Tema nr.

12 Reglementarea statutului ofițerului de urmărire penală și

ofițerului de investigații speciale

1.Noţiuni introductive privind urmărirea penală și activitatea specială de

investigații.

2. Organele de urmărire penală și organele speciale de ivestigații.

3.Statutul și atribuțiile ofițerului de urmărire penală.

4. Statutul și atribuțiile ofițerului de investigații speciale.

5. Cerințele pentru investirea în funcția de ofițer de urmărire penală și ofițer de

investigații speciale.

6.Conducătorul organului de urmărire penală şi conducătorulul subdiviziunii

speciale de investigații, atribuţiile lor.

7. Independenţa procesuală a ofiţerului de urmărire penală.

8. Interacţiunea procurorului, a organului de urmărire penală și a organului de

investigații speciale în procesul penal.

Acte normative

1. Codul de procedură penală din 2003

2. Legea privind statutul ofiţerului de urmărire penală nr. 333-XVI din 10.11.2006,
Monitorul Oficial nr.195-198/918 din 22.12.2006.
3. Legea cu privire la Centrul Naţional Anticorupţie nr. 1104-XV din 06.06.2002,
Monitorul Oficial nr. 91-94/668 din 27.06.2002, Republicat: Monitorul Oficial nr.
209-211/683 din 05.10.2012.
4. Legea privind activitatea specială de investigaţii nr. 59 din 29.03.2012, Monitorul
Oficial nr. 113-118/373 din 08.06.2012.

1. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND URMĂRIREA PENALĂ

1.1 Urmărirea penală
Activitatea de descoperire a infracţiunilor, de identificare şi prindere a
infractorilor, de stabilire prin probe a vinovăţiei acestora, ca activitate prealabilă
judecăţii, este necesară pentru combaterea promptă şi fermă a infracţiunilor,
precum şi pentru prevenirea lor, scopul imediat şi de perspectivă a procesului
penal. Judecata în şedinţă publică, în prezenţa părţilor, cu dezbateri orale şi
contradictorii, implică cunoaşterea faptelor şi a persoanelor supuse judecăţii; or,
de cele mai multe ori, în momentul descoperirii unei infracţiuni se cunosc prea
puţine date despre împrejurările în care a fost săvârşită o faptă şi despre
persoana făptuitorului, iar completul de judecată, în şedinţă, nu are condiţiile
necesare pentru a le elucida. Numai printr-o activitate susţinută de investigaţii,
de strângere şi confirmare a probelor, de verificare a versiunilor posibile privind
cele săvârşite şi persoana făptuitorului se poate dezlega ceea ce la început era
necunoscut, se pot înfrânge pas cu pas încercările infractorului de a se sustrage
de la răspundere1. Potrivit art. 252 din C.proc.pen., urmărirea penală are ca
obiect colectarea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunii, la
identificarea făptuitorului, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se
transmită cauza penală în judecată în condiţiile legii şi pentru a se stabili
răspunderea acestuia. Activitatea de colectare a probelor necesare cuprinde
operaţiile de descoperire, fixare, verificare şi apreciere a probelor prin
procedeele probatorii prevăzute de partea generală, titlul IV, capitolul III al
C.proc. pen., precum şi prin măsurile speciale de investigaţii .
Existenţa infracţiunii presupune, în primul rând, existenţa materială a
unei fapte şi în al doilea, dacă acea faptă este prevăzută de legea penală şi
constituie o tentativă pedepsibilă sau o faptă consumată. Identificarea
făptuitorului prevede că probele colectate trebuie să ajute la depistarea celor
care au săvârşit fapta penală (autori, organizatori, instigatori sau complici) şi la
atragerea lor în calitate de învinuiţi conform art. 280-282 din C.proc.pen.
Urmărirea penală este activitatea obligatorie de pregătire prejudiciară a
materialelor cauzei penale, deci scopul acesteia este trimiterea cauzei în
judecată pentru tragerea la răspundere penală a făptuitorului sau, după caz,
pentru aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter medical. Trăsăturile
caracteristice ale fazei de urmărire penală: 1) divizarea atribuţiilor procesuale la
efectuarea urmăririi penale între procuror şi ofiţerul de urmărire penală; 2)
îmbinarea regulii independenţei procurorului şi ofiţerului de urmărire cu
regulile subordănirii ierarhice; 3) existenţa controlului ierarhic în activitatea
procurorului; 4) caracterul semicontradictoriu al activităţilor în faza urmăririlor
penale; 5) lipsa de publicitate a urmăririi penale; 6) caracterul preponderent al
formei scrise.

(Extras din Drept procesual penal / Igor Dolea, Dumitru Roman, Iurie
Sedleţchi [et al.]. - Ed. a 3-a, rev. şi completată. - Ch. : S. n., 2009 (F.E.- P.
“Tipogr. Centrală”), p.410 -412)

