Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Metode de examinare:
-Teste le laborator: hemoleucograma, grupa sangvină, factor Rezus, sedimentul urinei,
iochimia sangvină, coagulograma, echilibrul acido-bazic
-USG – FAST, Semne: lichid liber în cavitatea abdominală, lichid pericardiac, intreapleural.
-Lavaj peritoneal de diagnos c – laparocenteza,
-laparoscopia;
-Radiogar a abdomenului pe gol;
-cistogra a;
-uretrogra a;
-pielogra a i/v;
-angiogr a intervențională
99. Par cularităţile examinării pacienţilor cu trauma sme asociate, în stare de soc, în
coma cerebrală, în stare de ebrietate etc.
Imediat dupa accident, trauma zatul poate avea o stare generala de Soc( facies palid,
privire anxioasa, agitat,cu consiinta pastrata/incos ent, tegumente reci cu
transpira i,respira i frecvente+super ciale,puls mic, ↓TA).De obicei socul e ini al
trauma c, si mai rar are o componenta hipovolemica . Starea de soc , dupa o
ti
ti
fi
ti
ti
ti
fi
fi
fi
ti
fi
fi
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
fi
fi
fi
ti
ti
fl
ti
ti
reanimare corecta, in lipsa leziunilor viscerale, dispare la 2-3h. Cand stare de soc se
men ne/se accentueaza trebuie avuta in vedere o eventuala hemoragie datorita unei
leziuni parenchimatoase/a peritonitei.In aceasta situa a interven a chirurgicala
trebuie acceptata cu orice risc(laparotomie exploratorie)
Contractura pleurala poate lipsi in caz de leziuni viscerale la-accidenta cu soc sever,la
cei in coma pos rauma ca, stare de ebrietate! Indicat Punc a abdominala /
laparoscopia cu determinare con nutului peritoneal(in caz de con nut purulent!Ab)
Inainte de a trece la celelalte etape, e important de a restabili/men ne func ile
vitale+ in starile de soc se monitorizareaza ac vitatea cordului, uxului sanguiv,
evaluarea debitului urinar minutat, reechilibrarea hemodinamicii se efectueaza prin 2
cai venoase , una din ele trebuie sa e cateter.
Clasi carea socului hipovolemic
I II III IV
De citul VSC% <15 15-30 30-40 >40
Puls <100 100-120 120-140 >140
TA sistolica >100 90-80 80-70 <70
Rata respira ei 14-20 20-30 30-40 >35
Can tatea >30 20-30 5-15 <5
eliminata de
urina(ml/h)
Completarea i/v a cristaloizi Cristaloizi Cristaloizi+ Cristaloizi+sange
de citului VSC sange
fi
ti
fl
ti
ti
ti
ti
fi
ti
ti
fi
ti
ti
fl
ti
ti
ti
ti
fi
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
pediculi vasculari, ruperea si sfasierea viscerelor si mezoului
CLINIC:
1.Sdr Hemoragic<- semn de leziune a organelor parenchimatoase( cat, splina,
pancreas)
2.Sdr de Peritonita acuta<- semn de leziune a org. cavitare
CLASIFICARE: leziuni limitate la peretele abdominal+ leziuni viscerale
Metode de examinare in func e de hemodinamica Pacientului
A. Hemodinamic instabil
1.Examen clinic
2. FAST-USG
3.Lavaj peritoneal diagnos c
Nega v-> Necesar depistarea altei surse de hemoragii-> supraveghere+ tratament
non-operator(TNO)
Microscopic pozi v-> Laparascopie-> supraveghere+ TNO(terapie non-operatorie)
-> laparatomie(diagnos ca pt depistarea
cauzei+
Lavaj+inlaturarea cauzei)
Eviden pozi v-> Laparatomie
B. Hemodinamic stabil
1. Examen clinic
2. USG!(observam) integritatea organelor parenchimatoase
!lichid perihepa c/perisplenic
3. In caz de lichid hemoragic gr.I,II,rar III localizat in jurul organului afectat=>
(realizam) TNO-terapie non-operatorie( imobilizarea 5-10zile+ tratament
conserva v+monitorizarea clinico-imagis ca). TNO-terapia nonoperatorie se
realizeaza cu scopul eventualeii resorb i a cheagului
4. Daca cheagul se rupe-> FAST-> Urgent tratament chirurgical
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
fi
101.Metodele clinice şi paraclinice de examinare în trauma smele abdominale închise.
Metodica efectuării laparocentezei şi interpretarea rezultatelor obţinute.
CLINIC:
1. Sdr hemoragiei intraabdominale- tahicardie, hipotonie, dureri in abdomen,
ma tate deplasabila, anemie(semn de leziune a organelor parenchimatoase+ rupere
de oment/mezou)
2. Sdr peritonitei in evolu e-durere, contractura musculara, lipsa peristal smului,
semne peritoneale(semn a leziunii organelor cavitare)
3. Asocierea sdr Hemoragiei interne+ Peritonitei in evolu e
4. Lipsa sdr peritoneal la prezenta leziunilor viscerale( abdomen asimptoma c)- soc
sever, coma pos rauma c, leziuni medulare, e lism acut, narcomania, casexie
5. Abdoment acut trauma c fals- ruptura incomplete a m. abdominali cu irita a
peritoneala(sdr Reily); fractura coaselor inferioare cu revarsat intrapleural,
trauma sme vertebro-medulare, trauma sme craniocerebrale
Paraclinic= ex98
Laparocenteza+ Lavaj peritoneal diagnos c(LPD)
Indica i- instabilitate hemodinamica cu incos enta, leziuni mul ple cu soc, fracturi
costale si dereglari neurologice, intoxica i si suspiciune la leziuni intraabdominale
Se executa sub anestezie locala, in cele 4 cadrane externe a abdomenului, in afara
poiec i m.drep , cu introducerea unui ac,cateter/trocar pentru aspirarea con nutului
peritoneal in vederea evaluarii lui. Rezultatele pozi ve variaza intre 60-90%. Pt
eliminare rezultatelor fals nega ne! Lavaj peritoneal( prin trocarul de punc e se
introduce un tub de polie lena, prin care se poate injecta un litru de solu e salina,
care dilueaza revarsatul peritoneal si apoi este aspirat)!Putem ob ne 3 situa i:
a. Rezultat fals nega ve
b.Lichid introdus poate iesi prin tubul nazogatric, a Vezicii urinare=> Cale de
con nuitate(semn de trauma sm)
c.Reusim sa aspiram-> Laborator->
Indicii calita vi+: evident sange, bila, con nut intes nal, bacterii in lichid peritoneal
Indicia can ta vi+:
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
alfa-amilaza> 175un/100ml
Bilirubina, urea ↑
102.Leziunile peretelui abdominal: contuzii, plăgi nepenetrante, sindromul Reily etc.
