
curentului Va creşte aprecjabil. Cum efectul termic al trecerii curentului printr-un
conductor se exprimă prin relaţia: 0 = J2jlţ, se constată uşor cmtitatea mare de
căldură degajată în urma scurtcircuitului.
Valoarea ridicată a curentului de .scurtcii.cuit ptovoacă şi alte efecte
periculoase, forţele electrodinainîce produse putînd distruge diferite elemente ale
unei instalatii (izolatoare, bare etc.). De asemenea, pogite apare o creştere a
căderilor de tensiunQ în toate iinpedan{ele parcurse de curentul de scurtcircuit,
determiru^nd o scădere generală a tensiunii în sistem.
Valoarea curenţilor de scurtcircuit depinde de:
- puterea surse]or care alimentează circuitul;
- dismn[a dinti.e sursă şi locul de scuttcircuit (prin impedanţa echivalentă
a circuitului respectiv);
84
~ timpul scurs de la momentul apariţiei scurtcircuitului;
- tipul scurtcircuitului (monofazat, bifaz@t, trifazat).
Dintre cauzele sourtcircuitului se pot menţiona;.
- deteriorarea izolaţîei instalaţiei electrice (prin îmbătrînire - mai ales
ia instalaţiile cu vechime de peste 15 ani,,solicitări mecanice, arderea izolaţiei
datorită mui contact imi)erfect ş.a.);
- ruperea conductoarelor liniilor sub acţiunea unor sarcini mecanice sau
factoi.i atmo§ferici;
- manevre greşite executate de persc)nalul de explc)atare (de exemplu:
închiderea unui întrempător pe un circuit pe care sînt legate disi)ozitive de punere
|a pămînt pentru protecţia personalului);
- contactu] unor animale sau păsări cu e]emente af]ate sub tensiune (cele
mai frecvente sînt Rvariile produse îh instalaţiile electrice de medie şi înaltă
tensiune în urma pătrunderii în celulele cu aparataj electric a şoarecilor, şobolanilor
şi chiar a pisicilor);
- în cazul motoarelor electrice, unele obiecte metalice străine, căzute
accidental în interiorul motorului, deteriorează izolaţia înfăşurărilor, piovocînd
scurtcircuite între spirele bobinelor.
Eliminareasauatenuareaconsecinţe]ornegativealecurenţilordescurtcircuic
se realizează pEin folosirea unui sistem adecvat de protecţîe prin relee sau
siguranţe, care trebuie să funcţioneze corect şi selectiv. Dimensionarea aparatajului
de protecţie funcţie de mărimea cu[enţilor de scurtcircuit, se face din faza de
proicctare, pe biLza unot algoritmi.
Un scuricircuit produs într® instalaţie electrică poate sau nu să iniţieze un
incendiu. De regulă, §curtcircuitele ca şi alte incidente în instalaţiile electrice de
transport sau utilizare sîn[ eliminate în timp de elementele de protecţie (6.1.3.).
Scurtcircuitul poa[e deveni sursă de aprindere iriţiind incendii sau explozii
în anumite condiţii favcirizmte:
- montarea instalaţiilor electrice direct pe elemente combustibile. În acest
caz, arcul clectric foi.mat în urma scurtcircuitului (de înaltă temperatu.ă) poate
iniţia aprinderea suportului cc>mbustibil (lemn, caîton, materiale plastice etc.).
Montarea instalaţiilor electricc îngropate sub tencuială sau protejate cu tuburi ţ
metalice înlătură aproape în totalitate accst neajuns;
- străpungerea unor pîre!i, platforme, panouri etc. coinbustibile fără
]uarea uno[ niăsuri de protecţie corespunzătoare;
-nerespectareadistanţelorfaţădeelementelecombustibilesaudepozitarea
de material e combustibi l e (hîrtie, ambalaj , textile, paie etc.) în aproi)ierea circuitelor
electrice pciate duce la incendii prin aprinderea acestora de la arcuri electrice,
scîntei, topituri de material ş.a.;
- supradimensionarea elementelor de protecţie, în special a siguran!elor,
împiedică înlăturarea rapidă a unui eventual defect, favoi`iz^md producerea
85
 scurtcircuitelor şi propagarea defectului În instalaţiile din j.ur; acesta es[e unul din
cele mai frecvente iieajunsuri întîlnite în exploatarea instalaţiilor electîice;
- suprasolicitarea instalaţiilor electrice prin folosirea de consumatoi.i
(motoare, transformatoare de sudură, reşouri , radiatoare, ventilatoare etc.) cu puteri
ce depăşesc puterea calculată prin proiect pentru reţeaua respectivă, inclusiv
coeficientul de siguranţă;
- nesupravegherea unor instalăţii sau procese tehnologice în eare sînt
implicate echipamente electrice (de exemplu depăşirea unor temperaturi, tensiuni,
` turaţîi de motoare etc.);
- etanşarea necorespunzătoare a aparataj.ului electric faţă de condiţiile
speciale Împuse de norme (medii explozive, corozive etc.) -cutii de bome, corpuri
de iluminat, inotoare, tablouri de distribuţie etc. - perrite extinde[m unor
eventuale defecţiuni şi în afara echipainentului respectiv (de exemplu amorsarea
unui mediu exploziv de la arcul elec[ric produs într-un întrempător neetanş);
- folosirea într-un mediu exploziv a aparatajuldi necorespunzător
(construcţie antiex dar cu clasa de protecţie aleasă greşit sau în constmcţie
norinală (a se vedea paragraful 6.1.2.).
- pozarea cablurilor sau oircuitelor electrice neprotejate în spaţii în care
se acumulează vapori sau gaze înflamabile şi explozive;
-improvizaţiileorinerespectareaschemeielectricedefiincţionare`conduc,
de multe ori, la crearea unor situaţii favorizante producerii scurtciicuitelo[, prin
legături cu conductoare subdimensionate, îmbi.nări slabe, lipsa elementelor de
Protecţie etc.;
- instalaiea sau înlocuirea unor echipamente sau accesorii electrice
(întrerupătoare, prize, dulii, corpuri de iluirinat) de către persoane necompetente,
de regulă cu nerespectarea preyederilor nomelor în vigc]are, constituie o cauză
frecventă de incident6, îndeosebi în mcdiul rural şi în reţeaua comercială;
- în cazul aparatelor electrocasnice - cordonul de alimentare constituie
cea imi importamtă cauză de incendii [17];` nu numai că asffel de cordome de
alimentate s^m mai i)uţin bine izolate, atît electrio cît şi mecanic, dar sufcră
nuineroasc deteriorări datorită unor manevrări greşite sau unor şocu[i. Cordoanele
se încălzesc atît de la ci suprasarcină electrică, cît şi de la surse exterioare, iar
izolaţia de plastic se ^ininoaie suficient pentru ca să intre în contact conductoarele,
provocînd un scurtcircuit, care va aprinde, de regulă, izolafia.
Construcţia defectuoasă a prizei sau a fişei de conectare favorizfflză, de
asemenea, scurtcircuiml. De. regulă, utiljzatoml este prezent şi poate opri la tiinp
efectele negative. În cazul aparatelor lăsate nesupravegheate urmările pot fi ^msă
8rave.
Siţuaţiîle mcnţionate mai sus favorizează producerea unui incendiu, avînd
ca stirsă de aprindere scutcircuitul ptodus în reţele de joasă tensiune.
86
Pentru te!elele de înaltă tensiune, scurtcircuitul este cel mai adesea precedat
sau acompaniat de fenomene de amorsare fie ^mtre conductoare, fie, mai general
între conductoaţe şi părţile metalice ale aparaturii puse la masă sau pămînt.
Existenţa unei tensiuni ridicate ^in circuit duce la scăderea bruscă a impedanţei şi
provoacă trecerea unui curent foarte ridicat pe timpul duratei arcului. I)acă mediul
este combustibil, inflamarea este rapidă şi gravă dato[ită temperaturilor înalte
atinse. Un caz tipic este al transformatoarelor -cînd -un simplu scuttci[cuit între
spire provoacă o încălzire locală şi inf[amarea unui volum important de ulei din
• ouvă cu pagube apreciabile.
Exemplc de incendîi În care a intervenit fenomenul de scurtcircuit
a) În noîembrie 1984, la o unitate l..C.S. Metalo-chimice s-a declanşat un
incendiu care a distrus în totalitate magaziile de mi^r]ă ale raioanelor de galanterie.
Cum în zona foca"1ui se gă§ea şi tabloul e]ectric general al magazinului. ale cărui
:;:]ennednîtuc[u:°dmebrastîubj]esc::[cfri°cS:îtdî;r:uesî:ănbc]eonuiîue']e:-:îc?i:;Suî#:eŢeim;ţ;[Îr:'i
efectuate nu au fost puse în evidenţă urme.specifice producerii unui scurtcirc.uit
:f;:'ă:ii;c:und:c;:;tmg|ipiitte;a:iogrudŢţneic:mue2.=:s=:Ţt::e:ieîcntr,Pcr.izE:ree=i;;:::e^re
corpurilor de iluminat au fost găsite în poziţia „deschis". În urma cercetărilor
efectuate a rezultat drept cauză a incendiului acţiunea premeditată.
b) În anul 1986 a avut loc un incendiu cate a distrus în tota]itate o staţie
interioară de 110/6 kv. Incendiul s-a datorat nerespectării ,alegerii selective a
siguranţelor în panoul cu curenţi operativi. care âsigură funcţio,narea serviciîlor
intem6 ale instalafiei. În urm slăbirii izolaţiei unui izolator de bară (fisură), una
din fazele barelor de 110 kv. a fost pusă la pămînt. Sc"rtcircuitul monofazat
p[odus s-a transfonnat în scurtcircuit trifazat. Agest scurtcircuit trebuia 6liminat în
cîteva zecimi de secundă de protecţia maximală de curent. Dat, în panoul aferent
curenţilor operativi (relee, ,semnalizări ş.a.) în loc să se „ardă" siguranţa de [a
circuitul secundar aferent celulei unde s-a ptodus scurtcircuitu], s-a topit siguranţa
generală. Aceasta datorită faptului că personalul de exploatare a folosit pentr(i
siguranţa principală un fiJzibil de aceeaşi valoare cu cel de pe circuitul secundar
(nu cu o treaptă mai inare, cum era corect). Ca urmare, toate sistemele de protecţie
şi seinnalizare au rămas fără alimentare, incendiul biopagîndu-se rapid. Scurtcircu-
itul produs a fost eliminat după circa 15 minute, timp în care a fost dism]s şi
transfomatorul de 40 MVA 110/6 kv, atunci cînd efectul s-a extins pe partea de
11°kv.c;nîdne,:rn°:e:;:t:era]îgnsît,aî:d:*a%±înar:i.p„Matema"dinBucureştiS`a
declanşat un incendiu la subsol, observat de. peBomlul de serviciu, în zona
87
 cofretului din care se alimenta magaziml. Cînd a fost deschisă uşa tabloului
electric s~a observac că toate cele trei faze ale cablLlui de alimentare ce veneau dih
:Umbbsg,[aj::tuc.Î#°uşrî:eăcţrcest=:î°:aumz:::cecnudî:,:f:ăf%=tmp::[:îdnee;Td:+tţăămuîLb:
de scurtcircuit ale cablului trifazat de 3 x 150 mm2 ce alimenta magazinul dintr-un
post de tiansfomare, în zona de traversare prin planşeu spre cofret (perlări,
conductoare lipite). De asemenea, pl.`tbanda de. 1egare la pămînt a fost găsită
retezată prin topirea metalului în locul unde s-a format aroul electric (3000°C).
