O lectură conștientă și sistematică a noii programe școlare

Activitate 2.2.b. Accentele demersului didactic – experienţe la clasă

Proiectarea demersului didactic este o premisă a aplicării programei şcolare la clasă, constituind
astfel, o activitate prin care profesorul îşi propune etape şi acţiuni de parcurs şi de realizat în predare-
învăţare-evaluare.
Proiectarea demersului didactic se realizează prin raportare la programa şcolară şi presupune:
- lectura integrală şi personalizată a programei școlare;
- elaborarea planificării calendaristice;
- proiectarea unităților de învățare;
- proiectarea lecției;
-elaborarea modalităților de evaluare.

Consider că prin complexitatea structurală şi de conţinut, la nivel gimnazial, disciplina ISTORIE

contribuie la formarea şi la dezvoltarea competenţelor-cheie, fiind esențială în procesul de învăţare pe
toată durata vieţii, de aceea demersul didactic al profesorului trebuie să creeze premisele unei învăţări
eficiente, să permită abordări diferențiate, individualizarea învățării în raport cu ritmul pe care îl au
elevii.
Şcoala de astăzi îşi propune să dea sens învăţării, să construiască punţi solide între teorie şi
practică, să-i arate elevului cum îl ajută în viaţă ceea ce învaţă la fiecare disciplină de studiu. Având o
viziune de ansamblu asupra planurilor-cadru, asupra programei şcolare şi a finalităţii studiului
disciplinei istorie în gimnaziu, am înţeles că fiecare disciplină are o contribuție la structurarea profilului
de formare centrat pe competențele-cheie și că toate aceste contribuții trebuie să fie convergente, iar
profesorul trebuie să-şi conecteze demersul didactic la alte discipline, la experiențele de învățare ale
elevilor şi să realizeze deschideri transdisciplinare, atunci când activitatea de învăţare permite această
abordare.
În noua programă, elevul nu mai este descris drept un simplu receptor de informație. Misiunea
profesorului devine aceea de a-l îndruma să formuleze întrebări, să caute proceduri experimentale prin
care să investigheze și să găsească modalități potrivite de a o face. După acești pași, elevul trebuie,
potrivit noii programe, să ajungă să interpreteze corect datele și dovezile, să evalueze validitatea și
relevanța concluziilor și să formuleze explicații valide.
Din experiența de la clasă, menționez că am avut uneori tendinţa să pun accentul pe transmiterea
riguroasă a conţinuturilor(din cauza lipsei timpul), nu să le folosesc ca pe nişte instrumente care să
asigure formarea competenţelor. Totodată aș vrea să menționez că unele competențe sunt greu de atins
din cauza mediului familial și social, din care provin elevii(competența digitală și competenața
anteprenorială).
În concluzie, demersul didactic trebuie să aibă în centru formarea competențelor specifice, să se
bazeze pe activităţi de învățare care să valorifice experiența elevilor, să creeze contexte care să permită
dezvoltarea competenţelor-cheie, însă trebuie particularizat, adaptat permanent la specificul clasei, la
particularităţile elevilor, la nevoile şi la interesele acestora, astfel încât să poată conduce la o învăţare
eficientă şi să permită transpunerea achiziţiilor în situaţii concrete de viaţă.
Bibliografie:
Suport de curs CRED, Modulul II. Aplicarea noului Curriculum național pentru învățământul gimnazial.

Programa școlară pentru disciplina ISTORIE, Clasele a V-a – a VIII-a, București 2017, OMEN nr.
3393/28.02.2017