Par cularităţile tabloului clinic, tac ca chirurgicală.
EVOLUTIE
-> poate cobori pe fata dorsala a m.drept sub arcada Douglas, uneori inso nd de fals sdr.
Peritoneal(sdr Reily)/ ocluzie prin ileus re ex
TRATAMENT
-daca are dimensiuni mici+ a fost exclus cu cer tudine leziunile viscerale-> punc e
evacuatorie+ punga cu gheata+ comprese cu rivanol 1%(an sep c)
-> Hematomul nu se resoarbe, iar muschiul nu se vindeca spontan-> Interven e
chirurgicala de evacuare a revarsatului hema c+ hemostaza locala+ resuturarea
muschiului
3.Hematom properitoneal<- contuzii violente a peretel. Abdomen. Determinat de ruptura
art. Epigastrice in traiectul lor submusculo-aponevro c. Ex nzandu-se in profuzime->
decoleaza peritoneul-> fuzioneaza in spa ul Retroperitoneal
CLINIC
-constatm o forma une tumorala dureroasa mai mare, mai difuz conturata
-dispare la contrac a muscular
ti
ti
ti
fi
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
fi
ti
ti
fi
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
fl
ti
ti
ti
fl
ti
ti
ti
ti
ti
fl
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
-poate realiza fenomene de irita e peritoneala- voma; aparare musculara localizata, ileus
re ex
-in cazul ruperii peritoneului parietal-> dispari a tumorii+ Hemoperitoneu
TRATAMENT- chirurgical cu evacuarea hematomului , ce poate evolua spre supura e
4. Hematom retroperitoneal<-fracturi a bazinului, Coloanei dorsolombare, rupturi a
vaselor retroperitoneale(aorta,v.cava,pedicul renal, vase iliace), leziuni a rinichiului/
fuzarea sangelui din spa ul properitoneal
CLINIC
-localizarea sa ->(determina) iritarea termina ilor nervoase parietale, peritoneale,
viscerale-> fals tablou de irita e peritoneala(sdr Reily)
-dureri abdominale/lombare difuze+ apararea musculara+ semen de ocluzie dinamica
- semen de SOC HIPOVOLEMIC, fara a depista sursa hemoragiei
-uneori se poate deplasa in Cavitatea Peritoneala-> hemiperitoneu
-PERCUTIE: ma tatea ancurilor, ce nu se modi ca cu pozi a pacientului
PARACLINIC
-Hematuriei(80%)
-Radiogra a abdominala simpla, cavogra a, urogra a, cistogra a, arteriogra a sele va
-Laparoscopie
TRATMENT
-favorabil tratamentului conserva ve, uneori se impune interven a chirurgicala
ti
ti
ti
ti
fi
ti
fl
ti
ti
ti
ti
ti
fi
ti
ti
ti
fi
ti
fi
ti
ti
ti
ti
ti
fi
ti
ti
ti
fi
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
fi
ti
ti
ti
ti
fi
ti
ti
ti
ti
fi
ti
ti
CLINIC:
Deosebim 3 forme clinice:
I- Supraacuta- soc hemoragic sever, mortalitatea ↑
II- Acuta(cea mai frecventa) cu 2 categorii de semne clinice:
a) generale de hemoragie- paloare, tahicardie, ↓TA, lipo mie
b) locale abdominale- durere spontana in hipocondru Stang, iradiind in umarul
Stang( semn Kehr),apararea musculara in hipocondru Stang,ma tate deplasabila pe
ancuri, tumefac e mata xa(semn Balance) ce poate progresa spre fosa iliaca Stang.
III- Evolu a in 2 mpi: dupa o stare sincopala cu greata,voma/ soc ini al -Bolnavul isi
revine , dar persista paloarea, tahicardia, tendinta la lipo mii, subicter, subfebra,
dureri spontane in hipocondrul Stang, greata, voma, meteorism abdominal, impastare
profunda, dureroasa in hipocondru Stang. Aceasta forma poate aparea in : ruptura
secundare a unui hematom intrasplenic, ruptura intarziata a unui hematom
perisplenic blocat de aderente/ ruperea unui cheag ce obtura leziunea
Reluarea hemoragiei se produce in primele 2-3zile/ luni
PARACLINIC:
-Evolu a dinamica a Hb, hematocritului(scad treptat)
-Punc a exploratorie abdominala!prezenta de sange incoagulabil
-Radiogra a abdominala simpla! marirea volumul opacita i splenice,
ascensionarea+ reducerea mobilita i hemidiafragmului Stang.
-CT
-Ecogra a abdominala, tranzit baritat, irigoscopia, arteriogra a selec ve! stabilirea
topogra ca si in nderea leziunii vasculare arteriale
-Scintegra a splenica !zone lacunare
TRATAMENT CHIRURGICAL
SPLENECTOMIA
-calea de abord- mediana
-oprirea hemoragiei prin clampare si apoi ligaturarea pedicului splenic pe partea unde
e mai accesibil(posterior in caz de pedicul lung/ anterior-in caz de pedicul scurt) si
eliberarea completa a splinei prin sec onarea lig. Spleno-renal,Spleno-colic,Spleno-
gastric,Spleno-frenic
+TUB DE DREN in loja splenic apt controlului hemostaziei
Complica i post-splinectomie:
-hemoragii prin deropare de ligature, prin hemostaza incomplete
-suprainfec a lojei splenice si formarea unui abces subfrenic
-tromboza v.splenice su ex nderea spre v.porta. E necesar controlul postoperator a
trombocitelor si tratament pro lac c cu heparina
- stule gastrice, colice, pancrea ce caudale <- lezare intraoperatorie a lor
-infec i generale pe teren imunode citar dupa splenectomei
fl
fi
ti
ti
ti
ti
ti
ti
fi
fi
ti
ti
fi
fi
fi
ti
ti
ti
ti
ti
ti
fi
ti
fl
fi
ti
ti
ti
ti
fi
ti
ti
ti
ti
ti
fi
ti
ti
ti
106.Leziunile trauma ce ale catului(9%): e ologia, tabloul clinic, diagnos cul, metode
de hemostază intraoperatorie.