1.2 Activitatea specială de invesstigații

Activitatea specială de investigaţii – forma de bază a activităţii investigativ-

operative. Potrivit art.1 alin.(1) din Legea nr.59 din  29.03.2012, activitatea
specială de investigaţii reprezintă o procedură cu caracter secret şi/sau public,
efectuată de autorităţile competente, cu sau fără utilizarea echipamentelor
tehnice speciale, în scopul culegerii de informaţii necesare pentru prevenirea şi
combaterea criminalităţii, asigurarea securităţii statului, ordinii publice,
apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor, descoperirea şi
cercetarea infracţiunilor. Activitatea specială de investigaţii reprezintă tehnici
speciale de investigare, cu caracter secret şi/sau public, efectuate de autorităţile
competente, în scopul culegerii de informaţii, necesare pentru prevenirea şi
combaterea criminalităţii, descoperirea şi cercetarea infracţiunilor.
În concluzie, definim activitatea specială de investigaţii ca totalitate de
procedee probatorii1 cu caracter secret şi/sau public, efectuate de autorităţile
competente, până la sesizarea/autosesizarea organelor de drept, în cadrul
1
Prin Legea nr.66 din 05.04.2012 secţiunea 5 Activitatea specială de investigaţii a fost încorporată în Capitolul
III Mijloacele de probă şi procedeele probatorii din Titlul IV al Codului de procedură penală.
procesului penal şi/sau urmăririi penale, în scopul culegerii de informaţii
necesare pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, asigurarea securităţii
statului, a ordinii publice, pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale
persoanelor, descoperirea şi cercetarea infracţiunilor.
Particularităţile activităţii speciale de investigaţii:1) Activitatea specială
de investigaţii include acţiuni (numite măsuri speciale de investigaţii, expres
prevăzute de lege) în scopul culegerii de informaţii; 2) Activitatea specială de
investigaţii, reglementată de Codul de procedură penală, constituie totalitatea de
procedee probatorii ce asigură realizarea scopului procesului penal; 3)
Activitatea specială de investigaţii, reglementată de Codul de procedură penală,
constituie totalitatea acţiunilor de urmărire penală, rezultatele cărora au forţă
probantă condiţionată, specificată în art.93 alin.(4) şi în art.101 alin.(5)
C.proc.pen.; 4) Activitatea specială de investigaţii are un carcter preponderent
secret pentru persoana investigată; 5) Activitatea specială de investigaţii este
efectuată de către ofiţerii de investigaţii ai subdiviziunilor specializate din
cadrul ori subordonate Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării,
Centrului Naţional Anticorupţie, Serviciului de Informaţii şi Securitate,
Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat, Serviciului Vamal şi Administraţiei
Naţionale a Penitenciarelor (Departamentului instituţiilor penitenciare al
Ministerului Justiţiei), independent sau în conlucrare cu colaboratorii
confidenţiali.
( Extras din Activitatea specială de investigaţii și alte activități informative:Note de curs:
Program de Master-Proces penal și criminalistică/ Dumitru Roman; Universitatea de Stat din
Moldova, Facultatea de Drept, Departamentul Drept Procedural.-Chișinău: CEP USM, 2019,
p.26-27)
2.1 Organele de urmărire penală. Potrivit alin. (1) al art. 253 din C.proc.pen.,
urmărirea penală se efectuează de către :
procuror şi de către organele constituite conform legii în cadrul: 1)
Ministerului Afacerilor Interne; 2) Serviciul Vamal; 3) Centrului Național
Anticorupţiei.
Din dispoziţiile legii menţionate rezultă noţiunea în sens larg de organ de
urmărire penală, unde se include şi procurorul. În principal procurorul
(procuratura) în sistemul organelor de urmărire penală este organul care
conduce întreaga activitate efectuată de organele de urmărire penală propriu-
zise. În cazurile prevăzute de art. 270 din C.proc. pen., procurorul (procuratura)
exercită urmărirea penală în sens restrâns. Prin urmare, potrivit dispoziţiilor
Constituţiei (art. 124), ale Legii cu privire la Procuratură şi ale Codului de
procedură penală (art. 52, 253, 270), procurorul (procuratura) este un organ de
urmărire penală cu atribuţii de conducere sau, după caz, de exercitare a urmăririi
penale. În cadrul Ministerului Afacerilor Interne, al Serviciului Vamal şi al
Centrului Național Anticorupţiei sunt formate subdiviziuni (departamente,
direcţii, secţii, servicii sau birouri) pentru efectuarea urmăririi penale.
Subdiviziunile de urmărire penală din cadrul acestor organe sunt conduse de
ofiţeri de urmărire penală cu atribuţii prevăzute de art. 56 din C.proc.pen.,
aceste subdiviziuni reprezentând organele de urmărire penală în sens îngust.
Alte organe decât cele menţionate la art. 253 din C.proc.pen. nu sunt în drept să
efectueze urmărirea penală.

2.2 Organele de stat care realizează activitatea specială de investigații.

Potrivit art.6 alin.(1) din Legea nr.59 din 29/03.2012, activitatea specială de
investigaţii se efectuează de către ofiţerii de investigaţii ai subdiviziunilor
specializate din cadrul ori subordonate Ministerului Afacerilor Interne,
Ministerului Apărării, Centrului Naţional Anticorupţie, Serviciului de Informaţii
şi Securitate, Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat, Serviciului Vamal şi
Departamentului instituţiilor penitenciare al Ministerului Justiţiei. Prin detașarea
ofițerilor de investigații în cadrul procuraturilor specializate (Procuratura
Anticorupție și Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și
Cauze Speciale (PCCOCS)), aceste autorități au fost învestite prin lege 2 să
efectueze orice măsuri speciale de investigații în cauzele penale aflate în
gestiune. Menționăm că numai organele subliniate supra efectuează activități
privind decoperea și cercetarea infracțiunilor în cadrul unui proces penal, dar
competență specială la efectuarea măsurilor speciale de investigații au doar
subdiviziunile speciale din MAI, CNA și SIS.

3.Statutul și atribuțiile ofițerului de urmărire penală.

LEGE Nr. 333

din 10-11-2006
privind statutul ofiţerului de urmărire penală
Publicat : 22-12-2006 în Monitorul Oficial Nr. 195-198 art. 918
                Versiune în vigoare din 30.12.18 în baza modificărilor prin
                  LP238 din 08.11.18 МО441-447 din 30.11.18 art. 709

  Articolul 1. Ofiţerul de urmărire penală

             (1) Ofiţerul de urmărire penală este persoana care, în numele statului şi
în limitele competenţei sale, efectuează nemijlocit urmărirea penală în cauze
penale şi exercită alte activităţi prevăzute expres de lege.

            (2) Nu pot avea calitatea de ofiţer de urmărire penală angajaţii organelor
de urmărire penală abilitaţi cu funcţii de menţinere a ordinii publice, de control
sau de exercitare a activităţii operative de investigaţii, care au statut de persoane
învestite cu funcţii de constatare a infracţiunilor, stabilit prin lege.

2
Articolul 7 din Legea nr.159 din 07.07.2016 cu privire la procuraturile specializate.
  Articolul 7. Controlul legalităţii acţiunilor de urmărire  penală
            Controlul asupra respectării dispoziţiilor legale în efectuarea urmăririi
penale, în conformitate cu legislaţia în vigoare, se exercită de judecată şi de
procuror.
            Articolul 8. Relaţiile dintre procuror şi ofiţerul de
             urmărire penală
             (1) Relaţiile dintre procuror şi ofiţerul de urmărire penală în cadrul
urmăririi penale se întemeiază pe respectarea strictă a Codului de procedură
penală.
             (2) Dacă nu este de acord cu deciziile sau cu indicaţiile procurorului
privind efectuarea unor acţiuni procesuale, ofiţerul de urmărire penală are
dreptul să le conteste, în condiţiile stabilite de Codul de procedură
penală, procurorului ierarhic superior.
            Articolul 9. Subordonarea ofiţerului de urmărire penală
             (1) Ofiţerul de urmărire penală se subordonează organizatoric
conducătorului instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire
penală şi conducătorului de subdiviziune teritorială, în măsura în care nu
afectează exercitarea atribuţiilor sale procesuale.
             (2) Conducătorul instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de
urmărire penală, conducătorul subdiviziunii teritoriale sînt obligaţi să
întreprindă măsuri de asigurare a ofiţerului de urmărire penală cu mijloace
tehnico-materiale necesare activităţii lui operative, exercitării atribuţiilor ce îi
revin, să contribuie la completarea funcţiilor de ofiţeri de urmărire penală şi la
asigurarea perfecţionării profesionale şi ridicării prestigiului activităţii lor.

