E de admis ca fiecare persoana are un sistem de valori in functie de care judeca probleme,

relatii, situatii….sistem care, fiind personalizat, este in conformitate cu “prejudecatile”,

judecatile, logica, intuitia individului , dar si cu dorintele lui, aspiratiile lui, scopurile …Deci
spus mai pe scurt acest sistem de valori este schema firii lui inteligibile, si a felului sau de a fi,
precum si a perspectivei sale de judecata.
Acest sistem de valori este o forma de afirmare a personalitaii individului…si fiind astfel
privit sistemul poate fi mai puternic ori mai slab alcatuit, in functie de aceasta…..mai puternic
sau mai slab in privinta soliditatii argumentelor care ii stau la baza alcatuirii lui, ori a
corectitudinii logice.
Deci spunand ca acest sistem este o “schema individuala” (sa-o numim), atunci admitem ca e
in functie de individ si ca exista un numar de scheme direct proportional cu numarul de
indivizi. Insa schemele intre ele pot avea puncte comune, idei comune, acceptiuni in
conformitate, in masura in care stim ca exista oameni asemanatori din unele puncte de vedere,
in functie de valorile asemanatoare ale sistemelor lor. Aici putem afirma ca uneori schemele
multiplelor sisteme de valori se pot intersecta sau suprapune, avand puncte comune; in acest
fel se explica relationarea intrumana.
Acestea fiind spuse sa trec acum sa explic ce inseamna dublul sistem de valori, caci acesta
este scopul eseului.
Desi aparent poate fi considerata o anomalie ori dereglare, acceptarea unui dublu sistem de
valori pt un singur individ este posibila. Desigur ca aceasta existenta in paralel a doua sisteme,
care in unele puncte se contrazic reciproc, poate avea diferite intensitati graduale,[adica sa se
contrazica mai mult ori mai putin, sa fie mai mult ori mai putin asemanatoare] insa este
posibila, si in mod direct duce la ceeea ce se numeste contradictie. O contradictie interioara a
omului din diferite perspective, admiterea in acelasi timp a doua judecati care se bat cap in
cap. Insa despre ce e vb aici si cum este asadar posibil? Pai normal ca este vorba de punctele
de vedere din care poate fi privita o problema, de ex, ori de problema insasi. Deci un prim
argument important ar fi acela ca se tine cont de punctul de vedere din care privim situatia,
problema. Apoi mai exista o serie de factori interni ori externi, si probabil uneori chiar
raportanti la cadrul de fapt in care se produce actiunea, adica momentul in care sunt judecate
ori exprimate opiniile. In cadrul factorilor interni intra egoismul, orgoliul, sinceritatea, curajul
afirmarii, autenticitatea expunerii ideii, dar cel mai important este gradul sentimental, in
sensul de cat de implicat emotiv este individul in problema respectiva, cat si relatia lui cu
celalat. Printre factorii externi se numara starea de spirit a individului din acel moment care e
creeata de situatia de fata, interlocutorul si pozitia fata de el in polemica.
Deci dublul sistem de valori poate fi privit, in esenta lui, ca o afirmare a egoismului, ca o
imbinare a subiectivismului cu obiectivismul intr-o singura persoana, iar aceste imbinari fiind
privite in general referitor la intelectul omului si subscrise “schemei individuale”. Ceea ce se
poate spune ca fiind existenta unui dublu sistem de valori. [ ca o paranteza aici, existenta
aceasta am refuzat sa o numesc acceptarea unui dublu sistem de val, doarece omul poate
actiona fara a-si gandi schema sistemului, deci el e posibil ca sa nu vada/recunoasca/observe
aceasta]
In plan concret existenta unui dublu sistem de valori poate fi exprimata printr-o situatie de
genul: un subiect analizeaza o situatie problematica, care nu il priveste in mod direct,
exprimandu-si opiniile pe cat posibil de obiectiv, moment in care intervine asupra judecatii lui
un sistem de valori, sa-i spunem oarecum cu o viziune realista asupra situatiei; insa daca
situatia l-ar privi si pe el, atunci judecatile se vor schimba la modul in care interesul propiu si
subiectivitatea, probabil un grad de sentimentalism, poate duce la aplicabilitatea celuilalt
sistem de valori.

Pot fi clasificate aceste sisteme de valori in unul obiectiv si unul subiectiv? Ori e vroba de
cazul de fata in care se aplica sistemul?
Putem delimita urmatoarele caracteristici pentru a le accepta ca fiind descriptive fata de
sisteme in sine?

Sistemul “obiectiv” Sistemul “subiectiv”

“in ceea ce ii priveste” “in ceea ce ma priveste”

sub forma de sfat intelept actiune in spirit subiectiv
dezinteresat interesat
neafectiv afectiv
judecata rece, statutul naratorului statutul personajului
analizeaza tot contextul analizeaza cazul de fata
viziune de ansamblu viziune inchisa, limitata

In ce masura factorii interni ne pot influenta gradul de corectitudine in analiza unei situatii si
cat ne poate afecta aceasta sistemul de judecata, ori cat il poate ajuta?
“Alegem” [ghilimelele sunt folosite pt a arata ca nu alegem in mod constient] sistemul de
valori in care gandim in functie de implicatia personala intr-un caz, sau tinand cont de situatie
si de sistemul care se potriveste in aceasta situatie?
E drept ca in cazul celorlalti sa judecam dupa un sistem de valori, iar in cazul nostru dupa
altul?
Si daca e asa, e corect ca atunci cand situatia se schimba si sunt si “eu” implicat, brusc sa-mi
schimb sistemul de judecata doar dintr-un egoism, pentru a ma face inteles?
Variatia de la un sistem la altul ne poate afecta relatiile sociale?
Poate fi privita aceasta acceptare a doua sisteme de valori ca fiind o afirmare in judecata a
unei personalitati puternice,care tine cont de mai multe puncte de vedere?
Admitem ca avand doua sisteme de valori in judecata, este vorba de o contradictie, ori de o
viziune hermeneutica?
Si, in fine, este veritabil sa adoptam doua sisteme de judecata?

comenteaza . modifica . sterge . semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (6):