Scurtcircuitul s-a produs din cauza deterioră[ii izola!iei în locul în care cablul a
trebuit să fie îndoit pentru a fi introdus prin orificiul .planşeului. Izolaţia cablului
era îmbătrîrită, instalaţia flind executată cu inulţi ani în umă. Siguranţe.le din
cofret au fost găsite nearse, deoarece defectul s-a produs pe cablu înainte cxi acesta
să intre în tablou] de alimentare. . - v.erificarea periodică a lagărelor motoarelor electrice, a temperaturii
Picătu[ile de metal topit din cablul de aliinentare, din platbandă de legai.e
h i)ăm^nc precum şi cele din PVC din izolaţia cablului căzute pe mărfurile
depozitate la subsol, i)rea aptoape de instalaţia electrică, au iniţiat aprinderea
acestora.
d) În octc>mbrie 1989, într-un vestiar al unei întreprinderi din Bucureşti a
izbucnit un incendiu după teminarea progtainului, care a afectat şi unele ateliere
dinapropiere.PropagarcRincendiuluiafostfavorizatădeconstrucţiaplanşeuluidin
plăci de poliester ărmat cu fibre de sticlă şi fl acopei.işuliii din leiiin de brad. În
cursul gercetării, au fost observate improvizaţii pentru iluminarea locală ce cx]nstau
din legături făcute direct de la lămpile fluorescgnte cu conductori de cuprii, la
capătul cărora crau susi)endate l)ecuri incandescente, lipite direct de fire, fară altă
g:âr:;:rrez,og:e:3::î:,:t,i,,îoei,:i::fl=effed'ed:c::,eci:âuî:iŢpee:,tg::).,afnfobsâ,găîitee|::Pj:
sigurmţe]e erau necalîbrate şi supradimensionate şi ca ui.mare, nu au acţionat.
Supraîncălzirea locală a elemimtelor imptovizate şi ulterior producerea scurtcircui~
tului au determinat iiprinderea izolaţiei conductorilor şi a plăcilor dă poliester.
Recomandăi.i prevcntive
- pi.oiectarea, execuţia şi montarea oricărot elemente componente ale
instalaţiei electrice trebuie efectuată -in strictă confomiitate cu norinele şi
norinativele în vigoare;.orice improviza!ie sau execuţia lucrărilor de monta[e,
întreţinere şi reparaţii de către persoml necalificat sau neautorizat trebuie excrisă
cu desăvîrşire;
- remedierea imediată a oricăfei defecţiuri constatate; aparatele şi
echipamentele electrice cu defeotiuni trebuie deconectate imediat de la reţea;
88
- respectai.ea strictă a condi!iilor tehnice speciale ln echipamentele
tinate să funcţioneze în mediu cu pericol. permnerit de explozîe;
- asigurarea corectitudinii -alegerif şi a selecti+ităţii elementelor de
otecţie; evita=ea siguranţelor supîadimensionate, necalibrate etc.;
1 îmbina[eă con'ductoril-or electrici trebuie să se facă prin cleme de
gătură, lipire sau sudare, după care locurile de îmbinare se izolează corespunză-
ir;potţiuniledininstalaţiileeleqtricesupusetimpîndelungatlavibraţiisauvariaţii
3 temperatură tret>uie controlate periodic;
~verificareapermanentăăcontactelc>r,întrerupătoareloT,prizelor,dozelor;
_-._.=celor
ătutarea evitarea supraîncă,zirii
defecte iâsta,atii,or e,ectrice ,motoare, circuit prize etc.)
sau incomplete;
conectarea de consuinatori peste puterea ptoiectată;
rcasei, evitarea gripării;
- interzicerea folosirii conductelor de gaz drept legătură cu pămîntul;
- interzicerea montării cablurilor, tablourilor electrice direct pe elemente
construcţie din materiale combustibile;
- prevederea de carcase de protecţie (etanşate corespunzător şi menţinute
chise) pentru tatilourile electrice de distribuţie, relee, contactoare;
- interzicerea folosirii motoarelor şi aparatelor electrice cu carcasele şi
apacele ds=ăh-t-a-te- sau în condi!ii ca[e i;u asigură răcirea lo[ printr-o bună
irculaţie, a aen]1ui;
- intetzicerea agăţării de între[upătoare, conductoare, 1ămpi a hainelor
i diferitelo[ obiecte;
intgizicerea lăsării nesupravegheate a apamtajului electric în condiţiile
npuse tehnologic;
- men!inerea cu[ată a instalaţiilor electrice (tablouri de distribuţie,
iotc]are ş.a.) prin înlăturarea periodică a prafului, §camelor, corpurilor străine etc.
e pot conduce ln contumări de izolaţii Şi ulterior la scu[tcircuit;
- dotarea corffipimzătoa[e cu mijloace de intervenţie p.s.i. adecvate.
*
0 atenţie deosebită trebuie acordată utilizării corecte a aparătelor
asnice. Incendiile
lectrocasnice. Incendiile pomind
pomind dede la
la astfel
astfel de
de aparate
aparate au
au i`nca
încă o frecvenţă
irecvenţa
eimiftcativă. Tipul de apatat implicat mai des diferă de la ţară la ţată, funcţie
le dezvoltai.ea tehnică generală a societătii şi de aspecte socio-psihologice
pe€ifice.
I)e exemplu, în Anglia, o statistică pe 5 ani indică o.fteîvenţă de ap[oape
0% din incendiiie d.e aparaţe electrocasnice-pentru uscătoare electrice, 20% pentru
 .\
primul rînd motoarele, apoi conductoarele şi termostatul.
ţ
t'
nesupravegheate.
'
\.'
1
încălzite.
La noi în ţară sînt freovente (57o din total) incendiile datorate aparatelor
electrice de încălzit (aeroteme, calorifere, radiatoare, reşouri), ce au fosc ti.atate
într-uncapitolmtei.ior(inclusivinăsuriledeprevenirespecifice),cîtşialtoraparate
(maşini.de spălat, televizoare ş.a.), în geperal, în condi!iile cînd aceste apatate au
fost lăsate rară supraveghere sau au fost amplasate necoi.espunzător.
În aceste cazuri se va asigura:
- înlăturarea oricăror improvizăţii în conduc-torul de alimentare, prize,
ştechere etc.;
- oprirea imediată a aparatelor la seinne de funcţionare anoi.mală
(supraîncălziri, rirosuri şi zgoino[e suspecte ş.a.);
- nelăsatea aparatelor sub tensiune sau iiesui)ravegheate, mai ales în
timpul nopţii;
- evitarea supraîncălzirii conductoarelor prin conectatea mai multor
consumatori la aceeaşi priză;
- evirarea amp]asării cordoanelor de alimentare pe porţiuni des circulate
sau la îndemîna copiilor;
- evitarea şocurilor mecanice (striviri, îndoiri ş.a.);
- evitarca contactului cu corpuri supra^incăizite-saL-cu materiale coinbus-
tibile.
6.3.Z. Supmcurenţi În cabluri electrîce
Orice circuit electric este compus din conductoare trarisporti~nd curentul
electric de la sursă spre utilizator. Conducto.itele sînt p[otejate cu o manta
izolatoare pentru a preveni contactul între ele sau atingerea de către o persoană.
La trecerea curentului electric, conform 'Legii Joule, este generată o cantitate de
căldură proporţională cu cantitatea de electricitate. DimerEionarea corectă a
cablurilor presupune disipflrea acestei călduri pînă la o teinperatură de echjlibm
cu mediul Înconjurător, suficient de coboi.îtă. Dacă curentul noininal este depăşit
o perioadă mai inare de tiinp, apar supra^mcălziri, care po[ c.onstitui surse de
aprindere pentru incendii ce se propagă cu rapiditate.
Un rol iinpo[tant în injţierca incendiilor îl are materialul izolaţiei şi
caracteristicile fizico-chiinice ale acestui.a. După o primă etapă, cînd s-au utilizat
90
inateriale coinbustibi le (cauci uc, hî[ti e impregnată cu ulei) , s-a generalizat utilizatea
pVC, rigidă Şi aproape incombustibilă. Pentru utilizarea ei în cabluri.a trebuit să
in:fleadi3ag:Î,mş.ÎÎ:?:Ţ::p,::zi:Î!13a,pfl:;n:î::fa:::a;.:âr:,:ă:,::.i:Lţnţ:ţet:Î=a,:;u:ti:;a,E:
piastifianţilor. Ca urmare s-a recurs la ignifugare prin încoporare de oxid de
antimoniu şi plgu5timţi fbsfaţi şi cloraţi, rezultînd actualul tip de cablu stmdardizat
în major.itatea ţărilor europene. Dezavantajul major este legat de degajarea la ardere
a unor vapori conţinînd acid clorhidîic, cu efect puternic coroziv şi. toxic. Ultimele
tiputi de cabluri aJranţa, Italia, Spaniă ş.a.) au izc]laţia ignifugă cu încărcături
minerale încorporate în amestec, fără halogeni.
Caracteristicile izolaţiei po[ fi mult diminuate în uma îmbătrînirii (devine
rigidă, uşor friabilă), încălzirii locale de la surse exteme, deteriorării mecanice
(Îndoiri, frecăti, striviri, tăieri, sEtăpungeri ş.a.).
Sursele de aprii]dere a cablurilor se datorează creşterii tempei`aturii peste
|imita de aprindere a izolaţiei sau materialelor combustibile din apropier6, ăvînd
dtept cauză:
a) curentul de scu[tcircuit între conductoarele cablului sau între conductoare
şi masă, în următoarele condiţii:
- străpungereă` izolaţiei la supratensiuni, inclusiv datorită tensiufrilor
tranzitorii iiiduse de trăsnete;
- sttăpungerea Îzolaţiei în locul de formare a microfisurilor ca defect de
fabricaţie;
- străpungerea izolaţiei ca urmare a unor deteriorări mecanice;
- st[ăpungerea izolaţiei dat.orită ^mt]ătrînirii ;
- străpungerea izolaţiei în locul` supraîncălzirii locate inteme şi exteme;
- străpungerea izolaţiei ca umare `a acţiunii locale a umidită!ii şi coro-
zivităţii mediu]ui;
- conectarea accidentală (sau intenţionată) a conductorilor cablului între
ei sau punerea lor la masă;
b) curentul de suprasai.cină, provocat de:
- conectatea unor consumatori de putere prea ma[e;
- curenţi de defect ca umare a deteriorării izolaţiei;
- creşterea temperaturii ambiante sau înrăutăţirea disipării căldurii, local
sau pe porţiuni mai mari;
c) contacte imperfecte la conexiunea cablurilor:
- slăbirea în timp a presiunii de contact ce duce la creşterea anormală a
rezistenţei de ti.ecere;
- oxidarea conexiunilor datorită atmosfe[ei de lucru, ce duce la creşterea
însemnată a rezistenţei de contact.
91
 ` ```` i;.:.

I)eciscurtcircuitulesieu[mareadiverselorfenomenerizicemenţionatemai
sus,careconduolareducereainstantaneesautreptatăarezisten[eideizolariedintre iHBELUL JO. Probibllltatea lnl|ierll `in`il lncendiu în iirm pi.od`icerii scurtcircultul..Hn
conductori cu pc}tenţiale electrice diferite. une]e tlpurl de cabluri
Aceste fenomene - ^in cea mai mare parte Ţ au fost rep[oduse în cursul
unor experimentări pe cablui.i de joasă tensiune, pozate individual (de utilizare ACYY4x1omm2 ACYY 4i6 "n9 CYY 4xl.5 mme CyABy 4x4. m!
cu.erită în inointe rezidenţiale), efectuate în anul 1991, în colaborare, de lnstitutul Pm. Densl"e Proba-
Dcflslute do Pro- I)eiislu`e dc Pptn- DCTLslmb de
PolitehrioBucureşticuCentmldestudii,experimentărişispecifllizarep.s.i.Aufost ourcfll bab[- curenl bnluu cllm' bril- do-1 bm-.
evidenţiate următoarele concluzii, confirmate şi de ce[cetările din străinătate [38]: liu,c (de
TldNmmLi' llta(e ` ',.cJAIŢ-.l [Jri/A/mm2l
- materialele electroizolante pe bază de PVC, utilizate în constmoţia ;işimz]
'0 0.0 1 ' 8.33 0,0026 23.3 0,026' 18'7 0.118

S:::i`tocrinaăcv%Ţe:t::T:qcti)zunr:?aerŢiatuofigi,ţiâ::e,:::eă,:in::n::utlou;i-:rireag,izŢng: •.ă.ţ
15 0.072 12J5 0.0202 26,6 0.062 25 0.171
care nu au iiiiţiat aprinderea unor materiale coinbustibile, confim`înd cercetăîile
efectuate la Universifatea din Sherb[ook [33]: '7 0.089 16,6 0,0295 33P 0.03 1 3'2 0275
- utilizarea unor suprasarcini de valoai.e mare duce la topirea c.ăii de 0.067 50 0.072
20 0.' 12 20,8
curent, cu deteriorări redbse în zona în care cablul a cedat. Scînteile şi arcul electric
25 02S4 25{ 0,097 66,6 :ă 0.088
produs coiu;tituie un pericol potenţial numai dacă în zona adiacentă cablului se
află vapori inflamabili: 30 OJ26l 33.3 0212 83,3 0,399
- suptasarcini moderate conduc.în timp la supraîncălziri inteme, agravate
de reducerea locală de sec!iune prin sihularea unor defeoţiunj mecanice. Se În cazul fasoiculelor de cabluri din gospodăriile de cabluri industriale s-a
fomează o masă de gaze inflamabile, cu rol de acumulare de căldură, încît constatat experimental că pentru iniţierea unei arderi autonome este necesară o
scînteia produsă de scur[circuit are asigura[ supo[tul material pentm iniţierea degajare de energie termică de circa 12 500 kJ pentm cablui.i de circuite secundai.e
incendiului. Ca urmare, într-un număr seimificaLtiv de cazuri s-a reuşi[ aprinderea ` şi eirca 21 000 kJ pentm cabluri de forţă.
mosttelor de material combustibil; Scurtcircuitele produse în condiţii de exploatare teglementară (curenţi de
-^mcazul-mcaresatcinacondu6toruluiarericaractercîtmaiaproapede ordinul 10 kA, dutata de maxim 1-2 s), în lipsa unor materiale combustibile
cel piir inductiv sau capacitiv, există o prohbilitate mare de obţinere a unui arc străine în apropierea cablurilor, nu sînt suriciente pentr`i asigutarea `cantităţii de
intens de flacără amorsaiă, datQriiă acumulării energice în spatele arcului fomaţ energie menţionată mai sus ca necesară pentni iniţierea incendiului.