Articolul 12. Drepturile

             (1) Cerinţele ofiţerului de urmărire penală legate de efectuarea urmăririi penale, în
condiţiile legii, sînt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice.
             (2) În exerciţiul funcţiunii, ofiţerul de urmărire penală are dreptul:
            a) să sesizeze persoanele cu funcţie de răspundere din autorităţi publice, întreprinderi,
instituţii sau organizaţii, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, cu
privire la luarea de măsuri pentru înlăturarea cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la
săvîrşirea infracţiunilor;

            b) să păstreze şi să poarte armă de foc, alte mijloace de apărare din dotare;
            c) să ceară compensarea, de către instituţia în care este constituit organul de urmărire
penală, a tuturor cheltuielilor de deplasare în interes de serviciu.

             (3) Ofiţerii de urmărire penală au dreptul la întemeierea unor organizaţii obşteşti ori la
afiliere la astfel de organizaţii pentru reprezentarea intereselor lor, perfecţionare profesională
şi apărarea statutului lor, cu excepţia cazurilor în care interdicţia este stabilită direct de
legislaţie.
             (4) Ofiţerul de urmărire penală dispune şi de alte drepturi prevăzute de legislaţie.

            Articolul 13. Obligaţiile

             (1) Ofiţerul de urmărire penală este obligat:

            a) să exercite atribuţiile de serviciu în strictă conformitate cu legislaţia;
            b) să pornească urmărirea penală după înregistrarea sesizării despre comiterea
infracţiunii şi verificarea informaţiei, în cazul prezenţei indicilor infracţiunii, şi, potrivit
dispoziţiilor din Codul de procedură penală, să efectueze acţiuni de urmărire penală în
vederea descoperirii infracţiunii şi fixării probelor care confirmă sau infirmă săvîrşirea ei, să
ia măsuri de asigurare a acţiunii civile sau a unei eventuale confiscări de bunuri dobîndite
ilicit;
            c) să primească plîngeri sau denunţuri referitoare la infracţiunile săvîrşite, pregătite sau
în curs de pregătire, chiar şi în cazul în care cauza nu este de competenţa lui;
            d) să explice participanţilor la proces penal drepturile şi obligaţiile lor;
            e) să examineze cererile şi demersurile participanţilor la proces penal în condiţiile
stabilite în Codul de procedură penală;

            f) să ia măsurile prevăzute de legislaţie pentru ocrotirea vieţii, sănătăţii, onoarei,

demnităţii şi bunurilor părţii vătămate, ale martorului sau ale altor participanţi la proces, ale
membrilor de familie ai acestora ori ale rudelor apropiate dacă există temeiuri suficiente de a
considera că pot fi ori sînt ameninţate cu moartea, cu aplicarea violenţei, cu deteriorarea sau
distrugerea bunurilor ori cu alte acte ilegale;

            f1) să respecte prevederile Legii nr. 133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu
caracter personal;

            g) să stabilească, în cursul urmăririi penale, cauzele şi condiţiile săvîrşirii infracţiunii;

            h) să respecte regulamentul intern, disciplina muncii, normele de conduită şi ţinuta
vestimentară stabilită;

            i) să aibă un comportament demn în societate şi să se abţină de la fapte ce ar

compromite demnitatea şi onoarea de ofiţer de urmărire penală.

             (2) Ofiţerul de urmărire penală are şi alte obligaţii prevăzute de legislaţie.
             (3) Neîndeplinirea de către ofiţerul de urmărire penală a obligaţiilor sale atrage
răspunderea prevăzută de legislaţie.

4. Statutul și atribuțiile ofițerului de investigații speciale.

LEGE Nr. 59
din 29-03-2012
privind activitatea specială de investigaţii
Publicat : 08-06-2012 în Monitorul Oficial Nr. 113-118 art. 373
            Versiune în vigoare din 12.01.19 în baza modificărilor prin
                LP245 din 15.11.18 МО 462-466 din 12.12.18 art. 774  

Articolul 9. Ofiţerul de investigaţii

            (1) Ofiţerul de investigaţii este persoana împuternicită care, în numele
statului, efectuează măsurile speciale de investigaţii în conformitate cu legislaţia în
vigoare.
            (2) La efectuarea măsurilor speciale de investigaţii în cadrul procesului penal,
ofiţerul de investigaţii se supune indicaţiilor scrise ale procurorului sau ale ofiţerului
de urmărire penală.
            (3) Identitatea ofiţerilor de investigaţii din cadrul subdiviziunilor specializate,
care efectuează măsuri speciale de investigaţii şi activează în calitate de investigatori
sub acoperire, constituie secret de stat şi poate fi dezvăluită numai cu acordul scris al
acestor ofiţeri şi în conformitate cu Legea cu privire la secretul de stat.
            (4) Ofiţerul de investigaţii poartă răspundere pentru realizarea nemijlocită a
măsurii speciale de investigaţii pe care o efectuează.
            (5) Ofiţerii de investigaţii pot fi detaşaţi la procuraturile specializate în
condiţiile legii.
            (6) Ofiţerii de investigaţii pasibili de detaşare se selectează în mod individual,
în baza unor criterii stabilite de regulamentul de activitate al procuraturii
specializate, de către procurorul-şef al procuraturii specializate. Detaşarea se face cu
acordul scris al ofiţerului de investigaţii selectat, prin ordinul comun al Procurorului
General şi al conducătorului autorităţii în care activează ofiţerul de investigaţii
detaşat.
 Articolul 11. Obligaţiile ofiţerului de investigaţii
            Ofiţerul de investigaţii are următoarele obligaţii:
            a) să respecte drepturile şi interesele legitime ale persoanei;
            b) să întreprindă, în limitele competenţei, toate măsurile în vederea apărării
drepturilor şi libertăţilor omului, protecţiei tuturor formelor de proprietate ocrotite
de lege pentru asigurarea securităţii statului şi a ordinii publice;
            c) să execute ordonanţele ofiţerului de urmărire penală, indicaţiile scrise sau
ordonanţele procurorului şi încheierile instanţei de judecată;
            d) să informeze alte autorităţi care efectuează activitatea specială de
investigaţii despre faptele ilicite devenite cunoscute, ce ţin de competenţa acestor
autorităţi, şi să le acorde ajutorul necesar;
            e) să respecte regulile de conspiraţie la exercitarea activităţii speciale de
investigaţii;
            f) să respecte confidenţialitatea datelor cu caracter personal ce au devenit
cunoscute în timpul efectuării măsurii speciale de investigaţii;
            g) să respecte proporţionalitatea dintre dreptul lezat şi necesitatea măsurii ce
se efectuează.
            Articolul 12. Drepturile ofiţerului de investigaţii
            (1) Ofiţerul de investigaţii are următoarele drepturi:
            a) să efectueze măsurile speciale de investigaţii potrivit competenţei şi în
limitele legii;
            b) să stabilească relaţii cu persoanele care şi-au dat consimţămîntul de a
colabora, în mod confidenţial, cu subdiviziunile specializate;
            c) să utilizeze sistemele informaţionale ce asigură realizarea sarcinilor
activităţii speciale de investigaţii;
            d) să folosească, pe parcursul efectuării măsurilor speciale de investigaţii, în
bază de contract sau prin acord scris, încăperile de serviciu, locuinţele, mijloacele de
transport, bunurile întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, unităţilor militare,
precum şi alte bunuri ale persoanelor fizice şi juridice;
            e) să fie instruit iniţial şi continuu.
            (2) Ofiţerul de investigaţii este independent în stabilirea tehnicilor aplicate, a
modalităţii şi a tacticii de efectuare a măsurii speciale de investigaţii.
            (3) Ofiţerul de investigaţii are dreptul să refuze executarea indicaţiilor scrise
ale procurorului, ale ofiţerului de urmărire penală dacă acestea sînt ilegale
sau dacă există circumstanţe reale ce pun în pericol viaţa şi sănătatea ofiţerului.
Refuzul de a executa indicaţiile scrise se adresează procurorului ierarhic superior.
5. Cerințele pentru investirea în funcția de ofițer de urmărire penală și
ofițer de investigații speciale.
LEGE Nr. 333
din 10-11-2006
privind statutul ofiţerului de urmărire penală

