TEMA :

ACŢIUNI SPECIALE ÎN LUPTA ANTIDROG.

LIVRĂRILE SUPRAVEGHEATE

Bucureşti
2005
CUPRINS

Demers introductiv..................................................................................................3
CAPITOLUL I.........................................................................................................6
TRAFICUL DE DROGURI....................................................................................6
1.1. Aspecte generale.............................................................................................6
1.2. Zonele cenuşii................................................................................................7
1.3. Drogurile şi organizaţiile criminale.............................................................10
1.4. Drogurile sintetice........................................................................................15
1.5. Priorităţile actuale ale luptei antidrog.........................................................17
1.6. Aspecte privind combaterea traficului ilicit de droguri...............................20
1.7. Măsuri luate pentru reducerea cererii şi ofertei de droguri........................23
CAPITOLUL II.....................................................................................................30
REGIMUL JURIDIC AL LIVRĂRILOR SUPRAVEGHEATE........................30
CAPITOLUL III....................................................................................................37
LIVRĂRILE SUPRAVEGHEATE.......................................................................37
3.1. Cadrul juridic...............................................................................................37
3.2. Principalele situaţii în care poate fi efectuată o livrare supravegheată......41
3.3. Posibilităţi de livrări supravegheate............................................................45
3.4. Proceduri privind desfăşurarea operaţiilor de livrări supravegheate şi
finalizarea acestora.............................................................................................51
Concluzii.................................................................................................................53
Bibliografie selectivă...........................................................................................55
Anexe ..................................................................................................................................57

2
Demers introductiv

Întreaga colectivitate mondială este preocupată, mai mult ca oricând,

de escaladarea pericolului real reprezentat de droguri pentru sănătatea fiinţei
umane şi sociale.
Situaţia este cu atât mai alarmantă cu cât fenomenul la care ne referim
se dezvoltă în pofida măsurilor luate de comunitatea mondială precum şi de
guvernele majorităţii statelor, prin organizaţiile lor specializate.
După Revoluţia din Decembrie 1989, am asistat la o dimensionare
negativă a informaţiilor care au ca obiect material stupefiantele şi substanţele
psihotrope şi la răspândirea îngrijorătoare a traficului şi mai ales a abuzului
de droguri în rândul tuturor categoriilor sociale.1
Aproape toată lumea foloseşte astăzi droguri de un fel sau altul.
Ţigările şi alcoolul sunt cele mai obişnuite, dar mulţi folosesc somnifere,
tranchilizante sau medicamente antidepresive care ne ajută să ne relaxăm şi să
facem faţă stresului şi tensiunii vieţii de zi cu zi. 2 Traficul ilicit şi abuzul de
droguri au depăşit, la ora actuală, stadiul de epifenomen şi se manifestă ca una
dintre cele mai incitante şi îngrijorătoare probleme cu care se confruntă în
momentul de faţă statele lumii, pentru a se ajunge la o ştergere a demarcaţiei
dintre ţările producătoare, consumatoare şi de tranzitare a drogurilor.
Astfel, în prezent nici o ţară nu se mai poate considera ferită de flagelul
creat de aceste substanţe şi produse. Pe de altă parte, drogul nu mai este, din
păcate apanajul exclusiv al unui segment bine delimitat de populaţie, acesta a
“coborât” în stradă fiind la îndemâna oricui, făcând pe zi ce trece, tot mai
multe victime, majoritatea minori şi tineri. Este necesară, o reacţie promptă
din partea comunităţii mondiale dar şi a guvernelor tuturor statelor.
1
Proiect fadrom, “Programul naţional pentru prevenirea şi combaterea traficului ilicit şi a abuzului
de droguri în România”; pag. 1
2
Problema drogurilor, I.P.J.Braşov, Serviciul Prevenirea Criminalităţii; pag. 1
3
 Cu implicaţii dramatice asupra existenţei a sute de milioane de oameni,
ameninţând la modul cel mai serios stabilitatea economică, socială şi politică
a lumii contemporane, “moartea albă” reprezintă la momentul sfârşitului de
mileniu principala formă de manifestare a crimei organizate. Dovedind o
mare capacitate de adaptare faţă de noile manifestări ale societăţii, structurile
crimei organizate şi-au diversificat sfera de activitate spre domenii de mare
prosperitate astăzi, cum ar fi: traficul de arme şi materiale radioactive,
contrabanda cu deşeuri toxice, spălarea banilor murdari, traficul de opere de
artă, traficul de carne vie şi prostituţia, terorismul, falsurile, pirateria
informatică, traficul transfrontalier de autovehicule furate şi omorurile la
comandă. Între acestea numai anul trecut traficul de stupefiante a obţinut o
cifră de afaceri de 500 miliarde dolari S.U.A., din care profit net pentru
traficanţi, aproximativ 50 miliarde dolari(statistică a O.N.U.).
Evoluţia traficului şi consumului ilicit de droguri în România şi în zona
geografică în care ne aflăm demonstrează că teritoriul nostru a devenit un
segment important al “Rutei Balcanice”, rută care furnizează în jur de 80 %
din drogurile care alimentează piaţa europeană şi este vizat tot mai mult de
către traficanţi pentru crearea unei pieţe puternice de consum.
Evenimentele consumate după 1989 în Estul Europei, poziţia
geografică a ţării noastre, înţelegerea greşită de către tot mai mulţi cetăţeni a
noţiunii de democraţie, precum şi internaţionalizarea crimei organizate şi-au
pus puternic amprenta asupra criminalităţii în România, ţara noastră fiind
atrasă tot mai evident în circuitul crimei organizate.
Nu trebuie neglijat nici faptul că organizaţiile mafiote ne dmonstrează
că sunt mai bine dotate din punct de vedere tehnic, mai abile şi mai rafinate în
acţiunile lor ilegale decât structurile ce încearcă să le contracareze. Prin
urmare crima organizată prezintă un pericol social deosebit. Acţiunile ei nu
sunt comise de oameni nevoiaşi, aflaţi în disperarea sărăciei sau de către
amatori. Dimpotrivă, aceştia sunt profesionişti, oameni puternici, bogaţi
fără scrupule şi fără prejudecăţi. Rareori mobilurile unor astfel de fapte sunt
4
obţinerea de bunuri sau valori. Cei care organizează activităţi criminale de o
asemenea anvergură şubrezesc statul pentru că erodează necontenit instituţiile
lui fundamentale. Aceştia urmăresc, în primul rând, o anumită putere şi
poziţie în comunitate, pentru ca în baza acestei puteri şi poziţii să vină şi
profitul. Lupta împotriva acestui „cancer teribil” se duce din umbră de către
poliţişti care şi-au făcut din datoria profesională o pasiune.
Reamintind că este mai uşor să previi decât să combaţi şi că pentru a
putea să previi trebuie mai întâi să cunoşti, sper ca tema propusă să ajute la o
mai bună cunoaştere şi reprezentare a acestui fenomen care îl reprezintă astăzi
– DROGUL.

5
CAPITOLUL I

TRAFICUL DE DROGURI

1.1. Aspecte generale

Una din formele cele mai active de manifestare a crimei organizate

transnaţionale o reprezintă producţia şi traficul de droguri. Profiturile
deosebite realizate din această activitate veroasă, care devansează cu mult
unele afaceri legale, inclusiv din domeniul industriei petroliere au făcut ca, pe
lângă organizaţiile mafiote tradiţionale, să apară zeci şi sute de grupări şi
bande criminale care pun în prim planul preocupărilor lor producţia şi traficul
de droguri.
Îngrijorător este faptul că în unele ţări această activitate se desfăşoară
sub privirile îngăduitoare ale guvernanţilor şi şefilor de state care achiesează
în mod tacit la preocupările de acest gen ale bandelor criminale autohtone,
motivul fiind uşor de dedus.
Organizaţiile criminale cu astfel de preocupări îşi permit să deţină în
posesie mii de hectare de pământ arabil pentru culturile de plante opiacee, mii
de angajaţi pentru întreg procesul de fabricare a drogurilor, adevărate armate
pentru asigurarea protecţiei, specialişti în domeniul chimiei, informaticii,
economico-financiar etc., mijloace de transport de toate categoriile, inclusiv
minisubmarine ş.a.m.d.
Orice încercare de a face o evaluare a profiturilor realizate ca urmare a
acestui gen de activitate la nivel internaţional ar fi hazardată. Estimările
făcute, numai în baza confiscărilor anuale de droguri, reliefează sume de
ordinul miliardelor de dolari.
Câştigurile fabuloase ce se realizează ca urmare a traficului de droguri
au determinat organizaţiile criminale să declanşeze o adevărată ofensivă la
nivel mondial, pentru deschiderea şi acapararea de noi pieţe de desfacere a
acestor “produse”. Metoda transporturilor de droguri ingerate de curieri sau

6
ascunse pe corp ori în bagajele de mână, de ordinul sutelor de grame, nu mai
este de actualitate, în prezent fiind folosite mijloace de transport de mare tonaj
în care sunt camuflate zeci şi sute de tone de astfel de substanţe.
După căderea “cortinei de fier”, ţările fostului sistem comunist au
devenit segmente principale ale rutelor de transport al drogurilor şi chiar pieţe
de desfacere, existând pericolul ca în scurt timp, dacă nu se vor întreprinde
măsurile ce se impun, să ajungă din urma şi chiar să devanseze statele
europene occidentale unde se înregistrează cel mai mare număr de
consumatori. Strategiile elaborate şi măsurile întreprinse pentru combaterea
acestui flagel sunt încă firave, neeficiente, limitându-se de regulă la spaţiul
naţional sau la o zona regionala restrânsa. Fără elaborarea unei strategii
globale sau pe zone extinse, cu angajarea fermă a guvernelor statelor
implicate, de a coopera la acţiunile de contracarare a activităţii organizaţiilor
criminale, nu se poate spera într-o diminuare a acestui fenomen şi cu atât mai
mult în eradicarea sa.

1.2. Zonele cenuşii

Utilizată iniţial pentru calificarea sectoarelor de cer neacoperite de

baleiajul radarului, aceasta expresie a fost extrapolată, fiind utilizată în
prezent şi pentru desemnarea teritoriilor unde puterea este necontrolabilă sau
legalitatea lipseşte cu desăvârşire .
Zonele cenuşii acoperă întinse teritorii din Asia Centrală
(Afganistan, republicile musulmane din fosta U.R.S.S. - Kasmir, Xinjiang) şi
din America Latină (Columbia, Ecuador, Bolivia, Peru). Aici s-au dezvoltat în
deceniul anterior puteri hibride, semipolitice, semicriminale, roade ale unor
alianţe dubioase (producătorii de heroină cu luptătorii demobilizaţi, în Asia,
producătorii de cocaină cu luptătorii de gherilă, în America Latină). Există în
prezent zeci de mii de indivizi înarmaţi care controlează sute de mii de km.
inaccesibili pentru oamenii legii. Situaţiile de acest gen reprezintă unul din

7
cele mai mari pericole care întunecă orizontul anului 2000 şi care ar trebui să
preocupe în cel mai înalt grad organizaţiile internaţionale angajate în lupta
pentru menţinerea păcii în lume şi combaterea crimei organizate
transnaţionale.
Forţele Armate Revoluţionare Columbiene (F.A.R.C.), cunoscute ca
trupe de gherilă comuniste care luptau împotriva regimului aflat la putere, au
devenit în timp, cel de-al “treilea cartel“ după Medellin şi Calli, implicându-
se, alături de acestea, în producţia de cocaina, cu deosebire în asigurarea
protecţiei cultivatorilor de coca şi a transporturilor de cocaină.
Agenţia centrală de informaţii a S.U.A. susţine că şi organizaţia
ultramaoistă “Calea luminoasă” din Peru, care beneficiază de ajutorul a
numeroşi simpatizanţi din ţările C.E.E., din Scandinavia şi din S.U.A., este
implicată în afacerile cu droguri.
În Asia centrală, principala “zonă cenuşie” se întinde de-a lungul
frontierelor Uzbekistanului, Turkmenistanului şi Afganistanului. În această
zonă, producţia de opiu a înregistrat creşteri spectaculoase în ultimii ani.
Clanurile asiatice produc şi livrează opiu şi heroină în marile oraşe ale fostei
U.R.S.S., iar de aici drogurile penetrează piaţa occidentală. Pentru a evidenţia
mai bine dimensiunile activităţii desfăşurate de clanurile asiatice, un ataşat
militar occidental în Pakistan descria un transport de narcotice din Afganistan
şi Pakistan către ţările fostei U.R.S.S. ca “un convoi de camioane precedat de
blindate antiaeriene tractate, dotate cu sisteme radio de comunicare
perfecţionate...”
În urma implicării în activitatea de producere şi traficare a drogurilor,
luptătorii mujahedini din Asia şi trupele de gherilă din America Latină au
devenit adevărate structuri de putere, permiţându-şi să trateze de la egal la
egal cu guvernanţii sau chiar să pretindă preluarea conducerii în stat.
Nici Europa nu a scăpat acestui flagel: din Urinam spre Ţările de Jos,
din Argentina spre Italia, din portul venezuelan Maracaibo spre Palermo, din
toate ţările latino-americane spre Spania, cocaina soseşte în cantităţi
8
impresionante. O situaţie similară se înregistrează şi în ceea ce priveşte
heroina din Asia Centrală. Trei sferturi din aceasta se consumă în ţările C.E.E.
După căderea “Zidului Berlinului”, recolta câmpurilor de mac din Afganistan
ajunge în Amsterdam în circa o săptămână. Anual, aproximativ 150.000 de
containere sigilate sunt expediate pe căile ferate în fostele ţări ale U.R.S.S.
Nu se poate face o evaluare certă cu privire la suprafeţele arabile
destinate culturilor de plante opiacee. Pentru zona latino-americană se
estimează că suprafeţele plantate cu coca variază între 155.000 şi 316.000 ha.
“Zonele cenuşii” au intrat în preocuparea ecologiştilor ca urmare a
faptului că în acestea se înregistrează un proces evident de ameninţare a
echilibrului ecologic. Apele limpezi din zona Anzilor încep să sufere ca
urmare a poluării provocate de rafinarea cocainei. Numai în anul 1991 această
“industrie” a utilizat 23.000 t. de calciu, 10.000 t. piatră de calcar, 1.000 t. de
eter şi acetonă, 800 t. de acid sulfuric, 300 t. de kerosen şi 50 t. de acid
clorhidric, ale căror reziduuri au fost deversate, fără nici o precauţie, în
fluviile, râurile şi lacurile din vecinătatea laboratoarelor de fabricare a
drogurilor.
“Zonele cenuşii” reprezintă, de asemenea, adevărate depozite de
plasare a deşeurilor toxice, cancerigene, radioactive şi contaminate.
Ceea ce îngrijorează şi mai mult este faptul că aceste zone se extind de
la an la an. Astfel, în Asia, în regiunea de la nord de Birmania şi Thailanda –
celebrul Triunghi de Aur- spre provincia chineză Yunnan, sunt circa 2.000 de
km. de frontiera necontrolabilă. Africa sahariană este, de asemenea,
ameninţată. Cornul Africii, între Somalia şi Sudan, este din ce în ce mai
inaccesibil, scăpând în mod progresiv de sub control.
“Zonele cenuşii” sunt teritorii ideale pentru culturile de plante opiacee
şi laboratoarele clandestine de prelucrare a acestora, precum şi desfăşurarea
altor activităţi compatibile cu crima organizată.

9
 1.3. Drogurile şi organizaţiile criminale

Heroina (diacetilmorfina)
Heroina este un drog verificat din clasa “A”, extras din opiu de mac
(varietatea Papaverum Somniferum Album) şi se prezintă sub formă de pudră
de culoare maro sau albă.
Opiumul este un latex rezultat dintr-un lichid albicios preluat prin
incizia capsulelor de mac cu ajutorul unui cuţit cu una sau mai multe lame. În
contact cu aerul se înmoaie şi capătă o tenta neagră, ca urmare a oxidării
alcaloizilor fenolitici pe care îi conţine. Amestecat cu apa şi filtrat, opiumul
este supus unui şir de reacţii chimice mai întâi în mediu bazic, iar apoi în
mediu acid pentru a se extrage morfina bază. Morfina este solubilă în mediul
alcalin datorită funcţiei sale de fenol. Combinată cu amoniac formează o sare
solubilă. Trecerea în mediul acid (clorhidric, acetic sau tartric) permite
recuperarea morfinei bază. Repetând de 3 - 4 ori această operaţie, traficanţii
obţin o morfină bază cu o puritate de 70 - 90%.
Heroina este fabricată prin reacţia morfinei bază cu un reactiv de
acetilare. Cel mai des se utilizează anhidrida acetică. Insolubilă în apă,
heroina bază poate fi fumată, dar nu poate fi injectată.
Pentru a fi injectată, este tratată cu acid clorhidric, transformându-se
în clorhidrat de heroină. Sub această formă este vândută în Europa şi S.U.A.
Aceleaşi proceduri pot fi aplicate morfinei bază pentru a fi injectabilă.
Obţinerea heroinei nu se poate realiza decât de către chimişti cu mare
experienţă, deoarece necesită o dozare perfectă a diferiţilor reactivi chimici,
precum şi o respectare strictă a tipurilor de reacţie şi a temperaturilor.
Termenii în argou folosiţi pentru acest drog sunt: aromă, skag, zahăr
maro, “H”, Henry.
Consumatorii drogului prezintă următoarele simptome: stare de euforie,
somnolenţă, pupilele se contractă, apar pete pe mâini şi picioare.

10
 Administrarea drogului poate conduce la următoarele pericole:
supradoza provoacă decesul, infectare cu virusul HIV, hepatită, infecţii ale
sângelui, apariţia de abcese, decesul ca urmare a unui efort sexual datorită
suprasolicitării inimii.
Principalele centre de cultivare a macului opiaceu şi de extragere a
heroinei sunt: Triunghiul de Aur în Asia de Sud-Est care include Myanmar,
Laos, Thailanda şi Cornul de Aur în Asia de Sud-Vest care include Pakistan şi
Afganistanul.
Potrivit estimărilor făcute de Organizaţia Mondială a Vămilor
(W.C.O.), producţia ilicită de opiu, pe plan mondial, în anul 1995, a fost de
7.500 t din care s-au extras 75 t de heroină.
Triadele chinezeşti sunt recunoscute pe plan mondial şi pentru
traficarea heroinei pure sau a “Albului de China“.
Grupările criminale turce asigură distribuirea în Spania, Danemarca,
Suedia şi Anglia, unde au legături strânse cu traficanţii autohtoni.
La rândul lor, grupările criminale olandeze şi iugoslave sunt deosebit
de active pe piaţa heroinei, fiind implicate în traficarea acesteia în Suedia,
Austria, Luxemburg, Danemarca şi Norvegia.
Rutele tradiţionale de transport a heroinei asiatice către Europa de vest
au fost cele balcanice, via Turcia şi prin traversarea Africii de vest.
Cartelurile columbiene, deţinătoare ale monopolului cocainei pe plan
mondial, au început să producă şi heroina pe care o exportă cu precădere în
S.U.A., fără a scăpa din vedere continentul european. În afară de producţia
proprie de heroină, cartelurile columbiene obţin acest drog de la bandele
criminale turceşti în schimbul cocainei.
Cartelurile mexicane, la rândul lor, produc şi trafichează heroina, în
cantităţi incomparabil mai mici decât grupările criminale asiatice.

11
 Cannabis-ul
Cannabis sativa este o plantă care creşte în multe regiuni de pe glob,
fiind cultivată şi valorificată într-o serie de ţări. În zonele mediteraneene este
însămânţată primăvara şi recoltată la sfârşitul verii.
Sub formă de droguri, cannabis-ul este traficat şi consumat ca:
marijuana (iarbă), haşiş (răşină) şi ulei vegetal.

