Enteroviroze cu virusurile ECHO şi Coxsaschie. Forme clinice la copii.

Tabloull clinic al anginei

herpetice şi a meningitei. Diagnostic. Tratament.
Enterovirozele reprezintă un grup de boli infecţioase acute determinate de virusurile Coxsackie şi ECHO
caracterizate prin multiple forme clinice de la uşoare ( portaj, până la extrem de severe cum sunt
meningoencefalita, miocardita mialgia, encefalomiocardita la nou-născuţi etc.
TABLOU CLINIC. Spectrul clinic al infecţiilor cu virusurile ECHO şi Coxsackie variază de la infecţii
inaparente până la boli grave, în unele cazuri letale în funcţie de forma clinică a bolii.
Conform sindromului clinic de bază:
A.Cu afectarea preponderentă a SNC: formă paralitică (spinală, bulbospinală, pontină), meningită seroasă,
encefalită.
B.Cu afectarea preponderentă a mucoaselor şi a pielii: angină herpetică; exantem enteroviral; formă catarală.
C.Cu afectarea preponderentă a muşchilor: mialgie epidemică; miocardită; encefalomiocardită la nou-născuţi.
D.Alte forme:
febră enterovirală (boală minoră);
formă intestinală (diaree enterovirală);
sindroame asociate (meningită seroasă şi angină herpetică sau mialgie epidemică etc).
Meningita seroasă ("aseptică")
Poate fi produsă de virusurile Coxsackie A şi B, precum şi ECHO (serotipurile Coxsachie A7, A9, B2, B5, ECHO
-2,4,6,9,11,18,25,30 etc). Meningita acută seroasă este unul din cele mai comune sindroame ale acestei infecţii.
Boala se caracterizează prin debut acut cu febră (39-40°C), cefalee, vome, convulsii, uneori dureri abdominale,
mialgii puternice. Se pot asocia faringita acută, erupţii rubeoliforme, angina herpetică. Faciesul bolnavului este
hiperemiat, păstos, sclerele injectate. Din primele zile apar semne meningiene: redoarea cefei, simptomele
Kernig şi Brudzinschi, reflexele abdominale abolite. Adesea sindromul meningian este moderat, incomplet şi se
menţine doar câteva zile. în unele cazuri în lipsa semnelor meningiene LCR prezintă modificări caracteristice şi
viceversa tabloul clinic e manifest, iar LCR nemodificat. în LCR se constată de la câteva zeci până la câteva
sute de celule (200-300/mm3), rar mai mult. La început sunt prezente polinucleare care pot chiar predomina.
Ulterior, în evoluţie ele sunt substituite de mononucleare (limfocite). Astfel, pleocitoza iniţial este neutrofil-
limfocitară, iar ulterior limfocitară. Proteinele sunt uşor crescute, cloridele şi glucidele LCR sunt nemodificate.
Manifestările clinice ale meningitei seroase se menţin 3-5 zile, iar LCR se normalizează numai în a 3-4-a
săptămână de la debut. Curba temperaturii poate avea 2-3 unde. Sunt posibile recidive, 2-3 luni persistă
sindroamele astenic şi hipertensiv cu cefalee, vome periodice etc. Incidenţa meningitei seroase enterovirale se
majorează vara şi toamna, sunt posibile şi epidemii.
E n c e f a l i t a . Se consideră că encefalita cu virusurile Coxsackie şi ECHO apare rar, având în general o
evoluţie benignă.
Angina herpetică
Este provocată mai frecvent de virusul Coxsackie A, rareori de virusurile Coxsackie B şi ECHO. Se
îmbolnăvesc copii de diferite vârste. Debutul este brusc, cu febră mare, dureri în gât, slăbiciuni, cefalee, vome,
dureri abdominale, mialgii. Pe amigdale, stâlpii amigdalieni şi vălul palatin apar vezicule mici cu arie de
hiperemie în jur. Ele ulcerează rapid, formând eroziuni superficiale care se vindecă complet în 2-5 zile.
Ganglionii limfatici cervicali sunt puţin măriţi, indolori.

DIAGNOSTIC. Diagnosticul pozitiv poate fi suspectat în baza anamnezei epidemiologice şi a tabloului clinic
în cazurile în care boala evoluează cu meningită seroasă, herpangină, mialgii etc. Etiologia se precizează prin
examene virusologice (LCR, materii fecale, secreţii orofaringiene). Izolarea virusurilor Coxsackie şi ECHO din
materiile fecale şi orofaringe nu confirmă diagnosticul, deoarece la copii este foarte răspândit portajul acestor
virusuri. Din aceste considerente, este necesar ca prin reacţii serologice (reacţia de hemaglutinare indirectă,
reacţia de fixare a complementului) să se constate o creştere (în seruri perechi) a titrului anticorpilor specifici.
Anticorpii ating titrul maxim la 2 săptămâni şi se menţin cel puţin 3 ani.

TRATAMENT. în majoritatea cazurilor pacienţii cu bolii enterovirale se tratează la domiciliu. Se internează

numai bolnavii cu forme severe ale bolii: meningită seroasă, meningoencefalită, encefalomiocardită la nou-
născuţi, miocardită etc.
Terapia etiotropa nu e cunoscută până în prezent. Tratamentul se face simptomatic şi constă din analgezice,
antipiretice, antiinflamatori, antihistamine. Formele paralitice se tratează ca poliomielita. în cazurile de
meningită şi meningoencefalită se face deshidratarea (sol. de glucoza de 10%, de magneziu sulfat de 25%,
diuretice), anticonvulsive la necesitate. în encefalite, encefalomiocardite la nou-născuţi, miocardite sunt indicaţi
corticosteroizi, glicozide, metabolice, riboxină, ATF, cocarboxilază etc. Antibioticoterapia se prescrie numai în
cazurile cu suprainfecţii bacteriene (pneumonii, otită etc).