1. Noțiune de parodonțiu marginal.Topografia parodonțiului marginal.

 
Parodontiul marginal cuprinde totalitatea tesuturilor care asigură mentinerea si sustinerea dintilor
in oasele maxilare. In plan vertical parodontiul marginal se intinde de la nivelul marginii
gingivale până in apropierea apexului. Limita superioară gingivală a parodontiului marginal se
situeaza, in conditii normale, in jurul coletului anatomic al dintelui, dar poate fi situată deasupra
acestuia, in cazul cresterilor anormale de volum ale marginii gingiei (hipertrofii, hiperplazii) sau
dedesubt, in cazul retractiilor gingivale patologice (resorbtii osoase subiacente) ori prin involutii
precoce si de senescentă (atrofii ale osului alveolar). 
2. Componentele principale ale parodonțiului marginal.Funcțiile de bază ale
parodonțiului marginal.                                                                                   
 Parodontiul marginal are două componente principale:
A. Parodontiul superficial sau de invelis format din: gingie cu: epiteliu gingival; corion
gingival; ligamente supraalveolare. 
       B. Parodonțiul profund, de sustinere sau ,,functional", format din: cement radicular;
desmodonțiu; os alveolar.
 
Functiile de bază ale parodontiului marginal: Functia parodontiului este de a amortiza, de a
echilibra fortele ocluzale de contact. 
 
3.   Părțile componente ale parodonțiului superficial sau de înveliș: epiteliu, corion
gingival.
Epiteliul gingival oral sau extern-e situat in continuarea epiteliul sulcular spre
cavitatea bucala si se intinde de la creasta marginii gingivale libere si gingia fixa pe
care le acopera pina la jonctiunea muco-gingivala.In epiteliul oral majoritatea
celulelor sunt keratinocite cu functia de formare a keratinei.Alaturi de keratinocite in
epiteliul oral mai sunt melanocite,celule cu prelungiri dendritice care produc un
pigment protector fata de radiatia actinica.
Epiteliul oral e format din urmatoarele straturi:
-stratul bazal sau germinativ;
-stratul spinos 
-stratul granulos;
-stratul cornos,keratinizat
 
Epiteliul santului gingival,epiteliul sulcular sau intern-epiteliul care acopera
peretele moale al santului gingival este slab keratinizat sau chiar
nekeratinizat.Aceasta particularitate histologica trebuie bine cunoscuta,fiind de
importanta esentiala in patogenia,evolutia si tratamentul formelor incipiente
esentiale in patogenia ,evolutia si tratamentul formelor incipiente de imbolnavire
parodontala:gingivita cronica,dar mai ales parodontita marginala cronica
superficiala.Keratinizarea redusa sau absenta favorizeaza producerea de
microeroziuni si microulceratii urmate de singerari care sunt controlate in aceasta
situatie printr-o atitudine terapeutica particulara.
Epiteliul jonctional reprezinta cea mai semnificativa structura a jonctiunii dento-
gingivale.Epiteliul gingival  se extinde in directie apicala de la nivelul pornitiunii celei
mai declive a santului gingival si formeaza un manson in jurul dintelui care in conditii
normale poate fi localizat:
-numai pe smalt;
-pe smalt si pe cement;
-numai pe cement in functie de stadiul de eruptie normala a dintelui sau de retractie
gingivala prin fenomenelor de involutie.Grosimea in plan transversal a epiteliului
jonctional este de numai 3-4 straturi de celule in copilarie,dar poate creste cu virsta
la 10-20 de straturi.Pe masura ce se extinde spre apical ,epiteliul jonctional se reduce
in grosime ajungind la 3-4 straturi.
Din punct de vedere structural,epiteliul jonctional este singura componenta a
epiteliului gingival care prezinta doua lamine bazale,cite una pe fiecare fata:
-lamina bazala externa care se constituie ca lamina bazala a epiteliului  sulcular si se
conecteaza cu tesutul conjuctiv subiacent;
-lamina bazala interna care fixeaza epiteliul jonctional direct pe suprafata dintelui.
 
Corionul gingival e format din:
-substanta fundamentala alcatuita din constituenti moleculari nefibrosi
-celule
-fibre de colagen si elastina
-vase si nervi
 
Substanta fundamentala e o matrice organica nefibroasa in care sunt inglobate
componente corionul gingival.Din punct de vedere chimic,substanta fundamentala  e
formata din macromolecule de proteoglicani si glicoproteine.
Proteoglicani-au un rol major in mentinerea integritatii corionului
gingival.Componentele principale ale proteoglicanilor sunt de tip carbohidrati si se
numesc glicozoaminoglicani.
 