- Marijuana “iarbă” sau “kiful” se obţine din frunzele sau florile de

cannabis. După fecundare, plantele feminine care conţin substanţe active, mai
ales T.H.C. (tetrahidrocannabinol), sunt puse la uscat timp de doua luni. După
această fază, frunzele şi florile se taie în acelaşi mod ca tutunul. În acest mod
se obţine marijuana care conţine aproximativ 10% T.H.C.
Principalele zone de producere a marijuanei sunt Africa de Vest,
Caraibe şi America de Sud, iar ţările de destinaţie ale acestui drog sunt cele
vest - europene şi S.U.A.
Potrivit datelor furnizate de Organizaţia Mondială a Vămilor, din totalul
de 506 t de marijuana confiscate pe plan mondial, în 1995, 317 t au fost
capturate în Europa de Vest.
Traficul cu marijuana este monopolizat de grupările criminale din
Africa de Vest şi cartelurile columbiene şi mexicane care cooperează cu
bandele indigene din Europa de Vest.
- Haşiş-ul sau răşina de canabis se obţine prin măcinarea mecanica a
plantelor pentru separarea de seminţe, tulpină şi rădăcini, obţinându-se o
substanţa al cărei conţinut în T.H.C. este de circa 40%. Răşina rezultată este
ulterior transformată în turte de haşiş de aproximativ 1 kg./buc., care să
servească ulterior extragerii uleiului de cannabis. Răşina se amestecă cu
alcool de 900 şi se agită la fiecare 3 ore timp de 24 de ore. Pasta astfel
obţinută este comprimată, fiind ambalată în saci de cânepă. Uleiul recoltat
este filtrat şi expus la soare aproximativ 7 ore pentru evaporarea alcoolului.
Operaţia finală constă în încălzirea în bain-marie pentru solidificare şi
12
comercializare. Substanţa obţinută după încheierea procesului menţionat
conţine aproximativ 60% T.H.C.
Seminţele de cannabis nu conţin nici o substanţa psiho-activă. Acestea
sunt recuperate pentru însămânţare sau hrănirea pasărilor.
Haşiş-ul sau răşina de canabis se produce în mai multe ţări, cele mai
mari producătoare fiind însă Maroc şi Pakistan.
Rutele tradiţionale de transportare a haşiş-ului marocan către Europa de
Vest, în special Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, tranzitează
Spania şi Franţa. Haşiş-ul se transportă atât pe calea aerului, cât şi pe mare,
folosindu-se ambarcaţiuni de mic tonaj.
Traficarea haşiş-ului pakistanez către Europa Occidentală se realizează
atât pe mare cât şi pe uscat, folosindu-se rutele balcanice şi este monopolizată
de grupurile criminale turce şi cele asiatice.

- Cannabis-ul sub forma de ulei vegetal este mai puţin consumat în

Europa, ponderea deţinând-o Statele Unite ale Americii. Spre exemplu, din
totalul de 506 t de ulei vegetal, confiscat în 1995 pe plan mondial, 504 t au
fost capturate în S.U.A.
Drogurile extrase din canabis sunt din clasa “B“ şi se administrează
prin fumarea de pipe sau ţigări, prin înghiţire sau amestecate în mâncăruri.
Termenii în argou folosiţi de distribuitori şi consumatori sunt: ceai,
iarbă, stupefiant, tocătura, ganja, lovitură.
Consumatorii acestor droguri prezintă următoarele simptome: lipsa de
coordonare în mişcări, ochi înroşiţi, pupile dilatate, tensiune arterială crescută,
tendinţa de a râde fără motiv, lipsa de reacţie la stimuli externi.
Consumul drogurilor provoacă afecţiuni ale plămânilor.

Cocaina
Cocaina este un drog verificat din clasa “A“, care se obţine din frunzele
de coca. Frunzele de coca conţin între 0,2 - 1,8% cocaină. După ce sunt puse
13
la uscat mai multe zile pe suprafeţe pardosite, frunzele sunt amestecate cu
kerosen şi carbonat de calciu, sodiu sau potasiu, după care, timp de o noapte
sunt călcate cu picioarele. Cocaina, care este un eter, se transformă în
carbonat de cocaină, care se dizolva în kerosen. Soluţia este filtrată pentru a
se elimina reziduurile, după care se amestecă cu acid sulfuric. Se obţine
sulfatul de cocaina sau pasta de bază care se precipită şi se depune pe fundul
vasului. Odată prelevată această pastă, este pusă la uscat înainte de a fi
purificată pentru eliminarea kerosenului şi a altor impurităţi reziduale. Pentru
aceasta se adaugă din nou acid sulfuric şi permanganat de potasiu. După
filtrare, produsul se amestecă cu amoniac, înainte de a fi iarăşi filtrat şi uscat.
Din pasta purificată obţinută, cocaina este izolată prin adăugarea de acetonă
sau eter etilic pentru distilarea sulfatului de cocaină. În etapa finală, se adaugă
acid clorhidric şi alcool care duc la formarea unui precipitat de clorhidrat de
cocaină. Aceasta se cristalizează în timp, luând forma finală în care se
comercializează.
Regiunea andină a Perului, Boliviei şi Columbiei este cea mai mare
producătoare de cocaină din lume.
Din punct de vedere istoric, cartelurile columbiene au fost principalele
producătoare de cocaină în regiune, însă în prezent, Bolivia şi Peru deţin
primordialitatea. Cartelurile columbiene au rămas însă principalele
exportatoare de cocaină pe plan mondial, controlând întreaga producţie din
zona latino-americană.
Cocaina pătrunde în Europa, via Ecuador, Brazilia, Venezuela, Caraibe,
Africa sau direct. Deşi 80% din cocaină se desface pe piaţa nord-americană,
în ultimul timp Europa a devenit ţinta principală a cartelurilor columbiene.
În cantităţi mici, cocaina se fabrică şi în Spania, Italia şi Liban.
Grupurile criminale din Surinam şi Antilele Olandeze sunt implicate în
traficul cocainei către Ţările de Jos.
Grupurile turce obţin cocaina de la cartelurile columbiene în schimbul
heroinei şi o introduc în Europa pe rutele balcanice.
14
 Cocaina se administrează prin prizare şi injectare. Consumatorii de
cocaină prezintă următoarele simptome fizice: stare de agitaţie, euforie,
creşterea pulsului şi tensiunii arteriale, dilatarea pupilelor.
Persoanele care consumă acest drog sunt expuse următoarelor pericole:
halucinaţii, agitaţie, paranoia, convulsii, riscul infectării cu virusul H.I.V.,
hepatită.
În rândul consumatorilor de droguri se folosesc următorii termeni în
argou: coca, zăpada, charlie.

Crack – cocaina
Drogul este un amestec de cocaină cu o pudră de bază şi se
comercializează sub forma de bile sau feliuţe de culoare albă sau galbenă.
Se administrează prin fumare cu pipa sau prin agitarea cutiilor cu crack
perforate deasupra unei surse de căldura şi inhalarea fumului.
Termenii în argou folosiţi pentru acest drog sunt: crack şi rock.
Efectele consumului drogului sunt similare cu cele ale cocainei. Este
mai puternic decât cocaina, iar acţiunea toxică asupra inimii poate fi fatală.
Creează o dependentă puternica faţă de drog.

1.4. Drogurile sintetice

Drogurile sintetice fabricate în laboratoare din produse chimice sunt

categorisite în trei grupe principale: stimulente, halucinogene şi depresive.
Consumul de droguri sintetice în Europa de Vest a devenit ceva
obişnuit, acestea nefiind considerate mai periculoase ca alcoolul.
Dintre drogurile sintetice cel mai frecvent întâlnim:
Amfetaminele reprezintă un drog verificat din clasa “B” care se
comercializează sub forma de tablete sau capsule. Pudra are culorile roz, alb
sau galben. Se administrează prin inspirare pe nas (prizare), înghiţire sau se
injectează.

15
 Consumatorii acestui drog prezintă următoarele simptome: gândire
confuză, stare de indispoziţie, agresivitate, creşterea tonusului muscular,
insomnii.
Pericolul consumării acestui drog constă în: stări de halucinaţie, stări
depresive, stop cardiac, hepatite.
Termenii în argou folosiţi de către distribuitorii şi consumatorii
drogului sunt: viteza, maestrul, prietenul maestru.

L.S.D.-ul, drog verificat din clasa “A”, se prezintă sub formă de timbre
impregnate cu micropicături, capsule. Se administrează pe cale orală, având
efecte după circa 30 deminute. Consumatorii drogului prezintă următoarele
simptome fizice: deteriorarea percepţiei, tulburări de vedere şi auz,
halucinaţii, stări de paranoia, pupile dilatate.
Cei care consumă acest drog au o comportare imprevizibilă şi tendinţa
de a vorbi despre amintiri.
Termenii în argou folosiţi printre distribuitori şi consumatori sunt: acid,
călătorie, agăţătoare.

Ecstasy (metilendioximetilamfetamină) sau M.D.M.A. este un drog

verificat din clasa “A”, care se prezintă sub formă de comprimate de culoare
albă, inscripţionate cu diferite modele sau figuri, acestea reprezentând
amprenta producătorului. Se produce în Anglia şi ţările Europei de Vest.
Ecstasy se administrează oral, sub forma de capsule şi este preferat de tineri,
fiind cunoscut ca “drogul dansului dezlănţuit”.
Consumatorii drogului prezintă următoarele simptome fizice: creşterea
energiei, senzaţie de sete, insomnii, stare depresivă, transpiraţie, creşterea
tensiunii arteriale, creşterea pulsului.
Drogul atacă căile receptoare, uneori producând distrugerea totală a
acestora. Termenii în argou folosiţi printre distribuitori sau consumatori sunt:
extaz, Adam, XTC, discuri, biscuiţi.
16
 Potrivit unor estimări, în regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de
Nord se consumă săptămânal între 500.000 - 1.000.000 de doze de ecstasy.
M.D.A. sau EVA este produs de grupările criminale din Olanda,
Belgia, Germania, Ungaria, Polonia şi Slovacia.
Metamfetamina cristalizată sau ICE drog fabricat clandestin, de
obicei, de yakuza japoneză.
Drogurile prezentate mai sus reprezintă numai categoriile şi tipurile
cele mai cunoscute şi răspândite în masa consumatorilor, existând multe
altele, în special în gama celor sintetice, care nu au fost menţionate.
Cel mai mare număr de consumatori de droguri se înregistrează, în
prezent, în S.U.A., Olanda, Germania, Anglia, Portugalia, Polonia şi Slovenia.
Bazinele maritime cele mai uzitate pentru transportul drogurilor în
Europa sunt: Marea Mediterană, Marea Adriatică, Marea Neagră, iar porturile
cele mai solicitate sunt: Istambul, Kazmir, cele de pe coasta de nord a
Portugaliei şi, mai nou, Constanţa.
Porturile turceşti Istambul şi Kazmir reprezintă principalele puncte de
unde pleacă rutele maritime şi terestre balcanice de transport al drogurilor
către Europa Occidentală.

1.5. Priorităţile actuale ale luptei antidrog

Economia unei ţări care produce şi exportă droguri devine tot atât de
dependentă de acestea ca şi un consumator. “Dezintoxicarea” ţărilor aflate
într-o astfel de situaţie este o problemă dificilă, mai ales când acestea refuză
tratamentul.
Reconversia economiilor bazate pe producţia de droguri presupune
programe speciale de ajutorare sau, cu alte cuvinte, un proces de substituire a
culturilor de plante opiacee. Acest proces este deosebit de dificil, deoarece
culturile de coca, cannabis şi mac aduc venituri foarte mari în comparaţie cu
orice altă cultură de pe o suprafaţă arabilă echivalentă.

17
 Un aspect demn de semnalat, invocat adesea de ţările cultivatoare, îl
constituie faptul că plantele opiacee servesc nu numai la producerea
drogurilor, ci şi a unor medicamente, produse alimentare şi furajere. Astfel,
din mac nu se extrage numai opium, ci şi ulei de gătit, seminţe, furaje pentru
animale şi combustibil, fără riscuri de intoxicare deoarece principala
substanţă activă (morfina) nu se află decât în pereţii capsulelor şi în zona
superioară a tulpinei.
În America Latină, unde cultura plantelor de coca s-a extins vertiginos
în ultimii 15 ani, s-au iniţiat măsuri de distrugere a acestora prin folosirea
unor produse chimice şi erbicide, printre care thebutiron, o substanţă mai
puţin toxică, cu eficacitate timp de 12-18 luni. Programul este coordonat de
S.U.A. si, potrivit unor observatori, are mai mult caracter psihologic decât
represiv.
În privinţa culturilor de mac se aplică aşa-zisa tehnică a “pământului
pârjolit”. Astfel, numai în anul 1989, au fost arse şi defrişate 2000 ha de
plantaţii cu mac în Thailanda şi 816 ha în Pakistan.
Agenţia de Combatere a Drogurilor din S.U.A. consideră mai oportună
măsura distrugerii laboratoarelor clandestine decât a culturilor.
Divizia pentru Stupefiante a O.N.U. a făcut apel la satelitul francez
“Spot”, satelitul american “Landsat”, precum şi cele militare ruseşti şi
americane în scopul controlării zonelor sensibile din Bolivia, Thailanda, Peru,
Pakistan, Afganistan, Turcia şi India. Fondurile destinate acestui program s-au
ridicat la 35 miliarde franci francezi şi au servit pentru o perioadă de
supraveghere de 5 ani (1991-1996).
În urma derulării acestui program, de supraveghere prin satelit a
culturilor de mac, Turcia a reuşit performanţa să înlăture orice cultivatori
clandestini ai acestei plante, respectiv a producătorilor de opium.
În ceea ce priveşte lupta împotriva culturilor de coca, bilanţul
programului iniţiat în acest sens nu este deloc pozitiv. Cultivatorii de coca,
terorizaţi de brigăzile militare, antrenate special pentru distrugerea culturilor,
18
au apelat la organizaţii paramilitare în scopul protejării, cum au fost “Calea
luminoasă” în Peru, Forţele de gherilă din Columbia etc.
Distrugerea laboratoarelor de cocaină din Columbia în anul 1988, ca
urmare a sprijinului acordat de S.U.A. guvernului columbian, în valoare de 65
milioane de dolari, a avut drept efect triplarea preţului cocainei pe piaţa
drogurilor.
Anumite programe de reconversie sunt în curs de execuţie la ora
actuală, în scopul ajutorării populaţiei din Anzi, precum şi pentru
preîntâmpinarea migrării acesteia în zonele de cultivare a plantelor de coca.
De menţionat în acest sens: proiectele precum Ayopaya ale organizaţiei
“Frăţia oamenilor”. Fnuladul derulează, de asemenea diferite programe de
dezvoltare, atât pe plan agricol, cât şi social şi sanitar, bazate pe modelul
programelor aplicate în Asia. Beneficiarele acestui program sunt, în special
Bolivia, Peru şi Columbia.
Eficienta acestor măsuri este greu de estimat în prezent, dat fiind
dezacordul ce există între organizaţiile pentru cooperare internaţională.
În timp ce O.N.U. finanţează, via Fnulad, programe de cooperare
internaţională destinate ajutorării ţărilor latino-americane în vederea eradicării
câmpurilor de coca, Banca Mondială şi F.M.I. impun acestor state o politică
economică ultra-liberală care le determină să acţioneze în mod contrar. F.M.I.
nu poate ignora faptul că aceste ţări nu pot asana situaţia dramatică a
economiei lor şi onora rambursarea datoriilor decât cu ajutorul veniturilor
oculte care aduc anual miliarde de dolari.
Convenţia Naţiunilor Unite împotriva traficului de stupefiante, semnată
la 19 septembrie 1988 şi ratificată de 20 state, inserează în art. 12 o serie de
măsuri care vizează împiedicarea deturnării în scopuri ilicite a unor produse
chimice. Pentru evitarea acestora, statele semnatare ale Convenţiei se
angajează să supravegheze comerţul, în strânsă legătură cu producătorii,
importatorii, exportatorii, angrosiştii şi cei care le desfac en-detail. Totodată,

19
ţările semnatare ale Convenţiei se angajează să coopereze şi să facă schimb de
informaţii susceptibile să intereseze serviciile de vamă şi poliţia.
Există, de asemenea, o reglementare privind vânzarea şi achiziţionarea
de produse precursoare între ţările membre ale C.E.E. şi terţe ţări, precum şi o
directivă privind circulaţia acestor produse în interiorul Comunităţii
Europene.
Produsele chimice, înscrise în anexele convenţiei menţionate mai sus,
sunt însă limitate ca număr, existând un număr mare de precursori care scapă
de sub control. Pentru atenuarea acestor carenţe, toate comenzile de produse
prohibite sunt transmise către OCTRIS, în scopul controlării atât a
beneficiarilor, cât şi a producătorilor. În cadrul OCTRIS a fost creată o
structură, denumită “Precursori, produse chimice şi psihotrope”, specializate
în lupta împotriva deturnării de materiale auxiliare drogurilor. Sarcinile
acestei structuri constau în distribuirea către toate întreprinderile interesate şi
fabricanţii en-detail a unei liste de criterii ce permite identificarea tuturor
tranzacţiilor şi a cumpărătorilor suspecţi. Cu alte cuvinte, a fost pusă la punct
o întreagă strategie care face parte din “războiul total” declarat drogurilor,
traficanţilor de droguri, şi narcodolarilor.
Pe lângă măsurile luate pe plan internaţional, se impune ca fiecare stat,
la nivel naţional, să elaboreze strategii proprii de combatere a acestei activităţi
şi să acţioneze cu măsuri concrete împotriva organizaţiilor criminale care au
astfel de preocupări.

1.6. Aspecte privind combaterea traficului ilicit de droguri

Traficul ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope există în primul

rând datorită producerii sau folosirii ilicite a acestora sau faptului că ele sunt
deturnate, la un moment dat, din circuitul licit. Traficul ilicit poate să se
limiteze la o singură ţară sau să tranziteze dintr-o ţară în alta. Regula în
materie este că traficul ilicit nu cunoaşte frontiere.

20
 În ceea ce priveşte drogurile numite “naturale”, majoritatea acestora
provin din plante care nu pot fi cultivate decât în anumite regiuni ale lumii şi
ca atare cel mai adesea fac obiectul traficului ilicit. Plantele din care se extrag
drogurile sunt, de cele mai multe ori, cultivate clandestin în regiuni muntoase
izolate sau luminişuri. Apoi plantele sau produsele lor derivate sunt
transportate pe jos sau cu ajutorul animalelor de povară, traversând jungla,
deşertul sau muntele. Ele îşi vor continua drumul cu autovehicule, vaporul,
aeronave, prin poştă sau ascunse în bagaje ori aflându-se chiar asupra
persoanei care călătoreşte. Metodele de traficare sunt diverse, iar traficanţii
pot fi amatori, persoane particulare ce lucrează pe cont propriu ori membrii
bine instruiţi ai unor organizaţii criminale cu efective restrânse sau
numeroase.
Drogurile sintetice sunt produse în cantităţi foarte mari în uzine şi
laboratoare, pentru consumul ilicit intern şi internaţional. Fabricarea acestor
droguri este mai centralizată decât cea a drogurilor naturale şi se face în zone
apropiate, bine stabilite, ceea ce permite oarecum o supraveghere minuţioasă.
În practică traficul ilicit este alimentat, în parte, de producţia clandestină, dar
şi de drogurile produse în mod ilicit şi deturnate de la destinaţia lor prin furt,
fraudă ori falsificarea reţelelor medicale sau datorită faptului ca distribuirea
lor legală nu este urmărită. Aceste deturnări constau adesea în mari cantităţi,
autorii lor căutând să-şi procure drogurile pentru a le vinde apoi pe căi ilicite.
O bună parte a traficului ilicit internaţional, în mod special cel care se
ocupă de opiu, heroină, cocaină şi cannabis este totuşi foarte bine organizat şi
se efectuează prin intermediul întreprinderilor comerciale clandestine, ce
aparţin organizaţiilor internaţionale de traficanţi, specializate în această
activitate. Diversele etape ale activităţii de trafic sunt planificate în timp şi
executate cu grijă, astfel încât traficanţii să aibă de partea lor cele mai mari
şanse de reuşită, iar beneficiile să fie tot mai mari şi ei mai bine plătiţi. Se
înţelege de la sine că cei ce organizează şi finanţează din umbră traficul îşi

21
rezervă cea mai mare parte din beneficii, iar cei ce transportă efectiv drogurile
primesc sume relativ modeste.
O parte a contrabandei cu droguri este realizată de amatori tineri, care
transportă în mod ilicit cantităţi mici de cannabis, cocaină sau alte substanţe
halucinogene, pentru ei înşişi sau pentru a finanţa alte activităţi. Poate să fie
vorba de persoane care, independente sau constrânse, acţionează pentru
organizaţii criminale în schimbul obţinerii de bani lichizi. Persoana respectivă
poate face un zbor cu un avion comercial sau să treacă frontiera naţională
doar o singură dată pe la postul normal.
Infracţiunile legate de traficul de droguri prezintă caracteristici
specifice. Rar se găseşte o victimă sau un reclamant care să semnaleze
comiterea unei infracţiuni, iar percheziţia la locul respectiv nu va furniza
decât puţine dovezi incontestabile sau nici una. Ca o regulă generală, se poate
ca poliţistul dintr-un serviciu antidrog să descopere infracţiunea chiar în
momentul comiterii, identificând un suspect care deţine droguri sau care se
află într-o situaţie ilegală.
Pe de altă parte, traficanţii de droguri aduc atingere şi altor legi decât
cele ce sunt referitoare la infracţiuni în materie de droguri. Legislaţia ce
reglementează operaţiile vamale şi bancare, importurile şi exporturile,
deţinerea armelor de foc, serviciile poştale şi multe alte asemenea activităţi
sunt deseori încălcate.
Actele infracţionale, cum ar fi extorcarea de fonduri, şi corupţia sunt
deseori săvârşite în cadrul activităţilor de contrabandă şi distribuire a
drogurilor. De aceea, o strictă şi corectă aplicare a întregii noastre legislaţii
reprezintă o completare eficace a acţiunilor purtate în detectarea şi reprimarea
infracţiunilor de trafic ilicit de droguri.
Problemele cauzate de abuzul şi traficul de droguri sunt atât de grave şi
de răspândite, încât este foarte important să se pună la punct, într-un mod
sistematic, o politică şi o strategie globală de prevenire şi supraveghere a
traficului ilicit de droguri la nivel naţional. Trebuie în mod firesc ca şi pe
22
planul politicii generale practicate, alături de poliţie şi de celelalte autorităţi,
să se ia măsurile necesare pentru a ajunge la acelaşi nivel de organizare, de
specializare şi de perfecţionare a cadrelor proprii (ca şi traficanţii de altfel),
dacă se doreşte obţinerea succesului. Este, de asemenea, necesar ca în
activitatea viitoare ce o vor desfăşura, poliţiştii să gândească în mod raţional,
logic şi cu clarviziune, dacă se vrea asigurarea unor măsuri eficiente în lupta
contra drogurilor, măsuri ce trebuie luate de formaţiunile antidrog de la toate
nivelele. Acţiunile întreprinse în vederea reprimării traficului ilicit de droguri
trebuie dirijate concomitent, atât spre ofertă, cât şi spre cerere. Dacă acţiunea
se limitează numai spre unul dintre cele două aspecte ale fenomenului drog,
atunci rezultatele nu vor fi cele scontate .