Leziunile trauma ce a catului sunt foarte frecvente , determinat de par cularita le
anatomice:
-Volum mare, fragilitatea catului
-Localizarea – turaco-abdominala+ existenta planului dur costo-vertebral
-Vascularizarea bogata( art. Hepa ca+ sistemul venos port+cav)!hemoragii mari
ETIOLOGIE
-strivirea prin compresiune, smulgerea prin delacerare
-leziuni directe prin fracturi costale+leziuni prin plagi penetrante
-traume asociate
+Factori favorizan : chistul hida c, ciroza, chist suprahepa c
EVOLUTIE
-Contuziile !1.Leziuni parenchimatoase ! Hematoame subscapulare/profunde(cu
5cai de evolu e)
!Resorb e
!Infec e
!Chiste hepa ce secundare
!Ruperea( in 2 mpi) hematomului in peritoneu/ in caile biliare(hemobilia)!Abces
pos rauma c
!Necroze
-Contuziile! 2. Rupturi/ smulgerea ligamentelor de sus nere a catului/ rupture de
vase mari!Hemoragii masive+ risc de embolie gazoasa
fi
ti
fi
fi
fi
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
fi
ti
ti
ti
ti
hipertensiune+icter
3. Obiec v- eviden erea urmelor trauma ce(plagi, fragmente osoase+ limitarea
miscarilor respiratorii
4.Palator- impastare abdominala/ ma tate decliva
5.Ruperea hematomului cenral ->Cavitate cu sange+bila = Hemobiliei
cu triada Owner- icter(dispar la eliminarea coagulilor de sange in duoden), melena,
dureri colica ve("trecerea coagulilor de sange prin canalele biliare)
PARACLINIC
-punc a abdominala
-Radiogra a turaco-abdominala! leziuni osoase
-CT!date precise despre segmentele infarc zate cu demarcare intre cat Normal si
lezional
-Laparocinteza
-Laparascopie
-CT cu Angiogra e!determinarea locului Hemoragiei+ plombarea cu dopuri speciale
-ColangioPancreatogra aRetrogradaEndoscopica
-Arteriogra a selec ve!arbore arterial abrupt, arborele biliar(Hemobilie)
TRATAMENT
OBiec ve: hemostaza+ bilistaza, excizia zonelor declive, drenajul biliar,
decompresiunea temporara+ drenajul lojei hepa ce
gr. I-II: TNO, diatermocoagulare, aplicarea hemosta celor cu ac une locala, suture
hemosta ce
III- TNO, diatermocoagulare, suture hemosta ce, hepatotomia si suturarea selec ve a
vaselor in plaga, tamponarea plagii cu oment, lig. Rotund, rezec a hepa ca a pica
IV-V: masurile gr. III+ tamponarea leziunii cu mese de fon(hepatostomia)/
impachetarea hepa ca
!!! Drenarea coledocului obligatorie- in leziuni centrale
Calea de acces chirurgicala- laparotomia mediana
Aspirarea hemoperitoneului+ apreciem exact leziunea prin inspec e, palpare si
ecogra e intraoperatorie
HEMOSTAZA
-In caz de hemoragie severa! Hemostaza provizorie( manevra Pringle- clampajul
digital/cu un latz a pedicului hepa c/ pense cu clampe nestrivitoare pe art.hepa ca
comuna, v.porta 15 min(normotermie)/ 30min(hipotermie)
-hemostaza in leziuni hepa ce sangerande!vizualizarea vaselor si c.b. ce sunt clipate
cu hemoclipuri adecvate+ electrocuaterizare
-LEZIUNI COMPLEXE!compresia unui lob cu invasurarea lui, folosind lig.
Falciform(PACKING HEPATIC)
-Leziunea v.hepa ca+cava-> sunt Schrock arterio-cav(prin sternotomie mediana,
frenotomie, izolarea v.cave Superior la nivelul cordului si Inferior la nivelul vaselor
renale->repararea defectului)+ manevra Pringle
-Leziunea venei porte: in plagi laterale-> Venora a laterala cu re de
polypropulena5-0
in plagi circumferen ale-> ligaturarea v. porte, rezec a cu
anastamoza termino-terminala,interpozi a de grefon si sunt porto-sistemic
SUTURA(hepatora a):
-leziuni minore cu hemostaza spontana- ne ab nem de la orice manopera
-leziuni super cilae!sutura cu catgut gros prin re ,,U”
ti
ti
fi
ti
ti
fi
fi
ti
fi
fi
ti
fi
ti
ti
ti
fi
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
fi
ti
fi
ti
ti
fi
ti
ti
ti
fi
ti
ti
ti
ti
ti
- leziuni profunde!depridare(instrumental/digitoclazie cu ilaturarea intregii can ta i
de tesut hepa c devitalizat ce e sursa de brinoliza, infec e, hemobilie, hemoragie II),
excizie, sutura(la 2 cm lateral de marginile plagii), drenaj
-leziuni extrem de grave!Hepatoectomii majore(lobectomia)
-ruptura VB(vezicii biliare)!colecistectomia
-ruperea coledocului!sutura simpla, anastomoza Termino-terminala cu drenaj Kehr /
implantarea hepatocoledocului in duoden/ intr-o ansa jejunala in Y( a la Roux)
TRATAMENT NONOPERATOR
-imobilizarea 5-10 zile dupa trauma sm
-tratament conservator
-monitorizarea clinica si imagis ca (usg,ct)
Complica ile trauma smelro hepa ce
Locale- hemoragia, hemobilia, biliragia, necroza sep ca/asep ca, abces hepa c
Generale-insu cienta hepato-renala, coagulopa i de consum, hipotermia
fi
ti
ti
ti
ti
fi
ti
fi
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
fl
ti
ti
fi
fi
fi
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
tt
ti
ti
ti
fi
ti
ti
ti
ti
-Arteriogra a selec ve! sursa de hemoragie interna, hematom Pancrea c
-Scintegra a pancrea ca, colangiowirsungogra a
- endoscopia retrograda- u la intraoperator pt eviden erea leziunilor Pancrea ce
profunde+ extravazare contrastului din ductul wirsung
