Prima Oră

Reflectați asupra posibilele bariere de comunicare întâlnite la prima oră de curs
la care ați participat din facultate, alte ore de curs din viața de școlar de la liceu
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
sau gimnaziu etc.
Comentați din perspectiva didacticii comunicării următorul text:

(a) Când oamenii se simt anxioși, tind să vorbească mai repede și mai puțin. Deoarece nu
vor să îi pună pe ceilalți în rolul ascultătorilor mai mult decât este necesar și nu vor să atragă
atenția asupra lor. Cel mai bun mod de a realiza aceste obiective este prin reducerea mesajului
și creșterea vitezei cu care acesta este exprimat. Deși persoanele anxioase vorbesc mai rapid,
când trebuie să răspundă la întrebări sunt deseori lente – pentru că au nevoie de mai mult timp
ca să se gândească ce fel de răspuns vor da.
(Peter Collet, Cartea gesturilor, Editura Trei, Bucureşti, 2005, p.202)

(b) El sau ea intră în clasă. Comunicarea, schimburile reciproce au început deja cu mult
înaintea primului cuvânt. Elevii erau în așteptare în afara clasei, liniștiți ori gălăgioși, sau în
clasă, neacordând în aparență, nici-o atenție intrării cadrului didactic. Surâsurile, râsetele,
salutul politicos, obiectele care zboară, șoaptele sau ridicarea în picioare; acest joc al
reacțiilor, al retroacțiunilor în dublu sens, de la adult la clasă și de la clasă către adult nu are
nici început nici sfârșit. (...) Totul are valoare de mesaj: liniștea ca recunoaștere a profesorului
sau zgomotul, privirea care îl urmărește sau privirile pe fereastră, imobilitatea corpurilor sau
mișcările, individuale sau colective, ale clasei. Ochii plecați sau privirea susținută fată-în-fată.
Nu poți să nu comunici și astfel. Chiar refuzul de a vorbi este o manieră de a transmite ceva.
Dar toate aceste schimbări nu implică în niciun moment faptul că mesajul transmis a fost primit
și înțeles.
(B. Ollivier, ,,Comuniquer pour enseigner”, Hachette, Paris, 1992, pp. 46-47,
apud. Luminiţa Iacob, Comunicarea didactică,
în Constantin Cucoş (coordonator), Psihopedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2009, p. 401)

(c) În privința comunicării paraverbale se impune luarea în calcul și a valorii comunicaționale
a tăcerii. Orice profesor și orice elev apelează sistematic la tăcere, care poate fi: tăcere-
nedumerire, tăcere-vinovăție, tăcere-protest, tăcere-aprobare, tăcere-pedeapsă, tăcere-
provocatoare, tăcere-laborioasă (se gândește intens), tăcere simulativă, tăcere încăpățânată,
tăcere obraznică etc.
(Marius Ududec, Comportamente comunicaționale în activitatea didactică,
Editura Little Lamb, Suceava, 2006, p. 86)

(d) De vreme ce obiectivul comunicării nonviolente este acela de a crea o conexiune de calitate,
necesară pentru ca nevoile tuturor să fie satisfăcute, este clar că atunci când aplicăm acest tip
de comunicare, nu încercăm doar să-i facem pe oameni să execute ceea ce vrem noi. Atunci
când oamenii vor avea încredere că preocuparea noastră este fată de calitatea relației, fată de
onestitate și empatie, și că scopul nostru este ca nevoile fiecăruia să fie satisfăcute, atunci ei vor
avea încredere că noi emitem cerințe, nu pretenții.
(Marshall B. Rosenberg, Adevărata educație pentru o viață împlinită, Elena
Francisc Publishing, Bucureşti, 2005, pp. 62-63)

(e) Comunicarea este un fenomen global din două motive. Mai întâi, pentru că tot ce e
,,exprimat” de individ face parte din comunicarea sa. Comunicarea integrează astfel vorbele,
comportamentele, atitudinile și toate paralimbajele. Apoi, pentru că ea, comunicarea este țesută
dintr-un ansamblu complex de mize. Orice tip de comunicare încearcă să influențeze, în grade
diverse, informația semenilor noștri, poziționarea individuală, mobilizarea celuilalt, calificarea
relației cu acest celălalt, precum și să specifice normele de referință ale situației de schimb.
(Alex Mucchielli, Arta de a comunica, Editura Polirom, Iași, 2005, p. 86)