1.7. Măsuri luate pentru reducerea cererii şi ofertei de droguri

Este o eroare conferirea unui loc secundar elementului “ofertă”

reprezentat de traficul ilicit, ai cărui termeni se condiţionează reciproc,
permiţând astfel existenţa unei pieţe substanţiale cu o mare cantitate de
droguri ilicite şi foarte multe droguri, relativ puţin costisitoare, la îndemâna
tuturor. Se creează astfel tentaţia periculoasă pentru un număr mare de
subiecţi, mai ales tineri, cărora le va fi greu să reziste la aceste “asalturi”.
De asemenea, acordând un loc mai puţin important “cererii” sau
necunoscând importanţa sa relativă, mai ales când este vorba de a acţiona
preventiv, se favorizează un consum de mare amploare. Se permite astfel
cererii să atingă un nivel ridicat, iar asociaţiilor de traficanţi să-şi sporească
continuu pieţele şi să-şi găsească cu uşurinţa eventuali consumatori
vulnerabili.
În plus, atât micii, cât şi marii organizatori ai traficului sunt pregătiţi să
înfrunte mari riscuri pentru a pune în aplicare aceste acţiuni atât de rentabile
pentru ei.

23
 Experienţa a numeroase ţări arată că principalii factori care contribuie
la o creştere a consumului sunt cantităţile de droguri ilicite care sunt
disponibile sau la care se poate, la un moment dat, avea acces. Sursele şi căile
de aprovizionare cu droguri se modifică în funcţie de nivelul consumului şi de
nivelul cererii, parametri ce nu trebuie niciodată ignoraţi.
Nivelul ofertei şi cel al cererii sunt influenţate şi pot fi modificate
permanent de rezultatele acţiunilor serviciilor noastre antidrog. De aceea se
impune ca acestea să fie la curent în permanenţă cu situaţia surselor şi
circuitelor de aprovizionare, caracteristicile şi nivelul consumului şi al cererii
de droguri ilicite, să fie gata să acţioneze în această privinţă şi să ia măsurile
necesare pentru a lupta în mod echilibrat în situaţiile respective.
Totodată, este necesar să se asigure o pregătire de o înaltă specializare
care să permită ridicarea competentei lucrătorilor din serviciile antidrog,
înţelegând prin aceasta profesionalismul care să permită luarea, pe plan
naţional şi internaţional, a măsurilor compatibile de neutralizare a bandelor de
traficanţi.
Acţiunea are ca scop reducerea ofertei de droguri ilicite şi trebuie să
aibă în vedere diferitele nivele la care operează organizaţia ce se ocupă cu
traficul de droguri: finanţarea, producerea, contrabanda, vânzarea şi
distribuirea. Este necesar ca lucrătorii serviciilor antidrog să elimine treptat
toate sursele ce servesc traficului de droguri. În acest scop, trebuie arestate
persoanele implicate în trafic, confiscate drogurile, instrumentele traficului de
droguri şi mărfurile de contrabandă, bunurile (sume de bani, case, vehicule,
vapoare, aeronave) ce servesc traficului ilicit sau au fost dobândite din
profiturile obţinute din droguri.
Serviciile de specialitate trebuie să depună eforturi în obţinerea de
date şi informaţii şi să efectueze munca de cercetare şi analiză asupra
evoluţiei activităţilor legate de trafic şi a diverselor operaţii criminale.
Unul din principalele mijloace folosite pentru reducerea ofertei de
droguri constă în scăderea producţiei prin distrugerea culturilor ilicite de
24
plante din care se extrag drogurile. În ţările unde există numeroase asemenea
plantaţii ilegale, se duce o politică deosebit de importantă şi costisitoare, în
acelaşi timp constrângându-i pe agricultori să cultive alte plante decât
cannabisul, macul şi cocaerul sau plătindu-se pentru a nu mai cultiva aceste
plante.
După cum se ştie, laboratoarele clandestine efectuează sinteza unor
substanţe extrem de complexe pe care le obţin în urma unor operaţii ce merg
de la extragerea drogurilor naturale până la producerea drogurilor sintetice
destinate pieţei ilicite. Din aceste considerente cantităţi mari de produse
farmaceutice fabricate în mod legal sunt deturnate spre circuite şi pieţe ilicite.
Este necesar să se studieze îndeaproape şi să se aplice cu stricteţe
reglementările ce privesc lanţul operaţiilor ce au loc între momentele
producerii şi distribuţiei acestor produşi chimici şi periculoşi, astfel încât să se
realizeze, într-o oarecare măsură, o expertiză concretă a elementelor ce
compun cazul.
Permanent trebuie efectuate, împreună cu cadrele de specialitate,
controale minuţioase în întreprinderile autorizate să fabrice droguri, precum şi
în ceea ce priveşte cumpărarea şi utilizarea acestor substanţe pentru a se
stabili dacă ele pot fi deturnate spre circuite ilicite sau pentru repararea şi
stoparea sustragerilor care au avut deja loc.
Datorită faptului ca traficul de droguri există şi în afara frontierelor,
metoda principală prin care se poate reduce contrabanda cu droguri, constă în
păzirea frontierelor şi a punctelor prin care se pătrunde în interiorul lor. Cel
mai mare rol în efortul de a reduce fenomenul de contrabandă îl are Direcţia
Generală a Vămilor prin serviciile sale, Inspectoratul Poliţei de Frontieră şi
D.G.C.C.O.A.-Direcţia de Combatere a Crimei Organizate cu formaţiunile
sale.
Câinii special antrenaţi pentru semnalarea şi detectarea drogurilor,
portretele robot ale indivizilor şi numerele maşinilor ce au legătură cu traficul
de droguri constituie preţioase ajutoare pentru aceşti lucrători.
25
 Datorită numărului foarte mare de călători internaţionali şi schimburilor
comerciale ce trec pe teritoriul unui stat, este foarte greu să se repereze şi să
se cerceteze toate persoanele, toate navele şi aeronavele care pătrund sau
părăsesc teritoriul statului respectiv. În astfel de situaţii este important ca
lucrătorii antidrog să furnizeze toate datele obţinute de la agenţi sau alte surse
de informaţii în scopul creşterii gradului de supraveghere a frontierei şi a
activităţilor de control, a eforturilor de verificare a persoanelor suspecte şi a
unor lucrări meşteşugite ce pot servi drept ascunzători. Ar reprezenta o lipsă
de realism dacă s-ar afirma că o ţară poate să-şi “sigileze” frontierele pentru a
se proteja de traficul de droguri, dar în schimb se poate folosi orice sursă de
detectare şi represiune, recurgând în mod selectiv şi judicios la controale,
supracontroale, descinderi, percheziţii sau alte măsuri de supraveghere menite
a reduce la maximum traficul de droguri în afară frontierei, fără însă a afecta
în vreun fel trecerile justificate ale frontierei.
În prezent, transferul profiturilor obţinute din droguri se poate face
electronic sub forma retragerilor, depunerilor şi transferurilor de bani către
bănci din diverse ţări. Nu este mai puţin adevărat că aceste tranzacţii
electronice încalcă legile unor ţări asociate, oferind astfel ocazia acţionării în
planul detecţiei şi represiunii. Chiar dacă legile nu sunt încălcate, informaţiile
privind aceste tranzacţii pot ajuta autorităţile în identificarea traficanţilor de
droguri şi modul în care ei operează.
Distribuirea drogurilor ilicite presupune o gamă diversă de activităţi pe
linia producţie-consum. Să ne gândim ca unele droguri ilicite, cum ar fi
heroina, sunt tratate în scopul obţinerii conţinutului necesar pentru consum.
La rândul lor, cei care distribuie importantele cantităţi de droguri ilicite
trebuie să găsească cumpărători, să negocieze preţul şi să ia dispoziţiile de
livrare şi de plată. Pe de altă parte, cei ce le achiziţionează trebuie să
transporte drogurile la locul unde ei îşi exercita activitatea şi să le vândă unor
alţi distribuitori sau consumatori.

26
 Aşadar, traficul de droguri reprezintă un întreg mecanism ce implică
producţia, comercializarea, publicitatea, transportul, distribuirea şi vânzarea.
Acţiunile serviciilor antidrog trebuie să atace în mod sistematic toate stadiile
activităţii ilicite ce se desfăşoară în interiorul reţelei, doar astfel existând
şansa obţinerii de rezultate notabile.
Metodele cel mai des utilizate în reprimarea distribuirii drogurilor sunt
colectarea de informaţii furnizate de martori, agenţi, ofiţeri infiltraţi în
reţeaua de traficanţi şi de date înregistrate de autorităţi sau supravegherea
fizică şi electronică. Este necesar ca ancheta să meargă mai departe, să nu se
limiteze doar la arestarea delicvenţilor şi capturarea drogurilor ilicite,
obiectivul fiind distrugerea întregii reţele de distribuire, lucru ce nu se poate
face decât dacă a fost stabilită culpabilitatea majorităţii indivizilor implicaţi în
reţea, iar bunurile le-au fost confiscate.
Depistarea unei noi reţele de traficanţi cere timp şi multe investiţii
prealabile. Detectarea şi represiunea la acest stadiu al traficului se limitează
de obicei la arestări şi confiscări de droguri şi a altor articole ce au legătură cu
traficul. Este posibil ca la acest nivel, cei ce vând droguri să mai posede
cantităţi substanţiale. Arestările se pot face şi cu ajutorul unor agenţi, adunând
astfel informaţii ce vor fi utile ulterior. Este posibil, câteodată, să se ajungă la
eşaloanele superioare ale unei reţele de traficanţi, prin arestarea unor persoane
ce revând droguri şi nu par a avea un rol important în reţea.
Acţiunea formaţiunilor antidrog dusă împotriva traficului de droguri
vândute pe stradă are o importantă mai mare decât rolul pe care îl are în
reprimarea traficului de droguri, în special în colectivităţile infestate de
droguri şi în care calitatea vieţii este compromisă, iar ordinea publică
subminată. Criminalitatea legată de droguri, mai ales criminalitatea violentă şi
vânzarea drogurilor în plină zi în cadrul unei colectivităţi suscită teama de
crimă şi frica de a deveni victima traficanţilor. Unii cetăţeni se vor hotărî să
rămână acasă, alţii vor evita zonele ce cunosc un trafic de droguri. Copiii şi

27
persoanele în vârstă sunt în mod deosebit ameninţate când activităţile
traficului pătrund în locurile publice.
Dacă lucrătorii serviciilor antidrog nu acţionează cum trebuie, publicul
tinde să-şi piardă încrederea în lege şi capacitatea poliţiei.
A devenit tradiţional ca mulţi funcţionari de poliţie să se sprijine
exclusiv pe metoda represivă în ceea ce priveşte traficul de droguri ilicite. Şi,
în afară activităţilor menţionate, mai putem adăuga şi metodele speciale
folosite de formaţiunile antidrog în lupta dusă împotriva acestui flagel, cum ar
fi livrările supravegheate, infiltrările de ofiţeri în rândul organizaţiilor
criminale, descinderile. Însă de toate acestea ne vom ocupa în capitolele
următoare.
Dar poliţia trebuie să joace un rol foarte important nu numai pe planul
detectării şi reprimării, dar şi al prevenirii, luând parte activ la toate etapele
acţiunii preventive, jucând un rol represiv, dar şi reprezentativ, atât în teorie,
cât şi în practică.
Prin preţioasa sa experienţă şi raporturile pe care le întreţine în toate
păturile sociale, poliţia deţine o poziţie de frunte, ca şi posibilitatea de a da
exemplu şi de a promova respectul şi înţelegerea legii, de a trezi conştiinţa
oamenilor, de a contribui la educarea acestora, de a acorda asistenţă de
specialitate unei colectivităţi chiar din interiorul acesteia pentru a preveni, a
combate şi a reduce criminalitatea şi delincvenţa legate de droguri, la tineri în
special.
De fapt, prin atitudinea şi comportamentul său faţă de tineri, poliţia
joacă un rol vital în prevenirea delincvenţei juvenile legate de droguri şi în
promovarea normelor internaţionale pentru drepturile minorilor. Ea poate să-i
orienteze pe tineri, să ia măsuri speciale în privinţa unor subiecţi care sunt în
pericol şi să-i ajute pe cei care abuzează de droguri să iasă din această stare
tristă.
Constituie o problemă critică a zilelor noastre faptul că tinerii sunt
vizaţi drept potenţiali consumatori şi distribuitori de droguri şi sunt recrutaţi
28
ca elemente ce pot juca un rol în activităţile infracţionale, în ceea ce priveşte
comerţul cu droguri. Deoarece poliţia cunoaşte această problemă, ea poate
contribui la atenuarea consecinţelor.
Poliţia poate, de asemenea, să-i ajute pe tineri, formându-le o atitudine
de respingere a drogurilor sau oferind soluţii atrăgătoare de schimb pentru cei
implicaţi deja în afaceri cu droguri. Pe de altă parte, poliţia poate face
educaţie la nivel social, în ceea ce priveşte pericolul prezentat de drog în
rândul tinerilor vulnerabili, ajutându-i să cunoască mai bine diferitele tipuri de
droguri şi efectele lor nefaste, responsabilităţile şi pedepsele ce decurg din
comportamentul toxicomanilor în ceea ce priveşte legea antidrog, ca şi alte
probleme privitoare la justiţie.
Poliţia fiind primul reprezentant al legii cu care tânărul intră în contact,
este necesar ca ea să adopte mereu o atitudine constructivă, să dea dovadă de
toleranţă şi de înţelegere, să-şi tempereze acţiunile represive, căutând să-i
ajute pe tineri, mai ales pe cei care sunt în pericol şi au probleme din cauza
drogurilor, să iasă din starea lor şi să-i reorienteze social şi educaţional.
Este important ca poliţia să fie nu numai înţelegătoare faţă de
toxicomani, dar să şi joace un rol activ în eforturile depuse pentru tratarea
abuzului de droguri şi să coopereze în acest sens. Ea trebuie să informeze
opinia publică, alături de organele sanitare, de posibilităţile de tratament,
poate să trimită toxicomani către unităţile medico-sanitare ce au ca sarcină
programe de tratament sau servicii de asistenţă şi să ajute personalul judiciar
şi de ocrotire socială a subiecţilor ce au beneficiat de cure de dezintoxicare ori
primesc o asistentă post-penală.
În cele ce urmează voi arăta activităţile speciale desfăşurate de poliţiile
antidrog, cu menţiunea că în România instrumentele luptei împotriva
flagelului drogurilor sunt încă insuficiente, ele urmând a fi completate cu
viitoare prevederi legale.

29
CAPITOLUL II

REGIMUL JURIDIC AL LIVRĂRILOR SUPRAVEGHEATE

Din cadrul faptelor incriminate de Legea nr. 143/2000 modificată prin

Legea 522/2004, cele privitoare la: “livrarea cu orice titlu, trimiterea,
transportul, introducerea sau scoaterea din ţară precum şi importul şi
exportul” sunt stipulate în următoarele articole de lege:
Art. 2. – “(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea,
extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea,
distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea,
cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc,
fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor
drepturi.
(2) Dacă faptele prezentate la alin. (1) au ca obiect droguri
de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea
unor drepturi”
Art. 3. – “(1) Introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul
ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 10
la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă faptele prezentate la alin. (1) privesc droguri de
mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor
drepturi”.
Art. 9. – “Producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea,
transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea sau
deţinerea de precursori, echipamente sau materiale, în scopul utilizării lor la
cultivarea sau fabricarea ilicită de droguri de mare risc, se pedepsesc cu
închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi”.

30
 Art. 10. – „Organizarea, conducerea sau finanţarea faptelor prevăzute la
art. 2-9 se pedepseşte cu pedepsele prevăzute de lege pentru aceste fapte,
limitele maxime ale acestora sporindu-se cu 3 ani”.
În cadrul Legii nr. 143/2000, în capitolul I care cuprinde dispoziţii
generale, este explicat sensul unor termeni şi expresii cum ar fi: substanţele
aflate sub controlul naţional, droguri, droguri de mare risc, precursori etc., în
cadrul dispoziţiilor generale, la art. 1, lit j este formulată definiţia noţiunii de
“livrare supravegheată”. Aceasta este “metoda folosită de instituţiile sau
organele legal abilitate, cu autorizarea şi sub controlul procurorului, care
constă în permiterea trecerii sau circulaţiei pe teritoriul ţării de droguri ori
precursori, suspecţi de a fi expediaţi ilegal, sau de substanţe care au înlocuit
drogurile ori precursorii, în scopul descoperirii activităţilor infracţionale şi al
identificării persoanelor implicate în aceste activităţi”.
În capitolul II al Legii nr. 143/2000 avem sancţiunile care sunt aplicate
traficului şi altor operaţiuni ilicite cu substanţe aflate sub control naţional. Din
punct de vedere penal, faptele incriminate în această lege fac parte din
categoria infracţiunilor care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea
socială. Infracţiunile care intră în această categorie fac parte din categoria
celor mai vechi fapte, ele fiind înscrise în toate legislaţiile penale, spre a
sancţiona pe cea care aduce atingere familiei, sănătăţii publice, asistenţei celor
aflaţi în primejdie etc.
O atenţie deosebită în cadrul acestei categorii de infracţiuni se acordă
acelora care aduc atingere sănătăţii publice, între acestea încadrându-se şi cele
referitoare la trafic şi operaţiuni ilicite cu substanţele aflate sub control
naţional, prevăzute în Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea 522/2004.
Legea 39/2003 reglementează obligativitatea autorizării livrării
supravegheate de către procuror printr-o ordonanţă motivată. Această
ordonanţă se acordă la solicitarea instituţiilor sau a organelor legal abilitate.În
art.16 alineatul 2 este prezentat conţinutul ordonanţei care trebuie să cuprindă,
pe lângă menţiunile prevăzute la art. 203 din Codul de Procedură Penală,
31
informaţii cu privire la indiciile temeinice care justifică măsura şi motivele
pentru care măsura este necesară, detalii cu privire la bunurile care fac
obiectul livrării supravegheate şi, după caz, la bunurile care urmează a fi
sustrase ori substituite, precum şi la bunurile care urmează a le înlocui pe
acestea, timpul şi locul efectuării livrării sau itinerariul ce urmează a fi
parcurs in vederea efectuării livrării, datele de identificare a persoanelor
autorizate să supravegheze livrarea.
Se acordă o mare atenţie siguranţei naţionale, sănătăţii şi ordinii publice
astfel că în alineatul 3 al aceluiaşi articol se interzice autorizarea livrării
supravegheate in cazul in care una din aceste valori ar fi puse în pericol.
Constituţia României consacră o serie de drepturi şi libertăţi
fundamentale, printre care şi dreptul la ocrotirea sănătăţii, drept recunoscut şi
respectat de organismele internaţionale care îl şi impun.