Glicozaminoglicanii sunt reprezentati prin:
Compusi nesulfatati-Acidul hialuronic,care indeplineste numeroase functii:actioneaza
ca un absorbant biologic al solicitarilor mecanice;una dintre cele mai importante
functii ale acidului hialuronic este mentinerea homeostaziei apei in
tesuturi;componentele cu greutate moleculara mare ale acidului inhiba activitatea
fagocitara a macrofagelor,iar cele cu greutate moleculara mica o stimuleaza.
Compusi sulfatati- condroitin sulfat-este sintetizat in exces in inflamatia gingivala;
                               -dermatan sulfat;
                               -heparan sulfat;
                               -keratan sulfat.
Celulele corionului gingival:
  Fibroblastii sunt celulele cela mai numeroase in tesutul conjuctiv al gingiei
sanatoase.
 Mastocite sunt localizate perivascular in mod exceptional pot fi intilnite in
epiteliul.Mastocitele
Produc histamina prezenta in stadiile inpiciente de inflamatie.
Macrofage,monocite,plasmocite,limfocite,polimorfonucleare sunt putine in corionul
gingiei sanatoase si situate predominant  in apropierea epiteliului jonctional.
Osteoblasti cu rol osteoformator si osteoclasti cu actiune osteodistructiva sunt situati
mai aproape de osul alveolar.
Cementoblasti si cementoclasti cu actiune de formare si respectiv,de resorbtie a
cementul radicular.
 
4. Părțile componente ale parodonțiului superficial sau de înveliș: fibrele ligamentului
supraalveolar.
 
Sistemul ligamentului supraalveolar  asigura legatura dintre dinte-gingie,dinte-dinte si
e format din fibre gingivale in special din colagen cu diferita orientare.Ele confera
gingiei elasticitate rezistenta si o fixare de suprafata dintelui mai jos de epiteliul
gingival.
Fibrele deu imobilitate gingiei si stabilizeaza fiecare dinte intr-un anumit sector.
1.Fibrele dento-gingivale care pornesc de la cementul radicular si se dispun
ascendent si lateral in corionul gingival.
2.Fibrele dento-dentare sau transseptale situate intre dintii adiacenti si au un
traiect aproape orizontal.
3.Fibrele dento-periostale pornesc de la dinte trec peste marginea
alveolara(limbusul alveolar) si se fixeaza la periost.
4.Fibrele dento-alveolare pornesc de la dinte si ajung la marginea alveolara dupa un
traiect aproape orizontal.
5.Fibrele alveolo-gingivale au capat atasat de creasta alveolara si se termina in
corionul gingival.
6.Fibrele periosto-gingivale  fixeaza gingia de os prin intermediul periostului.
7.Fibrele transgingivale pornesc cu un capat de pe cementul radicular al suprafetelor
aproximale si se indreapta spre suprafata vestibulara sau orala a dintelui vecin,unde
se intrepatrund cu fibre similare din directia opusa.
8.Fibrele intergingivale traverseaza continuu corionul gingival paralel cu suprafetele
vestibulare si orale ale radacinilor.
9.Fibrele interpapilare care traverseaza spatiul interdentar in sens vistibulo-oral la
baza papilei
10.Fibre semicirculare pornesc de la suprafata aproximala a radacinii unui
dinte,ocolesc fata vestibulara sau orala si se fixeaza pe fata aproximala opusa a
aceluiasi dinte.
11.Fibre circulare in numar mic inconjoara in intregime radacina dintelui.
12.Fibre intercirculare sunt situate intre inelele de fibre circulare.
 