- prelucra[ea matematică a datelor experiinentale ob!inute a permis Declanşarea incendiului în urma scurtcircuitului este posibilă numai dacă
estiinareai)robabilităţiideiniţiereaunuiincendiuînumascurtcircuitului,conform scurtcircuitul are loc în condiţii anorma]e:
- durata peste 10-15 secunde;
-în gospodăriile de cabluţi se află ulei, deşeuri de iută, +hîrtie, alte
::'ţ:::iloE[âî]®otb;fze::p=o=;arcaut:ui::e|Ţ:e|,teparâteccuţ:gn:::m;săzîm,dnâtian,::,=|=uaa materiale combustibile.
sursei tensiunea arcului, valoarea curentului apare mult diniinuată. În plus, natura • Aprinderea accidentală a unor materiale combustibile aflate sub rastelele
intemiitentă a arcului duce la o valoate eficace a curentului încă mai i.edusă. de cabluri prin nerespectarea norinelor, chiar şi în cantităţi mici, poate declanşa
Curentul de defect este dinrinuat sub valoarea de reglaj a protecţiei, acuzată pe uşor incendiul unpi gri]p de cabluri.
nedrep[ de fiincţionare iiicorectă. Acest fenomen, confirmat şi de [1], [44] poate Cuplatea motivelot de mai sus constituie cauza principală a iniţierii
ini!ia mai ds incendii datQrită disipării energiei într-o perioadă suficient de maţ incendiilor în gospc>dăriile de cabluri.
de timp. În` cazul sup[.aîncălzirilot de durată (ventilarea necorespunzătoare
împiedică disiparea căldurii), cu temperaturi peste 80°C, are loc procesul de
îmbătrînire [apidă a materialelor izolante,, ^mceperea degradării termice şi
descompunerii lor, iar durata şi energia necesare aprinderii scad.

93
 Exemple de incendii initiate de supracurenţi în cabluri electrice
a) Un incendiu în gospodăria de cabluri fl C.T.E. Spezia (Italia) cu pagube !
considerabile (1967) a fost declanşat de un curent de scurtcircuit de circa 20 kA
care a ţinut 15 secunde, nefiind eliiri" la timp de aparatel`e de protecţie.
b) Incendiul din iunie 1976, de la Combinatul Sidemrgic Galaţi, cu umări
deosebit de grave (intervenţia avînd loc în condiţii ext[em de dificile - căldură,
fuin), a avut drcpt sursă dc> aprindere arcul electric produs în uma unui scurtcircuit
la un mcitor de antrenare. Arcul electric a iniţiat aprinderea ca.blurilor oxistente în
subsolul sălii maşinilor, care aveau manta din PVC (70%) şi cauciuc (30%). Avînd
durata de descărcare de 45,5 secunde, arcul a ti.ansmis fluxurilor de cabluri o
cantitate de emergie suficîentă pentru aprinderea lor şi continuarea arderii.
c) În ianuarie 1989, s-a declanşat un incemdiu la Coinbinatul de Celuloză
şi Hîrtie Călăraşi, la o secţie de producţie. Sursa de aprindere a fost scur[circuitul
de la cablurile de 0,4 kv,.cu o vechime-de `peste 25 ani (peste limita de casare2
funcţionînd cu derogare), cu manta din hîrtie impregnată cu ulei. Îmbătrînirea
izolaţiei a favorizat atît p[oducerea scurtcircuitului, cît şi propagarea rapidă a
incendiului.
Recomandări preventîve
Măsurile de protecţie trebuie să aibă în vedere atît evitarea prciducerii unui
incendiu pe fluxul de cabluri, cît şi limitarea propagării acestuia:
- co[ecta alegere a tipurilor de cabluri, în funcţie de mediul în care vor
acţiona şi de sarcină;
- separarea de surse cu temperaturi înalte (conducte abur ş.a.);
- îinpiedicarea pătrunderii din exterior a unor materiale cu teinperatură
^ma[tă (scurgeri de rnetal topit) sau lichide coinbustibile (ulei ş.a.);
- separarea fluxurilor pe obiective, agregate, procese tehnologice;
- delimitarea (pentru majoritatea ti purilo[ de cabluri) prin separăritransver
sale ignifuge (sau porţiuni cu vopsea termospummtă), la distanţe indicate de
norme;
- asigurarea etnnşărilor Îgnifuge la trecerile prin pe[eţi şi planşee;
- asigurarea ventilării optiine în scopul menţinerii temperaturii cablurilor
sub limjtele marime admjse;
- respectarea distanţelor normate pe orizontală şi verticală între fluxuL.ile
de cabluri;
- protecţia împotriva solicitărilor tnecanice şi termice prin ecranări,
jgheaburi etc.;
- executarea operaţiunilor de sudare numai în cazuri ext[eme şi cu măsuri
de securitate adecvate;
94
- asigutaoea iluminatului, drenajelor, instalaţiilor fixe de stingere,
instalaţiilor de detecţie ş.a.;
f=pui,ii=:ebal=r=iu:lnd,i:l::tpeerinotrmac=tTua[:e;oor2îd®erianti;=d:ÎT,enti).
-evitarea improvizaţiilor de'orice fel, ^mdeosebi la conexiuni; `
- evitarea supraîncărcării cu consumatori;
- evitatea deteriorărilor mecanice prin şoct]ri, striviri, fixrie. prin ouie,
înlămrarea imediată a porţiuri lor dete].iorate;
- asigurarea ventilaţiei În zonele unde este pos;ibilă apariţia unor solicitări
inecanice a cablutilor electrice.
6.3.3. Instalaţii electrice de iluminat
6.3.3.1. Instalaţli de ilumiriat cu incandescenţă `
Sursa de aprindete în unele incendii o constituie temperatuta ridicată -
• (2o0°C) atiiri la nivelul balonului de sticlă..Prin umare, acest caz a fost studiat
la capitolul 5.2.
6.3.3.2. Instalaţii de iluminaţ cu fluorescenSă
Comparativ cu temperatura balonului de sticlă al becurilor cu incandescen-
ţă, valorile de 55-80°C care se ating pe soclurile tuburilot fluorescente .^m
funcţiona[e normală s^mt mult mai mici („lumină rece``_). .Se poate aprecia un
pericol minim pentru aprinderea matei`ialelor conibustibile ^m caz de contact direci
Anumite defecte în fimcţionare pot conduce la supra^mcălzirefl şi aprinderea
unor eleinente ale lămpilor cu fluorescenţă care pot constitui surse de ap[indere
penim alte materi?le coinbustibile. 0 f[ecvenţă mai mare se constată la corputile
de ilurinat realizate din materiale termoplastice (şi nu din materiale termorigide
gen bachelită) care se caracterizează printr-o ardere cu flacăfă, însoţită de ai)ariţia
de picături arz^mde (mai ale§ În cazul exccuţiei dispersoarelor din materiale
combustibile). Apariţia acestui fenomen este favorizată de stadiul de ^mbătrînire
al materialelor, ^m condiţiî de exploatare îndelungată. Dezvoltarea unui incendiu cu
iinportante pagube materiale este posibilă şi datorită faptului că, dacă la unele
corpuri de iluminat. cu lămpi cu incandescenţă se poate realiza protejarea cu
globuL.i de sticlă, la majoritatea corpurilor de îluminat cu `tuburi fluorescente
această măsură de siguranţă nu se poate lua.
Dintre condiţiile în ca[e element,e componente ale lămpilor cu fluorescenţă
pot deveni surse de iriţiere a unor incendii pot fi enumerate:
- scurtcircuite apămte în drosel, dulii sau conectori, sau între conductoare;
- contact defectucs (imperfect) la nivelul duliilor pentru tu.burile
fluorescente; ^m cazul c^md ştifturile de contact a]e tubui.ilor nu sînt în acelaşi plan
sau a unei poziţii necorespunzătoare a tubului În dulie, se ajui)ge la ^mcălziri locale
95
7ffl
în zona contactului imperfect, urmate de degradama tei.mică a materialelor
coinbustibile şi, implic!t, Ia 'aprinderea accstora. h cursul unor experimentări
efectuate la Centrul de studii, experimentări şi specializare p.s.i. su reuşit
aprinderea unor conectori din inase temioplastice în condiţiile existen.!ei unui
contact imperfect la valori, ale curentului mult mai mici decît valoarea nominală
indicată de firma constructoare;
-supratensiuni-pentruelementelecomponenteactive(tuburifluorescen-
te, drosele, condensatori, conductoaret etc.), un pericol deosebit îl prezintă
funcţionarea lămpilor la tensiuni peste valoarea nominală în cazul iluminatului de
veghe şi pază, pe timp de noapte, ca urme a deconectării sarcinii electrice de
bază. Acest pericol se asociază cu cel al observării cu ^mtîrziei.e a mui. eventual
incendiu, datorită absenţei personalului, inotiv pentm care se considei.ă că acest
tip de iluminait este contraindicat pentru ă.fi folosit ca iluminat de veghe şi pază;
căref-=iodne::c±eîăeciă:ŢÎ!iFâ:eî:nddeuc:omri;ec.:r::?::.il€i:::e,biî==,=IiăŢ:::î
experimentării unor cabluri la scurtcircuit, fumul degajat a provocat străpungerea
cu scîntei a unor condensatori din montajul lămpilor cu fluorescenţă;
- îinbătn^nifea În timp a materialelor plastice din care sînt confecţionate
unele ccimponente sau izolaţiile conductoarelor electrice.
După un număr de mi (de regulă 15-20 ani) se ajunge la o funcţionare
cvasi-pemenentă a startemlui, respectiv la o funcţiomre anormală a acestuia, ceea
ce proyoacă încălzii.ea sa, transmjterea căldurii acuinulate la capacul din inasă
termop]astică uşor aprinzibil, putînd fi iniţiac un incendiu;
- în unele cazuri rare, inontajul pe elemente combustibile (Iemn masiv,
PAL, PFI. etc.) duce în timp îndelungat la termodestrucţia masei lemoase
celulozice începînd de la temperatura de 70°C şi apariţia unor focQre asci]nse
constituite din cărbune pirofbric, genemt în tiinp şi de lipsn mor condiiii naturale
de ventilaţie. Aceste focare se pot activa bruso la un 3port suficient de oxigen.
Riscul de incendiu este diminuat în cazul utilizărij unor tuburi fluorescente
cu siguran{ă sporită împcitriva incendiilor (dulii din materiale termorigide cu
constriicţii metalicc signre, balasturi de calitate. superioară impregnate ^m vid şi cF
protecţie termică, conderBatoare cu caractetisticit superioafe, cu siguranţă inărită
în exploatare ş.a.).