Articolul 15. Condiţiile pentru numire în funcţia de

             ofiţer de urmărire penală
             (1) În funcţia de ofiţer de urmărire penală poate fi numit cetăţeanul Republicii
Moldova care are studii juridice superioare şi cunoaşte limba de stat, dispune de calităţile
profesionale şi morale necesare, este apt din punctul de vedere al stării de sănătate să exercite
atribuţiile care îi revin.
             (2) Nu poate fi numită în funcţia de ofiţer de urmărire penală persoana care:
            b) a fost declarată, în modul stabilit de legislaţie, incapabilă sau limitată în capacitatea
de exerciţiu;
            c) este privată, prin hotărîre judecătorească definitivă, de dreptul de a ocupa funcţii în
cadrul autorităţilor publice;
            b) este supusă unei măsuri de ocrotire judiciară;
            în redacție prin LP238 din 08.11.18 МО441-447 din 30.11.18 art. 709
            e) suferă de o maladie care, potrivit concluziei medicale, împiedică exercitarea
atribuţiilor de serviciu;
            f) refuză să treacă procedura privind întocmirea accesului la informaţia ce constituie
secret de stat, dacă exercitarea atribuţiilor de serviciu este legată de folosirea unei asemenea
informaţii.
            g) are interdicţia de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică, ce
derivă dintr-un act de constatare al Autorităţii Naţionale de Integritate.
            Articolul 16. Incompatibilităţi şi interdicţii
             (1) Funcţia de ofiţer de urmărire penală este incompatibilă cu:
 a) calitatea de membru al unor organe elective sau organe constituite în cadrul autorităţilor
publice;
             b) activitatea de întreprinzător ori altă funcţie sau activitate remunerată, cu excepţia
activităţii didactice, ştiinţifice şi de creaţie;
             c) calitatea de membru al unor partide politice şi participarea la activitatea acestora.
             (2) Ofiţerului de urmărire penală i se interzice:
             a) să utilizeze în alte scopuri decît cele de serviciu mijloacele financiare, tehnice,
materiale şi informaţionale, alte bunuri ale statului, precum şi informaţia de serviciu;
             b) să facă uz de serviciu în interesul unor partide politice, asociaţii obşteşti, inclusiv
sindicale, şi comunităţi religioase;
             c) să fie membru al unui partid politic sau să participe la colectarea de fonduri pentru
activitatea acestuia, să acorde sprijin logistic candidaţilor la funcţii de demnitate publică.
            Articolul 17. Termenul de încercare
             (1) Persoanei angajate pentru prima dată în serviciul organului de urmărire penală în
funcţia de ofiţer de urmărire penală i se poate da, cu acordul ei, un termen de încercare de
pînă la 6 luni, stabilit de conducătorul instituţiei în a cărei competenţă intră numirea în
funcţie. Termenul de încercare se include în vechimea în muncă în organul de urmărire
penală.
             (2) Persoana specificată la alin.(1) se numeşte în funcţia de ofiţer de urmărire penală -
interimar şi exercită, în termenul de încercare, atribuţiile de serviciu în conformitate cu Codul
de procedură penală.
             (3) Rezultatele încercării sînt evaluate de o comisie de atestare, creată prin ordin al
conducătorului instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală. Pentru
evaluarea acestor rezultate, comisia va solicita şi opinia conducătorului organului procuraturii
de nivelul organului de urmărire penală.
             (4) Persoana care a trecut cu succes termenul de încercare este numită în funcţia de
ofiţer de urmărire penală.
             (5) Regulamentul comisiei de atestare se aprobă de conducătorul instituţiei în cadrul
căreia este constituit organul de urmărire penală.
            Articolul 18. Gradele speciale
            Ofiţerilor de urmărire penală li se conferă grade speciale conform actelor normative
care reglementează modul şi ordinea de acordare a gradelor speciale angajaţilor din
instituţiile în cadrul cărora sînt constituite organe de urmărire penală.
            Articolul 19. Jurămîntul
             (1) Persoana numită pentru prima dată în funcţia de ofiţer de urmărire penală depune
jurămînt în conformitate cu legislaţia care reglementează activitatea instituţiei în care
activează.
             (2) Modalitatea de depunere a jurămîntului se stabileşte de conducătorul instituţiei în
cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală.
            Articolul 20. Numirea şi eliberarea din funcţie
            Ofiţerul de urmărire penală este numit şi eliberat din funcţie de către conducătorul
instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală.