5. Gingia,tipuri de gingie. 
 
Gingia  reprezinta  portiunea  vizibila a paradontiului marginal si e portiunea 
mucoasei masticatorii care acopera extremitatea coronara a osului alveolar.   
Gingia se imparte in trei zone:
-Gingia libera sau marginala e portiunea cea mai coronara intre papilele interdentare
ale gingiei si corespunde peretelui extern al  santului  gingival.Grosimea marginii
gingivale libere variaza intre 0,5 si 2 mm.
Limita dintre marginea gingivala libera si gingia fixa e marcata de santul marginii
gingivale libere.
-Gingia interdentara (papila gingivala) ocupa spatiul interdentar (abraziune gingivala
vestibula –orala), fiind situata imediat sub punctul de contact: cind acesta lipseste
,papila interdentara prezinta forma de platou sau chiar de sa,ca o depresiune
concava. 
Papilele interdentare prezinta pe fetele vestibulare o depresiune verticala, de la baza
spre virf, ca un sant linear vertical, evident la copii. 
Forma si volumul papilei interdentare variaza in raport cu: 
    -morfologia osului alveolar subiacent;
     -virsta:  -la copii si tineri ocupata spatiul intedentar si are un virf punctiform usor
rotungit ;
                   - la virstnici,volumul se reduce iar conturul papilei se aplatizeaza.
-Gingia fixa adera ferm de dinte si osul alveolar subiacent si se intinde de la baza
marginii gingivale libere pina la mucoasa alveolara. Are o inaltime verticala cuprinsa
intre 1 si 9 mm,in functie de dinte si creste cu virsta si dezvoltarea verticala a
procesului alveolar.
Limita dintre gingia fixa si mucoasa alveolara e jonctiunea muco-
gingivala,reprezentata printr-o linie de demarcatie :linia muco-gingivala vizibila pe
fata vestibulara a ambelor maxilare.(nu are strat submucos)
Culoarea normala a gingiei e roz deschis, dar variaza in raport cu:
                -grosimea stratului epitelial;
                -gradul de keratinizare;
                -gradul de vascularizatie corionul gingival;
                -prezenta si nr. celulelor melaninoformatoare-melanoblasti- din stratul
bazal al epiteliului.
                Culoarea gingiei e mai palida, chiar usor albicioasa in zonele de
hiperkeratoza. 
Consistenta e ferma si elastica, iar suprafata sa e usor punctata (aspect granular),
asemanatoare cu coaja de portocala. O suprafata gingivala neteda si stralucitoare
semnalizeaza un edem inflamator subiacent.
Aspecte histologic ale gingiei
Gingia e formata dintr-un tesut conjuctiv, constituent al corionului gingival, acoperit
cu un epiteliu pavimentos pluristratificat.
 
6. Componenta principală al parodonțiului marginal profund, de susținere sau
funcțional: cementul radicular.
 
Cementul radicular este un tesut de tip conjuctiv cu un grad ridicat de mineralizare
care acopera suprafata radiculara a dintilor si uneori o mica portiune din coroana
dintelui.
Cementul este interfata dintre radacina dintelui si desmodontiul din spatiul dento-
alveolar.
Raportul topografic  intre ciment si smalt poate fi:
-cementul acopera smaltul cervical in 60-65% din cazuri
-cementul vine in contact cu smaltul in 30% cazuri
-cementul nu se intilneste cu smaltul ,lasind o mica portiune de dentina descoperita
in 5-10% din cazuri.
Cementul in cea mai mare parte e dispus radicular.La om,cementul coronar este un
strat subtire,care acopera o mica portiune din extremitatea apicala a coroanei sau
poate lipsi.
De-a lungul radacinii  cementul e mai gros in treimea mijlocie si cel mai gros in
treimea apicala fiind produs de celule specializate:cementoblaste,cementocite.
 
Cementul primar acelular este dispus in jumatatea coronara a radacinii.Histologic
prezinta linii de apozitie paralele in general intre ele si suprafata radiculara.Ele
reflecta apozitia ciclica periodica de cement care se continua in tot cursul
vietii.Aceasta proprietate a cementului contribuie la imbunatatirea implantarii si
explica procesele reparatorii care se produc dupa fracturile radiculare.La microscopul
electronic ,cementul acelular demineralizat prezinta benzi formate din fibre de
colagen dispuse mai mult sau mai putin perpendicular pe suprafata radacinii si care
deriva din fibrele ligamentului periodontal.
Compozitia:Substanta minerala a cementului e reprezentata de cristale fine de
hidroxiapatita care formeaza 61% in greutate si apa 12% in greutate.Gradul de
mineralizare a cementului e mai redus la virste tinere si mai mare la virstnici.
Cementul secundar celular este situat in jumatatea apicala a radacinii si la nivelul
furcatiilor dintilor pluriradiculari.In portiunea mijlocie a radacinii cementul celular
poate acoperi o portiune de cement acelular dispus anterior.
Compozitia: Substanta minerala este mai redusa -46% in greutate dar matricea
organica este mai bogata find bine reprezentata de colagen tip I (90%) si colagen tip
III ( 5%),glicoproteine si proteoglicani.
Cementocitele sunt celulele caracteristice acestui tip de ciment si sunt situate numai
in cement nu si in desmodontiu,stationare in lacune ale cimentului.Lacunele au forme
si dimensiuni diferite si sunt unite intre ele prin canalicule fine care se orienteaza
preferential catre desmodontiu.
 