Incendii datorate aprinderii unor corpuri de ilumînat cu nuorescenţă
a) La Tîrgul htemaţional Bmo` - 1972 ai. Celiă şi Slovacă) un astfel de
incendiu a avut loc în pz`vilionul unde erau expuse căiţi. Incendiul a fost provocat
de aprinderea unei lămpi cu 2 tubu[i fluorescente, la care s-a produs un scurtcircuit
datorită infiltra!iilor de apă pluvială prin acoperiş. De aici, incendiul s~a propagăt
96
rapiditate la materialele combLBtibil.e aflate în: imediata Vecinătate (catifea,
rton, placaj, PVC etc.).
b) La un spital din Augsgurg (Germania) a fost sesizată o putemi6ă
nanaţie de fum de la un corp de iluminat cu două tuburi fluorescente 2 x 65 W,
operit cu un dispersor din material plastic. Globul dispersor se aprinsese Şi se
muiase, iar picături inflamate din el cădeau pe pardoseală, incendiul fiind
;scoperit la timp. Cercetarea cauzei a stabi[it faptul că incendiul s-a datorat
praîncălzirii produse de contactul imperfect la fixarea tubului în soclu.
c) În anul 1979, la o întreprindere din Germania s-a produs i]n incendiu a
rui cauză a constituit-o explozia unui condensator de compensaţie al unui tub
]orescerit, montat direct pe tavanul realizat din ma[eriale combustibile. Datorită
iei fisuri de fabri.caţie, uleiul din condensator s-a scurs, producîndu-se astfel
întei electrice care au aprins materialele combustibile din vecinătate.
d) În iunie 1980, Ia un magazin din Sibiu a avut loc un început de-incendiu
uzat de terrnodegradarea şi aprinderea unei lămpi cu fluorescenţă, datorită
tntactului imperfect ^mtre lamelele duliilor şi conductoarelor de alimentare.
iţierea aprinderii a avut loc în prezenţa persomlului magazinului, care a observat
im, de la defecţiunea iniţial apărută la lampă (contactul imperfect) s-a aprins um
dulii, după care flăcările au cuprins şi g[ătarul de prot6cţie al lămpii care s-a
uiat şi topit; picăturile din material plastic arzînd au căzut pe pardoseală şi pe
h]rile de depozitare a mărfh[ilor, îni!iind local începuturi de incendiu.
e) Un început de inamdiu desraşur`at în condiţii similare a avut loc în
irsul anului 1987, la Sala Palatului din Bucureşti, la o lojă amenajată (construcţie
ovizotie) cu ocazia unei manifestări oficialc. Aici iniţierea arderii Ş-a făcut de
un corp de iluminat tip aplică cu tuburi fluorescente de 20 W, montat pe peretele
placaj acoperit cu materiat textil at lojei.
Recomandări preventive
- verificarea periodică a insta[aţiilor, cu remedierea sau înlocuirea'
mponentelor îmbătrînite, care prezintă urme de termodegradare, 6iupituri,
ntacte imperfecte ş.a.;
- .amplasarea corpurilor de iluminat cu fluorescenţă în lociiri ferite de
curi mecanice sau trepidaţii, care în timp pot conduce la apariţia unor fisuri,
ntacte imperfecte ş.a.;
-- înlăturarea pramui depus în interiorul corpurilor de ilurrinat ca şi pe
estea, luîndu-se măsuri ca în secţiile (locurile) cu degajăti mari de praf să se
ilizeze corpuri de iluminat special consttuite pentru aceste medii;
- e+itarea utili`zării iluminatului fluorescent ca i]uininat de veghe şi pază
locuri unde se depozitează materiale combustibile Şi interzic6rea amplasării lor
asupra unor asffel de materiale;
97
 - scoaterea din funcţiune a iluninatului la părăsirea locurilor de muncă,
evitîndu-se lăsarea ^m fiincţiune a instalaţiilor nesui)ravegheate;
- cmăţirea tuburilor şi lămpilor după efecmai.m lucrărilor de zugrăveli;
- interzicerea montătii directe a lămpilor pe> elemente de construcţie din
materiale combustibile.
6.4. ELECTTucmATEA STATHCĂ
gmo#nti;Ţopsue]b:ţ:ăr:Îa:g2s%:Ţjeea=r%„tepgtrep:roî3Câr::r,flşes:t:::h±CrhădecşLt
electricitate statică (plus sau minus cie electroni).
Eleoti.icitatea statică poate crea accidente urmate de explozie sau incendiu, , î,
în cazul în ct}re apar simultan trei condiţii:
•:\( - atmosfei.ă ambiantă explozivă;
• T curgerea sarcirilor prin descărcate disruptivă;
- energia eliberată prin descărcate, suficientă pentm aprinderea ameste-
L
i.
•."i cului aer-gaz sau aer-,pulbere.
.t
e|e.,.os,ş3:ş.iţileziî:reoustse:âe,i3=căsŢur:lLm:îonrdtmutândip;ău=l=vg=Î.rko;
scăzută,' există §curgeri reduse spre pămînt ale electricităţii statice forinate şi
astfel se acuinulează sarcini masive.
În interior, condiţii favorizante sînt întrunite cînd atmosfera este uscată sau
cînd este instalat un sistein de încălzire sau ventilaţie cu aer uscat, ttecut prin filtte.
' Descărcările electrostatice sînt relativ freovente, dar devin potenţial
pericu]oase şi pot genera incendii sau explozii c^md au loc într-o atmosferă
oxplozivă sau c^md în apropiere există materiale inflamabile.
Materiale capabile să producă descărcări electrostatice sîfit:
- solide: .cauciucul natural şi sintetio (îndeosebi în v@lţuri, tambui.e ş.a.),
masele p]astice, fibrele artifioiale (nylonul etc.), răşini sintetice şi, de asemenea,
păml uman;
;i.î! - 1iclride: în ordinea periculozităţii: sulfi]Îă de catbon, eter, benzină,
*
hidrocarbuîi @utan, )butilenă, propan, ptopilenă, benzen, etilbenzen ş.a.), esteri,
!-, '.
hidrocarburi clorurate, cetone inferioare şi alccioli (destiidrataţi). Benzina (în special .
`.....:
de aviaţie) şi toluenul sînt în mod particular periculoase din cauza rezistivită!ii
foarte inari, <>are Înseamnă că orir,e sarcină forinată nu se .poate scurge şi este
păstrată ^m suspensie. h cazul benzinei de aviaţie ţrecută prin filtre rioroscopice,
sarcina poate fi păstrată pes[e 3 ortB, deşi pentru majoritatea hidrocarburilor este o
probleină de secmde;
98
- gaze, vapori: dioxidul de carbon c^md este descărcat din stare lichidă
dezvoltă sa.cini putemice în zăpada carbonică fomată, 1a fel jetul de abur de
înaltă presiune.
Opei.aţiiletelino]ogicecar:favorizeazăproducereasarcinilorelectrostatice
şi care au generat frecvente incendii prin descărcarea acestora s^int:
- transportul lîchidelor prin conducte cu viteză relativ mare, (de regulă
peste 0,7 m/s);
-ti.ansvazarea lichidelor şi, umplerea sau golirea vaselor, [ecipienţilor
(viteza tecomandată la ieşirea din ţevile ce asigură umplerea unui rezervor este de
maxim 10 m/s pentru esteri, acetone, alcooli, 3,5-1 m/s pentru benzină, motorină.
şi maxim 1 m/s pentru ulei şi sulfură de carbon);
- străbaterea unei conducte sau a unui furtun de cătte abut, aer sau orice
gaz, atunci cînd aburul este umed, iar aerul sau gazul conţin partioule din
materialele electrizabile;
-ieşirea prin ajutaj ă găz5lo`r C6ffiprimăte sau lichefiate, mai`ales a acelor
gaze care ânttenează un lichid fin pulverizat (voi]sire prin pulverizare şi alte
procese similare, eşapatea C02 din stingătoare, a aburului prh flsuri de conductă
ş.a.);
- spătarea uno[ ţesături prin agitare în lichide (mai ales petroliere);
- rişcarea particulelor la măcinare, malaxare, amestecare, comprimare
etc.;
- benzi transportoare sau transmisii (cu cu[ea) în mişcate;
- vehicule în mişcare;
- mjşcarea volantelor, rotoatelor de turbină, compresoarelgr, ventilatoare-
lor etc.;
- demlarea unor filme sau pelicule, benzi dc> hîrtie şi .textile, folii din
material plastic;
- ambalarea substanţelor pulverulente îh saci.
Umplerea cu substanţe pulverulente a sacilor din inateriale sintetice sau
plastic est.e o operaţiune nepericuloasă în sine. Prin efe6tul de separare atît sacul,
cît şi pulberea se încancă electrostatic, sarcinile menţinîndu-se ^m locul unde s-au
forinat. La gonre, se pot produce sc^mtei care pot aprinde vai)ori inflamabili.
Corpul, uman intervine în aceste fenomene i)rin trei moduri:
- generator de electricitate statică (acumulare-descărcate) datorită
mişcării co.rpului ope>ratorilor (îndeosebi cei cu îmbrăcăminte de nylon sau plastic),
ori prin frecarea matetialelor în timpul deplasării. I)e exemplu, un om cu
încălţăminte de cauciuc plimbîndu-se pe un covor pe o vreme uscată acumLdează
un potenţial de 14 000 V;
• - transferul sa[cinilor elect[ostatice de la un material încărcat la corpul
uman (îndeoşebi persoanele cu piele uscată);
99
 - descărcarea electrostatică de la corp` la pămînt - mai rapid la cei cu
pîelea umedă şi la femei [27], datorită unei stmcmri de piele diferită - potenţial
periculos În atmosferă explozivă.
2Ţ_8d.ep#nş;-FbŢge:u:o:â?c:e:d:,r,::,,:Î:Toioug.i:=e;ud?.e%-#fleâ.:3t3.:tiî,Î:=ZsÎ,o:e|
vehiculare jet abur - 15 000 V etc.
Pericolul apare cînd potenţialui acumulat depăşeşte pragul rezistenţei
atmosferice dintre 2 suprafeţe şi apare descărcatea' electrostatică` Forma de
descărcare depinde de forrna geometrică a celor două co[puri participante la
încărcarea electrostatică: descărcare prin scîntei, în snop, tip Corona, globulară.
Electricitatea statică produce adesea doar un mic punct de aprindere care poate fi
suficient pentm a ridica temperatura i;îfiă.la punctul de aprindere a substanţelor
jnflaim.bile, ceea ce va antreria o reacţic> în ]anţî
Descărcările electrostatice pot genera incendii sau explozii cînd au loo într-
o atmosferă ex.olozivă. ,Dacă sînt necesari 3500 kvA pentru a străpmge distmţa
de 1 m ^in atmosfetă normală, sînt necesari 100 kvA pentn] @ obţine o descărcare
pentru aceeaşi diştahţă într-un amcstec hidrogen-aer.
Valorile energiilor minime de aprindere pentri dife.rite aniestecuri de gaze
şi vapori cu aeml. rcspectiv pentru amestecuri pulbere-aer sînt date în anexele 3
şi4.
Se observă că, în condiţii obişnuite, o energie de cîrca 0,2 mJ poate iniţia
o explozie de gaze (pentru lridrogen chiar de 0,018 mJ), pentru pulbeti valorilefiind
la fel de scăzute - circa 10 mJ.