CONDIŢII PREEXISTENTE
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special al infracţiunilor cuprinse în capitolul II al Legii
nr. 143/2000 îl constituie relaţiile sociale referitoare la ocrotirea sănătăţii
publice, statul prin instituţiile sale abilitate şi specializate având dreptul şi
obligaţia de a interveni pentru respectarea dreptului la ocrotirea sănătăţii.
Desfăşurarea normală a acestor relaţii fiind condiţionată de respectarea
normelor legale referitoare la cultivarea, producerea, fabricarea,
experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, distribuirea şi livrarea
cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori
alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept.
În art. 10 se incriminează organizarea, conducerea sau finanţarea unor
asemenea fapte.
Obiectul material al acesor infracţiuni îl formează substanţele aflate sub
control naţional, drogurile şi precursorii. Drogurile sunt acele plante şi
substanţe stupefiante ori psihotrope, sau amestecurile care conţin asemenea
32
plante şi substanţe, iar precursorii sunt substanţele utilizate frecvent în
fabricarea drogurilor (cocaină, codeină, heroină, haşiş, morfină, eter etc.). În
cadrul obiectului material intră şi inhalanţii chimici toxici, care sunt substanţe
stabilite ca stare prin ordin al Ministrului Sănătăţii (acid cianhidric,
adrenalină, clor lichid, fosfor alb, iperită, nicotină etc).

Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ al infracţiunii este diferit în raport cu modalitatea de
săvârşire a infracţiunii. Astfel, la modalităţile de cultivare, producere,
deţinere, vânzare, circulaţie, livrare cu orice titlu, trimitere, transport,
procurare şi cumpărare etc., poate fi orice persoană. În cadrul infracţiunilor
care au ca element material transportul, livrarea cu orice titlu, introducerea
sau scoaterea din ţară (importul sau exportul), persoanele implicate sunt
persoane majore, care pot răspunde penal, problema punându-se în legătură cu
o calitate specială pe care trebuie să o aibă. În cazul infracţiunilor amintite nu
se cere o calitate specială a subiectului activ al infracţiunii, însă în varianta
privind experimentarea substanţelor sau cea privind prescrierea de către
medic a unei reţete cu stupefiante, fără a fi necesară subiectului activ, nu
poate fi decât o persoană cu o anumită calitate, medic, deci subiect calificat.
Infracţiunile de livrare cu orice titlu, trimiterea, transportul, importul
exportul de droguri şi precursori pot fi săvârşite în oricare din formele de
participaţie.
Subiectul pasiv principal este statul, iar subiect pasiv secundar avem
persoana care suferă conseciţele traficului şi consumului de droguri sau
inhalanţilor chimici, prin aceasta fiindu-i periclitată în mod direct sănătatea.

33
 CONŢINUTUL CONSTITUTIV

A. Latura obiectivă
a) Elementul material al laturii obiective al acestor infracţiuni constă
într-o acţiune care se poate înfăţişa în ceea ce priveşte circulaţia drogurilor ori
a precursorilor în următoarele incriminări făcute de legea 143/2000 în: art. 2
”livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul”; art.3 “introducerea sau
scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc “; art.9 :
“producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul,
livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea sau deţinerea de
precursori”.
b) Cerinţe esenţiale. Esenţa elemntului material a infracţiunilor
presupune ca cerinţă esenţială ca activităţile să fie comise “fără drept”, adică
de persoane care nu au dreptul sau autorizarea să le efectueze.
c) Urmarea imediată. La unele infracţiuni urmarea imediată constă în
provocarea unui anumit rezultat vătămător pentru sănătatea publică. Urmarea
imediată însă, în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 143/2000
modificată prin Legea 522/2004, constă în crearea unei stări de pericol pentru
sănătatea publică, adică în existenţa unei stări obiective de a se vătăma
sănătatea uneia sau mai multor persoane, victime ale acestor activităţi ilicite.
d) Legătura de cauzalitate. În cazul infracţiunilor care implică
producerea unui anumit rezultat vătămător pentru sănătatea publică, acest
raport trebuie stabilit în fiecare caz. Între acţiunea întreprinsă şi urmarea
imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate, această legătură rezultând
în cazul infracţiunilor care presupun numai crearea unei stări de pericol, deci
chiar săvârşirea faptei. Legea nu cere condiţii speciale de loc sau timp pentru
existenţa infracţiunilor.
B. Latura subiectivă. Săvârşirea infracţiunilor presupune din partea
subiectului o anumită formă de vinovăţie. Acest gen de infracţiuni pot fi
săvârşite doar cu intenţie, care poate fi directă sau indirectă.
34
 O condiţie esenţială în ceea ce priveşte latura subiectivă a acestei
infracţiuni este aceea prin care se cere ca persoana care trafică aceste droguri,
precursori sau inhalanţi chimici toxici să cunoască faptul că sunt stupefiante,
psihotrope sau toxice.

FORME. MODALITĂŢI. SANCŢIUNI

Forme. Actele pregătitoare, deşi posibile, nu sunt sancţionate penal, dar

tentativa se pedepseşte. Astfel, art. 13 din Legea nr. 143/2000 prevede că
tentativa la infracţiunile prevăzute la articolele 2-7, la art. 9 şi 10 se
pedepseşte.
Infracţiunea se consumă în momentul în care executarea oricăreia
dintre acţiunile incriminate este dusă până la capăt, producându-se urmarea
imediată, adică starea de pericol pentru sănătatea publică.
Modalităţi. Infracţiunile se comit în mai multe modalităţi normative
descrise de Legea 143 : “livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul,
introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul sau exportul” etc.
Există şi o formă agravantă, atunci când faptele prevăzute sunt săvârşite
organizat (art. 10). Fiecare dintre modalităţile normative descrise în norma de
incriminare poate prezenta variate modalităţi faptice, determinate de
modalităţile concrete în care a fost săvârşită fapta.
Sancţiuni. Pedeapsa în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 2 este
închisoarea de la 3-15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă acele fapte au
ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani
şi interzicerea unor drepturi. În cazul infracţiunilor prevăzute la art. 3,
pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacă faptele privesc droguri de risc mare, pedeapsa este închisoarea de la 15
la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. În cazul infracţiunilor prevăzute la
art. 9, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi,

35
iar infracţiunile prevăzute la art.10 se pedepsesc cu pedepsele prevăzute de
lege pentru aceste fapte, limitele acestora sporind cu 3 ani.
În cazul infracţiunilor prevăzute la alin. 1 şi 2, dacă faptele au avut ca
urmare moartea victimei, pedeapsa este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea
de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

36
CAPITOLUL III

LIVRĂRILE SUPRAVEGHEATE

3.1. Cadrul juridic

Este demn de menţionat faptul că în ultimii ani au existat din ce în ce

mai multe preocupări pe plan internaţional pentru cooperarea între organele
abilitate cu lupta antidrog din diferite state, în scopul depistării şi combaterii
activităţilor ilicite ale traficanţilor de droguri.
Tot mai multe state membre ale O.N.U., alarmate de evoluţia
vertiginoasă a fenomenului, au luat atitudine, propunând în acelaşi timp
soluţii.
Astfel, în 1961, la sediul Naţiunilor Unite are loc o conferinţă a
plenipotenţiarilor statelor interesate în scopul adoptării Convenţiei Unice
asupra Stupefiantelor.
Deşi Convenţia Unică era un tratat cu un mod de aplicare foarte simplu
şi care reprezenta un minimum de obligaţii internaţionale, în genere acceptate
de ţările membre, s-a impus totuşi să i se aducă, după un timp, unele
amendamente.
Un alt moment important îl reprezintă anul 1977, când, la Viena,
plenipotenţiarii din 77 de state (asistaţi de observatori şi reprezentanţi ai
O.M.S., ai Organului Internaţional de Control al Stupefiantelor (O.I.C.S.) şi ai
O.I.P.C.-INTERPOL) vor adopta o Convenţie privind substanţele psihotrope.
Odată cu adoptarea acestei convenţii se poate ajunge la concluzia că
sistemul de control internaţional era bine pus la punct, acţiunea internaţională
de combatere a traficului şi consumului ilicit de droguri era bine concentrată
şi susţinută de resurse materiale necesare.

37
 Datorită apelului făcut de Adunarea Generala a O.N.U. prin Declaraţia
împotriva traficului şi consumului ilicit de droguri din 14 Decembrie 1984,
Conferinţa plenipotenţiară întrunită în 1988 la Viena a adoptat o Convenţie a
Naţiunilor Unite împotriva traficului de stupefiante şi substanţe psihotrope.
Intrată în vigoare în 1990, Convenţia din 1998 vizează promovarea
cooperării internaţionale pentru a controla într-o manieră eficace diferitele
manifestări ale drogurilor.
Concomitent, părţile semnatare se angajează să elimine ori să reducă,
pe măsura posibilităţilor, cererea ilicită de stupefiante şi substanţe psihotrope.
Ca urmare a recomandărilor formulate, statele trebuie să ia măsura
armonizării legislaţiei naţionale cu prevederile convenţiei.
Din păcate, cu toate că s-a făcut un pas important în domeniul
legislativ român prin aderarea la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva
traficului şi consumului ilicit de stupefiante şi psihotrope de la Viena din anul
1988.
De aceea, atrag atenţia că analiza livrărilor supravegheate se va referi la
legislaţia internaţionala privitor la modalităţile de executare şi la modul cum
este reglementată aceasta activitate în ţările a căror legislaţie internă o prevăd.

Noţiunea şi tipurile livrării supravegheate

Livrarea supravegheată este metoda care constă în a permite ca un
transport ilicit sau suspect de stupefiante, odată descoperit de un serviciu de
poliţie, să părăsească teritoriul uneia sau mai multor ţări, să le penetreze sau
să le traverseze sub supravegherea autoritarilor competente din aceste ţări, în
scopul identificării tuturor persoanelor implicate la săvârşirea infracţiunilor.
Articolul 1 lit. G din Convenţia din 1988 arată că: “Prin livrarea
controlată se înţelege tehnica de a permite expedierile ilicite sau suspecte de
droguri, narcotice, substanţe psihotrope din tabelul 1 şi 2 anexate acestei
convenţii sau substanţe cu care au fost înlocuite acestea pentru a le scoate
din, a tranzita prin sau a introduce în teritoriul uneia sau mai multor ţări cu
38
ştiinţa şi sub supravegherea autorităţilor competente, în vederea identificării
persoanelor implicate în comiterea delictelor stabilite în conformitate cu
articolul 3 alineatul 2 al Convenţiei”.
Livrările supravegheate sunt autorizate într-un număr mare de ţări, nu
însă în toate statele. Astfel, sunt ţări în care legislaţia autorizează în mod
expres aceste activităţi şi, în fine, o a treia categorie de state care nu au referiri
în legislaţie la asemenea activităţi, însă în care tehnica livrărilor
supravegheate este utilizată. Din aceasta ultima categorie face parte şi
România.
Trebuie subliniat faptul că, în unele situaţii este mai bine să se
procedeze în mod deschis la confiscare, decât să se asume riscul pierderii
controlului asupra drogurilor respective.
În cadrul legii nr. 143/2000 în capitolul I, care cuprinde dispoziţiile
generale este explicat sensul unor termeni şi expresii cum ar fi: substanţele
aflate sub control naţional, droguri, precursori, etc. În cadrul dispoziţiilor
generale la art. 1 litera j este formulată definiţia noţiunii de livrare
supravegheată- „metoda folosită de instituţiile sau organele legal abilitate, cu
autorizarea şi sub controlul procurorului, care constă în permiterea trecerii
sau circulaţiei pe teritoriul ţării de droguri sau precursori, suspecţi de a fi
expediaţi ilegal, sau de substanţe care au înlocuit drogurile sau precursorii,
în scopul descoperirii activităţilor infracţionale şi al identificării persoanelor
implicate în aceste activităţi”.
În continuare, legea nr. 39/2003 reglementează situaţiile în care poate fi
autorizată o livrare supravegheată. Astfel, procurorul desemnat de procurorul
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie poate
autoriza, la solicitarea instituţiilor sau a organelor legal abilitate, efectuarea de
livrări supravegheate cu sau fără sustragerea sau substituirea totală ori parţială
a bunurilor care fac obiectul livrării. Alineatul 2 statuează că livrarea
supravegheată este autorizată prin ordonanţă motivată care trebuie să

39
cuprindă, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 203 din C. proc. pen.,
următoarele:
 indiciile temeinice care justifică măsura şi motivele pentru care
măsura este necesară;
 detalii cu privire la bunurile care fac obiectul livrării
supravegheate şi, după caz, la bunurile care urmează a fi sustrase ori
substituite, precum şi la bunurile care urmează a le înlocui pe acestea;
 timpul şi locul efectuării livrării sau, după caz, itinerarul ce
urmează a fi parcurs în vederea efectuării livrării, dacă acestea sunt
cunoscute;
 datele de identificare ale persoanelor autorizate să supravegheze
livrarea.
Conform alineatului 3, nu se poate autoriza efectuarea livrărilor
supravegheate în cazul în care, prin acestea, s-ar pune în pericol siguranţa
naţională, ordinea sau sănătatea publică.
Privitor la tipurile de livrări supravegheate se impune o delimitare a
termenilor de livrare supravegheată “curată” şi livrare supravegheată
“murdară”.
Livrarea supravegheată “curată” constă în substituirea în întregime a
drogurilor cu substanţe asemănătoare, inofensive, pe când livrarea
supravegheată “murdară” constă în a lăsa în parte sau în întregime drogul.
După o altă clasificare întâlnim livrări supravegheate interne şi livrări
supravegheate externe.
Livrările supravegheate interne presupun descoperirea unei operaţii de
contrabandă sau relevarea faptelor referitoare la ea de către ţara de destinaţie,
care poate deţine acţiunea, în coordonare cu ţară de destinaţie, care poate
decide acţiunea, în coordonare cu ţară de origine sau de tranzit, pentru a
asigura libera trecere a expediţiei sau a curierilor, dacă este cazul.

40
 Livrarea supravegheată externă presupune descoperirea contrabandei
sau relevarea faptelor relative la ea de către alte autoritari decât cele din ţările
de destinaţie, ce hotărăsc să acţioneze în colaborare cu acestea din urmă.
O livrare supravegheată “curată” este întotdeauna preferabilă întrucât
se evită riscul pierderii drogurilor, se reduce riscul alertării infractorilor,
permiţând o mai mare supleţe în organizarea acţiunii şi se evită ca o
contrasupraveghere să nu mai fie eventual organizată.
Înlocuirea va fi efectuată întotdeauna de personal calificat în desfacerea
ambalajelor, înlocuirea drogurilor, reambalarea cotelor etc.
Drogurile nu pot fi înlocuite atunci când ţară destinatară legea cere ca
drogul să fie livrat în întregime sau numai în parte şi (sau) înlocuirea drogului
este imposibilă, având în vedere natura mijlocului de ascundere ori volumul
expediţiei.
Dezasamblarea, scoaterea, înlocuirea şi reambalarea drogului, trebuie
atât cât este posibil, să se desfăşoare într-un loc ce oferă securitate deplină
pentru ca nici un membru al bandei de traficanţi să nu-şi dea seama că
drogurile au fost înlocuite, iar atenţia presei să nu fie prematur trezită. Mai
este necesar ca drogul să beneficieze de securitate totală şi, de asemenea,
trebuie avută în atenţie păstrarea probelor obţinute în timpul înlocuirii, pentru
păstrarea probelor şi introducerea în expediţie a unui material de natură să
faciliteze arestarea persoanelor implicate în cauză.
Trebuie subliniat şi faptul că lipsa unei securităţi depline poate pune în
pericol viaţa funcţionarilor şi a cetăţenilor.

3.2. Principalele situaţii în care poate fi efectuată o livrare supravegheată

O livrare supravegheată se dispune doar dacă este întrunită una din

următoarele situaţii:
- a fost săvârşită o infracţiune la regimul drogurilor;

41
 - vama ori poliţia dispun de informaţii cu valoare operativă
referitoare la o activitate de trafic de stupefiante ce urmează a
fi realizată şi care poate fi pusă sub supraveghere;
- activităţi infracţionale ce sunt în curs de desfăşurare, carasul
(transportatorul) este dispus să colaboreze.
La fiecare activitate supravegheată trebuie avute în vedere materialele
probatorii, confiscarea drogului ce este transportat, arestarea şi trimiterea în
justiţie a persoanelor vinovate de expedierea sau primirea transportului ori au
o contribuţie importantă în cauză. Nu serveşte finalităţii luptei împotriva
drogului confiscarea transportului ilicit, odată cu descoperirea sa fără a da
posibilitatea autorităţilor competente din ţara de origine sau de destinaţie să
aresteze persoanele implicate.
Verificările vor fi efectuate ţinând cont de informaţiile disponibile
privind: vehiculele, persoanele, întreprinderile, expediţiile poştale, navele,
avioanele, containerele existente la acea dată. Decizia de a efectua o livrare
supravegheată depinde tocmai de rezultatul verificării informaţiilor deţinute la
un moment dat.
Conform unor sisteme juridice aflate în vigoare în anumite ţări trebuie
expediată către ţară de destinaţie întreaga cantitate de droguri, în timp ce alte
ţări solicită un eşantion de drog ca să efectueze o livrare supravegheată, pe
când altele consideră că săvârşirea infracţiunii a avut loc chiar dacă drogul nu
a fost expediat. Există trei considerente pentru care se impune cunoaşterea
reglementărilor juridice din ţările de destinaţie a livrărilor supravegheate.
Primul ar fi acela ca ţară de destinaţie, precum şi cele prin care mărfurile vor
tranzita trebuie să fie, din punct de vedre juridic în măsura şi dispuse să
conlucreze la efectuării livrării supravegheate.
Un al doilea considerent îl reprezintă faptul că prevederile legale ale
ţărilor respective, în ceea ce priveşte confiscările şi arestările, trebuie să fie
cunoscute şi aplicate de ţara care a declanşat livrarea supravegheată.

