Tema și viziunea despre lume în poezia Plumb de George Bacovia.

” Un poet mare e un univers întreg.” afirma Zoe Dumitrescu Bușulenga. Acest lucru poate fi
demonstrat și prin creația ” Plumb ” de George Bacovia. George Bacovia este reprezentant al
simbolismului, curent care a apă rut în Franța împotriva romantismului și al parnasianismului.
Poezia ”Plumb”face parte din volumul de debut din 1916 care poartă același nume, și este o artă
poetică , pentru se prezintă viziunea despre lume și viață. Se înscrie în lirica simbolistă prin
folosirea simbolurilor ,a sugestiei, a corespondenței, a cromaticii și al muzicalită ții. Se încadrează în
specificul universului liric bacovian, după cum afirma și criticul literar Eugen Lovinescu: „Există , în
adevă r, o atmosferă bacoviană […]o deplină dezorganizare sufletească prin obsesia morții […] ”
Titlul poeziei este simbolul plumb, un material greu, cenușiu, care sugerează apă sarea,
angoasa, monotonia, închiderea definitivă în spațiul existențial, fă ră posibilitatea de ieșire.
Tema poeziei o constituie condiția poetului condamnat să simtă presiunea unei societă ți ,
banale, dezinteresate de valorile adevă ratei arte.
Din punct de vedere al structurii poezia este alcă tuită din două catrene în care lait-motivul
este cuvâ ntul ”plumb”, care este reluat de șase ori. Ritmul este iambic, rima îmbră țișată .
Compozițional se observă existența a două planuri: unul exterior, al naturii,simbolizat de
cimitir cu elementele funerare: „cavou”, „sicrie de plumb”, „coroanele de plumb”, „mort” și unul interior,
al tră irilor eului liric,simbolizat de sentimentul de iubire, care produce dezamă gire, tristețe : „Dormea
întors amorul meu de plumb”.
Lirismul este subiectiv, redat prin mă rcile eului liric: verbele ”stam”, ”am început” și pronumele
”meu”
În ceea ce privește viziunea despre lume, observă m că pe parcursul celor două strofe se
pă strează aceeași stare de incertitudine și spaimă , lumea care se înfă țișează în aceste versuri fiind
construită cu ajutorul simbolului.
Strofa I surprinde elemtele cadrului spațial închis, apă să tor, sufocant în care eul liric se simte
captiv: un cavou care simbolizează universul interior. Poetul tră iește sentimentul de sigură tate. Spațiul
sufocant poate sugera societatea , ca univers limitat, dar și pustietatea sufletească .Totul este împietrit,
doar vâ ntul este elementul care sugerează mișcare, dar sugerează și frig și moarte.
Strofa a II-a definește realitatea interioară , prezintă amorul pierdut. Dar amorul poetului ”
dormea întors” și era de plumb. ” Aripile de plumb” presupun un zbor în jos, o că dere inevitabilă în
moarte. Starea de solitudine a poetului este exprimată și de repetarea sintagmei ” stam singur”.
Poetul redă viziunea sa despre lumea creată cu ajutorul corespondenței dintre cuvâ nt și elementele
din natură . Stările interioare ale eului liric sunt declanșate de asocierea unor semnificații ale
cuvintelor folosite cu sens conotativ. Imaginarul poetic folosește corespondența dintre realitatea
concretă și diferitele stă ri interioare.Folosirea oximoronului „flori de plumb” sugerează povara care
apasă într-un spațiu asfixiant, iar culoarea cenușie a metalului denotă deprimarea și oboseala
psihică. Angoasa și nevroza sunt sugerate de folosirea verbului „scâ rțâ iau” disperarea reiese din
folosirea verbului „strig”, iar crisparea psihică însoțită de mirosul mortuar este sugerată de „coroanele
de plumb”, „cavou”, „funerar veșmâ nt”. Observă m că în poezie predomină cuvinte din câ mpul semantic
sepulcral: „coroanele de plumb”, „mort”, „sicriele de plumb”, „cavou”, „flori de plumb”, „dormeau”,
„funerar veșmâ nt”.
Prezența tehnicilor simboliste, observabile prin muzicalitate și cromatică oferă o viziune inedită .
Repetiția obsesivă a cuvâ ntului „plumb” în fiecare catren constituie refrenul poeziei, În ceea ce privește
cromatica, este prezentă negru prin veșmâ ntul funerar, iar podoabele „de plumb” accentuează
cenușiul, dâ nd vieții nuanțe de gri și anulâ nd orice pulsație de viață .
La nivel stilistic, poezia utilizează sugestia care se îmbină armonios cu imaginile artistice vizuale,
auditive, olfactive. Fiind o poezie simbolistă, poetul G. Bacovia excludea exprimarea directă a
sentimentelor. Epitetele adânc, întors, funerar sugerează neliniște, nevroză ,dezgust, disperare.
„Sicriele de plumb” care „dorm” sunt personificate, iar rezultatul somnului este un coșmar devenit
realitate.Moartea devine o stare eternă . Metafora aripilor de plumb care atâ rnă nu duce la salvare, ci
dovedește faptul că aripile sunt frâ nte. Cu ajutorul sinesteziei, se produce o încă rcare a strofelor cu
obiecte de plumb, care conferă poeziei o realitate monstruoasă . Eul liric este plasat în această
atmosferă cu caracter de depozit închis, macabru, chiar în interiorul cavoului, „lâ ngă mort”.
La nivel morfologic, verbele la imperfect dormeau,dormea,stam sugerează continuitate, permanența
stă rii de angoasă , nevroză .
Repetiția conjuncției și amplifică atmosfera macabră : Și flori de plumb și funerar veștmânt-/ ...și era
vânt...
In opinia mea, tema poeziei, condiția omului superior care se simte captiv într-o lume ostilă , reflectă
viziunea specifică asupra realită ții sumbre și apă să toare, ființa percepâ nd lumea inconjură toare ca pe
o inchisoare.