Exemple de incendii datomte `electricităţji statice . principale:
a) În ianuarie 1989 la Îiitreprinderea t,Tractorur Braşov a a`rut loo un
incendiu într-o cabină de vopsire. Iniţial s-a considerat drept cauză electricitatea
statică. Ulterior, s-a stabilit că la fabricaţia lotului de vopsea utilizat nu se
respectase i.ecepmra iniţială. Reactivitatea pigmenţ.ilor (de tip nou) era foai.te mare,
iar diluantul folosit, pe lîngă faptul` că nu era cel mai indicat pentru vopseaua
utilizată, avea şi un conţinut de toluen de 3 ori mai mate decît ce] admis iniţial. h -
consecinţă depunerile de vopsea s-au autoîncălzit şi, ca urniare a reacţiilor de
oxidare, s-au aprins. Deci nu orice iiicendiu din cabinele de vopsire are drept cauză
e]ectricitatea statică.
b) În S.U.A., pen'tru inertizarea unui rez:rvor de benzină, în vederea unor
lucrări ulterioa[e, au fost folosite mai multe stingătoare cu C02. La descărcarea
acestora prin jet, datorită dfficărcărilor electrostatice, a rezultat o explozie ou
victime omeneşti. Un evenimem similar a a`rut loc ^m Germaria la probele unei
instalaţii cu C02 din interiorul unei rampe de descătcat produse petroliere. Explozia
produsă la punerea bruscă în funcţiune a instalaţiei a `provocat victime şi pagube
:fc:;rdîunct!ea.Î,naiŢauâ:ed:%3:;a:gps,:cdi::âtŢetrAoşiŢr:îîă.ş,:iAri.:,lojgria,î=#âel?;,iur:
a unor cisteme încărcate cu gazolină. Incendiul s~a propagaţ rapid pe o suprafaţă
de circa 10 000 m2 şi s-a manifestat cu violenţă datorită alimentării continue cu
gazolină care curgea liber pe rampă. Din cercetările efectuate de comisia
corEtituită a rezultat că incendiul s-a declânşat prin âprinderea vaporilor de
gazolină de la o scînteie electrică produsă în urma descărcării disruptive a
sarcinilor. electrostatice acumulate în jetul de gazolină generat prin spargerea
accidentală a furtunului de cauciuc utili2at pentru racordarea ultimului vagon
cisternă la conducta colectoare. S-a constatat că la cistema rffipectivă nu fuseseră
astgumtă)'eiăruîi:eseşîT±?nă±=-=n.h:te:!ieLdwopsitori"iune.icggQerative`dinJ±L
a avut loc o explozie urmată de un incendiu cu urmări tragice: pierderea a 15 vieţi
omeneşti. ,Din cercetările efectuate s-a cc>nstata că, premergător acjcidentului se
acumulase o concentraţie de vapori inflamabili, între limjtele de explozie ca urmare
a fimcţionării cu eficienţă redusă a instalaţiei de introducere a aerului proaspăt.
Lucrătorii erau echipa!i cu articole de îmbrăcăminte confecţionate din materiale
sintetice, reţinîndu-se ca sursă de iniţiere scînteia electrică produsă prin dcscărcare
electrostatică datorată mjşcătii şi frecării hainelor respective.
Recomandăt.i preventive
Protec|ia împcitriva sarcinilor .electrostatice se bazează pe 4 metode
a) prevenitea fomării sarcinilor electrostatice:
- adăugarea de aditiv în substanţe pentru mări[ea conductivităţii electrice
(oleat de magneziu, grafit, amestec de saporină, alcool şi aoid acetic);
- viteze mai .mici de curgere a fluidelor prin conducte;
- amplasarea conductelor de umplere .a rezervoarelor mai .aproai)e de
fundul i.ezervorului;
- relaxarea prin dispozitive speciale - la intrarea în. rezervoare, care
menţin lichidu] o perioadă de timp suficient de mare, care să asigure scui.gerea
sarc.iniloi. cuinulate în lichid;
- transvazarea produselor petrolicm prin fii[tunuri antistatice.
b) legarea la pămînt - pent[u dispe[sarea sarcinilor înainte de a ajunge la
un potenţial înalt:
• -legarea la pămînt a utilajelor, rezervoarelor, flanşelor conductelor de
metal etc.;
- puncte colectoare pentru curele de transmisie;
- planşee şi pardoseli conducătoare;
101
 - îmbrăcăininte Şi încălţăminte bune conducătoare de electricitate ş.a. h) alte aparate (cablu de alimenta[e deteriorat, conexiuni şi legături la
c) modificarea sui)erficială a mediului: pămînt incorecte., supraîncălziri, depuneri ,de praf, scame etc.);
-umjditatea relativă a aemlui de` peste 60-70% si.oreşte conductibilitatea i) legături la pămînt (incoinplete. cleme fixate n,ecorşspunzător, |egare la
suprafeţei corpurilor izolante prin formarea unui film de apă care produce disiparea conducte de gaz interzisă);
sarcinilor electrice; j) aparate electrice de în6ălzit (amplasare incorectă, cordoane de
- inertizarea utilajelor închise (gaze inerte-azot). alimentate, prize, conexiuni defecte gtc.).
d) ionizarea atinosferei ^inconjurătoare:
- eliminatori radioactivi;
- dispozitive de ionizare prin inducţie (tensiune înaltă);
- apai.ate cu emisie de taze G, P.
Se recomandă ca. în cazuri deosebite, inăsurile de prevenire să fie stabilite .
în ccinsultare cu un iristitut de specialitate.

6.5. RECOMANDĂRI GENERALE PENTRU

EvlTAREA mcENDIILOR AvÎND suRSE DE APRIN-
DERE DE NATtJRĂ ELECTRICĂ

Orice instalaţie electrică tret]uie proiectată, executată şi montată confom

nomativelor în vigoare. Îmeţinerea unei iristalaţii electrice p[esupune o umărire
atentă, permanentă. Orice defect descoperit ttebuie imediat notat şi urgent
remediat. Unnărirea funcţionătii corecte a instalaţiei electrice trebuie efectuată nu
numai de cadre tehnice special pregătite sau cu atribuţii în acest sens, ci şi,
conform practicii nţondiale [27], de personalul de conducere sau patroni.
0 inspecţie periodică ^in acest sens trebuie să umărească umătoarele
obiective:
a) orice intervenţie> efectuată de persoane neautorizate sau necalificate;
b) amplasări necorespunzătoare (umiditate, vecinătate deşeuri, acces dificil
etc.);
c) tabloul de distribuţie (siguranţe necalibrate, conductori liberi, mai mulţi
conductori într-o. bcirnă etc.);
d) conductori (îmbinări incqrecte, izolaţie deteriorată, fixare improprie în
doze, dimensionare incorectă, fixare necorespunzătoare pe pereţi - cuie ş.a.,
solicitări mecanice - îndoiri, striviri etc.);
e) prize (siguranţe necorespunzătoare, mai mulţi consumatori decît cei
proiectaţi, contacte slăbite, 6onductori legaţi greşit);
D aparate de coinutare (legare inccirectă conductori, contacte iinperfecte,
fixare ihcorectă, supraîncălzi ri);
g) corpuri de iluininat (cordoane de aliinentare cu defecţiuni, suspendare de
cordoane de alimentare, amplasare lîngă materiale combustibile, piese cu semne de
îmt]ăttînire a izolaţiei);

102 103

.7
SURSE DE AUTOAPRriDERE
Mareamijoritateasubstanţelorgazoase,lichidesausolidcnuardîncontact
cu aerul la temperatută nomală şi ptesiune atmosferică. Un mate număr dintre
acestea suferă doa[ o oxidare, foai.te adesea.lentă sm liniitată la un si:rat
superficial. Reac{iile de oxidare sînt exoterme, dar cantitatea de căldură degajată
este prea. mică pentru a aduce întreaga masă de substmţă la teinperatura de
aprindere.
combustibile.
Procentul incendiilor datorat autoaprind6rilor în România\ a fost scăzuc
circa 2% în medie, în .ultimji/ cinci ani (41 cazuri în 1990, 39 în anul 1991,
respectiv `cîte două hcendii în 1990 şi 1991 datorate reacţiilot chimiQe).
po|oniaţin2Ţg%=%te=fanîo;%:t:raî:;;[,m:|vş:ţinş.::tehţg:ă.Ăîpa:nă:pŢoft];?3O;
i`idică la 5%, dar numai pentru sfei.a depozitelor de produse şi mărfuri.
104
Fenomenul de autoaprindere ca sursă de iniţiere a incemdiilor nu trebuie
însă neglijaţ, putînd avea consecinţe importante dacă nu este sesizat şi ^mlăturat
operativ.
7.1. AUTOAPRINDEREA I>E NATURĂ CHmcĂ
Autoaprinderea de natură chimică se defineşte ca fiind aprindetea spontană
aL unor substanţe la contactul cu oxigenul din aer, cu apa sau cu compuşi organici,
ou cai.e majoritatea substanţelor nu reacţic>nează în condiţii normale.
Confom defini!iei deosebim trei grupe de substanţe:
7.1.1., Substanţe care se aprind spontan În coritact cu aerul la
tempei.atură normală (substanţe piroforice)
Sînt considerate substanţe piroforice: fosforul alb, fosforul roşu, metalele
alcaline (sodiu, potasiu ş.a.), hidrurile de siliciu, unii compuşi oi.ganici ai anumitor
metale, sulfiira de fier, ptilberile de aluriniu, de zinc, de titan. de zirconiu ş.a.
Aceste substanţe reacţionează putemic cu oxigenul din aer, cu degajări importante
de căldură, capabile să ini!ieze procesul de autoaprindere în condiţii normale de
temperatură. Astfel, /os/orw/ c}Zb se autoaprinde la circa 45°C.
Cantitatea de căldură degajată este în unele cazuri atît de mare ^mcît
provoacă aprinderea unor materiale din apropiere.
Pi.Jberea cJe zi.rcon!.M cu particule avînd diametrul sub 3 Hm se poate
aprinde spontan la temperatura camerei. La diametre mai mari ale particulelor sau
în ca7.ul spanului, zircoriul nu are tendin.ţă de autoaprindere, chiar la ^incălzire f)înă
la incandescenţă.
Şi alte metale, în stare de dispersie avan'sată (suprafaţă specifică mai
mare), capătă proi>rietăţi piroforice, dependente .de gradul de măcinare sau
fărîmiţare, avînd suprafaţa liberă inai mare în contact cu oxiget]ul din aer.
Prezenţa umidităţii constituie un alt factor favorizant (autoaprinder-ea.
pulberii de+a]uminiu, a sulfui`ilor de fier. ş.a.). Un exemplu semnificativ îl reprezintă
autoaprinderea sw4fiiri.j cJe Jier Fes2 (pirită), fenomen observat în fabrici de acid
::,n:ă:rsî:uaî:foecp3:Îtdeecgha;.t:rî:e.:â:c;ff:îăeţîoîm;dpaotretaanptrîâ3Î:p[â::ăŢctcuoxîgenu,
Fes2 + 02 + Fes + S02 + 222,27 ld
Fes + 3/2 02 + Feo + S02 + 49 kJ
În prezenţa umidităţii are loc reacţia:
2 Fes2 + 7 02 + 2 H20 + 2 Fes04 + 2 H2S04
Sulfatul de fier cai.e se formează, mărind volumul, provoăcă fisurarea şi
fărămiţatea piritei, fapt care favorizează procesul de autoaprindere al piritei, aşa
cum s-a arătat iriai sus.
los
 Acţiunea de oxidare a fierului este putemic exotermă, putînd duce. la j
atingerea incandescenţei unor conducte, rezervoare sau elemente de instalaţii, la +
contactul cu aeml (revizii după o perioadă ^indelungată de funcţionare).
Metalele piroforice reacţionează cu intensităţi variate cu clorul şi alţi
halogeni, precum şi cu substanţe halogenate de origine orgmică. Foarte violente
sînt şi reacţiile metalelor piroforice cu substanţe orgarice şi anorganice oxidgmte.
Metalele piroforice alc"line intră în reacţii energice cu sulful, fosforul şi arseniul.
Pu,bert,e de a,u,ntntu ş± de ,nagneztu se îŢutoaprind .,n âotrtz*t Gu
tettaclorura de cai.bon şi cu hidrocarburile clorurate. Fenomenul se explică prin
formarea unor compuşi interinediari metaloorgarici foatte susceptibili la autoaprin-
dere.
PwJZ)erca cJe Cz.fm se autoaprinde ^m contac[ cu acidul azotic fuinans.
7.1.Z. Substanţe cam se aprind spontan în contact cu apa
În această categoric> sînt incluse: oxidul de calciu, catbura de caloiu
(catbidul), fosfura de calciu şi de sodiu, pulberea de aluiriniu, inetalele alcaline.
Prin reacţia acestor substanţe cu apa se eliberează o cantitate inare de căldură,
cai.epoateprovocaaprindereainaterialelorcoinbustibiledinapropiereprinaducerea
lor la temperatura de autoaprindere.
La. o.:TlaotH: inetale.lor _alcqline sz.u zL pulberli de aluininiu cn Hpî*e degz.j-a
hidrogen, căldura de rcacţie degajată fiind suficientă pentm aprinderea acestuia.