-Nivelul amilazei serice(↑)
CLASIFICAREA TRAUMATISMELOR Pancreasului :
I- contuzia pancrea ca minora cu integritatea capsule si hematom subcapsular, fara
leziuni ductale (80%)
II- contuzie severa, lacera e super ciala fara lezarea ducturilor si deceleratea
tesutului pancrea c
III- contuzie severa, lacera i profunde cu leziunea ductului pancrea c distal(leziuni a
corpulu+ cozii)
IV-contuzie severa,lacera i profunde, delacerari sulare cu leziunea ductului Wirsung
proximal(cefalo-corporale fara implicarea ampulei Vater)
V- delacerari sulare severe(strivire) a cefalului Pancreasului cu afectarea ampulei si
asocierea leziunii duodenale
TRATAMENT:
SCOPUL- tratatrea directa a leziunilor, realizarea homeostazei, prevenirea
necrozei+infec ei, decompresia cailor biliare
In leziunile severe(III-V)- necroectomia cu abdominizarea si marsupializarea
Panreasului; drenarea ambelor segmente a Wirsungului+ spa ului paraPancrea c;
decompresia cailor biliare;rezec a distala a Pancreasului
ti
fi
ti
fi
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
clini 1.Ruptura cupolei- radial, central, antero- -plaga din hipocondrul
lateral Stang! leziuni pluriviscerale
c
2.Dezinser a frenocostala"smulgerii si -din hipocondrul Drept !
determina hernie masiva toracica univisceral
-prin rupture de
-dureri toracice accentuate la respira e si
tuse diafragm!Hernie secundara,
-insu cienta cardiorespiratory redusa, univiscerala(epiploon
-vome sangvinolente frecvent)
-semne de ocluzie intes nala Soc trauma c+hemoragic
-murmur vezicular- diminuat
-X ma ta i hepa ce
-AUSCULTATIE: prezenta zgomotelor
hidroaerice in hemitorace
Hernia diafragma ca are 3 faze:
1.acuta(imediata)- Soc trauma c, tulburari
respiratorii
2.De interval(latenta/cronica)
3.Obstruc e/strangulare-semne de
abdomen acut
Para Radiologic!hernierea organelor viscerale Radiologic!pneumoperitone
clini hipertransparente in torace, atelectazii u, hidropneumotorax,
pulmonare, imagini hiroaerice(in caz de pneumopericard, hernie
c stangularea herniilor) diafragma ca
TratIndicat in herniile recente/strangulate pt. De urgenta
prevenirea complica ilor in caz de hernie secundare !
ame
Calea de abord: reducerea in abdomen a
nt -toracica(Hernii de Dreapta/cele tardive din viscerului herniat+supura a
Stanga) plagii cu re neresorbabile
-abdominala(leziuni certe intrabdominale) prin puncta separate, la mica
distanta si fara tensiune
Toracofreno-laparotomia – in cazuri cand se
constata leziuni ce nu pot rezolvate prin
abord ini al
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
fi
ti
ti
ti
ti
Clinic -localizate frecvent pe fata anterioara a -Produc rupturi complete/
stomacului incomplete, Hematom
- PLAGA gastrica- localizarea in dreptul intramural localizat frecvent in
plagii parietale/ leziuni in oglinda reg. Antro-pilorica
-Plaga gastrica -> Peritonita acuta -dureri epigastrica, rar aparare
generalizara (durere perfora va) musculara(hematom)
-Plagile mici pot blocate de cat/ -rar hematemeza
epiploon
-Sdr de peritonita -Sdr de peritonita
Paraclini RLG- cu ajutorul substantelor de -administrarea subst. de
c contrast solubile/albastru de me len, se contrast iodate
poate eviden a fuga acestora in -FEGS
peritoneu cu determinarea locul leziunii !repetat pt a preciza modul de
evolu e si adaptarea
conduitei terapeu ce
Tratame - sutura simpla/ excizie-sutura in 2 -Decompresiunea stomacului
nt straturi| cu sonda nazo-gastrica,
-in plagile mari-> REZECTIE gastrica cu an secretorii, antalgice,
anastamoza Gastro-Duodenala/Gastro- an spas ce
Jejunala
ti
fi
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
fi
ti
ti
ti
fi
ti
fi
fi
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
ti
Intestinul subţire şi mezenterul reprezintă cele mai frecvente sedii ale leziunilor viscerale întâlnite în
traumatismele abdominale închise sau deschise. Pot prezenta:
- hematom al peretelui intestinal, mergând de la o simplă echimoză pâna la hematom intramural
voluminos cu ocluzie şi posibilă necroză secundară a peretelui intestinal ce duce la ruptura în 2 timpi cu
peritonită secundară;
- rupturi ale intestinului;
- plăgi ale intestinului, mergând de la plăgi punctiforme unice (aşa-zisul „dop mucos”) până la distrugeri
tisulare întinse în cazul plăgilor prin arme de foc (efectele cinetice se sumează cu cele termice şi
vibratorii, realizând explozia intestinului);
- leziuni ale mezenterului: hematom, rupturi (verticale - mai puţin grave, paralele cu intestinul - mult
mai grave, funcţie de sediul şi întinderea leziunii: rupturile situate în imediata vecinătate a intestinului
interesând arcadele marginale şi vasele drepte compromit vitalitatea ansei numai dacă se întind pe o
distanţă mai mare de 3 cm , în
timp ce rupturile situate în apropierea bazei mezenterului pot interesa vase importante cu compromiterea
vitalităţii unei porţiuni întinse de intestin).