5.2 Cerințe speciale pentru angajații CNA

LEGE Nr. 1104

din 06-06-2002
cu privire la Centrul Naţional Anticorupţie*
Publicat : 27-06-2002 în Monitorul Oficial Nr. 91-94 art. 668
MODIFICAT
LP38 din 28.02.20, MO103/14.04.20 art.176; în vigoare 14.05.20

În conformitate cu Structura aparatului central al Centrului Naţional Anticorupţie

1.  Conducerea (director, doi directori adjuncţi)

2.  Direcţia generală prevenirea corupţiei
3.  Direcţia generală combaterea corupţiei
4.  Direcţia generală urmărire penală
5.  Direcţia generală asigurare operativă
6.  Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracţionale (cu statut de direcţie)
7.  Direcţia testarea integrităţii profesionale
 8.  Direcţia analitică
9.  Direcţia cooperare internaţională
10.  Direcţia securitate internă

(https://cna.md/pageview.php?l=ro&idc=28&t=/Structura/Organigrama)

 Angajații(colaboratorii) Centrului Național Anticorupție sunt: ofițeri de

urmărire penală; ofițeri de investigații; alți funcționari
Articolul 12. Angajaţii Centrului
(1) Colaborator al Centrului este persoana angajată în funcţie prin concurs în organele
acestuia, învestită cu drepturi şi obligaţii pentru exercitarea atribuţiilor Centrului, căreia i se
acordă grad special, în modul stabilit de prezenta lege. Colaboratorul Centrului este
funcţionar public cu statut special.
(2) În cadrul Centrului activează persoane cu funcţii de demnitate publică, supuse
reglementărilor Legii nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de
demnitate publică,cu excepţiile prevăzute de lege, funcţionari publici, supuşi reglementărilor
Legii nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului
public, şi personal contractual, care desfăşoară activităţi auxiliare, supus reglementărilor
legislaţiei muncii.
(3) La încadrarea în serviciu şi ulterior în fiecare an, colaboratorul Centrului este obligat
să prezinte, în condiţiile legii, declaraţie de avere și interese personale.

Articolul 13. Condiţiile de angajare

(1) Pot fi angajaţi în cadrul Centrului cetăţeni ai Republicii Moldova care posedă limba
de stat, sînt apţi după calităţile individuale şi profesionale, au studii superioare economice,
juridice sau alte studii superioare conform specificului de activitate al subdiviziunii în care
urmează să activeze, a căror stare a sănătăţii le permite să exercite obligaţiile conform
funcţiilor deţinute. Pentru funcţionarii publici şi angajaţii Centrului, cu excepţia efectivului
de subofiţeri, este obligatorie posedarea studiilor superioare corespunzătoare activităţii
subdiviziunii în care urmează a fi angajaţi.
(2) Nu poate fi angajată într-o funcţie pentru care se conferă grad special persoana în
vîrstă de peste 40 de ani cu excepţia celei care, la data angajării, deţine grad special.
(4) Pentru a fi angajat în cadrul Centrului, candidatul trece un control special, o testare a
aptitudinilor psihologice pentru exercitarea atribuţiilor şi o testare la detectorul
comportamentului simulat (poligraf) în conformitate cu prevederile Legii nr. 269-XVI din 12
decembrie 2008.
(5) La angajare în serviciu, colaboratorii sînt supuşi înregistrării dactiloscopice de stat
obligatorii, în conformitate cu legislaţia.
(6) Candidatul care a susţinut concursul urmează să fie angajat în funcţie numai după
exprimarea în scris a acordului cu privire la:
a) testarea integrităţii sale profesionale şi monitorizarea stilului său de viaţă în
conformitate cu prevederile art. 14 din prezenta lege;
b) testarea periodică a menţinerii aptitudinilor psihologice necesare exercitării
atribuţiilor;
c) testarea la detectorul comportamentului simulat (poligraf) în timpul efectuării
controlului periodic sau selectiv al activităţii de serviciu, în conformitate cu prevederile Legii
nr. 269-XVI din 12 decembrie 2008 privind aplicarea testării la detectorul comportamentului
simulat (poligraf).
 Articolul 131. Perioada de probă
(1) La angajarea unei persoane în cadrul Centrului, acesteia i se poate stabili o perioadă
de probă de 6 luni. Perioada de probă nu va include perioada aflării angajatului în concediu
medical sau alte perioade în care acesta a absentat de la serviciu din motive întemeiate,
confirmate documentar.
(2) Clauza privind perioada de probă trebuie să fie prevăzută în ordinul de angajare. În
lipsa acestei clauze, se consideră că angajatului nu i s-a stabilit o perioadă de probă.
(3) Pe durata activității angajatului nu poate fi stabilită decît o singură perioadă de
probă.
(4) Perioada de probă are drept scop integrarea angajatului în activitatea Centrului,
formarea sa profesională sub aspect practic, cunoaşterea specificului şi a exigenţelor
Centrului, precum şi verificarea cunoştinţelor, abilităţilor şi aptitudinilor sale profesionale în
procesul de exercitare a funcţiei.
(5) Nu se aplică perioada de probă persoanei numite într-o funcţie de conducere.
(6) În perioada de probă, activitatea angajatului se desfăşoară sub îndrumarea unui
mentor. În calitate de mentor este desemnat un angajat experimentat din cadrul aceleiaşi
subdiviziuni în care a fost angajat debutantul.
(7) Cu cel puţin 18 zile lucrătoare înainte de expirarea perioadei de probă, se iniţiază
procedura de evaluare a activităţii angajatului, care constă în evaluarea nivelului de
cunoaştere a specificului şi a exigenţelor din activitatea Centrului, a experienţei practice
obţinute, a comportamentului manifestat în îndeplinirea sarcinilor şi atribuţiilor stipulate în
fişa de post pentru a se determina dacă acesta a susţinut sau nu perioada de probă.
(8) Procedura de evaluare a activității angajatului privind susţinerea perioadei de probă
se stabilește printr-un act normativ al Centrului.
Articolul 14. Testarea integrităţii profesionale
(1) Testarea integrităţii profesionale reprezintă o metodă de verificare periodică a
modului de respectare a obligaţiilor profesionale sau de conduită de către angajaţii Centrului,
precum şi de identificare, evaluare şi înlăturare a vulnerabilităţilor şi a riscurilor care
determină angajatul Centrului să comită acte de corupţie, acte conexe corupţiei sau fapte de
comportament corupţional ori să admită influenţe necorespunzătoare în legătură cu
exercitarea atribuţiilor de serviciu, constînd în crearea situaţiilor virtuale, similare celor cu
care se confruntă personalul în exercitarea atribuţiilor de serviciu, materializate prin
operaţiuni disimulate, circumstanţiate de comportamentul acestuia, în vederea stabilirii
reacţiei şi conduitei adoptate.
(2) Testarea integrităţii profesionale este efectuată de Serviciul de Informaţii şi
Securitate în condiţiile Legii nr. 325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea integrităţii
instituţionale.
(3) Rezultatul testării integrităţii profesionale se remite Colegiului disciplinar al
Centrului, care va examina comportamentul angajatului Centrului manifestat în cadrul
testului de integritate profesională şi, după caz, va lua o decizie de aplicare a sancţiunii
disciplinare prevăzute la art. 33 alin. (9). Rezultatul testării integrităţii profesionale a
directorilor adjuncţi se remite comisiei parlamentare de profil, care va examina
comportamentul manifestat în cadrul testului de integritate profesională şi va decide asupra
existenţei motivului de demitere din funcţie.
(4) Materialele care fixează comportamentul angajaţilor Centrului pe parcursul
desfăşurării testului de integritate profesională se păstrează:
a) în cazul rezultatului pozitiv al testului de integritate profesională – pînă la constatarea
rezultatului testului de către Colegiul disciplinar;
b) în cazul rezultatului negativ al testului de integritate profesională – pînă la rămînerea
irevocabilă a hotărîrii instanţei de judecată, dacă decizia Colegiului disciplinar este
contestată, sau pînă la expirarea termenului de prescripţie de contestare în instanţa de
judecată.
Articolul 15. Monitorizarea stilului de viaţă
(1) Monitorizarea stilului de viaţă al angajatului Centrului se efectuează de către
subdiviziunea de securitate internă a Centrului pentru identificarea corespunderii:
a) nivelului de trai al angajatului Centrului cu nivelul legal de remunerare a acestuia şi a
persoanelor împreună cu care duce un trai comun;
b) conduitei angajatului Centrului cu exigenţele de conduită ireproşabilă, stabilite în
Codul de conduită al angajatului Centrului, aprobat de Parlament.
(2) Procedura de desfăşurare a monitorizării stilului de viaţă al angajatului Centrului se
stabileşte prin act departamental al Centrului.
(3) Rezultatul monitorizării stilului de viaţă al angajatului Centrului se remite
Colegiului disciplinar al Centrului, care va examina materialele prezentate şi, după caz, va lua
o decizie de aplicare a sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 33 alin. (8).
Articolul 16. Incompatibilități și interdicții
(1) Nu poate fi angajată în organele Centrului persoana cu antecedente penale, inclusiv
stinse, fie absolvită de răspundere penală printr-un act de amnistie, persoana în privinţa căreia
este instituită o măsură de ocrotire judiciară, care are interdicţia de a ocupa o funcţie publică
sau de demnitate publică, ce derivă dintr-un act de constatare al Autorităţii Naţionale de
Integritate, precum şi persoana care în ultimii 5 ani, în cazierul privind integritatea
profesională, are înscrieri cu privire la rezultatul negativ al testului de integritate profesională
pentru încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 325 din 23
decembrie 2013 privind evaluarea integrităţii instituţionale.
(2) Calitatea de angajat al Centrului este incompatibilă cu:
a) o altă funcţie sau activitate remunerată, cu excepţia activităţii didactice, ştiinţifice și
de creaţie;
b) activitatea de întreprinzător, desfășurată personal sau prin intermediul unui terţ;
c) calitatea de membru al organului de conducere al unei societăți comerciale;
d) calitatea de împuternicit sau reprezentant al unui terţ în organele Centrului.
(21) Angajatului Centrului îi este interzis:
a) să utilizeze în alte scopuri decît cele de serviciu mijloacele financiare, tehnice,
materiale și informaţionale, alte bunuri ale statului, precum şi informaţia de serviciu;
b) să facă uz de serviciu în interesul unor partide politice, asociaţii obşteşti, inclusiv
sindicale, şi comunităţi religioase;
c) să fie membru al unui partid politic sau să participe la colectarea de fonduri pentru
activitatea acestuia, să acorde sprijin logistic candidaţilor la funcţii de demnitate publică.
(3) Angajatul Centrului este obligat să transmită în administrare fiduciară unei alte
persoane, pe perioada serviciului în organele Centrului, cota sa (pachetul de acţiuni) în
capitalul social al întreprinderii, în modul stabilit de lege.
(4) În cazul în care a încălcat prevederile prezentului articol şi a comis vreo acţiune
incompatibilă cu funcţia deţinută în Centru, angajatul este concediat, indiferent de vechimea
acţiunii.

