Guțilă Denisa-Mădălina

Un management eficient al situațiilor școlare presupune prezența regulilor. În acest

sens Kenneth Moore scria: ,,Elevii au nevoie și vor reguli. Ei vor să știe ce se așteaptă de la
ei și de ce. Profesorii care încearcă să evite folosirea unor reguli și a unei structuri vor
descoperi adesea că rezultatul lor este haosul, mai ales când se ocupă de copiii mai mici“.
Modelarea este un tip de învățare pe care se bazează imitarea comportamentului realizat de un
model, de obicei altcineva. Acest proces are loc zilnic și poate fi folosit ca o tehnică
terapeutică pentru a facilita dobândirea și modificarea comportamentelor.

Adolescentul oscilează din punct de vedere al comportamentului între copilărie şi

maturitate, mai aplecat fi ind însă spre cea din urmă. Specialiştii consideră că adolescenţa este
cea mai sensibilă şi mobilă perioadă de evoluţie fizică, psihică şi socială a tinerilor, aceştia
schimbându-se nu doar de la un an la altul, nu doar de la o lună la alta, ci chiar de la o zi la
alta, şi, ceea ce este mai important, îşi schimbă nu numai una sau alta dintre componentele
personalităţii, ci întreaga personalitate, întreaga conduită. Pe bună dreptate am putea
considera adolescenţa ca fiind „laboratorul de plămădire a personalităţii”, cizelarea şi
împlinirea ei având loc mai târziu. În adolescenţă tinerii se studiază aflându-se într-o
permanentă căutare de sine, autodescoperire, autovalorifi care şi autoimplicare în viaţa
socială. Întrebarea „Cine sunt eu?” devine obsedantă. Adolescentul simte altfel, gândeşte
altfel, vrea şi aspiră altfel decât o făcea când era copil, devenind în felul acesta foarte
personal. Nu se mai mulţumeşte să imite sau să preia necritic concepţii şi idei, să execute
activităţi care i se impun şi nu corespund cu modul său de a gândi, dimpotrivă el descoperă
valorile materiale şi spirituale pe care şi le însuşeşte şi le transfigurează în modele şi idealuri
de viaţă, îşi elaborează sisteme de reprezentări, idei şi concepţii care îl ghidează în fixarea
unei linii personale de conduită în acord cu ceea ce simte, gândeşte şi vrea. Adolescenţii se
pot confrunta cu temeri şi cea mai bună intervenţie din partea educatorilor este să cunoască
aceste temeri şi să vină în întâmpinarea lor:
• teama de a nu fi luat în seamă şi de a nu fi apreciat;
• teama de a nu fi înţeles, ridiculizat şi marginalizat;
• teama de a fi pedepsit că nu a răspuns exigenţelor adulţilor;
• teama de a nu se cunoaşte prea bine (tendinţe de supra sau subapreciere);

1
Guțilă Denisa-Mădălina

• teama de banal, de obişnuit, de tradiţional.

Aşadar, violenţa şcolară este generată atât de factori externi şcolii: factorul individual,
factorul familial, factorul social, cât şi de factori interni, respectiv şcoala în sine ca sursă de
violenţă. Cadrul didactic constituie figura centrală în interacţiunea elevilor cu şcoala. Sistemul
său de valori său va influenţa puternic sistemele de valori în formare ale elevilor. Corectarea
comportamentelor nedorite la copii nu reprezintă un proces complicat. Poate fi un proces cu
multe provocări care pot fi depășite dacă se respectă principiile de bază.