Traumatisme intestinale:
- gradul I = contuzie sau secţionare a seroasei;
- gradul II = plagă penetrantă;
fi
ti
ti
ti
ti
fi
ti
ti
ti
fi
ti
fi
ti
ti
ti
ti
ti
fi
ti
ti
ti
ti
ti
ti
- gradul III = ruptură pe < 25% din circumferinţă sau 2-3 leziuni perforative;
- gradul IV = ruptură pe > 25% din circumferinţă sau 4-5 leziuni perforative;
- gradul V = leziune ce interesează şi circulaţia nutritivă sau > 5 leziuni perforative
Etiologie:
-Agresiune (armă albă, armă de foc)
-Accidente de circulaţie
Mecanisme patogenice. Trei mecanisme acţionează asupra intestinului în cursul contuziilor
abdominale:
- strivirea acestuia între vertebre şi peretele anterior abdominal;
- creşterea bruscă a presiunii intralumenale;
- dezinserţii la nivelul joncţiunilor dintre segmentele fixe şi mobile intestinale.
Simptomatologie:
Leziunile penetrante ale peretelui intestinal – tabloul clinic tipic perforaţiilor tractului digestiv
Leziunile mezoului sau ale peretelui retroperitoneal ale colonului dificultăţi în diagnosticare
Poate predomina starea de șoc ca rezultat al acțiunii brutale a agentului vulnerant asupra vastului câmp
receptor care este peritoneul. De obicei, şocul întâlnit ește traumatic, hemoragic sau peritonitic cu semne
de anemie acută, tot abdomenul este difuz dureros, uşor balonat, la percuție ușoară matitate pe flancuri,
tuşeul rectal dureros, puncția abdominală poate prezenta un revărsat intra- peritoneal care conține sânge
sau bilă, gaze, conținut intestinal.
Clinică. în primele momente după traumatismul abdominal poate predomina starea de şoc care însă,
uneori poate lipsi.
- Şocul traumatic, abdominal, rezultat al acţiunii brutale a agentului vulnerant asupra vastului câmp
receptor care este peritoneal, poate apărea chiar fără leziuni viscerale, prin iritarea plexurilor
vagosimpatice. De obicei şocul întâlnit este mixt traumatic, hemoragie şi/sau peritonitic.
- Sindromul de hemoragie internă se caracterizează prin apariţia semnelor de anemie acută, iar
abdomenul este dureros difuz, uşor balonat, eventual cu matitate pe flancuri decelabilă percutor
- TR şi/sau TV este dureros. Puncţia abdominală este considerată pozitivă atunci când la aspiraţie se
extrag cel puţin 1-2 ml de sâge, bilă, conţinut intestinal cu sau fără gaze.
- Sindromul de perforaţie în leziunile intestinale este uneori dificil de diagnosticat înaintea semnelor
nete de peritonită cu agravarea stării bolnavului. Durerea locală persistentă care se măreşte în timpul
mişcărilor respiratorii, imobilitatea diafragmului tradusă prin respiraţie de tip costal superior urmată de
semnele de mare fidelitate, contractura peretelui
abdominal şi dispariţia matităţii hepatice impun diagnosticul.
- Forma mixtă, în care se asociază perforaţie şi hemoragie, prin bogăţia simptomatologiei, impune mai
rapid intervenţia chirurgicală.
- Formele fruste sau latente sunt cauzate de hemoragie discretă printr-o plagă mică mezenterică sau cu
perforaţii punctiforme acoperite, cu reacţii peritoneale minime.
- Formele tardive sau în mai mulţi timpi (hemoragia în doi timpi, eliminarea la 3-5 zile a escarei,
perforaţia mică iniţial acoperită, sfacelarea intestinului după o devascularizare mezenterică mai mare de
3-4 cm etc.) pot fi surprinse numai prin supraveghere atentă cu examinări repetate şi sistematice, în
categoria formelor tardive intră şi ocluziile intestinale
produse prin angajări de anse prin breşe mezenterice, prin hematom intraparietal obstructiv sau prin
devitalizare lentă a unui segment intestinal. La intervale variabile de timp după leziune pot apare
stenozele intestinale care generează subocluzie- ocluzie şi trombozele porto-mezenterice post-traumatice
care se manifestă cu semne de infarct intestinal sau hemoragie digestivă.
Investigaţii:
1. Examenul radiologic al abdomenului, laterografia
Investigaţii radiologice (efectuate doar în cazurile cu diagnostic incert în care starea traumatizatului
permite o temporizare a intervenţiei):
- radiografia abdominală simplă: evidenţiază pneumoperitoneul, retropneumoperitoneul, colecţii
lichidiene (hematom subcapsular splenic, hematom retroperitoneal), nivele hidroaerice (ileus dinamic),
corpi străini intraabdominali, fracturi de bazin;
- radiografia toracică simplă: obligatorie în toate traumatismele abdominale;
- examenul gastroduodenal cu gastrografin (nu cu bariu, deoarece trecerea sa eventuală în peritoneu
poate fi cauza unor procese inflamatorii reacţionale generatoare ale unor ocluzii postoperatorii precoce);
- urografia intravenoasă: impusă de prezenţa hematuriei sau a altor semne ce ridică suspiciunea unei
rupturi de rinichi;
- cistografia: când se suspectează o leziune vezicală;
- explorarea cu substanţă de contrast a plăgilor abdominale, lombare, fesiere sau perineale.
2. Laparoscopia
3. Inspecţia minuţioasă intraoperatorie
Tratamentul:
-în leziunile prin armă de foc ale colonului (colostomie sau exteriorizarea suturii prin peretele
abdominal,
rezecţia segmentului lezat cu anastomoză primară sau derivaţie externă)
Aspiraţia digestivă, mai ales cu tuburi lungi trecute intraoperator dincolo de unghiul duodenojejunal,
este utilă până la reluarea peristaltismului
Se recurge la aspirația digestivă, de preferat fiind tuburi lungi trecute intraoperator dincolo de unghiul
duodeno-jejunal, timp de 2-3 zile până la reluarea peristaltismului.