5.3 Cerințe pentru ofițeri de investigații

Condiţiile de participare la concurs: Ofiţer de investigaţii al Direcţiei investigaţii speciale
din cadrul Direcţiei generale teritoriale "Sud" (fpsse)
a) deţine cetăţenia Republicii Moldova; b) posedă limba română şi limbile oficiale de comunicare
interetnică vorbite în teritoriul respectiv în limitele stabilite de lege; c) are capacitate deplină de exerciţiu;
d) nu a împlinit vîrsta necesară obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă; e) este aptă, din punct
 de vedere al stării sănătăţii, pentru exercitarea funcţiei publice, conform certificatului medical eliberat de
instituţia medicală abilitată, dacă pentru funcţia respectivă sînt stabilite cerinţe speciale de sănătate; f) are
studiile necesare prevăzute pentru funcţia publică respectivă; g) în ultimii 3 ani, nu a fost destituită dintr-o
funcţie publică conform art.64 alin.(1) lit.a) şi b) sau nu i-a încetat contractul individual de muncă pentru
motive disciplinare; h) nu are antecedente penale nestinse pentru infracţiuni săvîrşite cu intenţie; i) nu este
privată de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, ca pedeapsă de bază
sau complementară, ca urmare a sentinţei judecătoreşti definitive prin care s-a dispus această interdicţie.

Cerinţe specifice pentru participare la concurs:

- vîrsta de pînă la 40 de ani, cu excepţia celei care, la data angajării, deţine grad special;
Studii: Superioare în domeniul juridic
Experienţă profesională: Specializare în domeniul juridic
Cunoştinţe:
-  cunoaşterea legislaţiei şi cadrului normativ în domeniul de competenţă;
-  cunoaşterea domeniului managementului;
-  cunoaşterea domeniului activităţii speciale de investigaţie;
-  cunoaşterea limbii de stat;
 - cunoştinţe de operare la calculator (Acces, Word, Excel, Internet, programe aplicative specializate etc.)
Abilităţi: aptitudini de lucru cu informaţia, planificare, organizare, adoptarea deciziilor, elaborare a
documentelor, argumentare, prezentare, autoinstruire, motivare, mobilizare de sine şi a echipei, soluţionare
de probleme, aplanare de conflicte, comunicare eficientă
Atitudini/comportamente: respect faţă de oameni, spirit de iniţiativă, diplomaţie, creativitate,
flexibilitate, disciplină, responsabilitate, rezistentă la efort şi stres, tendinţă spre dezvoltare profesională
continuă.
(http://careers.gov.md/display-job/11482)

Ofiţer de investigaţii al Serviciului investigare fraude economice al Secţiei investigaţii infracţiuni al

Inspectoratului de poliţie Sîngerei
Cerințe specifice: 
candidatul trebuie sa posede studii superioare de licență în unul din următoarele domenii:
drept; protecție, pază și securitate publică; științe economice. IT și comunicații