7. Componenta principală al parodonțiului marginal profund, de susținere sau
funcțional: desmodonțiul.
Totalitatea structurilor din spatiul dento-alveolar formeaza un complex
morfofunctional denumit desmodontiul.Spatiul dento-alveolar are o forma de
clepsidra fiind mai ingust in zona de rotatie a dintelui –hypomochilon –si mai larg in
zona cervicala .Spatiul dento-alveolar este vizibil pe imaginea radiologica ca o zona
de radiotransparenta crescuta.
Dimensiunile spatiului dento-alveolar si deci ale desmodontiului variaza in functie de :
-virsta:este mai larg la adolescenti si tineri decit la virstnici;
-gradul de eruptie:e mai ingust la dintii neerupti si inclusi;
-gradul de functionalitate al dintelui:e mai larg la dintii cu functie normala,activi si
mai ingust la dintii antagonisti.
Componentele desmodontiului sunt:
-substanta fundamentala;
-celule
-fibre
-vase si nervi
Celulele din desmodontiu au functia principala de mentinere a sistemului fibrelor
ligamentului periodontal prin  sinteza de noi fibre si remodelarea celor
existente.Dintre celulele desmodontiului se disting:
-Celule mezenchimale nediferentiate dotate cu un inalt potential de transformare in
celule ca fibroblasti,cementoblsti si osteoblasti.Ele joaca un rol important in
procesele de structurare normala a desmodontiului ,cementului si osului alveolar.
-Fibroblastii formeaza majoritatea celulara a desmodontiului si sunt orientati cu axul
lung paralel cu al principalelor fibre.Functia principala consta in sinteza moleculelor
de colagen care formeaza fibrile si fibre.
-Osteoblastii sunt situati in desmodotiu inspre osul alveolar in zonele de osteoformare
si osteomodelare alveolara.
-Cementoblasti sunt dispusi spre suprafata cementului si participa in procesul de
cementogeneza.
-Osteoclastele actioneaza impreuna cu osteoblastii in  remodelarea osului alveolar.
Principalele grupe de fibre ale ligamentului periodontal:
1.Fibrele crestei alveolare usor oblice se intind de la marginea osului alveolar spre
cementul radicular sub epiteliul jonctional.
2.Fibrele dento-dentare sau transeptale sunt asociate fibrelor omonime ale
ligamentului supraalveolar si se dispun interdentar
3.Fibrele orizontale sunt dispuse in unghi drept fata de axul longitudinal al dintelui
de la creasta alveolara la cementul radicular
4.Fibre oblice sunt cele mai numeroase si constituie suportul principal de sustinere a
dintelui in alveola.Se intinde de la osul alveolar spre cement unde se insereaza mai
apical decit pe os.
5.Fibre apicale se intind radiar,oblic sau
 
8. Componenta principală al parodonțiului marginal profund, de susținere sau
funcțional: osul alveolar.
Osul alveolar  reprezinta acea parte derivata din oasele maxilar si mandibula care
serveste la sustinerea si mentinerea dintilor.Osul alveolar este o prelungire apofizara
a oaselor maxilare si e format din:
-osul alveolar propriu-zis;
-osul alveolar sustinator.
Osul alveolar propriu –zis este compus dintr-o lama subtire de os care inconjoara
radacina si serveste drept suport de insertie a capatului osos al fibrelor ligamentului
periodontal.Osul alveolar propriu-zis este reprezentat de corticala interna a osului
alveolar.Marginea coronara a osului alveolar este ondulata si corespunde in primele
faze de eruptie dentara jonctiunea smalt –ciment al dintilor.La dintii
adulti,functionali se situeaza la 1-1,5mm de aceasta jonctiune.
Osul alveolar propriu zis se mai numeste si:
-lamina dura:radiologic apre sub forma unei benzi lineare de radioopacitate crescuta;
-lamina cribriforma:prevazuta cu orificii prin care trec vase sanguine,limfatice si
nervi din desmodontiu in osul spongios subiacent.
In fazele initiale de evolutie ,lamina dura(corticala interna) are o structura de os
fasciculat caracterizat prin prezenta a numeroase celule:osteocite de forma rotunda
sau stelata situate in lacune.Matricea osului e formata din benzi de fibre de colagen si
are un grad variabil de mineralizare.
Pe masura ce copilul creste la adolescenta osul fasciculat este treptat inlocuit cu os
lamelar.
Osul lamelar este realizat de osteoblasti prin aparitia succesiva de lamele
circumferentiale separate prin straturi de os de apozitie sau rezidual.
Osul lamelar se dispune sub forma unor lame concentrice,in jurul unui vas
central.Aceasta pozitie caracterizeaza osul haversian.
Osul alveolar sustinator are doua componente:
-osul medular,spongios sau trabecular
-corticala externa
Osul medular,spongios sau trabecular este alcatuit din numeroase spatii captusite cu
un strat celular denumit endosteum.
Spatiile intraosoase sunt separate prin septuri dispuse sub forma unor trabecule.
Zonele cele mai bogate in os medular sunt la:
-tuberozitatea maxilara;
-molarii si premolarii inferiori;
Maduva osoasa are functie hematopoietica si in raport cu virsta este:
-rosie bine vascularizata la tineri;
-cu fenomene de degenerescenta grasa la adulti;
-cenusie cu o degenerescenta avansata de tip fibros si calcara la virstnici
Corticala externa este formata in principal din os haversian si poate fi vestibulara sau
orala.Grosimea sa vestibulara este mai redusa la incisivi,canini si premolari si mai
mare pe fata linguala.Corticala externa este acoperita de periost un strat fibros care
include si celule: osteoblasti,osteoclaste si precursorii lor precum si un sistem
vascular si nervos bine dezvoltat.
 