(f) Conceptul de comunicare paradoxală este un concept din cadrul paradigmei relațional –
sistemice. Este foarte puternic deoarece, dacă vom privi cu atenție, vom vedea că numeroase
comunicări sunt paradoxale. Acest fenomen se datorează faptului că oamenii nu sunt niște
mașini, iar majoritatea comunicărilor lor sunt complexe, adică poartă diferite mesaje ce
urmăresc diverse finalități în același timp. Dată fiind această complexitate a comunicării
umane, numeroase mesaje pot să conțină contradicții interne. (…) Comunicarea e paradoxală
când conține două mesaje ce se califică unul pe celălalt în mod conflictual.
(Alex Mucchielli, Arta de a comunica, Editura Polirom, Iaşi, 2005, pp. 105-106)

sau gimnaziu etc.
-problema încrederii sau a lipsei de încredere, în a face o afirmație, neștiind
daca este buna s-au nu (teama de a nu fi criticați)
- bariere de ordin emoțional și refuzul de a vorbi.

(a) Când oamenii se simt anxioși, tind să vorbească mai repede și mai puțin. Deoarece
nu vor să îi pună pe ceilalți în rolul ascultătorilor mai mult decât este necesar și nu vor să
atragă atenția asupra lor. Cel mai bun mod de a realiza aceste obiective este prin reducerea
mesajului și creșterea vitezei cu care acesta este exprimat. Deși persoanele anxioase vorbesc
mai rapid, când trebuie să răspundă la întrebări sunt deseori lente – pentru că au nevoie de
mai mult timp ca să se gândească ce fel de răspuns vor da.
(Peter Collet, Cartea gesturilor, Editura Trei, Bucureşti, 2005, p.202)
a) Putem spune următoarea afirmație, când oamenii se simt anxioși, tind să vorbească
mai repede și mai puțin, atunci putem citi gândurile oamenilor, din acțiunile lor....
Un gest este o acțiune care-ți spune multe despre ceea ce gândește cineva — chiar dacă
persoana însăși nu este conoscută..............................................................................................
anxietate 1 Împrejurare. 2 Neliniște. 3 Teamă. 4 Stare de neliniște însoțită de

palpitații, sufocare etc. întâlnită în unele boli nervoase.
Anxietatea este o emoție ce se caracterizează printr-o stare neplăcută de
tulburare interioară, adesea acompaniată de comportament nervos precum a păși
înapoi sau înainte, tulburări somatice și ruminația.[3] Este vorba de emoții subiective
neplăcute de spaimă față de evenimente anticipate, precum simțământul morții
iminente.[4] Anxietatea nu este același lucru cu frica, care este un răspuns la o
amenințare reală sau percepută,[5] întrucât anxietatea implică așteptarea unei
amenințări viitoare.[5] Anxietatea este un simțământ de neliniște și îngrijorare, care
este de obicei generalizată ca o suprareacție la o situație care văzută doar în mod
subiectiv ca amenințătoare. [6] Este adesea acompaniată de tensiune musculară,
[5]
agitație, oboseală și probleme de concentrare. Dacă anxietatea este experimentată
în mod regulat, individul ar putea suferi de o tulburare de anxietate.[5]
(b) El sau ea intră în clasă. Comunicarea, schimburile reciproce au început deja cu
mult înaintea primului cuvânt. Elevii erau în așteptare în afara clasei, liniștiți ori gălăgioși,
sau în clasă, neacordând în aparență, nici-o atenție intrării cadrului didactic. Surâsurile,
râsetele, salutul politicos, obiectele care zboară, șoaptele sau ridicarea în picioare; acest joc
al reacțiilor, al retroacțiunilor în dublu sens, de la adult la clasă și de la clasă către adult nu
are nici început nici sfârșit. (...) Totul are valoare de mesaj: liniștea ca recunoaștere a
profesorului sau zgomotul, privirea care îl urmărește sau privirile pe fereastră, imobilitatea
corpurilor sau mișcările, individuale sau colective, ale clasei. Ochii plecați sau privirea
susținută fată-în-fată. Nu poți să nu comunici și astfel. Chiar refuzul de a vorbi este o manieră
de a transmite ceva. Dar toate aceste schimbări nu implică în niciun moment faptul că
mesajul transmis a fost primit și înțeles.
(B. Ollivier, ,,Comuniquer pour enseigner”, Hachette, Paris, 1992, pp. 46-47,
apud. Luminiţa Iacob, Comunicarea didactică,
în Constantin Cucoş (coordonator), Psihopedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2009, p. 401)
b) Este foarte important comunicarea în procesul de învățare. Manieră favorabilă la