De exemplu, în cazul sodiului:
2 Na + 2 H20 + 2 NaoH + H2
Metalele alcaline se autoaprind la temperaturi cai.e depăşeso cu puţin
punctul lor de topjre. Temperatura de autoaprindere depinde şi ^m ac®t cgz de
suprafafa specifică, deci de raportul între supmfaţa liberă şi volum.
Un exeinplu tipio este „stingerea varului". r/ar#/ i?csJ!./is este u` praf alb,
amorf, putemic higroscopic. Umezit cu apă degajă o mare cantitate de căldură,
trecînd în hidroxjd de calciu. Acest proces (sthgerea vamlui) ®te însoţit de o
;:gvtâ:: ±=rîd:: §:eî:cpeen=:rî [Pnî:tăerî[:[eî:roroî5bo=Cti.bîpejsăpnaraeparoă,edr=făepaoc;:: .
care are loc este:
Cao + H20 + Ca(OH)2 + 1155 kJ/kg
Înunelecondiţiiavantajoasepentruacumulareacăldurii,temperaturapoate
creşte pînă la valoarea de 700-800°C, -superioară temparaturii de autoaprindere
a inajorităţii inaterialelof uzuale (fîn, paie 200-220°C, hîrtie 180-230°C, lemn
225-300°C etc. - vezi anexa 2). Unele din acestea (paie, saci, hîrtie, bucăii de
•|emn ş.a.) se pot afla ^m apropierea sau deasupm gropii de var, în condiţii ce pot
favoriza autoaprinderea (deshid[atate, preîncălzite ş.a.).
106
`. ,,*,,_L
7.1.3. Substanţe care se aprind spontan în contact cu oxiqanţi
Oxidanţii, în contact cu unele substanţe, în. special organice, produc
autoaprinderea acestora. Astfel cloratul de potasiu îri contact cu aoidul oxalic
g:g:=Ţg,oerx:;°=;îu:ăî:î[aeu:°:P:;nr8::3:e:ΰXiduIuidwlornroducîndşiaprhderffi
` -Acidul azotic şi acidul sul!ftiric provoaoa iruk.aprindetea. `mot ma;ketiale ou
care intră ^m` contact fie i)rin de§hidratare bruscă şi aducere la piroforicitate (p,aie,
talsş), fie .i)rin reacţia chimică (terebentină, alcool etilic ş.a.).
On;jdanjj.. soJi.zj ca: petoxizii de sodiu, de bariu, anhidrida croinică,
permanganatuldepotasiu,cloraţiiŞipercloraţiiprovoacăautoaprindereaalcoolilor,
acetonei, glicerinei şi a altor lichide uşor inflamabile.
În contact cu peroxi.driz de sodjw şi în .p[ezenţa apei se autoaprind
instantaneu: acetona, acidul acetic, alcoolii @utilic, etilic, metilio, propilic),
terebentina, iar benzina, glicerina, petrolul lampant, anilina se autoaprind cu
expl`ozie.` Un oxidari putemic esie şi apa oxigenată, ce poăte ipiţiă a-prinderea
materialelor celulozice cu cate int[ă ^m contact. ' .
Asemănător cu oxidanţii acţionează şi Aajogenz.j Şz. «nz.j co"pz4şj
Ac!Jogenaj! care provoacă prin 6ontact autoaprinderea acetilenei, metanului,
hidrog6nului, metalelor alcaline, percloraţilor, permanganatului de bariu Ş.a.
7.1.4. Reacţii chimice exoterme
Reacţiilechimiceexoterinesepotproducepetimpulfiibricaţiei,trănsportu-
lui, mmipulării şi depozitării substa.nţelor care reacţionează reciproc, atunci o^md
vin ^in contact. Reacţiile pot fi favo[izate de factori exterpi: sc^mt6i, lumină sol.ară,
căldură, umiditate, şocuri mecanice. Efectul de aprindere sau explozie se manifestă
fio asupra substanţelor care reac!ionează; fie asupra unor substanţe sau materiale
combustibile prin transmiterea unor cantităţi mari de căldură (disipată prin
ieacţie) sau a flăcării iniţide.
Problema incompatibilităţii substanţelor chimice este deosebit de coinplexă
şi necesită deseori o speciali2a[e strictă. Au fcist elaborate progtame pe calculator
care permit evidenţierea rapidă, pentru orice substanţă chimică, atît a incompatibi-
lităţilor, cît şi a proprietăţilcir fizico-chimice, deci a condiţiilor specifioe de.
transpott, rinipulare şi depozitare, cu riscurile aferente.
Cîteva exemple de sut>stmţe cu acţiune recip[ocă (incompatibilitate) s^mt
p[ezentate în anexa 8.
107
 •.::!.

7.2. AUTOAPR"DEREA DE NATURĂHZICO-CHmcĂ i

Autoaprinder6a de natură fizico-chjmică se defineşte ca fiind autoaprin- '
dereaunorsubstanţecombustibileînurimacţiuniiatîtaunoriJrocesechimice,cît
şi a unor factoi.i de natură flzică (suprafa!ă specifică, acumulate de căldură,
concentrare de lumină, prezen{a unor impurităţi ş.a.). Autoaprindetea se datoreşte. ,
înacestcazunorfenomenefizice,cadeexeini)Iuadsorbţiadeoxigendinatmosferă
în masa inaterialului combustibil, "pei.ea sau formai.e@ unor legături de natură
fizică (legături Van der Waals) ş.a., care au loo cu degajare rnare de căldură.
Această căldură se acumulează în sistem, favorizînd în feacţii punctiforine
descompuneri chimice oxi dative.
Factorii care influenţează mecanismul autoaprinderii flzico-ch.iinice pot fl
clasificati ^m două grupe: cei care intervin în reaciiile de oxidare şi deci asupi.a
_ _,_ .... _..,r..~ `^`, u+LluaLc gl ut;`;l :]±;upl.a
vitezei
Vife,tze: de
Ap degajare a-căldurii
Ao-Qi-.a n _=iJ.._!: şi . cgi . ca[e aQ!ionează asupra disii.ărfi căldurii.
Pentru ca fenoinenul de oxidare să se transfoi`me în ardere ®te necesar ca viteza
dedegajareacălduriirezultatădinreacţiesăfiernaimaredecîtyitezadedisipare
a acesteia. Acumularea de căldu[ă duce la creşterea teinperaturii, care contril"ie
la mării.ea vitezei de reacţie, deci a cantită!ii de căldură degajate, şi astfel
fenomenul se amplifică, transforini^ndu-se spontan în atdere.
Principalii factori cate influgnfează rcacţiile de oxidare sînt: mm
Cc°om%nu::.:#,tSr'hn;ă:ţ#.e=:i.._Sf:_::_:....S.uirifi€Îeli.;i-;;.i,--pr-ăze;i";;o;'.`i;ri:;#i;.
Compoziţiachimjcăamaterialuluiintervineatîtprinputereacalorifică,cîtşiprin
vitezadeoxidare,carediferăinukchiarpentrumatgrialecuocompozi}iechimjcă
apropiată (de exemplu, vite2a de oxidare pentru turbă este superioară celei a
antracitului). Oxidatea unui material solid, la..contactul cu aeml. are loc prin
•.......::` suprafaţa sa, raportul sup[afaţă-vc>luni avînd un rol imporhni Autoaprinderea nu
se observă la (un corp masiv, compact de carbon, îrBă fisurile şi pulverizările
favorizează fenomenul. La fel, plutoniul,. thoriul, uran`iul nu se autoaprind în stare
masivă. În cazul acumulătilor de materiale, autoaprinderea clei)inde de circulaţia
aerului şi de modul d3 izolare tem'că..Cînd circulaţia aerului este lentă, este
influenţat doar debitul de căldură; dacă acx3asta este mai rapidă, oxidatea nu iiiai
depindedecîtdenaturamaterialului.Laonouăcreştere,excesuldeaerantrenează
o patte din căldum disipată, inasa materjalului răcindţ]hse. Valoarea optimă a
vitezei dc circulaţie @ aerului se situează în limite extrem de înguste, detaceea
fenomenul are loc rar.
i:,:::î Factorii care acţionează asupra disipării căldurii constau, ^in priinul n^ndj
în modul cum este realizată izolarea terinică, care la n^ndul ei dei>inde de sfarea
;,.,!!. h" a materialului şi de masa acestuia. Poate fi definit un volum critio i>este
care oxidarea se accelerează şi se tra'nşfomă în ardere normală, corespunzător
pentm o anuinită circula!ie de aer şi un anumit coeflcient da conductibilitate
tetmjcă.Acestvolumcriticvariazădelacîţivacm3,pentrufierilpiroforic,1azeci
108
de m3 pentru anumite sorîui.i de cărbuni. Un exemplu îl constituie azotatul de
amoniu care se poate autoaprinde numai la depăşirea volumului critic sau dacă În
masa lui se. găsesc impurităţi piroforice (fier, zinc).
Exemi.letipicedeautoaprinderifizico-chimiceîntîlnimlacărbune,bumbac,
|eim, azotat de amoniu, uleiuri şi vopsele.
7.Z.1. Autoaprinderea cărbunelui
În cazul cărbune]ui depozitat, intervine, în principal, tendinţa spre oxidare
i)utemică. Are lcic atît o adsotbţie de oxigen ce ridică temperatm întregii mase,
cît şi o chetnisorbţie prin saturarea legăturilor chimice ale eqrbonului, favorizată
de creşterea temperaturii. Procesul de oxidare este foarte lent şi poate dura
s;paăuŢoî.m;ri::e::lidAâusŢbi`âtuŢăcdă:;:;i:e:uvc:,:.:icâg%oeâ,t:o::::laemdr:ia?,:o:prci=
dere se multii]lică rapid. Fenomenul este accentuat d-e factori cum ar fi:
- conţinutul de cenuşă; cărbunii cu con±inut ridicat de cenuşă se
autoîncălzesc mai lent;
procesti_decoanuţtî:î::j,zîree;u=rîedcîî::te:ţî:[3nţ:;:=+e:îg:caLd:toua*,dîtât:agŢp=dî:ă
influenţează direct creşterea pericolului de incendiu;
- mă[imea (înălţimea) haldei; cele cu înălţimea peste 4 m au tendinţî
mai mare de autoaprindere;
- căldura solară, ca şi influenţarea temperaturii interioare prin conduc[e
de apă caldă sau abur tehnologic ce t[ec pe sub haldă, favorizează autoaprinderea;
- vîntul are rol favorizator prin afluxul de aer adus;
- existenţa fisurilor, prin perriterea unui apo[t supliinentat de aer
favorizează autoaprinderea;
- impurităţi de materiale organice (lemn, frunze, paie) sau chimice (^m
special sulfura de fier). Sulfura de fier (pirita) favorizează autoaprindetea.
căi.bunelui atît prin căldura degajată la oxida[e, cît şi prin mărirea suprafeţei
active a cătbunelui, dezagregîndu-se uşor.sub influenţa intemperiilor;
- sortul de cărt]une; antrgcitul, co.nţinînd puţine substanţe volatile, nu
prezintă tehdin!ă de` autoaprindere, huila .Şi lignitul prezintă însă această
i]roprietate; .
- granulometria; prafi]l de căi.bune aiuilă, lignjt, cătbune brun, cocs)
prezintă o tendinţă mărită spre autoaprindere. `Prafi]l de cărbune depozitat în
buncăte se poate autoaprinde rapid, chiar în 24 de oi.e, în condiţii favorizante, cuin
ar fi pătrunderefl unor cantităţi de aer proaspăt prin neetaiişc>ităţi sau guti de
golire. Se crează un efect de coş, cate attage cantităţi noi de aer, intensificînd
procesul de ardere. Alţi factori favorizanţ! sîm granulometria mai fină şi prezen!a
unor cavităţi în masa cărbunelui, datorită int[oducerii lui în §tare umedă în
buncăre (urină caracterjstică`în cercetarea incendiilor de acest fel).