42
 Şi nu în ultimul rând, trebuie menţionată obligativitatea obţinerii unei
autorizaţii în acest sens, din partea fiecărui stat participant.
În materia livrării supravegheate comunicaţiile sunt deosebit de
importante. Rapiditatea în efectuarea acestora este vitală, orice întârziere
putând împiedica realizarea lor. În aceeaşi ordine de idei, trebuie subliniat că
un bun control asupra întregii operaţiuni depinde de cooperarea şi
coordonarea acesteia între părţile interesate.
Concluzionând, luarea unei decizii de îndeplinire a unei livrări
supravegheate trebuie să se bazeze pe următoarele elemente: săvârşirea unei
infracţiuni privind drogurile, verificări pozitive privind informaţiile avute,
stabilirea legăturilor de comunicaţii şi dacă nu exista complicaţii de ordin
juridic.
În afară acestor elemente considerate esenţiale, mai apar şi alte
probleme care vor fi rezolvate, şi anume:
* dacă o legislaţie nu permite efectuarea unei livrări
supravegheate, aceasta să poată fi efectuată, prin tranzitarea mărfii către altă
ţară;
* dacă există timpul necesar care să permită autorităţilor
competente punerea la punct a unui program de activităţi în acest sens, având
asentimentul tuturor părţilor (o cooperare între ţări se poate stabili chiar
dinainte de efectuarea unei livrări supravegheate);
* poate fi garantat controlul mărfurilor;
* sunt suficiente şanse de arestare a traficanţilor ori a
comandanţilor în cauza respectivă. Nu trebuie să se procedeze la o
livraresupravegheată dacă nu exista nici o şansă de arestare a celor implicaţi;
* mijloacele de comunicaţie sunt suficient de eficace pentru
asigurarea controlului între toate părţile interesate;
* dacă efectivele sunt suficiente. O livrare supravegheată poate
dura săptămâni întregi de la detectarea iniţială a drogurilor până la arestarea
celor implicaţi. Cum câteodată drogurile trebuie plasate sub permanenta
43
supraveghere, o livrare supravegheată cere mult personal. Trebuie deci să
avem suficiente efective cât şi mijloacele materiale (autoturisme, aparatură
radio) pe toată durata acţiunii;
* este nevoie de ajutor chiar dacă anumite ţări autorizează
livrările supravegheate. Ajutorul cu personal înarmat poate fi necesar la un
moment dat, dar trebuie luată în consideraţie posibilitatea ca participanţilor la
o livrare supravegheată anterior să nu li se permită purtarea armelor;
* dacă au fost luate în considerare toate riscurile şi au fost luate
toate măsurile de evitare a acestora. Unele dintre aceste riscuri pot viza
integritatea fizică a personalului implicat şi a cetăţenilor, pierderea drogurilor,
lipsa de securitate;
* dacă drogurile pot fi substituite. Dacă acest lucru nu este
posibil şi se propune o livrare supravegheată “murdară”, exista un risc de
pierdere a drogurilor, ceea ce poate avea incidenţă asupra costului operaţiunii;
* se recomanda efectuarea unui studiu privind costul şi
avantajele de care se dispune pentru a avea siguranţa finanţării mulţumitoare a
operaţiunii;
* pentru a i se reliefa utilitatea, acţiunea trebuie analizată prin
prisma costului operaţiunii, a valorii drogurilor, a efectului preventiv şi a
şanselor de succes;
* apelul la agenţii provocatori. Prin agent provocator se înţelege
cel ce incită o persoană la săvârşirea unei infracţiuni pe care acesta n-ar fi
comis-o altfel. Întrucât utilizarea agenţilor provocatori poate constitui
infracţiune în unele ţări, se impune totdeauna examinarea juridică a situaţiei şi
urmările sale. Legislaţia României nu permite utilizarea agenţilor provocatori.
Agentul provocator este asimilat conform Codului Penal al României,
instigatorului. Astfel, conform art. 39, instigatorul este persoana care, cu
intenţie, determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea
penală.

44
3.3. Posibilităţi de livrări supravegheate

Cele mai bune ocazii de livrări supravegheate sunt acelea care prezintă
atunci când funcţionari ai serviciilor de detecţie şi reprimare descoperă
drogurile disimulate în transporturi de mărfuri care se deplasează fără a fi
însoţite de curieri, fie că este cazul, de exemplu, al unor transporturi facturate,
bagaje neînsoţite, vehicule cu motor neînsoţite sau transporturi poştale
obţinute.
Dacă nu se recurge la livrarea supravegheată această depistare va avea
în mod normal ca rezultat reuşita confiscării produsului de contrabandă, dar
cei ce fac acest tip de contrabandă nu vor fi identificaţi, iar organizaţia ce se
află la originea contrabandei nu va pierde decât drogul.
Măsurile de ordin tactic pe care poliţiştii serviciilor de detecţie şi
reprimare trebuie să le ia pentru exploatarea depistărilor de acest fel au fost
prezentate anterior. Totuşi se impun anumite măsuri particulare, specifice
fiecărui tip de transport.

a) Livrările supravegheate interne de droguri descoperite în încărcătură

Documentele de import trebuie examinate pentru a se stabili care sunt

persoanele legate de tranzacţie şi trebuie verificate datele referitoare la
acestea. De fiecare dată când este posibil, domiciliul destinatarului trebuie să
fie pus sub supraveghere pentru a se stabili identitatea persoanelor care
folosesc anumite locuri şi a descoperi complicii lor.
Trebuie să ia legătura cu tranzacţii pentru a le cere să acţioneze în mod
normal (de exemplu cerând telefonic importatorilor instrucţiuni pentru livrare
sau aducându-le la cunoştinţa că transportul este deja destinat consumului).
Experienţa a arătat că traficanţii pot încheia o expediţie cu titlul de încercare
pentru a studia modul de desfăşurare şi considera ca un semnal de alarmă

45
orice abatere de la normal. Livrarea mărfii către destinatar trebuie să se
efectueze în cooperare cu firmele care fac în mod normal livrări.
Un poliţist care va trece drept ajutor de şofer trebuie să se afle în
vehiculul ce efectuează livrarea şi să fie urmat de unul sau mai multe vehicule
pentru ajutor. De asemenea, domiciliul destinatarului trebuie să fie ţinut sub
supraveghere şi, în momentul livrării, trebuie să se stabilească, cu ajutorul
fotografiilor sau al altor piese de probă, identitatea celor care acceptă livrarea.
Odată ce livrarea a fost acceptată, supravegherea trebuie să continue.
Este totdeauna dificilă dar decisivă alegerea celui mai bun moment de a opera
o descindere ulterioara în locuinţă şi de a perchiziţiona. S-a întâmplat ca,
odată ajunsă marfa la destinaţie sau după plecarea şoferului, marfa să fie
transportată ca atare în alt loc. Poliţistul care conduce operaţia trebuie să se
pregătească pentru aceste diverse eventualităţi şi să aibă pregătite variante
care să-i permită a face faţă situaţiei critice ce poate interveni. Ca atare, o
livrare supravegheată cu substituirea drogurilor este întotdeauna preferabilă,
dar natura discriminării sau mărimea încărcăturii pot uneori împiedica
retragerea drogului şi substituirea acestuia cu alte substanţe. În asemenea
cazuri, chiar dacă este întotdeauna recomandat să se încerce o livrare
supravegheată aceasta poate aduce riscul de a-i îngrijora pe cei care au
organizat traficul, fapt pentru care decizia de principiu trebuie să fie aceea de
a opera o confiscare directă decât să se rişte pierderea controlului asupra unui
transport chiar dacă respectiva confiscare intervine în mod prematur.

b) Livrările supravegheate de trimiteri poştale

Organizarea unei livrări supravegheate atunci când drogurile au fost

descoperite în operaţii poştale este asemănătoare cu cea din cazul livrărilor
supravegheate în trimiteri navlosise. Este mult mai uşor să se păstreze
caracterul confidenţial al informaţiilor, la fel ca şi reţinerea drogului din
trimiterea şi substituirea cu alte substanţe.
46
 Este necesar ca ambalajului să i se redea aparenţa exterioară iniţială.
Livrarea trebuie efectuată în colaborare cu autorităţile poştale şi trebuie să se
ţină seama de orarele şi modurile de livrare care sunt normale pentru regiunea
respectivă. Trebuie să se acţioneze repede atunci când se efectuează anchetele
de bază necesare şi când se organizează supravegherea, întrucât majoritatea
contrabandiştilor ce recurg la serviciile poştale vor considera orice întârziere
ca fiind execeva în livrarea pachetului pe care-l aşteaptă şi ca un semnal de
alarmă ce justifică refuzul pachetului, autorităţile având astfel în mână un caz
de confiscare a drogurilor ilicite a căror proprietate este nesigură.
Este normal ca, în contrabanda poştală, numele destinatarului înscris pe
pachet să fie puţin diferit de adevăratul nume al adresantului, cu care seamănă
totuşi, tocmai pentru a se justifica acceptarea sau refuzul pachetului. Trebuie
să se prevadă marcarea interiorului pachetului reconstituit.
În cazul contrabandei poştale este deosebit de dificil să se aleagă
momentul în care să efectueze livrarea pentru a putea opera o descindere şi o
percheziţie în locurile respective. Traficanţii de droguri au deseori ca tactică
aşteptarea a cel puţin câteva ore după ce pachetul le-a fost livrat, pentru a
vedea dacă livrarea a fost supravegheată sau nu.

c) Livrări supravegheate externe de colete neînsoţite

Atunci când se declanşează o livrare supravegheată externă, diverse

probleme complementare trebuie să reţină atenţia. Ceea ce contează cel mai
mult este stabilirea, de îndată ce este posibil, a unui dialog între autorităţile
ţării unde a fost operată depistarea şi autorităţile competente ale ţării de
destinaţie, precum şi ale oricărei ţări interesate.
Din cauza constrângerilor de timp ce prevalează atunci când se face o
descoperire, este de preferat ca un dialog preliminar să se stabilească între
toate ţările interesate pentru formularea planurilor de urgenţă, permiţând să se
facă faţă eventualităţilor unei livrări supravegheate externe, când, din cauza
47
situaţiei lor pe drumurile internaţionale, aceste ţări vor fi implicate în
asemenea operaţii. Ca urmare, fiecare eventuală situaţie de livrare
supravegheată trebuie să fie examinată separat şi urgent, ţinând cont de toate
celelalte fapte pertinente cunoscute şi de circumstanţele ce prevalează în cazul
respectiv.

d) Livrările supravegheate de droguri transportate de cărăuşi

De la început trebuie să facem diferenţierea între categoriile de cărăuşi.

În lumea interlopă se spune că “furnica” deschide drumul „cămilei”. Ce este
“furnica”? Ce este “cămila”? Pentru a califica problemele vom spune că sunt
traficanţi de droguri, cărăuşi.
“Traficul de furnică” defineşte traficul internaţional de droguri
nestructurat, cu caracter episodic, fără vreo legătura cu lumea interlopă şi
crima organizată. De regulă, aceşti cărăuşi sunt ei înşişi consumatori de
droguri.
“Cămila” este o persoană care transportă droguri aparţinând unei
filiere. Rezultă de aici că activitatea este foarte bine organizată, pregătită în
cele mai mici detalii de către structuri bine definite ale crimei organizate.
Acest din urmă trafic, “cămilele” prezintă interes pentru efectuarea de
livrări supravegheate şi de ele ne vom ocupa în continuare.
Asemenea ocazii apar atunci când drogurile sunt găsite în bagajele din
cală ale pasagerilor în tranzit sosiţi pe calea aerului. Agenţii vamali pot avea o
mare abilitate pentru identificarea valizelor cu fund dublu menţinându-se cu o
verificare exterioară ce le permite pipăirea bagajelor. Folosirea câinilor pentru
detectarea drogurilor în locurile de transbordare poate să fie eficace.
Atunci când sunt descoperite droguri în bagajele aflate în tranzit,
cooperarea companiilor aeriene permite identificarea pasagerilor în cauză,
fără ca ei să observe interesul acordat de agenţii de la vamă. Ca regulă
generală, jumătatea tichetelor de bagaje este legată de biletul de călători şi
48
verificările pot fi operate fără ca pasagerul să ştie acest lucru, în momentul în
care el prezintă biletul la biroul de tranzit al companiei aeriene înainte să-şi
continue călătoria.
Alegerea zborului pentru acest gen de operaţii este importantă,
deoarece posibilităţile nu ar permite controlul tuturor bagajelor aflate în
tranzit şi chiar dacă ar fi posibil, un asemenea control extins ar putea fi
nerentabil. Procedând la o verificare continuă a datelor de rezervare
informatizată ale companiei aeriene înainte de venirea zorilor venind din
regiunile producătoare ale drogurilor, agenţii de vamă, familiarizaţi cu această
munca, pot stabili numele pasagerilor aflaţi în tranzit. O verificare a
imprimatelor obţinute pe calculator, permite agenţilor să aleagă acei pasageri
aflaţi în tranzit, susceptibili să prezinte interes, precum şi zborurile care
trebuie să le reţină atenţia.
O dată ce au fost efectuate depistarea şi identificarea, este obligatorie
punerea imediată în legătura cu autorităţile competente din ţara de destinaţie.
Acest mod de depistare permite organizarea unei livrări supravegheate cu
înlocuirea drogului.
Decizia pe care o vor lua autorităţile ce au efectuat depistarea, fie de a
confisca drogurile la acest stadiu şi de a aresta cărăuşul, fie de a încerca să
organizeze o livrare supravegheată externă, este în funcţie de un anumit
număr de factori, şi anume:
* dispoziţiile legale în vigoare în ţară în care a fost operată
depistarea şi în ţara de destinaţie;
* de problema de a şti dacă se dispune de suficient timp pentru a
pune la punct un plan de acţiune acceptabil, convenit între autorităţile
competente din ţara de depistare şi ţara de destinaţie;
* de măsura în care bagajul poate fi ţinut în loc atunci când este
în tranzit;

49
 * de problema de a şti dacă autorităţile din ţara de destinaţie sunt
în măsură să organizeze o operaţie ce oferă şanse rezonabile să identifice şi să
depisteze principalul delicvent
Nu este cazul să se adune datele de care este nevoie în cazul unei livrări
supravegheate externe dacă aceasta are ca rezultat exclusiv confiscarea
drogurilor şi arestarea cărăuşilor în ţara de destinaţie şi nu în care a fost făcută
depistarea iniţială. Fiecare depistare de asemenea natură trebuie să fie
considerată ca un caz.
Atunci când s-a convenit că se va proceda la o asemenea livrare
supravegheată, trebuie să se comunice autorităţilor străine, deîndată ce
aparatul decolează, toate detaliile posibile referitoare la identitatea şi
semnalmentele pasagerului, aspectul exterior al bagajelor, locul pe care îl
ocupă în cala avionului, numărul zborului şi ora prevăzută pentru sosire.
Există, de asemenea, o variantă a acestui mod fundamental de
contrabandă în tranzit din partea pasagerilor companiile aeriene, când
contrabandistul nu rezervă loc decât până la aeroportul internaţional unde
opreşte prima dată. Bagajul va fi transportat apoi în holul de bagaje al
vămilor, pentru a i se face vama în mod normal. În acest moment şi înainte ca
vama să facă controlul, contrabandistul îşi prezintă biletul reprezentantului
companiei aeriene, pe acesta fiind indicat în mod distinct că acesta îşi
continua zborul şi cere ca bagajul să fie dus direct la aparatul ce urmează să
plece. Din punctul de vedere al contrabandistului, această metodă prezintă
avantajul că la sosirea la destinaţie, bagajul va purta eticheta, arătând ca vine
direct de la aeroportul internaţional intermediar şi nimic nu va indica faptul că
bagajele provenind dintr-o ţară producătoare de droguri au fost în tranzit.
Dacă sunt puşi la curent cu posibilităţile de contrabandă ce se oferă,
funcţionarii companiilor aeriene pot fi încurajaţi să transmită asemenea cereri,
imediat, agenţilor de vămi. Ca urmare, se poate organiza o operaţie de tipul
unei livrări supravegheate, cu ţara de destinaţie deşi nu există siguranţa că la
acel moment există sau nu stupefiante în bagaje. Un număr important de
50
depistări de droguri a fost operat în urma unei cooperări internaţionale rapide
între autorităţile vamale.

3.4. Proceduri privind desfăşurarea operaţiilor de livrări supravegheate şi

finalizarea acestora

Analizând cele arătate la subpunctele anterioare putem concluziona că

participanţii la efectuarea livrării supravegheate trebuie să aibă în vedere
câteva principii fundamentale şi obiectivele urmărite.

a) Principii fundamentale
* Fiecare livrare supravegheată trebuie să fie evaluată chiar de la
început. Aceasta înseamnă că fiecare situaţie trebuie să fie examinată în mod
separat şi foarte rapid, ţinând cont de toate elementele de fapt disponibile;
* Maniera în care se vor derula operaţiunile trebuie să fie acceptată de
legislaţia fiecărei ţări participante.
* Responsabilitatea controlului final al operaţiunii trebuie să fie
încredinţată în mod clar autorităţii din ţara de destinaţie. Serviciile
participante nu trebuie să aibă nici o îndoială în ceea ce priveşte cui aparţine
responsabilitatea deciziilor;
* în cauză trebuie efectuat un plan de acţiune.

b) Obiective
Orice livrare supravegheată trebuie să aibă ca obiective esenţiale:
* Confiscarea drogurilor;
* Obţinerea de probe;
* Arestarea promptă a persoanelor implicate;
* Trimiterea în judecată a celor vinovaţ

51
 c) Finalizarea operaţiunii
Nu există o soluţie universală pentru determinarea timpului de trecere
la realizarea momentului operativ, acesta depinzând de împrejurările şi
obiectivele ce pot fi atinse în fiecare caz.
De aceea se impune, în mod fundamental, alegerea celui mai potrivit
moment de finalizare a acţiunii.
Finalizarea operaţiunii trebuie să fie decisă de factorul responsabil ce
stabileşte momentul în care, după părerea sa, este cel mai propice ca livrarea
supravegheată să fie încununată de succes, neexistând riscul pierderii
drogurilor.

52
Concluzii

Criminalitatea a devenit o problemă care preocupă în cel mai înalt grad

statele lumii, organismele internaţionale, inclusiv Organizaţia Naţiunilor
Unite.
Ţara noastră, datorită poziţiei sale geografice şi a conflictelor militare
din fosta Iugoslavie, a devenit un segment important al “Rutei Balcanice” de
traficare de droguri, îndeosebi pe varianta nordică, respectiv Iran, Turcia,
Bulgaria, România, Ungaria, Slovacia, Cehia, Germania şi Olanda.
România prezintă un interes din ce în ce mai mare pentru reţelele de
traficare a haşiş-ului din Africa (Nigeria şi Uganda) şi a cocainei din America
de sud (Columbia şi Venezuela) spre Europa Occidentală mai ales Germania,
Olanda, Belgia, Austria, Italia, Spania, etc.
Pentru combaterea traficului ilegal de droguri şi a crimei organizate în
sens larg, au fost create structuri specializate la nivel central şi local atât în
cadrul politiei cât şi al vămii. S-a exemplificat în cadru organizatoric,
colaborarea cu poliţiile altor state, îndeosebi cu cele membre ale Uniunii
Europene şi cu organismele internaţionale (O.I.P.C.-INTERPOL,
P.N.U.C.I.D., Grupul Pompidou, Programul PHARE de luptă împotriva
drogurilor al comunităţii europene).
Ministerul Administraţiei şi Internelor a întocmit şi un proiect de
hotărâre de guvern privind constituirea unui comitet interministerial de luptă
împotriva drogurilor, care să stabilească strategia naţională în domeniu, pe
bază de program şi să urmărească îndeplinirea acestuia.
În plan legislativ, pentru alinierea României la Uniunea Europeana s-a
întocmit proiectul legii privind combaterea traficului şi consumului de

53
droguri, care doreşte să pună în concordanţă legislaţia internă în materie cu
cea internaţională.
Totodată, s-au întreprins demersurile prevăzute de legislaţia internă
pentru semnarea “Acordului parţial privind cooperarea în materie de lupta
contra abuzului şi traficului ilicit de stupefiante” şi a “Acordului referitor
la traficul ilicit pe mare” conform art. 17 al Convenţiei Naţiunilor Unite
asupra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope.
Trist este faptul că aceste proiecte au demarat foarte greu, societatea
românească fiind mai receptivă astăzi la condiţiile social-economice existente.
Dacă toate aceste proiecte de lege ar fi adoptate şi aplicate apoi
corespunzător s-ar crea un cadru legislativ puternic prin care să se realizeze
descurajarea puternică a traficanţilor. dar, pentru ca mecanismul să
funcţioneze trebuie adoptate şi unele reglementări care să statueze clar
programe de protecţie a martorilor, poliţiştilor, a consumatorilor de droguri şi
a altor persoane implicate în lupta împotriva acestui flagel numit trafic de
droguri.