stimularea învățării și a unei activități didactice de calitate. Prin comunicare componenta
informațională se plasează într-o dimensiune a înțelegerii discursive. Astfel, dimensiunea
relațională a comunicării evidențiază situații conștiente sau nu prin care mesajul transmis/
primit dobândește sens și semnificație.

(c) În privința comunicării paraverbale se impune luarea în calcul și a valorii
comunicaționale a tăcerii. Orice profesor și orice elev apelează sistematic la tăcere, care
poate fi: tăcere-nedumerire, tăcere-vinovăție, tăcere-protest, tăcere-aprobare, tăcere-
pedeapsă, tăcere-provocatoare, tăcere-laborioasă (se gândește intens), tăcere simulativă,
tăcere încăpățânată, tăcere obraznică etc.
(Marius Ududec, Comportamente comunicaționale în activitatea didactică,
Editura Little Lamb, Suceava, 2006, p. 86)
c) În activitatea didactică, este necesar și elaborarea unor strategii speciale de

comunicare para verbală și care (se realizează prin intermediul următoarelor aspecte legate de
tonul și volumul vocii, ritmul, accentul, pauzele și dicția vorbire care ar contribui la
activitatea procesului de învățare.
Comunicarea paraverbală se caracterizează prin faptul că mesajul se transmite prin
componente vocale și prozodice specifice. Astfel, modalitatea prin care un mesaj este transmis
și recepționat constituie sensul comunicării paraverbale.
(d) De vreme ce obiectivul comunicării nonviolente este acela de a crea o conexiune
de calitate, necesară pentru ca nevoile tuturor să fie satisfăcute, este clar că atunci când
aplicăm acest tip de comunicare, nu încercăm doar să-i facem pe oameni să execute ceea ce
vrem noi. Atunci când oamenii vor avea încredere că preocuparea noastră este fată de
calitatea relației, fată de onestitate și empatie, și că scopul nostru este ca nevoile fiecăruia să
fie satisfăcute, atunci ei vor avea încredere că noi emitem cerințe, nu pretenții.
(Marshall B. Rosenberg, Adevărata educație pentru o viață împlinită, Elena
Francisc Publishing, Bucureşti, 2005, pp. 62-63)
d) Comunicarea nonviolentă, deține un rol important în activitatea didactica și deține și