(http://politia.md/ro/content/ofiter-de-investigatii-al-serviciului-investigare-
fraude-economice-al-sectiei-investigatii)

Ofiţer superior de investigaţii din cadrul Direcţiei generale combaterea corupţiei (funcţie
temporar vacantă)

Condiţiile de participare la concurs:

a) deţine cetăţenia Republicii Moldova; b) posedă limba română şi limbile oficiale de comunicare
interetnică vorbite în teritoriul respectiv în limitele stabilite de lege; c) are capacitate deplină de exerciţiu;
d) nu a împlinit vîrsta necesară obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă; e) este aptă, din punct
de vedere al stării sănătăţii, pentru exercitarea funcţiei publice, conform certificatului medical eliberat de
instituţia medicală abilitată, dacă pentru funcţia respectivă sînt stabilite cerinţe speciale de sănătate; f) are
studiile necesare prevăzute pentru funcţia publică respectivă; g) în ultimii 5 ani, nu a fost destituită dintr-o
funcţie publică conform art.64 alin.(1) lit.a) şi b) sau nu i-a încetat contractul individual de muncă pentru
motive disciplinare; h) nu are antecedente penale nestinse pentru infracţiuni săvîrşite cu intenţie; i) nu este
privată de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, ca pedeapsă de bază
sau complementară, ca urmare a sentinţei judecătoreşti definitive prin care s-a dispus această interdicţie.

Cerinţe specifice pentru participare la concurs:

- vîrsta de pînă la 40 de ani, cu excepţia celei care, la data angajării, deţine grad special;
Studii:  Superioare juridice sau economice.
Experienţă profesională:  3 ani de experienţă profesională în domeniul juridic sau economic.
Cunoştinţe: 
- Cunoaşterea legislaţiei în domeniu;
- Cunoaşterea activităţii speciale de investigaţii;
- Cunoaşterea practicilor pozitive în domeniu;
- Cunoaşterea unei limbi de circulaţie internaţională;
- Cunoştinţe de operare la calculator: Word, Excel, PowerPoint, Internet. 
Abilităţi: aptitudini de lucru cu informaţia, planificare, organizare, luare a deciziilor, analiză şi sinteză,
elaborare a documentelor, argumentare, prezentare, instruire, motivare, mobilizare de sine şi a echipei,
soluţionare de probleme, aplanare de conflicte, comunicare eficientă.
Atitudini/comportamente: respect faţă de oameni, spirit de iniţiativă, diplomaţie, creativitate,
flexibilitate, disciplină, responsabilitate, rezistentă la efort şi stres, tendinţă spre dezvoltare profesională
continuă.
http://careers.gov.md/display-job/11678

6.Conducătorul organului de urmărire penală şi conducătorulul

subdiviziunii speciale de investigații, atribuţiile lor.

6.1Conducătorul organului de urmărire penală

LEGE Nr. 333

din 10-11-2006
privind statutul ofiţerului de urmărire penală

Articolul 6. Conducătorul organului de urmărire penală

             şi atribuţiile luI
            (1) În cauzele penale, atribuţiile de conducător al organului de urmărire
penală le execută ofiţerul de urmărire penală din Ministerul Afacerilor Interne,
Serviciul Vamal, Centrul Naţional Anticorupţie, numit în această funcţie în
conformitate cu legislaţia.
            (2) În funcţia de conducător al organului de urmărire penală poate fi
numită persoana care are o vechime în muncă în funcţia de ofiţer de urmărire
penală de cel puţin 3 ani şi posedă calităţi profesionale şi organizatorice
necesare.
             (3) Atribuţiile de conducător al organului de urmărire penală nu pot fi
exercitate în cumul cu atribuţiile de conducător al instituţiei în cadrul căreia este
constituit organul de urmărire penală şi de conducător al subdiviziunii în care
activează acest organ.
             (4) Sarcinile şi atribuţiile conducătorului organului de urmărire penală
în cauze penale sînt stabilite în Codul de procedură penală.
             (5) În exercitarea atribuţiilor, conducătorul organului de urmărire
penală:
            a) transmite ofiţerului de urmărire penală spre soluţionare sesizările şi
materialele referitoare la săvîrşirea infracţiunilor;
            b) transmite ofiţerului de urmărire penală spre executare cererea de
comisie rogatorie, delegaţia privind efectuarea acţiunilor de urmărire penală
parvenite de la alte organe de urmărire penală;
            c) repartizează, prin rezoluţie, ofiţerilor de urmărire penală cauze penale
pentru efectuarea urmăririi penale ;
            d) dispune, cu încuviinţarea procurorului, efectuarea urmăririi penale de
către mai mulţi ofiţeri de urmărire penală;
            e) retrage, în condiţiile Codului de procedură penală, prin ordonanţă,
materialele şi cauza penală de la un ofiţer de urmărire penală şi le transmite altui
ofiţer de urmărire penală pentru efectuarea urmăririi penale, informînd despre
acest fapt procurorul care conduce urmărirea penală;
            f) are dreptul să reţină pentru sine sesizările, cauzele penale pentru ca
personal să efectueze urmărirea penală, emiţînd o ordonanţă de primire a cauzei.
În acest caz, el exercită atribuţiile ofiţerului de urmărire penală;
            h) înaintează procurorului demersuri cu privire la anularea unor acte
juridice nelegitime ale ofiţerului de urmărire penală;
            i) efectuează şi alte acţiuni prevăzute de legislaţie.
             (6) Indicaţiile conducătorului organului de urmărire penală în cauzele
penale se dau în scris ofiţerului de urmărire penală sau, după caz,
conducătorului organului de urmărire penală ierarhic inferior, poartă caracter
obligatoriu şi sînt executorii, cu excepţia cazurilor în care au fost contestate
imediat şi au fost anulate de procurorul care conduce urmărirea penală sau de
procurorul ierarhic superior.
            (7) Conducătorul organului de urmărire penală coordonează activitatea
ofiţerilor de urmărire penală şi acordă asistenţă metodică şi ajutor practic la
efectuarea urmăririi penale, contribuie la obţinerea datelor şi materialelor
necesare, ia măsuri în vederea executării în termen a misiunilor ofiţerilor de
urmărire penală privind efectuarea măsurilor speciale de investigaţii.
            (8) Dacă nu este de acord cu deciziile sau cu indicaţiile conducătorului
organului de urmărire penală privind efectuarea acţiunilor de urmărire penală,
ofiţerul de urmărire penală are dreptul să le conteste în condiţiile stabilite de
Codul de procedură penală, înaintînd procurorului care conduce urmărirea
penală materialele aferente şi obiecţiile sale în scris.
            (9) Conducătorul organului de urmărire penală ierarhic superior este în
drept să solicite, în baza sesizării procurorului, organului ierarhic inferior
cauzele penale pentru control.
            (10) Conducătorul organului de urmărire penală ierarhic inferior este
obligat, în baza sesizării procurorului, să prezinte cauzele penale pentru control,
aducînd faptul la cunoştinţă procurorului care conduce urmărirea penală.
 LEGE Nr. 59
din 29-03-2012
privind activitatea specială de investigaţii