54
Bibliografie selectivă

1. *** - Constituţia României

2. *** - Codul penal, modificat prin Legea 301/2004
3. *** -Codul de procedură penală a României
4. *** - Legea nr.218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei
5. *** - Legea nr.360/2002 privind Statutul poliţistului
6. *** - Legea nr.39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate,
modificată prin Legea 528/2004
7. *** - Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului
ilicit de droguri, modificată prin Legea 522/2004
8. *** - Hotărârea Guvernului nr. 1359/2000 pentru aprobarea Regulamentului de
aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi
consumului ilicit de droguri
9. *** - Legea nr.300/2002 privind regimul juridic al precursorilor folosiţi la
fabricarea ilicită a drogurilor, modifictă prin Legea 505/2004
10. *** - Hotărârea Guvernului nr. 1121/2003 privind normele de aplicare a legi nr. 300
nr. 300/2002
11. *** - Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr.898 din 14 noiembrie 2002 privind
măsurile medicale aplicate toxicomanilor în penitenciare
12. *** - Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr.292 din 08 iulie 2002 pentru
aprobarea listei cuprinzând produsele farmaceutice de uz uman şi veterinar care
conţin substanţe ce intră sub incidenţa Legii nr. 143/2000
13. *** - Hotărârea Guvernului nr. 154/2003 pentru aprobarea Strategiei Naţionale
Antidrog pentru perioada 2003 - 2004
14. *** - Strategia Uniunii Europene în materie de luptă împotriva drogurilor pentru
perioada 2000 -2004
15. *** - Convenţia unică a Naţiunilor Unite asupra stupefiantelor din 1961
16. *** - Convenţia Naţiunilor Unite asupra substanţelor psihotrope din 1971
17. *** - Convenţia Naţiunilor Unite contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe
psihotrope din 1988
18. Pavel Abraham - Legislaţie în asistenţă socială, Ed Naţional, Bucureşti, 2003
19. Florian Gheorghe - Psihologie penitenciară, Ed Oscar Print, Bucureşti, 1996
20. Graham W. Giles - Administrarea Justiţiei în Comunitate, Ed. Expert, Bucureşti,
2000
21. C. Păun, G. Nistoreanu - Criminologie, Ed. Europa Nova, Bucureşti, 1996
22. Ungureanu G., Criminologie,Ed. Academica,Bucureşti, 2002
23. S. Radulescu, D. Banciu - Sociologia crimei şi criminalităţii, Casa de editură şi
presă Şansa, Bucureşti, 1996
24. Cornel Turianu - Răspunderea juridică pentru faptele săvârşite de minori, Ed.
Continent, Bucureşti, 1995
25. C. Zamfie, E. Zamfir - Politici sociale, România în context european, Ed. Alternative,
Bucureşti, 1995
26. Carmen Lopez Sancez şi colab. — Îndreptar privind alcoolul, tutunul şi alte droguri,
Ed. Ministerului de Interne, 2002,
55
27. Jose Antonio Garcia Rodriguez - Copilul meu, drogurile şi eu, Ed. Ministerului de
Interne, 2002
28. Ross Campbell - Copii noştri şi drogurile, Ed. Curtea Veche, 2001
29. Ion Vladut - Introducere în sociologie juridică, Ed. Ministerului de Interne,
Bucureşti, 1994
30. Dan Prepeliceanu - Ghid de tratament în abuzul de substanţe psiho-active, Ediţia a
D-a, Ed. Infomatica, 2002
31. Ruxandra R, Zivari M - Psihologie şi Psihopatologie în dependenţa de drog, Ed. Ars
Docendi, Bucureşti, 2002
32. Şelaru M. - Drogurile, Ed. Semne, 1998
33. Stanciu V, Sgârcitu D - Drogurile o realitate care poate ucide, Ed. Centru de creaţie,
Brăila, 2002
34. N. Volonciu - Tratat de procedură penală, Ed. Paideia, Bucureşti, 2000
35. Manualul poliţistului antidrog, Ed. Ministerului de Interne, Bucureşti, 2002
36. Boroi Alexandru, colab. – Infracţiuni privind combaterea consumului şi traficului de
droguri, legea 143/2000, Ed. All Beak, 2001
37. Boroi Alexandru, Ion Nistoreanu- Drept penal, partea generală, Ed. All Beak, 2003
38. Boroi Alexandru, Ion Nistoreanu- Drept penal, partea specială, Ed. All Beak, 2003
39. A. Boroi, colectiv, Dreptul penal – partea generală, Ed. All, 2004;
40. A. Boroi, colectiv, Dreptul penal – partea specială, Ed. All, 2004;
41. C. Paraschiv, colectiv, Dreptul procesual penal, Ed. All, 2002;
42. Sandu F. Stop drogurilor, Ed. Syilvi, Bucureşti, 2002;
43. Pantaleone Michele, Mafia şi stupefiantele, ep, Bucureşti, 1970;
44. Drăgan J., Drogurile în viaţa românilor, Ed. Magicart Desing, 1996;
45. Bercheşan V., Pletea C., Drogurile şi traficanţii de droguri, Ed. Paralela 45, Piteşti,
1998;
46. Miclea Damian, Cunoaşterea crimei organizate, Ed. Pygmalion, Ploieşti, 2001;
47. Miclea Damian, Combaterea crimei organizate-istoric, evoluţie, caracteristici, Vol. I,
Ed. MAI, Bucureşti, 2004
48. Ţical Gorge, Combaterea crimei organizate-antidrog, vol. II, Ed. MAI, Bucureşti, 2003
49. Ţical George, Manual antidrog. Prevenirea şi combaterea consumului şi traficului de
droguri, Ed. Pildner, Târgovişte, 2003;
50. Ţical George, Blanda Petre, Edificare unui sistem internaţional al drogurilor, Ed.
Pildner, Târgovişte, 2003;
51. Cartea Albă a Crimei Organizate, Ed. M.I., 1997;
52. OIPC – Interpol, atribuţii şi componenţă, I. Hurdubaie, ed. MI, 1992.

56
 Anexa nr. 1

Caz practic.

Ofiţerii din cadrul D.E.A. Columbia deţin date şi informaţii despre

faptul că S.P., cetăţean român cu domiciliul în Columbia, a expediat mai
multe colete în România, stabilindu-se informativ că cel mai recent colet
trimis în România, cu escală la Zurrich, conţine o cantitate de cocaină. Din
documentele de transport rezultă că în colet se află o combină muzicală.
D.E.A. Columbia îi informează despre aceste lucruri pe ofiţerii din
cadrul D.E.A. Elveţia. Aceştia din urmă obţin aprobarea procurorului şi, în
momentul escalei, verifică coletul şi constată că acesta conţine 2 kg. de
cocaină, disimulată în interiorul combinei. Ofiţerii elveţieni obţin autorizaţie
pentru efectuarea livrării supravegheate şi lasă coletul să-şi continue drumul,
spre România.
Şeful serviciului de linie român primeşte informaţia de la ofiţerii
elveţieni şi, pentru a o verifica cere şi obţine o autorizaţie de percheziţie
pentru coletul suspect. Informaţia odată confirmată, în baza autorizaţiei
procurorului, se procedează la efectuarea livrării supravegheate pe teritoriul
român, în baza următorului plan de acţiune:
I. În baza datelor şi informaţiilor deţinute se stabilesc obiectivele ce
se cer îndeplinite, după cum urmează:
 livrarea în deplină
siguranţă a coletului pentru a se elimina riscul dispariţiei sau
sustragerii;
 identificarea şi verificarea
destinatarului;

57
  prinderea acestuia în
flagrant, după luarea în primire a coletului şi semnarea
documentelor de primire.
II. -În funcţie de modul de livrare,
se vor stabili variantele concrete de acţiune.
a. Dacă este vorba de o firmă de curierat door to door:
 se va introduce un investigator acoperit în cauză, care va însoţi
coletul împreună cu reprezentantul firmei de curierat;
 transportul va fi escortat de o parte din echipe, celelalte aşteptând
în apropierea locului de destinaţie;
 în momentul primirii coletului cu droguri se va realiza prinderea
în flagrant.
b. Dacă destinatarul se prezintă personal pentru ridicarea coletului:
 acesta va fi supravegheat operativ şi urmărit până la locul de
destinaţie;
 se va realiza prinderea în flagrant; se va stabili varianta de rezervă
a prinderii în flagrant în momentul ridicării coletului.
III. Se stabilesc efectivele, echipele şi mijloacele auto folosite,
precum şi sarcinile care le revin fiecărui lucrător, în funcţie de variantele de
acţiune. Astfel, vor fi:
 4 auto – 2 pentru escortă şi 2 la locul de destinaţie;
 2 echipe tehnice, care vor înregistra cu mijloace audio – video
întreaga activitate;
 echipa de C.F.L.;
 procurorul şi ofiţerul de caz;
 echipa de rezervă;
Se stabileşte suportul logistic:
 lucrătorii vor avea asupra lor echipamente individuale de atac şi
protecţie, precum şi dispozitive şi substanţe de imobilizare;
58
  vor fi folosite 2 camere video şi 3 aparate foto;
 se va asigura garderoba pentru investigatorul acoperit, pentru
varianta introducerii lui în cauză;
 se vor asigura orice alte dispozitive, echipamente ori substanţe
necesare în funcţie de varianta de acţiune.
IV. Se vor lua în calcul factorii de risc ce pot perturba bunul mers al
acţiunii şi se vor stabili strategii de atenuare sau chiar de
eliminare a riscului.

În aplicarea planului s-a ales varianta introducerii unui investigator

acoperit deghizat în curier, care a călătorit în vehicolul ce transporta coletul.
Vehicolul a fost urmărit până la Arad, domiciliul destinatarului. La
adresa respectivă locuiau doi bătrâni, motiv pentru care s-a amânat
intervenţia.
În urma verificărilor a rezultat că bătrânii erau părinţii lui B.V., aflat în
atenţia poliţiei, în anturajul căruia se sflau persoane cunoscute ca fiind
traficanţi de droguri.
S-a instalat dispozitivul de supraveghere operativă, iar la scurt timp a
apărut şi suspectul, B.V., conducând un autovehicol comercial. După un timp
petrecut în casă, suspectul a ieşit, având asupra sa coletul.
Şeful dispozitivului a dat semnalul de intervenţie pentru prinderea în
flagrant, iar făptuitorul a fost reţinut şi coletul capturat.
În urma investigaţiilor ulterioare s-a stabilit că S.P. îi trimitea drogurile
lui B.V. care urma să le porţioneze şi să le trimită în Ungaria pentru a fi
comercializate.

59
 Anexa nr.2

Convenţia contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope

din 1988.

TABEL PRECURSORI
CATEGORIA 1* CATEGORIA 2* CATEGORIA 3
Efedrină Anhidridă acetică Acetonă
Ergometrină Acid antranilic Eter etilic (oxid de dietil)
Ergotamină Acid fenil acetic Metiletilcetonă (MEK)
Acid lisergic Piperidină Toluen
Fenil 1 propanonă 2 (BMK) Auriclorură de piperidină Acid sulfuric
(fenilacetonă) Clorhidrat de piperidină Acid clorhidric
Pseudoefedrină Hidrogen tartrat de piperidină
Acid N-acetil antranilic Acid 2 Nitrat de piperidină
(acetamidobenzoic) Fosfat de piperidină
3,4-Metilendioxifenil-propanonă-2 Picrat de piperidină
(PMK) Platinoclorură de piperidină
Isosafrol Tiocianat de piperidină
Piperonal
Safrol
Clorhidrat de pseudoefedrină
Sulfat de pseudoefedrină
Clorhidrat de efedrină
Nitrat de efedrină
Sulfat de efedrină
Clorhidrat de ergometrină
Hidrogenomaleat de ergometrină
Oxalat de ergometrină
Tartrat de ergometrină
Clorhidrat de ergotamină
Succinat de ergotamină
Tartrat de ergotamină
Norefedrină
Permanganat de potasiu

*Sărurile substanţelor înscrise în prezentele tabele, în toate cazurile în care

existenţa acestor săruri este posibilă, sunt supuse şi ele controlului.
 Anexa nr.3

ROMÂNIA
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE
DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
DIRECŢIA DE INVESTIGARE A INFRACŢIUNILOR DE
CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ŞI TERORISM
DOSAR NR.__/__/___
NR. __/__/__ DIN ____

ORDONANŢĂ

de autorizare a investigatorului sub acoperire, a colaboratorilor

şi a livrării supravegheate

A.V., procuror şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de

Criminalitate Organizată şi Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie.
Examinând actele premergătoare efectuate în dosarul cu numărul
de mai sus,

CONSTAT:

La data de ___ Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie a fost sesizat despre faptul că există indicii temeinice că se pregăteşte
comiterea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzut de
articolul 2 (1) si(2) din Legea 143/2000 de către numitul A si alţii constând în
aceea că aceştia deţin şi intenţionează să comercializeze pe teritoriul României
cantitatea de cca. 200 kg heroină.
Prin adresa nr.P/240329 din data de ___ , Inspectoratul General al
Poliţiei Române – Direcţia Generală de Combatere a Crimei Organizate si

61
Antidrog a solicitat autorizarea folosirii investigatorului sub acoperire “AB,
fiul lui __şi__, născut la data de ___ în Bucuresti, domiciliat în __, strada__,
judeţ__” – nume de cod, şi a colaboratorului “CD, fiul lui__ şi __, născut la
data de __ în Piteşti, domiciliat în __, strada__, judeţ__” – nume de cod, în
vederea strângerii datelor privind existenţa infracţiunii şi identificarea
persoanelor faţă de care există presupunerea că au savârşit-o, precum şi
autorizarea acestora să procure cantitatea de 1 kg heroină, de la numitul A,
respectiv de la membrii reţelei din care acesta face parte.
Din analiza activităţilor efectuate până în prezent rezultă
următoarele indicii temeinice şi concrete, care justifică autorizarea
investigatorului sub acoperire:
- numitul ţine legătura cu cetăţeni turci, aflaţi pe teritoriul Turciei, cu
privire la care există indicii că fac parte dintr-o reţea de traficanţi de
droguri;
- rezultatele investigaţiilor duc la concluzia că numitul A si alţii deţin
importante cantităţi de heroină pe care intenţionează să le
comercializeze pe teritoriul României.

DISPUN:

1. Autorizarea sub următoarea identitate a investigatorului acoperit din

cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române – Direcţia Generală
de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Antidrog, pentru
descoperirea faptelor, identificarea autorilor şi obţinerea mijloacelor de
probă, necesare tragerii la răspundere penală a persoanelor implicate in
săvârşirea infracţiunii menţionate:
-“AB, fiul lui__şi__, născut la data de__ în Bucureşti,
domiciliat în__, strada__, judeţ__” – nume de cod

62
2. Autorizarea sub următoarea identitate a colaboratorului:
-“CD, fiul lui__şi__, născut la data de __ în Piteşti,
domiciliat în__, strada__, judeţ__” – nume de cod

3. Activităţile pe care le poate desfăşura investigatorul acoperit sunt:

- strângerea datelor şi informaţiilor privind existenţa
infracţiunii şi identificarea persoanelor faţă de care există
presupunerea că au săvarşit-o;
- obţinerea mijloacelor de probă în condiţiile prevăzute de
lege;
- procurarea, deţinerea şi transportul în condiţiile
prevăzute de lege a cantităţii de 1 kg heroină.

4. Activităţile pe care le poate desfăşura colaboratorul:

- “CD, fiul lui__şi__, născut la data de__ în Piteşti,
domiciliat în__, strada__, judeţ__” – nume de cod numai
sub supravegherea investigatorului acoperit sunt
următoarele:
a) strângerea datelor şi informaţiilor privind
existenţa infracţiunii şi identificarea persoanelor
faţă de care există presupunerea că au săvârşit-o;
b) procurarea, deţinerea şi transportul în
condiţiile prevăzute de lege a cantităţii de 1 kg
heroină.

5. Autorizarea livrării supravegheate

6. Autorizarea este valabilă 30 de zile

63
7. În temeiul articolului 224 aliniatul ultim din Codul de Procedură
Penală, datele şi informaţiile obţinute de investigatorul sub acoperire
vor fi puse de îndată şi în totalitate la dispoziţia Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, urmând ca acesta
să prezinte săptămânal precum şi ori de câte ori este necesar, rapoarte
cu privire la activităţile desfăşurate.

8. Investigatorul acoperit şi colaboratorul nu se pot folosi de identităţile

atribuite prin prezenta ordonanţă, decât pentru activităţile menţionate;

9. Colaboratorul nu poate desfăţura alte activităţi decât cele de la punctul 4;

10. Drogurile procurate în baza acestei autorizaţii vor fi predate de către

investigatorul acoperit, de îndată, la Direcţia Cazier Judiciar şi Evidenţă
Operativa, cu excepţia celor supuse analizelor de laborator;

11. Autorizarea este valabilă numai pentru activităţile desfăşurate pe

teritoriul României.

Procuror şef
A.V. ____________

Am luat cunoştinţă

Investigator acoperit _____________

Colaborator _____________
Data : _______

64
 Anexa nr.4

ROMÂNIA
MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR
INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE
DIRECŢIA GENERALĂ DE COMBATERE A CRIMEI
ORGANIZATE ŞI ANTIDROG
NR.__/__/__/__

CĂTRE

MINISTERUL PUBLIC
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism

Avem onoarea să vă comunicăm următoarele:

La nivelul unităţii noastre se deţin informaţii cu privire la un

cetăţean turc cunoscut cu porecla „A” a cărui identitate nu a putut fi stabilită
până în prezent, din care rezultă că acesta este liderul unei grupări de
traficanţi de droguri care deţin şi intenţionează să comercializeze pe teritoriul
României cantitatea de circa 200 kg heroină.
Această grupare este aprovizionată de susnumitul cu diverse
cantităţi de heroină.
Nu se cunoaşte până în prezent adresa de domiciliu a acestuia
deoarece este foarte bănuitor şi îşi cheamă clienţii în diferite locaţii de pe raza
sectorului 6 Bucureşti, dar urmează ca în perioada imediat următoare să fie
identificat şi să se stabilească unde locuieşte.
Pentru un gram de heroină clienţii plătesc deobicei suma de
2200000 lei, tranzacţiile fiind realizate stradal după ce în prealabil unul din
membrii grupării verifică zona.
Contactul dintre client şi traficant se realizează telefonic, ultimul
obişnuind să îşi schimbe foarte des numărul, în prezent folosind numărul de
telefon 07XX XXX XXX.

65
 Pentru documentarea şi probarea activităţilor infracţionale a
suspecţilor vă rugăm să autorizaţi:
1. În conformitate cu prevederile articolului 21 din Legea 143/2000,
introducerea în cauză a investigatorilor acoperiţi „AB, fiul
lui__şi__, născut la data de__ în Bucureşti, domiciliat în__,
strada__, judeţ__” – nume de cod şi „AC, fiul lui __şi__, născut
la data de __ în Bucureşti, domiciliat în__, strada__, judeţ__” –
nume de cod şi a colaboratorului „CD, fiul lui__şi__, născut la
data de __ în Piteşti, domiciliat în__, strada__, judeţ__” – nume
de cod;
2. În conformitate cu prevederile articolului 22 aliniatul 1 din Legea
143/2000, procurarea de la suspect a unei cantităţi de 1 kg
heroină de către investigatorul acoperit şi colaboratorul acestuia
de la numitul „A”, respectiv de la membrii reţelei din care acesta
face parte;
3. În conformitate cu prevederile articolului 91 indice 1-4 din Codul
de Procedură Penală, înregistrarea de imagini video şi audio;
4. Efectuarea livrării supravegheate.

Cu deosebită stimă,

Şeful Direcţiei Generale de Combatere

a Crimei Organizate şi Antidrog

_________________

Data:_______

66
 Anexa nr.5

STRATEGIA NAŢIONALĂ ANTIDROG

2005-2012

Capitolul I
CONSIDERAŢII GENERALE

În contextul general al concentrării comunităţii internaţionale asupra

criminalităţii organizate în legătură cu drogurile, Guvernul României şi-a
asumat lupta împotriva traficului şi consumului ilicit de droguri ca o
prioritate, adoptând o abordare coordonată şi multisectorială a acesteia,
concretizată în Strategia Naţională Antidrog pentru perioada 2003-2004.
Materializarea concepţiei Guvernului României în acest domeniu, în perioada
2003-2004, este elocvent exprimată, printre altele, prin înfiinţarea Agenţiei
Naţionale Antidrog, organ de specialitate cu rolul de a stabili o concepţie
unitară privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de
droguri.
Amploarea acestui fenomen, pe fondul dezvoltării reţelelor de
criminalitate organizată transnaţională, impune o nouă strategie, integrată în
plan intern şi internaţional, ca reacţie în faţa acestei ameninţări.
Continuarea firească a unui proces în desfăşurare, Strategia Naţională
Antidrog 2005-2012 este elaborată în concordanţă cu prevederile noii
Strategii Europene în domeniu şi stabileşte obiectivele generale şi specifice
pentru reducerea cererii şi ofertei de droguri, pentru întărirea cooperării
internaţionale şi dezvoltarea unui sistem global integrat de informare,
evaluare şi coordonare privind fenomenul drogurilor.
Experienţa implementării Strategiei 2003-2004, dificultăţile
întâmpinate şi disfuncţionalităţile puse în evidenţă prin Rapoartele de
evaluare elaborate de Agenţia Naţională Antidrog impun o abordare mai
realistă a combaterii fenomenului drogurilor şi stabilirea unor responsabilităţi
clare pentru toate instituţiile implicate.