9. Vascularizația și inervația osului alveolar. 
Vascularizatia parodontiului marginal: In interiorul corpului corpului mandibulei,
circulatia sanguine se face prin artera  alveolara inferioara si ramurile sale: artera
mentoniera, sublinguala si arterele faciale. La maxilar, arterele alveolare superioare,
anterioare si posterioare, artera infraorbitala si artera palatine trimit colaterale ca si
la mandibula prin anastomoze, formeaza plexul subalveolar si reteaua interalveolara.
Plexul subalveolar e sursa arteriolelor periodontal ascendente sau longitudinal
intraseptale, care au un traiect arcuat pe linga apex si ascendant in desmodontiu
Gingia e vascularizata de 3 surse:
-plexul periostal
-plexul intraalveolar
-plexul periodontal
Inervatia parodontiului marginal
Gingia osului maxilar e inervata de nervii alveolari superiori anteriori,  mijlocii si
posteriori, ramuri din nervul infraorbital, nervul palatin mare(posterior), nervii
nazopalatini.
Gingia osului mandibular e inervata de nervulal alveolar inferior, bucal, nervul
mentonier pe versantul vestibular si nervul sublingual pe versantul lingual
Ramurile terminale ale osului alveolar inferior asigura inervatia senzitiva. Fibrele
nervoase  patrund in desmodontiu prin zona periapicala si prin orificiul laminei dure.
10. Creasta marginală, tipurile de conturare.
Corticala externă este formată în principal din os haversian si poate fi vestibulară sau orală.
Corticala externă este acoperită de periost, un strat fibros care include si celule: osteoblasti,
osteoclaste si precursorii lor, precum si un sistem vascular (activ in cursul fenomenelor de
regenerare) si nervos  bine dezvoltat. Conturul crestei marginale a osului alveolar variază în
functie de forma rădăcinii si este, in general, paralel cu jonctiunea smalt- cement. In  zonele unde
radăcina prezintă o suprafată netedă, fără denivelări, marginea crestei alveolare are un traiect
drept. In dreptul convexitatilor rădăcinii, marginea crestei alveolare prezintă un traiect rotunjit
spre apical (aspect de scoică), iar acolo unde suprafata radacinii este concavă, traiectul margin
alveolare este arcuat ascendent (LISTGARTEN)
 
11. Conținutul spațiului periodontal. 
Componentele desmodontiului sunt: substanta fundamentală, celule, fibre, vase si nervi 
 
Celulele Celulele din desmodonliu au functia principala de meninere a sistemului fibrelor
ligamentului periodontal prin sinteză de noi fibre si remodelarea celor existente. Dintre celulele
desmodontiului se disting: Celulele mezenchimale nediferentiate, dotate cu un inalt potential de
transformare In celule ca: fibroblasti, cementoblasti si osteoblasti. Ele joaca un rol esential In
procesele de structurare normală desmodontiului, cementului si osului alveolar. De asemenea,
participa alături de alte sisteme reparatorii in fenomenele de regenerare după interventii
chirurgicale asupra parodontiului marginal.
 