Etiologie
Accidentele de circulaţie – până la 50%
Leziunile prin agresiune (contuzii, armă albă, de foc)
Căderile de la înălţime (katatraumatisme)
Accidentele de muncă
Accidentele sportive
Traumatismele habituale
Tabloul clinic general al bolnavilor cu traumatisme abdominale este dominat de 2 elemente: şocul
primar şi sindroamele abdominale majore (peritonitic sau de hemoragie internă). Şocul primar domină
tabloul clinic la debut; este iniţial un şoc reflex prin inhibiţia plexului solar datorită acţiunii directe a
agentului vulnerant sau prin inhibiţie
psihică; poate domina tabloul clinic un timp îndelungat, dar în general se remite sub terapie volemică şi
sedative; dacă este grav poate masca semne abdominale importante cum ar fi contractura musculară;
poate fi în mod eronat atribuit unor leziuni viscerale abdominale (în special parenchimatoase), ducând la
o laparotomie intempestivă şi
inutilă, după cum este posibilă şi eroarea de a atribui şocului unele semne care indică de fapt o leziune
viscerală importantă. Dacă situaţia nu impune laparotomia de urgenţă, 3-4 ore de observaţie concomitent
cu o terapie intensivă de deşocare clarifică tabloul clinic, răspunsul sau lipsa răspunsului la terapia de
deşocare fiind o probă importantă de orientare diagnostică. În perioada de observaţie terapia de deşocare
se va limita la sedative şi terapie volemică, antialgicele majore fiind contraindicate deoarece pot masca
contractura sau apărarea musculară
Inaintea oricărui examen local, să precizăm de la început starea generală a traumatizatului, apreciindu-se
funcțiile vitale (puls, respirație, TA) ce pot conferi starea de șoc și, numai în măsura în care starea de șoc
o permite, să facem în continuare examinările necesare.
Imediat după accident, traumatizatul poate avea o stare generală bună, sau poate fi în stare de şoc, cu
faciesul palid, privirea anxioasă, agitat sau apatic, cu cunoștința păstrată sau inconștient, tegumente reci
şi acoperite de transpirație, respirații frecvente și superficiale, puls mic și frecvent, tensiunea arterială
scăzută. Intensitatea şocului inițial este variabilă și corespunde, de obicei, gravității traumatismului și a
leziunilor viscerale. De regulă, șocul inițial este traumatic şi, mai rar, are o componență hipovolemică de
la început.
Starea de șoc, după o reanimare corectă, în lipsa unor leziuni viscerale, dispare în cursul primelor 2-3
ore. Când starea de șoc se menține sau se accentuează, trebuie avută în vedere o eventuală hemoragie
datorită unei leziuni parenchimatoase sau constituirii unei peritonite prin leziunea unui organ cavitar. In
aceste cazuri, intervenția chirurgicală trebuie acceptată cu orice risc.
Inspecția traumatizatului poate constata leziuni tegumentare (plăgi, echimoze, excoriații), bombarea
circumscrisă a tegumentelor (hematoame, revărsatul serohematic), hernii, eventrații, eviscerație post-
traumatică, uneori scurgeri de conținutpatologic prin plagă (suc gastric, bilă, conținut i asupra viscerelor
lezate. Inspecția arată un abdomen nemodificat cu participare la aloid, urină) ce orientează
asupra viscerelor lezate. Inspecția arată un abdomen nemodificat cu participare la mişcările respiratorii,
sau poate fi retractat destins. În cazul politraumatismelor, se constată frecvente deformări ale toracelui,
coloanei vertebrale, bazinului sau ale membrelor.
Palparea poate evidenția leziunile parietale prin bombarea circumscrisă a tegumentelor cu crepitație sau
fluctuență parietală, împăstarea subaponevrotică, contractura musculară din vecinătate sau o tumefacție,
apărute ca urmare a unei hernii traumatice. Semnele cele mai importante depistate la palpare, în caz de
leziune viscerală, sunt: durerea poate fi de la început localizată la nivelul impactului traumatic sau
difuză, urmată de creșterea permanentă a contracturii musculare. Uneori, durerea este foarte intensă și
instantanel caracteristică contuziei plexului celiac, și poate fi urmată de sincopă. Nu întotdeauna apariția
şi intensitatea durerii spontane este în relație directă cu gravitatea leziunii. De obicei durerile mari de la
început caracterizează o leziune parietală, iar leziunile viscerale inițial se manifestă mai puțin dureros.
Alteori, trebuie să excludem, printr-o examinare atentă, falsele abdomene acute traumatice, pentru a nu
ajunge la o intervenție inutilă. Contractura abdominală poate fi prezentă, în rupturile incomplete de
musculatură abdominală, în fracturile coastelor și revărsatelor patologice intrapleurale, traumatismele
vertebromedulare, traumatismele cranio-cerebrale. Uneori, în leziunile organice viscerale poate lipsi
contractura abdominală la accidentați cu șoc sever, la cei cu comă posttraumatică, în stare de etilism
acut, la bătrâni caşectici etc. Palparea poate pune în evidență prezența semnului Blumberg, important în
decelarea sindromului de iritație peritoneală.
Percuția la o lovire uşoară cu degetele flectate poate pune în evidență indicii asupra organului lezat
(semnul clopoțelului Mandel), la fel poate decela (preferabil în poziție semişezândă) dispariția matității
hepatice (prezența pneumoperitoneului), poate semnala o matitate deplasabilă în flancuri, indicând un
revărsat sangvin intra- peritoneal sau o matitate fixă în diferite regiuni ale abdomenului (hematom peris-
plenic, hematom retroperitoneal).
Auscultația abdomenului poate semnala lipsa zgomotelor peristaltice, ce poate sugera eventualitatea
unei leziuni de organ cavitar. Perceperea zgomotelor intestinale la baza hemitoracelui orientează
diagnosticul către o hernie diafragmatică traumatică.
Tuşeul rectal sau vaginal ne poate informa asupra integrității anusului și rectului inferior, a prostatei, a
uretrei sau asupra unor deformări ca consecință a fracturilor de bazin, la fel poate evidenția durerea
accentuată a fundului de sac Dpuglas, bombarea lui sau impastarea dureroasa ce poate sugera un revarsat
intraperitoneal.
Examinările paraclinice sunt utilizate în concordanță cu situația dată, ținând seama de posibilitățile
tehnice, dar și de durata în timp și gradul de prejudiciere a rănitului.