67
 I.1. Principii

Activitatea de reducere a cererii şi ofertei de droguri este guvernată de

următoarele principii:
1. Principul priorităţii. Problematica prevenirii şi combaterii
traficului şi consumului ilicit de droguri este asumată ca o prioritate de
Guvernul României.
2. Principiul continuităţii. Activităţile desfăşurate pentru
reducerea cererii şi ofertei de droguri au caracter permanent si se bazează pe
experienţa anterioară.
3. Principiul abordării globale, unitare, multidisciplinare şi
echilibrate. Măsurile de reducere a cererii şi ofertei de droguri trebuie să se
încadreze în concepţia internaţională de combatere a fenomenului.
4. Principiul coordonării. Pentru asigurarea unei abordări unitare
cu privire la fenomenul drogurilor, activităţile de reducere a cererii şi ofertei
de droguri trebuie coordonate şi integrate în programe şi instrumente practice,
cu respectarea autonomei funcţionale.
5. Principiul cooperării. Lupta împotriva traficului şi consumului
ilicit de droguri are la bază cooperarea inter-instituţională, atât la nivel
naţional cât şi internaţional.
6. Principiul legalităţii. Întreaga activitate de reducere a cererii şi
ofertei de droguri se desfăşoară cu respectarea prevederilor Constituţiei şi ale
legislaţiei naţionale în materie, precum şi a prevederilor specifice din tratatele
internaţionale la care România este parte.
7. Principiul confidenţialităţii. Datele personale privind
consumatorii de droguri sunt confidenţiale.
8. Principiul complementarităţii şi transparenţei. Implementarea
Strategiei se face în mod transparent, cu participarea societăţii civile alături de
instituţiile guvernamentale, în vederea realizării obiectivelor.

I.2 Viziunea şi scopul strategiei

Viziunea
La sfârşitul perioadei 2005-2012, în România va funcţiona un sistem
integrat de instituţii şi servicii publice, care va asigura reducerea incidenţei şi
prevalenţei consumului de droguri în rândul populaţiei generale, asistenţa
medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri şi eficientizarea
activităţilor de prevenire şi combatere a producţiei şi traficului ilicit de
droguri şi precursori.

Scopul
Scopul strategiei este menţinerea la un nivel scăzut a consumului de
droguri în rândul populaţiei generale, în prima etapă (2-4 ani), şi de reducere a

68
cazurilor de noi consumatori, în a doua etapă, în paralel cu reducerea
criminalităţii organizate în legătură cu drogurile.

Capitolul II
REDUCEREA CERERII

Una dintre probleme actuale ale societăţii româneşti o constituie

creşterea cererii de droguri în rândul populaţiei generale şi, îndeosebi, în
rândul tinerilor. Proliferarea fenomenului consumului de droguri în Capitală şi
în marile oraşe a surprins opinia publică prin amploarea şi gravitatea sa.
Primele studiile efectuate în anul 2003 au estimat numărul
consumatorilor de heroină injectabilă din Bucureşti la aproximativ 24.000
persoane, ceea ce reprezintă 1% din totalul populaţiei oraşului.
De asemenea, conform studiului naţional privind consumul de tutun,
alcool şi droguri ilicite "ESPAD 2003", efectuat pe un eşantion de elevi în
vârstă de 16 ani, prevalenţa consumului de tutun este de 64%. În acelaşi timp,
un procent de 80% dintre aceştia au consumat cel putin o data alcool.
Totodată, consumul de amfetamine s-a dublat, iar cel de ecstasy s-a triplat, în
comparaţie cu anul 1999.
Deosebit de îngrijorător este consumul de heroină injectabilă, care va
avea consecinţe dramatice pe termen mediu şi lung asupra sănătăţii publice
(creşterea incidenţei HIV/SIDA, hepatitele A, B si C, tuberculoza etc.) şi a
ratei infracţionalităţii asociate traficului şi consumului ilicit de droguri.
Pe baza experienţei acumulate în implementarea Strategiei Naţionale
Antidrog 2003-2004, beneficiind şi de recomandările Uniunii Europene, noua
strategie privind reducerea cereri de droguri susţine înfiinţarea şi dezvoltarea
unui sistem integrat de instituţii şi servicii specializate în domeniu. Acesta va
contribui la reducerea prevalenţei consumului de droguri în rândul populaţiei
generale, în special în rândul grupurilor cu risc ridicat de consum, reducerea
problemelor asociate consumului de droguri, asigurarea accesului
consumatorilor de droguri la asistenţa medicală, psihologică şi socială
specializată şi reinserţia socială a acestora.
Sistemul de asistenţă medicală, psihologică şi socială, dezvoltat la
nivel national, va fi structurat pe trei niveluri de intervenţie, incluzând şi
reţeaua de sănătate mintală, reţeaua de asistenţă medicală primară şi serviciile
sociale. Sistemul va include componente publice, private sau mixte
acreditate/autorizate şi va fi coordonat şi monitorizat de către Agenţia
Naţională Antidrog în conformitate cu standardele de calitate.
Primul nivel al sistemului presupune identificarea, atragerea,
motivarea şi trimiterea consumatorilor de droguri spre serviciile specializate,
abordarea necesităţilor sociale şi medicale de bază a consumatorilor de
droguri şi coordonarea necesară cu resursele din nivelul 2 şi 3.
69
 Nivelul doi este constituit din unităţi specializate din sistemul de
Sănătate Publica şi din centrele de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog şi
asigură asistenţa specializată, monitorizarea şi trimiterea spre cel de-al treilea
nivel ca şi coordonarea necesară intre toate nivelurile de intervenţie.
Cel de-al treilea nivel asigură reinserţia socială prin intervenţii
specifice şi prin servicii cu nivel crescut de specializare care sprijină nivelul
2.
Calitatea serviciilor de reducere a riscurilor asociate consumului de
droguri şi a celor de asistenţă medicală, psihologică şi socială va fi
îmbunătăţită prin programe de formare, documentare şi cercetare în acest
domeniu, dezvoltate de Centrul Naţional de Formare, Documentare şi
Cercetare în Adicţii din cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog.

Obiectiv general:
Menţinerea la un nivel scăzut comparativ cu cel actual al
prevalenţei consumului de droguri ilicite şi reducerea într-un mod corelat
a prevalenţei consumului de alcool şi tutun în rândul populaţiei generale
prin consolidarea măsurilor de prevenire şi prin dezvoltarea şi întărirea
sistemului public de asistenţă medicală, psihologică şi socială

II.1 Prevenirea consumului de droguri

Obiectiv general:
Conştientizarea şi implicarea întregii populaţii, în special a copiilor şi
tinerilor, în programe de prevenire a consumului de droguri, universale,
selective şi indicate, în scopul întăririi influenţei factorilor de protecţie şi
al reducerii influenţelor factorilor de risc

A) PREVENIRE ÎN ŞCOALĂ
Obiective specifice:
1. Dezvoltarea unor atitudini şi practici la nivelul întregii populaţii
aflată într-o formă de învăţământ, prin intermediul programelor
şcolare şi de petrecere a timpului liber, în scopul adoptării unui
stil de viaţă sănătos, fără tutun, alcool şi droguri
2. Creşterea influenţei factorilor de protecţie la vârste mici pentru
evitarea sau cel putin întârzierea debutului consumului de alcool,
tutun si droguri
3. Sensibilizarea şi educarea populaţiei şcolare în scopul evitării
consumului experimental/recreaţional de droguri şi trecerii de la
acesta la cel regulat

B) PREVENIRE ÎN FAMILIE
Obiective specifice:
70
 1. Sensibilizarea, conştientizarea şi motivarea părinţilor în vederea
implicării active, obiective şi corelate a acestora cu celelalte arii
de intervenţie preventivă
2. Oferirea de programe de prevenire care să permită părinţilor să
devină activi în prevenirea consumului de droguri în cadrul
familiei
3. Dezvoltarea unor programe de formare a părinţilor în vederea
creşterii influenţei factorilor de protecţie şi scăderii celor de risc
în consumul de droguri

C) PREVENIRE COMUNITARĂ
Obiective specifice:
1. Iniţierea şi derularea de către autorităţile publice locale a unor
proiecte în parteneriat public-privat, de interes local, pentru
protecţia antidrog a comunităţilor proprii cu sprijinul Centrelor
judeţene de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog.
2. Stimularea şi sprijinirea de către autorităţile publice locale,
inclusiv financiar, a iniţiativelor organizaţiilor neguvernamentale
ce desfăşoară activităţi de prevenire a consumului de droguri în
comunităţile locale.
3. Elaborarea şi derularea programelor finanţate de la bugetul de
stat pentru prevenirea consumului de droguri în arii regionale de
interes diferenţiate în raport de numărul consumatorilor,
preferinţele de consum, statutul ocupaţional, caracteristicile
grupurilor de risc, particularităţi ale dezvoltării economice,
turistice, de infrastructură, mediu etc.
4. Iniţierea şi dezvoltarea unor proiecte şi programe adecvate în
folosul comunităţilor locale, pentru consolidarea educaţiei civice,
culturale şi spirituale, ce se constituie în alternativa de viaţă
sănătoasă, cultivarea abstinenţei la consumul de droguri, inclusiv
alcool şi tutun, încurajarea formării unui climat social care să
împiedice stigmatizarea şi marginalizarea persoanelor afectate de
consumul de droguri.
5. Crearea oportunităţilor şi stimularea participării mass-media la
susţinerea, prin mijloace specifice, a programelor, proiectelor şi
campaniilor antidrog.
6. Dezvoltarea de programe de informare şi conştientizare a
întregii populaţii pentru dobândirea unei atitudini de toleranţă în
scopul diminuării marginalizării şi stigmatizării consumatorilor
de droguri precum şi a unei atitudini de responsabilitate în
prevenirea consumului
7. Dezvoltarea unui sistem de evaluare şi monitorizare, integrat şi
individualizat al copiilor şi tinerilor aflaţi în situaţii de risc care
să favorizeze procesul de maturizare, integrare socială, educaţie
şi formare profesională
71
 8. Sensibilizarea, informarea şi responsabilizarea tuturor mediilor
de comunicare în masă în vederea transmiterii unor mesaje cu
caracter preventiv bazate pe evidenţe ştiinţifice
9. Dezvoltarea unor programe de informare şi educare antidrog
adresate tuturor persoanelor aflate în serviciul militar, precum şi
altor categorii profesionale ce implică responsabilitate şi risc
public.
10. Extinderea programelor de educaţie pentru promovarea unui stil
de viaţă sănătos şi pentru prevenirea consumului de droguri în
rândul tuturor persoanelor aflate în penitenciare
11. Îmbunătăţirea prevederilor legislative pentru implementarea
măsurilor de protecţie antidrog şi antidoping a sportivilor.
12. Crearea şi dezvoltarea unui sistem naţional integrat de servicii
specializate de prevenire a consumului de droguri precum şi a
unui sistem naţional de formare profesională în domeniu,
inclusiv elaborarea şi validarea standardelor minime de calitate a
serviciilor de prevenire

II.2 Asistenţă medicală, psihologică şi socială, reducerea riscurilor şi

reinserţia socială

Obiectiv general:
Creşterea accesibilităţii prin dezvoltarea cantitativă şi calitativă a
serviciilor şi a măsurilor medicale, psihologice şi sociale integrate,
individualizate prin evaluare, planificare, monitorizare şi adaptare
continuă pentru fiecare consumator în vederea întreruperii consumului,
a înlăturării dependenţei fizice şi/sau psihice şi/sau a reducerii riscurilor
asociate consumului având ca scop final reinserţia socială a
consumatorilor.

A. REDUCEREA RISCURILOR

Obiectiv general:
Asigurarea accesului consumatorilor de droguri la serviciile de
reducere a riscurilor, prin promovarea şi dezvoltarea programelor şi
politicilor adecvate şi necesare în sistemul de asistenţă, în afara acestuia
şi în sistemul penitenciar

Obiective specifice:
1. Crearea şi perfecţionarea continuă a cadrului organizatoric pentru
asigurarea tuturor măsurilor de reducere a riscurilor asociate consumului de
droguri (schimb de echipamente medicale sterile, inclusiv ace şi seringi,
consiliere psihologică şi pre/post testare, programe de tratament substitutiv
72
etc.) adresate populaţiei consumatoare aflată în sistemul de asistenţă, în afara
acestuia sau în penitenciare.
2. Dezvoltarea acţiunilor comunitare şi profesionale care să
permită accesul la toate grupurile de consumatori de droguri în scopul
creşterii sprijinului acordat acestora şi al diminuării marginalizării sociale
3. Crearea cadrului organizatoric şi de reglementări necesare
asigurării vigilenţei epidemiologice
4. Dezvoltarea şi îmbunătăţirea cadrului de formare profesională de
bază, specializate şi continue a profesioniştilor care lucrează în domeniul
reducerii riscurilor asociate consumului de droguri

B. ASISTENŢA MEDICALĂ, PSIHOLOGICĂ, SOCIALĂ ŞI

REINSERŢIE SOCIALĂ

Obiectiv general:
Asigurarea accesului universal al populaţiei consumatoare de
droguri la sistemul de asistenţă medicala, psihologică şi socială prin
dezvoltarea programelor şi politicilor adecvate şi necesare adresate
populaţiei generale, a celei consumatoare de droguri aflate în sistemul de
asistenţă, în afara acestuia şi în penitenciare în scopul reintegrării şi
reinserţiei sociale a consumatorilor de droguri

Obiective specifice:
1. Dezvoltarea sistemului de asistenţă medicală, psihologică şi
socială, pe cel putin trei niveluri, care să ofere o reţea de resurse
(pornind de la modelul creat în centre de excelenţă), să garanteze
accesul consumatorilor şi disponibilitatea generală a acestor
servicii
2. Creşterea disponibilităţii serviciilor atât ca diversitate şi
multidisciplinaritate cât şi ca răspândire teritorială şi adaptarea
acestora la nevoile individuale ale consumatorilor şi la tipul de
consum (unic sau policonsum)
3. Dezvoltarea resurselor necesare intervenţiilor active de atragere a
consumatorilor care nu au contact cu sistemul de asistenţă sau nu
sunt pregătiţi pentru schimbarea comportamentului precum şi
asigurarea asistenţei medicale şi sociale de bază pentru aceştia
4. Individualizarea intervenţiilor medicale, psihologice şi sociale
prin intermediul evaluării multidimensionale şi asigurării
managementului de caz, aplicate consumatorilor de droguri care
intră în contact cu serviciile de asistenţă într-un cadru coordonat
5. Dezvoltarea politicilor şi măsurilor, asigurarea resurselor şi
cadrului legal pentru dezvoltarea şi întărirea serviciilor
ambulatorii (nivelul 2 de asistenţă) - element central al sistemului
public de asistenţă medicală, psihologică şi socială - în scopul
73
 asigurării accesului tuturor consumatorilor la acest nivel de
asistenţă
6. Asigurarea şi implementarea cadrului legal pentru dezvoltarea şi
definirea rolurilor specifice şi specializate ale resurselor nivelului
trei, ca parte integrantă şi esenţială a sistemului public de
asistenta medicală, psihologică şi socială pentru reabilitarea şi
reinserţa socială a consumatorilor de droguri aflaţi în centre
ambulatorii
7. Dezvoltarea cadrului legislativ şi instituţional care să asigure
accesul general şi timpuriu al copiilor şi tinerilor la servicii
psihologice medicale şi sociale specifice consumului de droguri
8. Dezvoltarea unui program integrat de asistenţă medicală,
psihologică şi socială care să ofere o reţea de resurse şi care să
garanteze accesul şi disponibilitatea generală a tuturor
consumatorilor de droguri din sistemul penitenciar în scopul
reintegrării sociale
9. Dezvoltarea şi implementarea standardizării sistemului de
asistenţă medicală, psihologică şi socială care să permită
monitorizarea şi evaluarea proceselor şi rezultatele acestuia
10.Dezvoltarea şi îmbunătăţirea cadrului de formare profesională de
bază, specializată şi continuă a profesioniştilor care lucrează în
domeniul asistentei medicale, psihologice şi sociale a
consumatorilor de droguri

Capitolul III
REDUCEREA OFERTEI

Începând cu anul 1990, factori precum poziţia geografică, deschiderea

frontierei de stat şi nu în ultimul rând, conflictele militare din Irak, Afganistan
şi fosta Iugoslavie au făcut ca ţara noastră să devină un segment activ al
"Rutei Balcanice" de traficare a stupefiantelor şi precursorilor, iar în ultimii
ani şi o piaţă de desfacere a drogurilor.
În prezent, România reprezintă principalul tronson al celei de-a doua
"Rute Balcanice" de transport al drogurilor către Europa Occidentală, care
porneşte din Turcia, traversează Bulgaria, România, Ungaria, Slovacia şi
Cehia, până în Germania şi Olanda.
O altă variantă a celei de-a doua "Rute Balcanice", care include şi un
tronson maritim, este: Istanbul - Constanţa - Bucureşti, spre Ungaria.
Caracterul relativ stabil al rutelor de transport nu exclude şi alte
variante care să vizeze România, depistarea acestora depinzând în mare
măsură de abilitatea instituţiilor implicate în combaterea traficului şi

74
consumului ilicit de droguri şi, mai ales, de modul în care acestea cooperează
cu instituţiile similare ale altor state.
Din cazuistica ultimilor ani, rezultă că pentru drogurile sintetice se
prefigurează dezvoltarea unor rute dinspre Vest (Olanda, Belgia, Germania)
spre Est (România), dar şi dinspre Nord (Ţările Baltice, Ucraina) pentru
produsele stupefiante de sinteză (amfetamine, MDMA, LSD şi altele), care ar
urma să devină active pe teritoriul României.
Din evaluarile efectuate rezultă că ţara noastră reprezintă în principal
o zonă de tranzit, doar o parte din cantitatea de droguri tranzitată rămânând în
România pentru consum. În acelaşi timp, România a devenit în prezent şi
teritoriu de depozitare, în care drogurile, introduse în special prin frontiera de
sud, sunt stocate pe diferite perioade de timp, iar în final direcţionate spre
ţările cu consum ridicat din vestul Europei.
Ritmul accelerat de creştere a criminalităţii în legătură cu fenomenul
drogurilor este evident după anii '90 şi din ce în ce mai îngrijorător după anul
2001. Spre exemplu, anul 2003 se caracterizează printr-o creştere cu 13,2% a
infracţiunilor constatate faţă de anul 2002 şi cu 118% faţă de anul 2001.
În anumite perioade, rezultatele obţinute pe linia combaterii traficului
şi consumului ilicit de droguri au fost afectate de repetatele reorganizări ale
structurilor specializate, de lipsa unei pregătiri profesionale adecvate, de
instabilitatea pe posturi a specialiştilor, de dotarea tehnică şi numărul redus al
acestora în raport cu evoluţia şi dimensiunea fenomenului.
Extinderea şi formele concrete de manifestare a fenomenului
drogurilor au impus adaptarea şi modernizarea cadrului legislativ şi
instituţional, premise necesare menţinerii sub control a acestei forme de
criminalitate. Acest proces continuu, a cărui dinamică trebuie să fie în
concordanţă cu evoluţia criminalităţii în domeniu, a înregistrat progrese
notabile după 2000, an care a marcat începutul unei etape de corelare a
legislaţiei interne cu cea europeană.
În prezent, sistemul instituţional de reducere a ofertei de droguri se
manifestă concurenţial şi nu complementar şi necesită o coordonare eficientă,
alături de redimensionarea efectivelor în raport cu situaţia operativă,
profesionalizarea angajaţilor, îmbunătăţirea dotării materiale şi a cooperării
interinstituţionale, care să permită o reacţie corespunzătoare la evoluţia
criminalităţii organizate în legătură cu drogurile, delimitarea competenţelor şi
administrarea în regim de parteneriat a resurselor informaţionale.

