Anexa I.

MARPOL Anexa I a intrat în vigoare la 2 octombrie 1983 și se ocupă cu deversarea de petrol în

mediul oceanic. Incorporează criteriile de evacuare a uleiului prescrise în modificările din 1969 la
1954 Convenția internațională pentru prevenirea poluării mării cu petrol (OILPOL). Specifică
caracteristicile de proiectare ale tancurilor care sunt destinate să reducă la minimum descărcarea de
petrol în ocean în timpul operațiunilor navei și în caz de accidente. Acesta prevede reglementări cu
privire la tratarea apei de santină din sala de mașini (OWS) pentru toate navele comerciale mari și
deșeurile de curățare a balastului și rezervoarelor (ODME). De asemenea, introduce conceptul de
„zone marine speciale (PPSE)” care sunt considerate a fi expuse riscului de poluare cu petrol.
Descărcarea de petrol în interiorul acestora a fost complet interzisă, cu câteva excepții minime.

Prima jumătate a anului MARPOL Anexa I se ocupă cu deșeurile din sala de mașini. Există diverse
generații de tehnologii și echipamente care au fost dezvoltate pentru a preveni risipa, cum ar fi:
Separatoare de apă uleioasă (OWS), Contoare de conținut de ulei (OCM) și Facilități de recepție
portuară.

A doua parte a MARPOL Anexa I are mai mult de-a face cu curățarea zonelor de încărcare și a
tancurilor. Echipamente de monitorizare a descărcării de ulei (ODME) este o tehnologie foarte
importantă menționată în MARPOL Anexa I care a contribuit mult la îmbunătățirea salubrizării în
aceste zone.

Cartea de înregistrări a petrolului este o altă parte integrantă a MARPOL Anexa I. Cartea de
înregistrări a petrolului ajută membrii echipajului să înregistreze și să țină evidența evacuărilor
uleioase de ape uzate, printre altele.

Anexa II

Anexa II MARPOL a intrat în vigoare la 6 aprilie 1987. Acesta detaliază criteriile de descărcare pentru
eliminarea poluării cu substanțe lichide nocive transportate în cantități mari. Împarte substanțele în
și introduce standarde și măsuri operaționale detaliate. Evacuarea poluanților este permisă numai
către instalațiile de recepție cu anumite concentrații și condiții. Indiferent de ce, nu este permisă
deversarea de reziduuri care conțin poluanți pe o rază de 12 mile marine (22 de kilometri) de cel mai
apropiat teren. Restricții mai stricte se aplică „zonelor speciale”.

Anexa II acoperă Codul internațional pentru produse chimice în vrac (codul IBC) coroborat cu
capitolul 7 din Convenția SOLAS. Anterior, cisterne chimice construite înainte 1 iulie 1986 trebuie să
respecte cerințele Codului pentru construcția și echipamentul navelor care transportă substanțe
chimice periculoase în vrac (Cod BCH).
Anexa III

Anexa III MARPOL a intrat în vigoare la 1 iulie 1992. Conține cerințe generale pentru standardele
privind ambalarea, marcarea, etichetarea, documentarea, depozitarea, scăderea cantității, divizarea
și notificările pentru prevenirea poluării cu substanțe nocive. Anexa este în conformitate cu
procedurile detaliate în Codul internațional al mărfurilor periculoase maritime (IMDG), care a fost
extins pentru a include poluanții marini. Modificările au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1991.

Anexa IV

Anexa IV Marpol a intrat în vigoare la 27 septembrie 2003. Introduce cerințe pentru controlul
poluării mării prin canalizarea de la nave.

Anexa V

Instrucțiuni MARPOL 73-78

MARPOL Anexa V (Reglementări pentru prevenirea poluării cu gunoi de la nave) a intrat în vigoare la
31 decembrie 1988. Specifică distanțele față de uscat în care materialele pot fi eliminate și
subdivizează diferite tipuri de gunoi și resturi marine. Cerințele sunt mult mai stricte într-o serie de
„zone speciale”, dar poate cea mai proeminentă parte a anexei este interzicerea completă a
dumping plastic în ocean.

Anexa VI

Anexa VI MARPOL a intrat în vigoare la 19 mai 2005. Acesta introduce cerințe pentru reglementarea
poluării atmosferice emise de nave, inclusiv emisia de substanțe care epuizează ozonul, Oxizi de azot
(NOx), Oxizi de sulf (SOx), Compuși organici volatili (COV) și incinerarea la bordul navei. De
asemenea, stabilește cerințele pentru instalațiile de recepție a deșeurilor din sistemele de curățare a
gazelor de eșapament, incineratoare, calitatea păcurii, pentru platformele off-shore și instalațiile de
foraj și pentru înființarea de Zone de control al emisiilor de SOx (SECAs).

OMI 2020

Începând cu 1 ianuarie 2020, sunt puse în aplicare noi standarde de emisii pentru păcura utilizată de
nave, într-un regulament cunoscut sub numele de OMI 2020. Limita globală de sulf (în afara SECA) a
scăzut de la 3,5% admisibil de sulf în combustibilii marini la 0,5%. Acest lucru va îmbunătăți
semnificativ calitatea aerului în multe zone populate de coastă și port, ceea ce va preveni peste
100.000 de decese timpurii în fiecare an și multe alte cazuri de astm în aceste regiuni și orașe. Peste
170 de țări au semnat schimbările, inclusiv Statele Unite.[ Se așteaptă ca acest lucru să creeze
schimbări masive pentru industria navală și petrolieră, cu actualizări majore necesare navelor și
producția crescută de combustibil cu conținut scăzut de sulf.

OMI a lucrat la asigurarea implementării coerente a limitei de 0,5% a sulfului în Comitetul său pentru
protecția mediului marin (MEPC) și subcomitetul său pentru prevenirea și răspunsul la poluare (PPR).
Acest lucru a condus la dezvoltarea mai multor măsuri de reglementare și practice (FONAR,
interzicerea transportului, planul de implementare a navei etc.) pentru a permite detectarea oricărei
neconformități, de exemplu în timpul controalelor efectuate de statul portului (PSC).