INDICATIILE PUNCTIEI LOMBARE, CARACTERISTICILE LICHIDULUI

CEFALORAHIDIAN DIN TUBERCULOZA

REPERE ANATOMICE PENTRU PUNCTIA LOMBARA

Punctia se realiazeaza de regula inferior de vertebra L2, deoarece maduva spinarii se termina la
nivelul L1-L2 si astfel nu exista pericolul de lezare a maduvei. Este o manevra oarba.
Folosim ca reper pentru punctia rahidiana linia orizontala care uneste punctele cele mai inalte ale
crestelor iliace, care indica de obicei spatiul intervertebral L4-L5 (zona in care este sigura punctia,
fara pericol de lezare a maduvei).
Pacientul este asezat in decubit lateral, cu spatele la marginea patului, coapsele flectate pe
abdomen si capul flectat anterior, cu barbia in piept. Acesta sta ghemuit pentru a mari spatiile
intervertebrale.
Din punct de vedere stratigrafic, sunt strapunse de ac urmatoarele structuri:
Tegument →t. cel. subcutanat→ mm erector spinali, lig galben (opune rezistenta → primul zgomot)
→ canalul vertebral – spatiul epidural → dura mater (opune rezistenta → al 2-lea zgomot) → spatiu
subdural → arahnoida → spatiu subarahnoidian ( la acest nivel trag mandrenul acului de punctie si
curge lichid cerebrospinal LCR).
Punctia lombara (rahidiana) se poate face atat in spatiul subarahnoidian, cat si in cel epidural; se
realiazeaza obligatoriu in dedesubtul vertebrei L2. La acest nivel, spatiul subarahnoidian prezinta
cisterna lombara (aici se realizeaza punctiile si anesteziile rahidiene lombare)
Lichidul cefalorahidian (LCR) este un lichid clar și transparent care este continut in
ventriculii cerebrali , in cisternele subarahnoidiene si in spatial subarahnoidian care inconjoara
creierul si maduva spinarii. Acesta contine substante nutritive precum glucoza, proteine, acid lactic,
uree, electroliti: Na, K, leucocite in cantitati reduse. Compoziția sa reflectă starea fiziopatologică
a creierului (inflamație, infecție, etc).

TUBERCULOZA
Este o boală infecţioasă contagioasă, provocată de o bacterie, Mycobacterium tuberculosis (sau
bacilul  Koch), care afectează mai ales plămânii și care poate afecta și alte părți sau organe ale
corpului. Tuberculoza presupune activarea și dezvoltarea bacililor atunci când sistemul imunitar este
afectat. 
Simptomele tuberculozei depind de localizarea și dezvoltarea bacililor. Unele persoane dezvoltă
boala imediat după infecție (în câteva săptămâni) din cauza sistemului lor imunitar care nu este
capabil să oprească dezvoltarea bacililor, iar alte persoane se pot îmbolnăvi după ani de zile, în urma
scăderii imunității din diverse motive.
 MENINGITA TUBERCULOASA (MTB)
Este o afecțiune meningeală subacută, care reprezintă o problemă majoră printre copii, în special în
țările cu un nivel economic precar. Deseori se asociază cu invaliditate și deces. Luând în
considerație că, în LCR se determină nivelul crescut al proteinei și nivelul scăzut al glucozei, se
indică consultarea ftiziatrului, care exclude diagnosticul de meningită tuberculoasă (prin examinări
specifice la tuberculoză).
Meningita tuberculoasa este dificil de diagnosticat; simptomatologia neurologica se instaleaza
insidios, pe fondul impregnatiei bacilare. Debutul este prelungit, cu febra sau subfebrilitati,
varsaturi, fotofobie, cefalee si ameteli. In perioada de stare la sindromul de iritatie meningeana, care
poate fi incomplet sau slab exprimat, se adauga semne de afectare a nervilor oculomotori (ptoza
palpebrala, strabism etc.).
Diagnosticul de MTB se stabileste in urma evidentierii bacilului la nivelul lichidului
cefalorahidian. Un diagnostic rapid si fiabil in cazul acestei afectiuni poate fi dat de utilizarea PCR-
ului, desi rezultate fals negative ar putea sa apara in probele care contin foarte putine
microorganisme.

În prezent, cea mai bună analiză de laborator este examinarea lichidului cefalo-rahidian, ce oferă
date valoroase despre etiologie, ne ajută să diferențiem meningita tuberculoasă de celelalte cauze
bacteriene. Lichidul cefalo-rahidian infectat cu Mycobacterium tuberculosis este clar, iar cel infectat
cu alte bacterii este tulbure (aspect de „zeamă de varză”), opalsecent la debut.
Examinările LCR trebuie efectuate cu colorații specifice. Randamentul examinării LCR poate fi
mărit prin unele măsuri simple, cum ar fi prelevarea a cel puțin 10 ml de probă LCR, efectuarea unei
examinări repetate a eșantionului și efectuarea unei puncții lombare înainte sau imediat după
începerea tratamentului. De asemenea, trebuie centrifugat la o forță de centrifugare mare timp de 20
de minute, urmată de o examinare atentă timp de cel puțin 20 de minute 
Câteva studii relevă scăderea numărului leucocitelor LCR și a nivelului proteic la pacienții HIV-
pozitivi. Examinarea LCR poate fi chiar normală la 5% dintre pacienții cu HIV pozitivi cu TBM. 

Bibliografie
https://www.romedic.ro/meningita-tuberculoasa
https://www.synevo.ro/shop/mycobacterium-tuberculosis-complex-adn/
https://snpcar.ro/particularitatile-evolutive-ale-meningitei-tuberculoase-la-copii/
https://www.arcadiamedical.ro/articol/tuberculoza-tipuri-factori-de-risc-semne-si-simptome/
Tratat de fiziologie a omului - Guyton & Hall, editia a 13-a, pag.790-793