Articolul 8. Conducătorii subdiviziunilor specializate ale autorităţilor care efectuează

activitatea specială de investigaţii
            (1) Conducătorul subdiviziunii specializate a autorităţii care efectuează
activitatea specială de investigaţii, denumită în continuare subdiviziune specializată,
repartizează actele prin care se dispune efectuarea măsurilor speciale de investigaţii,
coordonează activitatea ofiţerilor de investigaţii din subordine şi exercită controlul
departamental asupra lor.
            (2) Conducătorul subdiviziunii specializate autorizează măsurile prevăzute la
art.18 alin.(1) pct.3) şi exercită controlul asupra executării lor.
            (3) Conducătorul subdiviziunii specializate poartă răspundere pentru
organizarea activităţii şi pentru respectarea termenului de efectuare a acesteia.
            (4) În cazul efectuării activităţii speciale de investigaţii de către conducătorul
subdiviziunii specializate, asupra acestuia se răsfrîng drepturile şi obligaţiile
ofiţerului de investigaţii.
            (5) În exercitarea funcţiilor administrative, conducătorul subdiviziunii
specializate dă indicaţii care sînt obligatorii pentru ofiţerii de investigaţii.

7. Independenţa procesuală a ofiţerului de urmărire penală.

LEGE Nr. 333
din 10-11-2006
privind statutul ofiţerului de urmărire penală

            Articolul 3. Principiile de activitate

             (1) În exercitarea atribuţiilor, ofiţerul de urmărire penală este

independent, se supune numai legii, indicaţiilor scrise ale conducătorului
organului de urmărire penală, ale procurorului şi hotărîrilor instanţei de
judecată, emise în limitele competenţei lor şi în conformitate cu legislaţia în
vigoare.

             (6) Ofiţerul de urmărire penală are obligaţia de a porni, în limitele

competenţei, urmărirea penală în cazul în care este sesizat, în modul prevăzut de
legislaţie, că s-a săvîrşit o infracţiune şi de a efectua acţiunile necesare în
vederea constatării faptei penale şi a persoanei vinovate. Conducătorul
organului de urmărire penală nu este în drept să dea indicații sau însărcinări
ofițerilor de urmărire penală detașați la procuratura specializată.

             (7) Ofiţerul de urmărire penală apreciază probele în conformitate cu

propria convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate,
dobîndite în modul stabilit de legislaţie.

8. Interacţiunea procurorului, a organului de urmărire penală și a

organului de investigații speciale în procesul penal.

Divizarea atribuţiilor procesuale la efectuarea urmăririi penale între

procuror şi ofiţerul de urmărire penală. Principiul divizării atribuţiilor
procesuale în faza de urmărire penală între mai mulţi subiecţi a fost cunoscut şi
în reglementările precedente dar, potrivit art. 52 din C.proc.pen., care prevede
atribuţiile procurorului la efectuarea urmăririi penale şi art. 57 din C.proc.pen.,
care stabileşte atribuţiile ofiţerului de urmărire penală, constatăm că potrivit
noilor reglementări competenţa funcţională este divizată între doi subiecţi
oficiali responsabili de această fază. Astfel, procurorul exercitând funcţia de
conducere a urmăririi penale, are puterea de a confirma sau a adopta
hotărârile procesuale specifice acestei faze, pe când ofiţerului de urmărire
penală îi revine rolul strângerii probelor necesare în vederea descoperirii
infracţiunii şi identificării făptuitorului. Prin urmare, este specifică separarea
competenţelor funcţionale şi conlucrarea între mai multe organe, spre deosebire
de faza judecării sau de cea a punerii în executare a hotărârilor penale. 2)
Îmbinarea regulii independenţei procurorlui şi ofiţerului de urmărire penală cu
regulile controlului şi subordonării ierarhice. Potrivit alin. (3) al art. 51 din
C.proc.pen., la exercitarea atribuţiilor sale în procesul penal, procurorul este
independent şi se supune numai legii. El, de asemenea, execută indicaţiile scrise
ale procurorului ierarhic superior. Potrivit alin. (3) al art. 253 din C.proc.pen.,
ofiţerii de urmărie penală sunt independenţi, se supun legii şi indicaţiilor scrise
ale conducătorului organului de urmărire penală şi ale procurorului.
Independenţa procurorului şi ofiţerului de urmărire penală presupune
posibilitatea exercitării tuturor atribuţiilor prevăzute de lege după propria
convingere.
Potrivit Legii privind statul ofiţerului de urmărire penală din 10.11.2006
10/1art.3 alin. 7, ofiţerul de urmărire penală apreciază probele în conformitate
cu propria convingere, formată în urma cercertării tuturor probelor administrate,
dobîndite în modul stabilit de legislaţie. Dacă nu este de acord cu deciziile sau
cu indicaţiile procurolului privind efectarea unor acţiuni procesuale, ofiţerul de
urmărire penală are dreptul să le conteste procurorului ierarhic superior (art. 8
alin. 2 al Legii privind statutul ofiţerului de urmărire penală)

LEGE Nr. 59
din 29-03-2012
privind activitatea specială de investigaţii

Articolul 14. Împuternicirile procurorului în cadrul activităţii speciale de investigaţii

            În cadrul activităţii speciale de investigaţii, procurorul are următoarele
competenţe:
            a) autorizează măsurile speciale de investigaţii care, potrivit prezentei legi,
urmează a fi autorizate de procuror;
            b) coordonează sau conduce măsurile speciale de investigaţii efectuate în
cadrul unui proces penal pe care le-a autorizat sau asupra cărora a solicitat
autorizarea judecătorului de instrucţie;
            c) controlează legalitatea efectuării măsurilor speciale de investigaţii, precum
şi rezultatele măsurilor speciale de investigaţii pe care le-a autorizat sau asupra
cărora a solicitat autorizarea judecătorului de instrucţie;
            d) examinează contestaţiile asupra legalităţii măsurilor speciale de investigaţii
efectuate de ofiţerul de investigaţii;
            e) solicită conducătorului subdiviziunii specializate desemnarea ofiţerilor de
investigaţii în grupul de ofiţeri de investigaţii;
            f) în cadrul urmăririi penale, solicită conducătorului subdiviziunii specializate
efectuarea de măsuri speciale de investigaţii concrete.