un rol decisiv în adevărata educație, și în formarea copiilor, pe parcursul vieții.
Putem spune ca, prin intermediul comunicării nonviolente, care este un mod de
interacțiune care facilitează schimburile între oameni și rezolvarea conflictelor în mod pașnic,
ne putem crea un stil de viată, pentru o relație mai armonioasă - o conectare mai profundă cu
ceilalți și cu noi înșine.
(e) Comunicarea este un fenomen global din două motive. Mai întâi, pentru că tot ce e
,,exprimat” de individ face parte din comunicarea sa. Comunicarea integrează astfel vorbele,
comportamentele, atitudinile și toate paralimbajele. Apoi, pentru că ea, comunicarea este
țesută dintr-un ansamblu complex de mize. Orice tip de comunicare încearcă să influențeze, în
grade diverse, informația semenilor noștri, poziționarea individuală, mobilizarea celuilalt,
calificarea relației cu acest celălalt, precum și să specifice normele de referință ale situației
de schimb.
(Alex Mucchielli, Arta de a comunica, Editura Polirom, Iași, 2005, p. 86)
e) Comunicarea este un fenomen complex, care poate definit din mai multe perspective, dara
arta de a comunica cu ceilalți conduce către succes........
Comunicarea, s-au managementul comunicării, conduce spre eficiența în activitatea procesului
de învățământ, dar și în viată de zi cu zi...
Altfel spus, a comunica înseamnă a te raporta la un anumit nivel de existenta, la trăsături
esențiale ale acestuia prin intermediul unor atitudini specifice. Astfel, comunicarea umană este
una care se bazează pe un proces de interacțiune interpersonală. De altfel, interacțiunea
interpersonală/ intrapersonală reprezintă în fond o explicitare a conceptului de „comunicare”.
(f) Conceptul de comunicare paradoxală este un concept din cadrul paradigmei relațional –
sistemice. Este foarte puternic deoarece, dacă vom privi cu atenție, vom vedea că numeroase
comunicări sunt paradoxale. Acest fenomen se datorează faptului că oamenii nu sunt niște
mașini, iar majoritatea comunicărilor lor sunt complexe, adică poartă diferite mesaje ce
urmăresc diverse finalități în același timp. Dată fiind această complexitate a comunicării
umane, numeroase mesaje pot să conțină contradicții interne. (…) Comunicarea e paradoxală
când conține două mesaje ce se califică unul pe celălalt în mod conflictual.
(Alex Mucchielli, Arta de a comunica, Editura Polirom, Iaşi, 2005, pp. 105-106)
f) Comunicarea, arta de a comunica reprezintă un instrument al acțiunii asupra semenilor. Prin
intermediul, procesului de comunicare didactică și prin raportare la comportamentul actorilor
implicați în procesul de predare – învățare – evaluare, astfel, strategiile existente la nivel
educațional evidențiază structuri individuale prin intermediul cărora comunicarea didactică
(deși uneori este percepută ca având o natură paradoxală 1) beneficiază de reevaluare și
responsabilitate...
În concluzie, comunicarea paradoxală pornește de la premisa experimentală a situațiilor în
care un gest paradoxal, împotriva „bunului simt”, ilogic, poate aduce schimbarea dorită, în
timp ce o acțiune conform bunului simt și logicii comune poate conduce la eșec, respectiv la
perpetuarea disfuncţiei...........................................................................................................
Avem în vedere ideea de comunicare paradoxală descrisă în literatura de specialitate ca fiind aceea care conţine
mesaje contradictorii., în Alex Mucchielli, Op.Cit., pp. 105-106.
1
Avem în vedere ideea de comunicare paradoxală descrisă în literatura de specialitate ca fiind aceea care conţine
mesaje contradictorii., în Alex Mucchielli, Op.Cit., pp. 105-106.

Prima Oră

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Prima Oră

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Reflectați asupra posibilele bariere de comunicare întâlnite la prima oră de curs

Comentați din perspectiva didacticii comunicării următorul text:

Comentați din perspectiva didacticii comunicării următorul text:

Comentați din perspectiva didacticii comunicării următorul text:

Comentați din perspectiva didacticii comunicării următorul text:

Comentați din perspectiva didacticii comunicării următorul text:

Comentați din perspectiva didacticii comunicării următorul text:

Reflectați asupra posibilele bariere de comunicare întâlnite la prima oră de curs

Comentați din perspectiva didacticii comunicării următorul text:

(Peter Collet, Cartea gesturilor, Editura Trei, Bucureşti, 2005, p.202)

anxietate 1 Împrejurare. 2 Neliniște. 3 Teamă. 4 Stare de neliniște însoțită de

b) Este foarte important comunicarea în procesul de învățare. Manieră favorabilă la

Comentați din perspectiva didacticii comunicării următorul text:

c) În activitatea didactică, este necesar și elaborarea unor strategii speciale de

d) Comunicarea nonviolentă, deține un rol important în activitatea didactica și deține și

Comentați din perspectiva didacticii comunicării următorul text:

S-ar putea să vă placă și