-Sondajul gastric precizează existența sângelui în stomac, care poate sugera eventualitatea unei leziuni
gastrice sau duodenale. Prin introducerea sondei în stomac se poate constata o stază gastrică (dilatație
gastrică acută sau ileus paralitic), concomitent, se realizează decompresiunea gastrică cu evitarea
consecințelor respiratorii nefavorabile, se previne și eventuala aspirație a conținutului gastric în căile
aeriene în timpul vărsăturii.
-Sondajul vezicii urinare atrage atenția asupra unor leziuni ale aparatului urinar, iar la bolnavii şocați
permite urmărirea diurezei orare, utilă pentru reechilibrarea volemică.
-Examenul radiologic abdominal simplu, de preferință în ortostatism sau, dacă nu este posibil, în
decubit lateral stâng, permite evidențierea pneumoperitoneului sub cupola diafragmatică dreaptă, semn
cert de leziune de organ cavitar. Absența pneumoperitoneului pe radiografie în cazurile de erfacțiune a
organelor cavitare nu poate exclude prezența unei perforații.
Imaginile hidroaerice pot semnala ileusul paralitic precoce posttraumatic sau ileusul secundar unei
peritonite. Radiografia pe gol poate decela ştergerea conturului
muşchilor psoaşi şi a imaginilor aerice în cazul colecțiilor lichidiene importante şi a eventualilor corpi
străini, proiectile, etc în aria cavității abdominale.
Leziunile asociate necesită și efectuarea de radiografii toracice, de bazin în ortostatism sau în
decubit semnalând unele leziuni osoase, diafragmatice (hernii diafragmatice traumatice).
Examenul radiologic al tubului digestiv, folosind soluții apoase iodate per os (50-100 ml), este
util pentru depistarea unor leziuni gastrice, duodenale, ale primelor anse jejunale, nu prezintă nici un
pericol, spre deosebire de masa baritată care, pătrunsă în peritoneu, nu poate fi îndepărtată și provoacă
aderențe - sursă de ocluzie.
-Puncția abdominală cu sau fără lavaj peritoneal a devenit o explorare chirurgicală de rutină, tehnic
este simplă și practic nu prezintă riscuri. Puncția exploratorie este utilă nu numai în cazurile când se
presupun leziuni viscerale, dar şi la şocatul mai mult sau mai puțin conștient, la care examenul clinic al
abdomenului este incert. Ea este indicată la traumatisme abdominale, asociate cu un traumatism
cranioencefalic acut închis, cu stare de comă, la fel ea este indicată în cazul traumatizaților care prezintă
prăbuşiri tensionale sau colaps persistent și inexplicabil. Puncția abdominală este contraindicată în cazul
unei distensii abdominale importante sau cicatrici ale peretelui abdominal.
Puncția abdominală se execută, în anestezie locală, în cele patru cadrane externe ale abdomenului
(hipocondru și fosele iliace), în afara proiecției mușchilor drepți abdominali. Rezultatele pozitive ale
puncției abdominale variază între 60 și 90%. La femei, puncția fundului de sac vaginal este similară unei
puncții abdominale.
Pentru eliminarea rezultatelor fals negative, unii autori au perfecționat metoda, introducând lavajul
peritoneal. Prin troacarul de puncție se introduce un tub de polietilenă, prin care se poate injecta un litru
de soluție salină, care diluează chiar o cantitate mică de revărsat intraperitoneal și apoi este aspirat sau se
extrage prin sifonaj, după ce a spălat cavitatea peritoneală.
-Ecografia a câștigat un vast teritoriu în explorarea traumatizatului datorită calităților sale de a oferi
multiple detalii în ceea ce privește prezența de conținut lichidian în cavitatea peritoneală, integritatea
capsulară și parenchimatoasă a organelor, colecții închistate în jurul organelor, prezența de colecții
retroperitoneale.
- Tomografia computerizată și examinările prin rezonanță magnetică, prin inocuitatea lor, imaginea
de ansamblu pe care o oferă asupra întregului organism sunt cele mai moderne examinări paraclinice.
- Laparoscopia este considerată ca o metodă utilă de explorare a conținutului cavității peritoneale,
având indicații mai ales la politraumatizați, ca stare de comă, în cazurile când celelalte examinări clinice
și paraclinice rămân incerte. Prin laparoscopie se poate stabili prezența unui revărsat sangvin, bilios,
alimentar, fecaloid, existența leziunii ficatului, splinei, intestinului, diafragmului etc. Laparoscopia în
unele cazuri poate fi considerată ca metodă de explorare și de tratament. Ea este contraindicată în
cazurile de abdomen foarte destins, intervențiilor anterioare pe abdomen cu aderențe intraperitoneale,
uter gravid, la șocați sau la cei cu insuficiență respiratorie.
-Scintigrafia este utilă ca metodă de explorare în suspiciunile de leziuni intraparenchimatoase, mai ales
pentru diagnosticarea hematoamelor intrahepatice, intrasplenice, intrarenale etc.
-Arteriografia selectivă poate fi aplicată în explorarea trunchiului celiac şi arterilor mezenterice pentru
decelarea leziunilor organelor parenchimatoase (hematoame intraorganice, subcapsulare, hemoragie
intraperitoneală).
-Examenele de laborator clinic în traumatismele abdominale se execută în funcție de gradul de urgență
și de incertitudinile diagnosticului și constă în determinarea dinamică a hematocritului,
hemoleucogramei, urinei, ureei sangvine, determinării la internare a grupei sangvine și Rh-ui. Pentru
traumatismele parenchimatoase sunt utile transaminazele, pentru lezările de pancreas amilazemia și
amilazuria sunt con- siderate reacții specifice. Testele de coagulare pot surprinde modificări în leziuni
hepatice întinse sau în șocul prelungit.
1. Stările de șoc ce nu răspund la reanimarea corectă sau reapar, sau se instalează la un interval variabil
de la traumatism.
2. Contuziile în care, pe lângă un tratament antişoc susținut de două-trei ore, nu se produce deșocarea și
se conturează semne nete de hemoragie intraperitoneală sau de perforație de organ.