109
 Cercetări efectuate în ţară refei.itoare la autoaprinderea. căi`burilor
În cazul vopselurilor şi lacurilor, utilizarea unor pigmenţi. cu reactivitate
depozitaţi ^m buncăre au concluzionat că, în condiţiile unei circulaţii de aer ^in
buncăr sub 0,1 in3/inin, apa[e în tiinp o depreciere @ cărbunelui care se marifestă mare, mai .ales în coml]inaţie cu diluanţi avînd conţinpt de toluen (sau alte lîcmde
inflamabile), mai inare decît limitele admise duce la iniţierea unor incendii atît ^m
printr-o degradare granuloinetrică, cu o creştere de temperatură, cu apariţia de
cabinele de vopsire (depuneri), cît şi la locul de depozitare (în condiţii făvorizante:
puncte de jar care antrenează o ardere mocrită, fără flacără. Pi.ocesul de ardere
mocnită, o dată iniţiat, nu evoluează uriifom în masa cărbunelui, ci pe zone, cu temperatură, lipsă ventilaţie, tip rcripient ş.a.). Un exemplu de incendiu de acest
transforinarea fmală a cărbunelui în cenuşă. În cazul cărburilor cu granulaţie mare tip a fost prezentat ^m paragraft}1 6.4.
` Aşa cums-a arătat mai sus, numai adsorbţia uleiurilor de materiale poroase
nu există tendinţe de autoaprindere.
Introducerea de cărbune cu pmc[e de jar în moară, poate genera însă permite i)rocesul de autoaprindere. Cînd suportul poros este incombustibil, deci nu
încendiîîiîS;:i':azrîiautoa,,rinderiicasuisăaunuiincendiut[ebuieCercetaţi[°ţi at:e loo fiiroliza celuloz6i din structura ţesuturilor, 6reşterea temperăturii, chiar
importaptă, pu determină iniţierea unui incendiu. Im fel în cazul materialelor cu
conductibilitate termjcă mare, c-md disipatea.rapidă a 6ăldurii nu pemite crearea
factorii caracteristici menţionaţi mai sus. Lipsa de control periodic a temperaturii
iinoL. acumulări locale de căldură.
în interiorul stratului de cărbune depo2itat reprezintă un risc de incendiu ce nu
Grăsimile de origine aniinală, cu excepţia ulc>iului de peşte, s^mt puţin
trebuie neglijat.
periculoase ca surse de autoaprindere. Acest pericol creşte pentru uleiuri vegetale
7.2.Z. Autoaprimderea bumbacului (măslîne, soia ş.a.), ffind mare în cazul uleiurilor sicative` ce conţin catalizatori
pentru accelerarea oxidării. 0 indi?aţie asupra capacităţii uleiurilor de a se
Autoaprinderea bumbacului, sub fomă de fibre sau fire, este favorizată de autoaprinde o constituie indicele de iod, respectiv numărul de grame de iod cmre
.impregnareaînuleiurisicativeşidedepozitareamaterialelor^mstraturigroase,cate, se combină cu 100 g ulei (tabelul 11).
prin circulaţia redusă de aer nu asigură o răcire suficientă. Căldura degajată prin
oxidarea uleiului se acumulează în rnasa bumbacului datorită conductibi.lităţii 7MBELt/L J/. Valorlle lndlcelui de lod pentrr unele ulelurl şl grăslml
termice mici a acestuia. Un caz asemănător îl prezintă ţesăturile (în special din
Denumuea ulciului hdice de iod Detiumi[ea uleiului Indice de iod
bumbac) impregnate cu grăsimi, uleiu[i sau lacuri (mz frecvent în diferite fabrici
sau ateliere unde bumbacul este utilizat i)entru curăjirea mi^irilor de uleiuri, gră§imi Untuă de peşto 154-170 Ulei de rapiţă 92-123
sau lichide petroliere). Atunci cînd aceste produse sînt adsorbite de inateriale
Ulei de in 150-168 Ulei din scminţe.de bum.bac 100-116
poroase, cum s^mt ţesăturile, creşte suprafaţa uleiului în contact direct cu aerul,
viteza de oxidare se măreşte considerabil, Ia fel detiitul de căldură. Suportul poros ulei dc m;ă 143-162 Ulci din seminţe sfeclă 95-105
asigură izolarea termică necesară, încît creşterea de temperatură devine ` 82- 90
Ulei {1e cînepă 140-165 Ulci de m'ăslinc
importantă, se produce autc]aprinderea. Autoaprinderea ţesăturilor imbibate cu
uleiuri poate avefl loc şi la temperaturi ale mediului mai cobon^te, chigr negative. Ulei (le flo{tren soarelui 119-135. Ulci de ricin 80- 88
Temp6ramra bumbacului, sub diferite forme, Ia care începe autoaprinderea, este de
Ulci.de soia 114-140 . Unttmă de porc 43= 70
ci[ca 220°C, în interiorul materialului.
Durata procesului de autoaprindere este de ininim 2-3 ore, liirita Ulei de poriimb 111-131 Unt 26 - 42
superioară varirid mult funcţie de temperatura mediului ambiant, de aportul de aer
proaspăt, de cantitatea de inaterial implicată. Risc sporit de incendiu prezintă de Se consideră susceptibile de autoaprindere uleiurile du cifta de iod peste sO.
aceea baloturile de bumbac (în special cmd sau umezit) cu urme de ulei sau În condiţii favorabile (temperatură, izolare termică, aport aer) materialele
grăsîmj, depozitat în stive mari Jipsite de a.erisire. impregnate cu ulei prin autoaprindere pot iriţia incendii după 2-4' h, funoţie de
natura materialului.
7.2.3. Autoai)rinderea u]eiurj[or, grăsimi]oi., ]acuri[or
Lacurile şi vopselele sub formă de depuneri în cabinele de vopsire, uleiurile 7.2.4. Autoap ri.nderea Îngi.ăşămîntelor artificiale
şi gtăsimile prezintă tendinţă de autoaprindere la ccintactul cu aerul, în tiinp.
aubap,iî:geţfmă#rn%le"a:tif'cui:e?Ţ:tp:::ăţim:lasuu=e±epi;ţriiernee:.urn=;in=?:iue?ri:
110
•111
 acest caz au loc reacţii chinrice ce degajă cantită!i mai.i de căldură şi gaze ce se
api.ind uşor în aer În cercetar® cauzei incendiului trebui`e analizate atît condiţiile
de depozitare, cît şi pi.oprietă!ile îngrăşămîntului respectiv.
Dintre îngrăşămintele utilizate uzual (cu azot, fosfor, potasiu ş.a.) iJn
pericol de incendiu mai ridicat Îl prezintă azotatul de amoniu.
Azotatul de amoniu este o substanţă solidă, incolotă, solubilă în apă,
etanol, metanol, de regulă utilizat sub fomă granulată. Este instiibil din. punct de
vedere temic, se topeşte la circa 170°C şi se descompune rapid la.temperaturi de
190-200°C. La temperaturi peste 400°C descoinpunerea cste sub formă 'de
explozi i putemice.
Azotatul de amoniu se poate autoaprinde numai dacă se depăşeş.te masa
critică. Prezenţa unor corpuri străine sau substanie chimice în masa azotatului de
ainoniu @ucăţi de fi'er, zinc, sticlă, preei]m şi acid azotic, pulberi de aluminiu, de
cupru,debicromatdepotasiuş.a.)accele[eazădescomi)unereaşiînplusîischimbă
radical proprietăţile, deverind un material putemic exploziv.
Prezen{a unor substanfe anorganice (piatră de vai măcinătă. azotaţ de
calciu etc.) are efect contrar.
Alte îngrăşăminte cum ar fi superfosfatul (nuimi amestecat cu salpetru şi
în pi.ezenţa substanţelor organice) şi cianamida de calciu (în prezenta `apei) prin
căldura reacţiilor declanşate în amesiec pot iniţifl autoaprindere? paielor, finului,
talaşului cu care sînt îr. cc.ntact N:găsirea umelor de salpetm exclude această
cauză de incendiu.
7.2.5. Autoaprinderea lemnului
Autoaprinderea lemnului este un i)roces coriplex, în `care intervine şi
fenomenul de acuinulare de căldnră. Acumularea de căldură are loc datorită
expunerii pr5lungite în timp (pemanentă sau periodică) Ia acţiunea uiei siirse de
căldurişi.estefavorizatădeexistenţa'unorstraturiexterioaredinalteinateriale(de
â:â=:i:emdoeţ:îgceant:i:piae,gcind::iap!îireî:ccălsdeŢn;k,:=Ţem.Sinâ?,si:naţ[aei:grcc,=:iŢ*
temperatui`ii în interiorul masei leimoase şi uscarea intensă a acesteia i}rin
â'eigŢăa:=eaşpieta5:n?o(ă5lraţ|iceosi:ienti:iq;:aţ.i;,::i:ofis±măfflffl=â::e:ilae|Fput,ouâusş?t
•de piroliză, lemnul se înnegreşte. se carbonizează, căpătînd un a.spect poros
(cărbunedelem).Datorităoxigenuluiprovenitatîtdinpirolizacelulozei,cîtşidin
aerul exterior, pătmns prih fisurile create, are loc autoaprinderea. În unele cazuri,
temperatura de autoaprinde[e poate c'oborî pînă la cii.ca 100°C (lem piroforic).
Fenomenul poate dura uneori arii de zile.
Evidenţierea acestei surse de autoaprindere, mai rar întîlnită, necesită o
examinare foarte atenţă`a a-hpren{ei incendiului şi identificarea corectă a focarului.
112
7,3. `AUTOAPRml>EREA DE NATukĂ Blol,oGlcĂ
Autoaprinderca de natură biologică este caracteristică atît unor produse
getale (furaje, fibre, borhot, rumeguş de lemn, tuti]n ş.a.), cît şi unor produse de
tută animală (lînă, păr de animale, bălegar etc.) care, sub influenţa acţiunii
or microorganisme, produc căldura necesară declanşării procesului de
toapriridere.
7.3.1. Autoaprinderea fura.ielor
Se poate aprecia că autoaprinderea produselor vegetale este un fenomen
lativ frecvent. 0 statistică aMiniste"lui Agriculturii jndica în |989 proQe_ntu± de .
;% din totalul incendiilor din aces[ sector ca datorate acestei cauze. Aşezarea şi
!pozitare@ necorespunzătoare a produselor vegetale duce la iniţierea unor incendii
'zvoltate.
Mecanismele de reacţie caracteristice autoaprinderii biologice sînt foarte
mplexe şi se desraşoară ^intr-un timp relativ lung. Elementele fundamentale ale
estui tip de autoaprindere îl reprezintă pe de o parte existenţa.a numeroase specii
microorganisme: bacterii, ciuperci, mucegai, alge ş.a. din sol, aer, apă, care
iiesc în simbioză cu plantele şi pe de altă parte conductibilitatea termică redusă
i)roduselor vegetale, care conduce la acumularea căldutii, favorizînd autoaprin-
;rea.
Procesele fundamentale de fotosinteză şi respiraţie care au. loc în plante nu
cetează după tăiere. C'elulele vegetale continuă să trăiască un timp pînă la
;caŢea totală. I)e exemplu, în cazul finului (dar, siinilar, şi a altor vegetale) într-o
iină fază, respiraţia ridică temperatura la circa 35°C, favorabilă dezvoltăi.ii
icroorganismelor ce descompun` masa vegetală organică. Procesul de respiraţie
ire€iză cu at^it mai mult cu cît în masa depozitată se află mai multe părţi groase
Lre conţin apă (friinze groase, tulpini etc.). Temperatura creşte în continuare ca
mare a activităţii biologice a ricroorganismelor, în special bacteriile mezofile
ţac{eriuin coli, totma fioenicola).
După`45-50°C începe dezvoltarea rapidă a microorganismelor termofile,
_L_ J_____,L^ _î_= 1_
special bacteria sporogenă BacJcri.i./n so//ac!or, care se poate dezvolta pînă la
mperaturi de 70-80°C şi este unul din i]rincipalii factori ai procesului de
rinogeneză.
• În finul autoîncălzit se mai întîlnesc şi alte forme de inicroctrganisine
tmofiile, oum sînt.. Actinoinyces thermbphilus;Theri.iioyces lanuginosus şl ELltele,
Lre se dezvoltă pînă la temperatui.a de 60°C. Este impc)rtantă şi acţiunea
verselor enzime con!inute. De exemplu, boabele de grîu existente în masa de paie
)nţin ca enzimă activă catalaza.