12. Noțiune de rezorbție și apoziție osoasă, celulele participante în aceste procese
contraverse.
 
Rezorbție - proces de disparitie lentă, de atrofiere a unui tesut sau organ deobicei
datorită fagocitozei. Se realizează prin celulele osteoclaste situate in depresiuni ale
suprafetei osoase denumite lacune HOWSHIP dar poate fi si prin actiunea cel.
macrofage si osteocite. NR. si activitatea osteoclastelor cresc sub influenta
hormonului paratiroidian si dihidroxicolecaciferol. si scad sub actiunea calcitoninei.
 
 
Apozitie- Depunere prin adăugare de straturi. Fibroblaști, cementoblaști, osteoblaști (
joacă rol important in procesele de structurare normală a desmodontiului, cementului
si osului alveolar, și in procesele de regenerare după interventii chirurgicale asupra
parodontiului marginal)
 
13. Noțiune de fibre periodontale sau ligamentul periodontal a paradonțiului
profund de susținere. Grupurile principale de fibre periodontale.
 
Ligamentul parodontal este testul ce inconjoara radacina dintelui si o leaga de osul alveolar.
Fibrele principale ce intra in alcatuirea ligamentului sunt formate din colagen de tip I ce este
sintetizat de fibroblaste.
 
Fibrele principale ce intra in alcatuirea ligamentului sunt formate din colagen de tip I ce este
sintetizat de fibroblaste. 
Principalele grupe de fibre ale ligamentului periodontal 
1 Fibrele crestei alveolare, usor oblice, se intind de la marginea osului alveolar spre cementul
radicular, sub epiteliul jonctional. 
2. Fibrele orizontale sunt dispuse în unghi drept fata de axul longitudinal al dintelui, de la
creasta alveolară la cementul radicular 
3 Fibrele oblice unt cele mai numeroase si constituie suportul principal de sustinere a dintelui în
alveolă. Se întind de la osul alveolar spre cement, unde se inseră mai apical decât pe os 
4 Fibrele apicale se intind radiar, oblic sau chiar vertical de la vârful rădăcinii la osul
înconjurător.
 
14. Noțiune de joncțiune dento-gingivală și șanț gingival. Date topografice.
 
Sant gingival- Este spatiul situat intre supratata dintelui si epiteliul sulcular care
captuseste marginea gingivala de la creasta acesteia pana la epiteliul jonctional.
Șantul gingival este delimitat de
- peretele intern, dentar;
- peretele extern, gingival;
- baza santului, conturul coronar al epiteliului jonctional.
Adancimea șantului gingival, masurata clinic cu o sonda
parodontala, variaza in mod normal intra 1 și 3 mm, fiind in medie de
1,8 mm.
Adancimea cllnica a șantului gingival nu corespunde cu adincimea histologica. Aceasta
fiind mai mare
Jonctiune dento-gingivala – jonctiunea dintre smalt dentar si gingie care se formeaza in procesul
de eruptie in urma fuziunii epiteliului adamantin redus si epiteliul oral.
15.  Structura epiteliului jonctional si epiteliului santului gingival.
Epiteliul jonctional- Reprezinta cea mai semnificativa structura a jonctiunii
dentogingivale.
Epiteliul jonctional se extinde in directie apicala de la nivelul portiunii celei mai declive
a santului gingival si formeaza un manșon in jurul dintelui care, in condilii normale, poate
fi localizat:
- numai pe smalt;
- pe smalt si pe cement;
- numai pe cement in functie de stadiul de eruptie normala a dintelui sau de retractie
gingivala prin fenomene de involuție.
Grosimea in plan transversal a epiteliului jonclional este de numai 3-4 straturi de celule
in copilarie, dar poate creste cu varsta la 10-20 de straturi. Pe masura ce se extinde
spre apical, epiteliul jonclional se reduce in grosime ajungand la 3-4 straturi.
In plan vertical, inaltimea epiteliului jonctional variaza intre 0,25 si  1,35 mm
(GLICKMAN).
Din punct de vedere structural, epiteliul jonctional este singura componenta a epiteliului
gingival care prezinta doua lamine bazale, cate una pe fiecare fata:
- lamina bazala: externa care se constituie ca lamina bazala a epiteliului sulcular si se
conecteaza cu tesutul conjunctiv subiacent;
- lamina bazala: interna care fixeaza epiteliul jonclional direct pe suprafala dintelui.
 
Epiteliul santului gingival - epiteliul care acoperă peretele moale al santului gingival,
este slab keratinizat, sau chiar nekeratinizat.