Tendinţe
Principalele tendinţe privind evoluţia fenomenului criminalităţii în
domeniul drogurilor sunt:
- amplificarea şi diversificarea fenomenului infracţional
transfrontalier
- modificarea continuă a rutelor utilizate şi a tipurilor de droguri
traficate în funcţie de cerinţele pieţei ilicite

75
 - extinderea fenomenului infracţional din acest domeniu pe întreg
teritoriul ţării
- amplificarea si diversificarea criminalităţii asociate consumului de
droguri
- diversificarea modalităţilor de spălare a banilor rezultaţi din
operaţiunile ilicite cu droguri prin racolarea unor specialişti din
domeniul financiar-bancar şi coruperea unor funcţionari publici
- creşterea numărului de consumatori de droguri şi, în special, a celor
care preferă amfetaminele şi cannabisul

Factori de risc
Evoluţia criminalităţii este puternic influenţată de situaţiile, condiţiile
şi/sau elementele interne şi externe care trebuie identificate, analizate şi care
constituie repere pentru stabilirea concepţiei de combatere a acestui fenomen.
Principalii factori de risc care pot influenta nivelul ofertei de droguri
sunt:
- poziţia României la intersecţia principalelor rute tradiţionale
utilizate de traficanţii internaţionali de droguri şi faptul că din anul
2007 ţara noastră va reprezenta graniţa de Est a Uniunii Europene
- creşterea fluxului de imigranţi spre România şi alte state membre ale
Uniunii Europene
- dezvoltarea traficului comercial prin punctele de frontieră cu
consecinţe asupra scăderii timpilor de control
- creşterea consumului de droguri şi în special a celui de droguri
sintetice
- implicarea în fapte de corupţie a unor funcţionari publici care au
atribuţii directe în activitatea de control la frontieră
- proliferarea reţelelor teroriste interesate în obţinerea de fonduri din
traficul ilicit de droguri
- cooperarea insuficientă între instituţiile abilitate în reducerea ofertei
de droguri

Obiectiv general :
Reducerea la un nivel cât mai scăzut a infracţionalităţii în
domeniul drogurilor şi a celei conexe, prin eficientizarea activităţilor
instituţiilor abilitate în combaterea criminalităţii organizate în legătură
cu drogurile, ca rezultat al îmbunătăţirii şi extinderii cooperării
interinstituţionale interne şi internaţionale, al consolidării legislative şi
instituţionale, specializării personalului din domeniu şi asigurării
resurselor necesare

Obiective specifice:

76
1. Îmbunătăţirea capacităţii de reacţie a instituţiilor specializate faţă de
traficul şi consumul ilicit de droguri prin:
 documentarea operativă a activităţii infracţionale a grupurilor
organizate de traficanţi, a legăturilor infracţionale şi a rutelor utilizate de
aceştia, a metodelor şi mijloacelor de săvârşire a infracţiunilor la regimul
drogurilor
 corelarea activităţilor de combatere a traficului ilicit cu cele
legate de consumul de droguri şi cu măsurile de asistenţă destinate
consumatorilor
 corelarea activităţilor de combatere a microtraficului cu cele de
prevenire şi combatere a traficului transfrontalier
 dezvoltarea sistemului de analiză operativă a informaţiilor
2.Contracararea riscurilor de către instituţiile abilitate în combaterea traficului
ilicit de droguri prin :
 colectarea în sistem informatic a datelor, monitorizarea acestora
şi dezvoltarea analizei strategice
 dezvoltarea activităţii de cercetare ştiinţifică şi prognozare a
fenomenului drogurilor
 dezvoltarea sistemului analizelor de risc
 implementarea managementului frontierei la standarde europene
şi dezvoltarea activităţilor specifice antidrog
 îmbunătăţirea calităţii controlului vamal
3.Optimizarea activităţii structurilor implicate în reducerea ofertei de droguri
şi creşterea eficacităţii acestora prin:
 adoptarea şi dezvoltarea cadrului metodologic de desfăşurare a
activităţilor antidrog în raport cu cele europene
 extinderea folosirii tehnicilor şi mijloacelor moderne de
investigaţii
 facilitarea accesului la bazele de date necesare desfaşurării
activitătii de reducere a ofertei de droguri
 fluidizarea schimbului de informatii on-line între instituţii la
nivel naţional şi internaţional şi realizarea schimbului de experienţă şi bune-
practici în domeniu
 extinderea şi îmbunătăţirea cooperării interinstituţionale
4.Combaterea traficului internaţional de droguri şi precursori prin :
 intensificarea acţiunilor operative de cooperare internaţională
vizând identificarea şi anihilarea reţelelor internaţionale de trafic ce
desfăşoară activităţi infracţionale pe teritoriul ţării
 intensificarea acţiunilor de identificare a noilor droguri de
sinteză şi extinderea colaborării interinstituţionale interne şi internaţionale în
acest scop

77
  participarea la acţiuni internaţionale comune ce au drept obiectiv
anihilarea unor reţele de traficanţi, prin includerea experţilor români în
echipele mixte de acţiune
 dezvoltarea colaborării internaţionale în vederea impiedicării deturnării
substanţelor stupefiante şi psihotrope şi a precursorilor utilizaţi la
fabricarea ilegală a acestora din circuitul legal în traficul ilicit
 participarea activă a României la operaţiunile interstatale: TOPAZ,
PURPLE, PRISM şi altele
5.Intensificarea măsurilor de identificare, sechestrare şi confiscare a bunurilor
folosite la săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri şi precursori şi a
produselor acestor infracţiuni şi folosirea eficientă a fondurilor realizate din
valorificarea acestora pentru susţinerea activităţilor de reducere a cererii şi
ofertei de droguri
6.Prevenirea şi combaterea practicilor de spălare a banilor proveniţi din
infracţiuni la regimul drogurilor şi precursorilor, prin măsuri comune ale
structurilor de luptă antidrog cu Banca Naţionala şi Oficiul Naţional de
Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor
7.Prevenirea şi combaterea deturnării precursorilor ce pot fi utilizaţi la
fabricarea ilegală a substanţelor şi produselor stupefiante şi psihotrope
8.Îmbunătăţirea cooperării între instituţiile şi structurile abilitate în
combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi crearea unei reţele
integrate de informaţii la nivel naţional privind criminalitatea în domeniul
drogurilor, prin implementarea Programului Marea Alianta Româna Antidrog
(M.A.R.A.)
9.Perfecţionarea legislaţiei şi a cadrului instituţional în domeniu prin
adaptarea acestora în raport cu evoluţia formelelor concrete de manifestare a
infracţionalităţii în domeniu şi cu prevederile acquisului comunitar
10.Modernizarea dotării tehnice necesare instituţiilor abilitate în combaterea
traficului şi consumului ilicit de droguri la nivelul standardelor internaţionale
11.Dezvoltarea capacităţii manageriale şi a profesionalizării specialiştilor din
domeniu prin programe de cooperare internaţională

Capitolul IV
COOPERARE INTERNAŢIONALĂ

Aderarea la Uniunea Europeană determină importanţa specială pe care

România o acordă relaţiilor cu Statele Membre şi instituţiile europene.
Obţinerea statutului de "candidat" şi, începând cu anul 2007, a celui de
"membru", presupune raportarea permanentă la obiectivele şi acţiunile
Uniunii.

78
 În domeniul luptei împotriva drogurilor, România va participa activ la
iniţiativele comune şi va asigura o cât mai bună coordonare a activităţilor
proprii cu cele desfăşurate de partenerii europeni, atât în faza de planificare,
cât şi în cele de implementare şi evaluare a acestora.
Totodată, România va intensifica cooperarea cu ţările de origine a
drogurilor şi cu cele aflate pe rutele internaţionale ale traficului de droguri,
acţionând permanent pentru o abordare globală şi acţiuni concertate împotriva
reţelelor de traficanţi.
În plan regional, România va utiliza relaţiile bune existente cu toate
ţările vecine pentru a promova şi dezvolta măsuri ce vizează abordarea
comună şi integrată a fenomenului, atât în planul combaterii traficului de
droguri la frontiere, dar şi al transferului de bune-practici în domeniile
prevenirii consumului, tratamentului şi reintegrării socio-profesionale a
persoanelor dependente.
Date fiind contextele naţionale asemănătoare, marcate de evoluţiile
istorice similare în ultimele decenii, experienţa României în domeniul
construcţiei instituţional-legislative antidrog poate fi relevantă pentru statele
din zonă potenţial-candidate la aderarea în Uniunea Europeană.

Obiectiv general:
Recunoaşterea internaţională a României ca partener de încredere
în efortul global de reducere a cererii şi ofertei de droguri, atât în cadrul
relaţiilor cu Statele Membre ale Uniunii Europene şi structurile europene
specializate, cât şi în cadrul mai larg al forurilor internaţionale şi
relaţiilor cu statele producătoare de droguri, cu cele aflate pe rutele
trans-naţionale ale drogurilor şi cu cele având experienţe relevante în
combaterea acestui flagel

Obiective specifice:
1. Dezvoltarea relaţiilor cu partenerii din Statele Membre şi organismele
specializate ale Uniunii Europene, in special prin:
 preluarea şi implementarea corespunzătoare a prevederilor
acquis-ului specific în cadrul legislativ şi instituţional naţional
 dezvoltarea relaţiilor parteneriale din sfera relaţiilor
internaţionale, desfaşurate de instituţiile naţionale implicate în reducerea
cererii şi/sau ofertei de droguri, cu structurile similare din Statele Membre ale
Uniunii Europene, în vederea asigurării unui transfer eficient de date,
informaţii, experienţe şi bune-practici şi desfăşurării de acţiuni comune
 participarea activă a României la activităţile desfăşurate de
instituţiile Uniunii Europene (EMCDDA / REITOX, Grupul Pompidou al
Consiliului Europei, EUROPOL, EUROCUSTOMS, EUROJUST ş.a.) în
domeniile prevenirii şi combaterii traficului şi consumului de droguri
2. Intensificarea relaţiilor cu alte state şi structuri internaţionale implicate în
lupta împotriva drogurilor, prin:
79
  participarea României la activităţile instituţiilor, organizaţiilor şi
forurilor internaţionale ce au ca obiectiv lupta împotriva traficului şi
consumului de droguri (United Nation Office on Drugs and Crime, CND,
INCB, Interpol etc.) şi reducerea consecinţelor negative ale consumului de
droguri (UNAIDS, WHO etc.)
 intensificarea cooperării bilaterale şi multilaterale cu statele de
origine a drogurilor sau aflate pe rutele internaţionale ale drogurilor
 dezvoltarea relaţiilor parteneriale cu state care au experienţă
relevantă în domeniile reducerii cererii şi ofertei de droguri în scopul
asigurării transferului reciproc de experienţă şi know-how
3. Participarea la programe internaţionale privind reducerea cererii şi ofertei
de droguri, prin :
 participarea la programele Uniunii Europene privind prevenirea
şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, reducerea efectelor
asociate abuzului de droguri, tratamentul şi/sau recuperarea socio-
profesională a persoanelor dependente de droguri
 participarea la programele de luptă împotriva drogurilor lansate
de către organizaţiile internaţionale sau structurile guvernamentale şi
neguvernamentale din alte state
 susţinerea participării în parteneriat a instituţiilor publice cu
organizaţiile neguvernamentale române la proiecte internaţionale
 implicarea tot mai activă a comunităţilor locale (prin instituţiile
locale, autorităţile locale şi reprezentanţii societăţii civile) în proiecte
internaţionale (transfer de bune practici, schimburi de specialişti, foruri
bilaterale, regionale sau internaţionale etc.)

Capitolul V
INFORMARE ŞI EVALUARE

În cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog a fost constituit "Observatorul

Român pentru Droguri şi Toxicomanie", unitatea care asigură legătura
României cu Centrul European de Monitorizare a Drogurilor şi a Dependentei
de Droguri de la Lisabona care stabileşte, conform cerinţelor Uniunii
Europene, indicatorii şi criteriile de apreciere a fenomenului drogurilor la
nivel naţional. Aceşti indicatori, clasificaţi în: indicatori epidemiologici cheie,
indicatori de ofertă şi indicatori sociali, reprezintă instrumente de
monitorizare recomandate a fi dezvoltate şi utilizate la nivelul tuturor ţărilor
membre şi candidate la Uniunea Europeană. Cei cinci indicatori
epidemiologici cheie sunt: cerere de tratament ca urmare a consumului de
droguri, boli infecţioase asociate consumului de droguri, prevalenţă şi
stabilirea modelelor de consum al drogurilor în populaţia generală (studii în
80
populaţie), prevalenţă şi stabilirea modelelor de consum problematic al
drogurilor, decese ca urmare a consumului de droguri şi mortalitate în rândul
consumatorilor de droguri, iar indicatorii de ofertă şi sociali sunt:
disponibilitate şi ofertă de droguri pe piaţa ilicită, preţul drogurilor la nivelul
străzii, puritatea drogurilor la nivelul străzii, criminalitatea asociată
drogurilor, arestările înregistrate, numărul de capturi şi cantitatea de droguri
capturată de toate agenţiile de aplicare a legii, excluderea socială, costurile
sociale asociate consumului.
Pe perioada implementării strategiei anterioare, inexistenţa unei reţele
proprii de colectare a datelor bazate pe indicatorii menţionaţi a condus la
absenţa unui răspuns adecvat cerinţelor interne şi europene.
Actualul sistem de culegere a informatiilor a condus la obtinerea unor
date agregate ceea ce a influenţat structurarea şi defalcarea acestora. În acest
context se impune, pentru perioada imediat următoare, crearea unui sistem
propriu de monitorizare a consumului şi traficului ilicit de droguri.
Observatorul Român pentru Droguri şi Toxicomanie va continua
implementarea tuturor indicatorilor Centrului European de Monitorizare a
Drogurilor şi a Dependenţei de Droguri de la Lisabona, proces început în
2004 cu următorii: cerere de tratament ca urmare a consumului de droguri,
prevalenţă şi stabilirea modelelor de consum al drogurilor în populaţia
generală (studii în populaţie), prevalenţă şi stabilirea modelelor de consum
problematic al drogurilor.

Obiectiv general:
Îmbunătăţirea capacităţii ORDT de colectare şi procesare a
datelor necesare întocmirii Raportului naţional anual privind situaţia
drogurilor în conformitate cu indicatorii recomandaţi de către Centrul
European de Monitorizare a Drogurilor şi a Dependenţei de Droguri de
la Lisabona şi a formularelor ONU privind situaţia anuală şi bienală a
drogurilor

Obiective specifice:
1. Monitorizarea situaţiei drogurilor prin crearea şi dezvoltarea sistemului
informaţional prin utilizarea instrumentelor specifice (indicatori, tabele
standard, chestionare) pentru realizarea unor standarde de calitate a datelor, în
scopul cunoaşterii:
 consumului de droguri în rândul populaţiei generale, a populaţiei
tinere şi a consumului problematic
 numărului şi caracteristicilor persoanelor admise la tratament ca
urmare a consumului de droguri şi a patologiei asociate
 numărului de decese şi a mortalităţii ca urmare a consumului de
droguri
 tendinţelor infracţionalităţii la regimul drogurilor şi cea asociată
consumului
81
  disponibilităţii drogurilor pe piaţă
2. Aplicarea unor sondaje la nivel naţional, la interval de minimum doi ani,
finanţate de la bugetul de stat şi coordonate de Agenţia Naţională Antidrog,
privind populaţia de risc, nivelul consumului de droguri şi al consecinţelor
acestuia.
3. Realizarea unor evaluări independente referitoare la politicile de răspuns
privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, adoptate de
instituţiile/organizaţiile publice şi private, prin monitorizarea intervenţiilor din
domeniile: prevenirii consumului de droguri, asistenţei integrate a
consumatorului (ocazional şi dependent) şi reducerii ofertei de droguri
4. Diseminarea informaţiilor către instituţiile/organizaţiile cu atribuţii în
reducerea cererii şi ofertei de droguri prin facilitarea accesului la informaţii şi
a comunicării între şi cu toate instituţiile/organizaţiile implicate, în vederea
adaptării politicilor de răspuns la nevoile identificate, prin :
 realizarea legăturii dintre nevoile identificate şi politicile de
răspuns aplicate
 asigurarea expertizei necesare pentru crearea şi/sau dezvoltarea
reţelei de colectare a datelor

Capitolul VI
COORDONARE INTER-INSTITUŢIONALĂ

Răspunsul adecvat la provocările de natură socială, economică, de

sănătate şi securitate pe care le implică flagelul drogurilor este condiţionat de
o viziune echilibrată, exprimată într-o politică unitară, care nu poate fi atinsă
fără coordonarea tuturor instituţiilor şi organizaţiilor implicate în reducerea
cererii şi ofertei de droguri şi în cooperarea internaţională în domeniu.
În acest sens, activitatea de coordonare presupune existenţa unei
instituţii coordonatoare puternice, echidistante, a unei viziuni strategice
unitare şi a unor instrumente eficiente de implementare a acesteia.

Obiectiv general:
Asigurarea unei concepţii strategice unitare, coordonarea
implementării acesteia, monitorizarea şi evaluarea activităţilor de
reducere a cererii şi a ofertei de droguri şi a celor de cooperare
internaţională, colectarea, procesarea şi transmiterea datelor către
organismele internaţionale, de către Agenţia Naţională Antidrog

Obiective specifice:
1. Dezvoltarea capacităţii instituţionale şi operaţionale şi consolidarea
rolului Agenţiei Naţionale Antidrog de coordonator naţional al luptei
împotriva traficului şi consumului ilicit de droguri

82
 2. Dezvoltarea cooperării între instituţiile de aplicare a legii, între
acestea şi serviciile sociale, de sănătate publică şi structurile societăţii civile
3. Monitorizarea indicatorilor în vederea standardizării acestora în
raport cu indicatorii statistici europeni şi transmiterea datelor catre
organismele internaţionale de control a drogurilor
4. Dezvoltarea activităţii de cercetare ştiinţifică a fenomenului
drogurilor
5. Monitorizarea şi evaluarea activităţilor de reducere a cererii şi
ofertei de droguri desfăşurate de instituţiile implicate pentru fundamentarea
politicilor antidrog
6. Informarea organismelor internaţionale în legătură cu evoluţia
fenomenului drogurilor
7. Dezvoltarea activităţilor de elaborare, coordonare şi monitorizare a
programelor şi proiectelor privind reducerea cererii şi ofertei de droguri şi
atragerea de resurse pentru implementarea acestora
8. Asigurarea reprezentării României pe plan internaţional în legatură
cu fenomenul drogurilor
9. Consolidarea şi implementarea Programului Marea Alianţă Română
Antidrog prin cooperarea tuturor instituţiilor implicate
10. Dezvoltarea promovării politicilor antidrog prin intermediul
sistemelor moderne de comunicare
11. Extinderea colaborării cu mass-media

Capitolul VII
RESURSE FINANCIARE

Realizarea obiectivelor strategice privind prevenirea şi combaterea

traficului şi consumului ilicit de droguri necesită un suport financiar adecvat,
fără de care riposta în faţa fenomenului drogurilor, deşi conceptualizată,
rămâne ineficientă.
Implementarea Strategiei Naţionale Antidrog implică responsabilitatea
Guvernului României pentru asigurarea mecanismelor financiare necesare
derulării programelor în materie şi desfăşurării acţiunilor pentru îndeplinirea
obiectivelor strategice stabilite.
Concepţia strategică de luptă împotriva fenomenului drogurilor
presupune şi repoziţionarea faţă de alocarea resurselor financiare necesare
susţinerii acestei strategii.
Resursele financiare sunt constituite din:
 fonduri de la bugetul de stat, prin alocaţiile bugetare aprobate cu
această destinaţie instituţiilor cu responsabilităţi în domeniu, bugetul
asigurărilor sociale şi bugetul asigurărilor de sănătate, după caz, sumele
existente în contul separat de evidenţă a contravalorii bunurilor confiscate ca
83
urmare a săvârşirii infracţiunilor la regimul drogurilor şi precursorilor şi
valorificate, potrivit legii, şi subvenţii acordate de la bugetul de stat
persoanelor juridice române de drept privat participante la concursurile de
soluţii, potrivit legii;
 surse atrase, respectiv ajutoare materiale sau financiare
nerambursabile din partea unor persoane fizice şi juridice române sau străine,
credite interne sau externe, programe ale Uniunii Europene în domeniu,
donaţii şi sponsorizări, potrivit legii;
 venituri proprii, potrivit legislaţiei în vigoare

Obiective specifice:
1. Identificarea persoanelor fizice şi juridice, instituţii şi organisme
internaţionale interesate să susţină financiar prevenirea şi combaterea
traficului şi consumului ilicit de droguri (donatori internaţionali)
2. Constituirea unei asociaţii a donatorilor interni (prin donatori
interni înţelegând acele persoane sau instituţii din ţară care doresc să aducă
contribuţii financiare la lupta antidrog)
3. Atragerea programelor cu finanţare internaţională sau cofinanţare
susţinute de Uniunea Europeană pentru formarea personalului cu atribuţii în
prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri
4. Colectarea de fonduri prin structuri ale societăţii civile
5. Utilizarea eficientă a fondurilor rezultate din valorificarea
bunurilor confiscate ca urmare a săvârşirii infracţiunilor la regimul drogurilor
şi precursorilor pentru finanţarea programelor de reducere a cererii şi ofertei
de droguri şi, în special, pentru implementarea programului M.A.R.A.

84