3. Plăgile abdominale penetrante, cu eviscerații de organe.
4. Plăgile abdominale, când penetrația nu poate fi cu certitudine apreciată.
5. Plăgile prin armă de foc, de obicei penetrante și uneori transfixante, caracterizate prin distrucții mari
în profunzime.
Existența unor semne clinice paraclinice incerte, când nu se poate exclude integritatea viscerelor,
constituie o motivație suficientă pentru efectuarea unei laparoscopii sau laparotomii.
Intervenția va fi executată în anestezie generală care asigură un deplin confort chirurgical și reprezintă
o importantă armă terapeutică antișoc. Calea de abord trebuie să fie largă, de preferat incizia verticală
mediană supra și subombilicală, care se poate extinde după necesități. În leziunile asociate toraco-
abdominale, se preferă de obicei rezolvarea cu prioritate a leziunilor toracice ce pot compromite
ventilația pulmonară adecvată. Explorarea intraoperatorie va fi cât mai amănunțită, pentru a evidenția
toate leziunile. Inventarul lezional trebuie să cuprindă cupolele diafragmatice, peretele posterior al
stomacului, la nevoie se va mobiliza duodenul, se vor deschide epiploonul mic, ligamentul gastrocolic,
se vor face decolări coloparietale pentru căutarea unui hematom retroperitoneal, mai ales în prezența
unei stări de șoc. Rezolvarea chirurgicală se va adopta la organul afectat. Revărsatul intraperitoneal se
aspiră, se practică toaleta finală, urmată de drenarea cavității peritoneale conform indicațiilor existente.
Ø cu leziuni viscerale, cand pot interesa atat organele parenchimatoase, cat si cele cavitare
(uni sau pluriviscerale);
Ø cu leziuni complexe cand agentul vulnerant strabate zone anatomice vecine: plagi
toraco-abdominale, abdomino-pelvine sau toraco-abdomino-pelvine.
Plăgile prin armă de foc apar ca rezultat al acţiunii mecanice, fizice a diferitor obiecte metalice
utilizate ca armă: ghiulele, schje, etc. Plăgile prin armă de foc se caracterizează prin
imensitatea ţesuturilor traumate şi prin probabilitatea leziunilor organelor situate în cavităţile
corpului uman, determinate atît de agentul traumatic primar (schjă, ghiulea), cît şi de leziunea
secundară a organelor determinată de fragmentele osoase cu o energie cinetică însemnată. Un
efect devastator asupra organismului poate avea loc cînd se utilizează arma cu aşa numitul
centru de greutate decentralizat.
Plaga transfixiantă prin armă de foc are următoarele elemente: plaga de intrare în ţesuturi,
canalul plăgii şi plaga de eşire. Plaga de intrare are dimensiuni relativ mici şi în majotitarea
cazurilor corespunde dimensiunii agentului vulnerant, cu excepţia cazurilor de rănire cu scije
de dimensiuni mari sau cînd glonţul îşi pierde stabilitatea în timpul zborului. Plaga de eşire are
formă neregulată, este de regulă, mai mare decît cea de intrare. Direcţia canalului plăgii, în
asemenea cazuri este greu de prognozat, leziunile interne fiind imense, foarte variate, deseori
incompatibile cu viaţa.
Plagile prin împuscare se caracterizeaza printr-un orificiu de intrare si unul de iesire. Linia
imaginara care uneste cele doua orificii ne orienteaza asupra organelor afectate de proiectilul care a
trecut prin segmentul corporal respectiv (rationament anatomic).
Sunt plagi de o gravitate deosebita; gravitatea e data de hemoragie, de alterarea unor functii vitale
(respiratia, functia cardiocirculatorie, activitatea cerebrala) sau de amorsarea mecanismelor
patogenetice ale unor afectiuni “în timpul 2” (de exemplu peritonita). În afara de leziunile produse
de proiectilul propriu-zis apar si leziuni produse de “proiectilele secundare” (fragmente tisulare
desprinse de glont si proiectate spre peretii laterali ai traiectului glontului). În plus sunt întotdeauna
contaminate microbian (prin antrenarea de fragmente contaminate desprinse din îmbracaminte sau
tegument) – având inclusiv riscul dezvoltarii infectiilor cu anaerobi.
Tratamentul acestor plagi cuprinde:
• tratamentul general de sustinere a functiilor vitale (tratament volemic, transfuzie sanguina,
oxigenoterapie sau asistarea ventilatiei, tratament cardiotonic); antibioticoterapie
• hemostaza chirurgicala
• rezolvarea chirurgicala a leziunilor organice
hematocritului care, deşi puţin modificate în fazele iniţiale, pot scădea dramatic ulterior motiv pentru
care se monitorizează orar.
- Puncţia exploratorie abdominală poate arăta prezenţa de sânge incoagulabil punând indicaţia de
celiotomie pentru hemoperitoneu. Puncţia negativă nu infirmă diagnosticul de leziune splenică.
- Radiografia abdominală simplă poate evidenţia mărirea de volum a opacităţii splenice, ascensionarea
şi reducerea mobilităţii hemidiafragmului stâng. Diagnosticul poate fi confirmat cu certitudine de
tomografia computerizată abdominală.
- în forma cu evoluţie în doi timpi se mai pot practica ecografia abdominală, tranzitul baritat,
irigoscopia, arteriografia selectivă, care poate stabili topografia şi întinderea leziunilor vasculare
arteriale
şi scintigrama splenică ce poate evidenţia zone lacunare.
Metode terapeutice
Ø Monitorizare clinica, biologica si imagistica.
Ø Coagulare.
Ø Aplicare de agenti hemostatici locali (Gelaspon, Surgicel, Tachocomb).
Ø Aplicare de adezivi (lipiciuri biologice sau cianoacrilice).
Ø Aplicare de colagen.
Laceratie splenica – aspect CT
Ø Hemostaza prin compresie: mesaj sau contentia intr-o plasa.
Ø Splenorafie.
Ø Ligatura/embolizare a arterei splenice sau ramurilor ei.
Ø Splenectomie partială.
Ø Splenectomie, ± autotransplant de tesut splenic.
MANAGEMENTUL NONOPERATOR:
Imobilizare – timp de 5-10 zile după traumatism
Tratament conservativ
Monitorizare clinică şi imagistică (USG,TC)