113
 Prezen!a apei şi a microorganismelor determină începerea procese]or de
putrezireşiferinenta!ie.Începedescompunereasubstanţelormaicoinpleţeînunele
mai simple, pr.ocese ini!iate de degaja[ea unor cantităţi "ri de căldură. Datorită
conductibilităţii teimice scăzute a inase>i vegetale, căldu[a se acumulează, ducîiid
]a creşterea ^m continuare a temperaturii.
Ia atingerea temperaturii de 80°C activitate; inicroorgarismelor
enzimatică ^incetează, urmînd procese pur chimice, cum ar fi autooxidarea. şi cea
Pmă la valoarea de 90°C are loc umflarea şi crăparea tulpinilor, ca urmre
aeliminăriibruştedeapă,precumşidescompunereapectinelorşiseparareaacizilor
a6etic, forriiic şi a amoniacului. Fmul capătă culoarea brună şi are un miros
aro"tic.
Între 90-100°C are loo descx]mpmetea în continuare a substanţelor
proteinice, se degajă hidrogen sulfurat şi furfurol, plantele se iBucă şi se
fărămiţe&ă.
Între 100-120°C a[e loc evaporate@ apei şi_ începe distilai.ffl riscată a
părţi lor lemnoase.
După 180°C are loo descompunerm celulozei, se degajă gaze (metm,
etilenă ş.a.) crescînd presiunea gazelor în interior.
După 250°C are loc descompunerea hidraţilor de carbon şi apar foca].e de
autoaprindere, de obicei în părţile inferioare ale Stogu]ui (şirii sau clăii) de fîn. Se
formează, Iaternl şi în sus, canale de fim, cflre la contactul cu aeml atinosferic
determjnă aprinderea masei vegetale.
Examinareaunui`zustfeldeincendiu(recomandabilînsecţiuneverticalăprin
şiradepaie)presupmedezvelireavetrei(focarului)şiacanfllelordefum.Marginile
canalelor şi a vetrei au .un aspect cat.acteristic asemănător mei mase de zgută,
srarîmjcioase, în care se pot distinge tulpini sau fire de plm[e catboiiizate. Găuri
atse pot apare ca umare a arderii unor construcţii de le"i (grinzi din hambare,
şîTd3n:răaŢrY:rş:':,SÎŢepodrem::iena=esşŢggâ==E5rţ|iemi.şfi.,cgiftp=tbfihg:.:âiiîg
iniţiate de flacără se dezvoltă de la straturile exterioare spre cele interioare.
Factorii care influenţează fenoinenul de autoaptindere al fi]rajelor.sînt:
- utilizarea în faza de recoltare a unor eleinente tăietoam necorespunză-
toare, care provoacă strivi[ea plantelor şi defibmrea tulpinii, ceea ce conduce la
regimuri de uscQre difetite în şiră (fibra se`usucă mai repede decît tulpina, care
distrusă fiind, modifică procentul de unriditate);
- reco|tarea furajelor în stare umedă sau în stare verde cînd conţin
75-857o apă sau după ploaie;
- compoziţia şi natu[a solului de pe care s-au recoltat fi]rajele; un teren
uined sau irigat măreşte tendin!a spre autoaprindere;
- folosirea unor îngrăşăininte în concentraţie iiiare (îngrăşămjnte pe
bază de azoţ must de bălegar);
114
•--balotatea ftrajelor avînd umiditatea mai mare de 25-30% şi realizarea
unei uscări incomplete pe sol sau în clăi formate din 3.--4 baloţi;
-- gradul ridicat de usoăciune a terenului i)e d;rtB se depozitează finul;
- uiniditatea masei vegetale cu rol determjnam în iniţierea autoaprinderii;
valorile peste 16% sînt periculoase. Experimental s-au s,tabilit următoatele nivele
ale temperaturii, core]ate cu uiniditatea furajelor: 18 % -43°C, 20% -68°C, 30yo
_ 8|°C. Limita de pericol jmplică valori de temperamră peste 60°C, ceea ce
iinpune executarea unei intervenţii în vederea limitării creşterii ei ^m continuare şi
respectiv a apariţiei autoaprinderii. Umezirea furajelor se poate produce în
perioadele .cu precipitaţii chiar dacă s-au luat măsuri de acoperire a şirelor, şi
anume prin infiltrarea apei me(eorice în sol şi absorbţiai ei ulterioară ^m furaje. În
acest fel, în practică, s-au îmegistrat umidificări ale şii[elor p^ină la înălţimea de
2-2,5m;
-i.. depozitarea compactă a ftirajelor conduce, clatorită presiuriilor inteme
irLari dezviv6ltate, la o descompunere celulară care favorizzează acrivitatea enz`iinelor
cu acumularea căldurii datorită conductibilităţii (ermice redLise a furaj.e|or;
- temperatura mediului exterior; verilQ calde favorizează autoîncălzirea
masei de furaje la temperaturi de peste 60°C, frecvenţa fenomenului fiinq de 5 ori
mai mare comparativ cu anii reci;
- comi>oziţia floristică; trifoiul, lucerna, pai€!le de orz şi ovăz verd?,
sorgul zaharat Şi loliumul au o tendinţă accentuată de autoîncălzire, realizînd în
şire, în timp scurt, temperaturi de p^mă la s0°C. Periculo ase s^int şi ainestecurile de
S.ftilnenîtne ş:xî::Pneacrîă: au:eo'r°rî:e®Pnedîsî°]::îîna:°td°gpe,. s` ]rsă posibiiă de ini!iere
autoaprinderea fi]rajelor, pe lîngă investigarea elememtelor prezentate maL sus
(calitate fîn, starea vremii, condiţii de recoltare etc.) , un element esenţial îl
reprezintă timpul derulat de la formarea clăii. În .literatui.a de specialitate
(Soderman, O'Connell, Fiedler) se consideră imposibilă autoaprinderea înainte de
trecerea a 8-10 zile din momentul forinării clăii, iar iniiţierea unui incendiu după
30-70 zile, foarte rar după 23 săptămîri.
Datele statistice şi rezultatele unor experimentări efectuate la Cluj-Napoca
şi Bucureşti impun ca interval de iniţiere a incendiilor 10--45 ziJe de la depc)zitarea
g:rîu;eal::,m:airăsc:râxîc:ucdoendt,F,tiî`fa%sibj:Î;:'Îcda=',mL:giiievŢ:;iiiîecne,:diir:i.;ri:roi:
autoaprindetea a apărut după 12-16 săptămîni.
7.3.2. Autoaprinderea tăiţeilor din sfeclă de zaE iăr
În acest caz, caracteristic este fapml că pînă ln tempei.atura de 60°C
autoîncălzirea este deteminată de activitatea biologică a ir ricroorganisinelor, după
îreepaşţi:aMaa#:i):eEpeur3:rîapcr±:î:dmu:;Î:,r::eţîioşhîd=-=:;u:ţrdffl"ep:::ă:i%:
11S
 organicicuformatedecarbonaţiŞidegajarededioxiddecarbon.Reacţiaseextinde
în întreaga masă, se crea:ză centre de autoaprindere care se transformă în focare
de ardere, la circa 250°C.
Factorii favorizaniţi sînt: umiditatea - peste` 10%, temperatura - peste
30°C; grosimea mare a s\ti.atului de depozitare, amestecul cu tăiţei supraîncălziţi
(după uscarea pe tamburi)`.
Melasa din sfeclă de zahăr prezintă, de asemenea, tendinţă de autoaprin-
dere, zahărul confinut fiimd un mediu propice pentru dezvoltarea microorganis-
melor.
În anexa 7 sînt pre!zentate şi alte materiale cu tendinţă mai accentuată spre
autoaprinde[e.
7.4. EXEMPI,E DEINCENDII DATORATE.
AUTOAl'RINI)ERIl
a) În anul 1992 un incendiu .cu importante pagube materiale a avut loc la
o întrei)rind6re `din Focşard/Vrancca. Prin spargerea um recipiente în care era
depozitată, apa oxige"tă a intrat în contact cu materiale textile şi celulozice
depozihbiîînnap=°u?îe]r;;ă,"']:UCoîniaă=::r:ndceor:abînca6:°uŢ.Rovimri,imptegnarffl
accidentală cu acid azotic a unor pufoaice, a provocat autoaprinderea acestora şi
incendjerea magaziei, cu ii nportante pagube materiale.
q) La o uritate mil itară din ap[opiere de Bucureşti a avut loc în anul 1986
un incendiu declanşat într-o baracă-domritor. S-a stabilit că instalaţia de încălzire
tip calorifer fusese amplas ată prea aproape de pereţii de lemn. Căldura transinişă
prin radiaţie, acumulată în spaiţiul în8usi, timp îndelungat (peste 10 ani) a
determînd3tîanut::=rîîen€;tse;fl;eaŢ::`:j;unincendiuiadepozituldehaineialfabricii
dePereMiercureaCiucmiirghita.S-as[nbilitdreptcauzăaincendiuluiautoaprinde-
::pohz:=:Î::uL.a=gîşîrn=:uzsî:epî:aî::e24Îcd:acr,:napsreŢu;n:eâdj.::uj;tpe,Ts:edmeŢor:îîE
fiind închjs pentn] două : :ile, au fost scoase din fimcţiune ;nstalaţiile de răcire şi
ve.ntilaţie. Aprinderea izc .htiei termice a pe[eţiloi. a determinat c[eşterea rapidă a
temperaturii §i propagarQ n incendiului în întregul depozit. 1 - Asigurarea unei distanţe suficiente faţă de diferite surse de căldură a
e) Un incendiu c iâtorat autoaprinderii tăiţeiior din sfeclă de zahăr a avut
loc la fabi.ica de zahăr din Tîrgu-Mureş"uteş. Au fost evidenţiate în timpul
cercetării cauzei două fc ,mre de autoaprindere la o adîncime de 5 m şi respectiv
]2 m în stive alăturate.
. f) Un .incendiii daţorat autoaprinderii rumeguşului a avut loc la o
întreprindere din G6ss (.Austria). Focarul a fost descoperit într-o grămadă de
116
rumeguş depozitat într-o clădire anexă a fabricii de plăci fibrolemnoase. În stiva
de rumeguş a fost găsită o cavi(ate de dimensiuni mari. specifică fenomenului de '
autoaprindere.
7.5. RECOMANDĂRI PREVENTIVE
- Cunoaşterea şi respectarea strictă a regulilor de depozitare, transpo[t,
manipulare şi utilizare a substanţelor cu acţiune reciprocă;
- Evidenţa precisă a materia]elor şi substanţelor depozitate şi a
proprietăţilor fizico-chimice ale acestora; notificarea cantităţilor periculoase
conform prevederilor legale, inclusiv, în viitor, cele ale Comunităţii Europene;
- Depozitarea acizilo[ în încăpe[i separate, rezistente la foc, cu rafturi
antiseismizate pentru evitarea deteriorătii ambalajelor şi a deversătilcir, rară-
prezenţa materialelor combustibile (lemn, talaş etc.), cu ventilarea spaţiului de
depozitare, cu protejatea faţă de acţiunea razelor so]are On special în aer liber);
- Transportarea şi depozitarea aqizi]or cu c] puterrică acţiune oxidantă în
reci piente metal ice;
- Ambalarea, corespunzătoare a produselor chimice; substanţele care
reacţionează chimic i`u vor fi ambalate nicîodată împreună, iar în timpul
transportului şi depc>zitării nu t[ebuie să intre în contact;
- Măsurarea periodică a temperaturii şi gradului de umiditate a produselor
cu tendinţă la autoaprindere din depozite (cărbuni, produse vegetale, azotat de
amoniu etc);
- Ventilarea corectă a spaţiilor de depozitare;
- StivuireaL corectă a produselor şi materialelor în depozite; evitarca unor
înălţimi periculoase din punct de vedere al favorizării fenomenului de autoaprinde-
re;
- Înlăturarea diverselor impurităţi ail~rtie, paie, crengi, fn]nze) din
produsele depozitate în vrac sau sub diverse forme;
- Nepozarea conductelor de abur sau altor ţevi incălzite în apropierea
materialelcir depozitate;
- Menţinerea unei teinperamri scăzut? în depozite; produsele nu trebuie
introduse în depozit în stare încălzită; .
elementelor de construcţie din lemn;
- Depozitarea în condiţii de siguranţă a cîrpelor îmbibate în ulei, vopsea
etc. în ateliere mecanice, vopsitorii, garaje ş.a.
117