UNIVERSITATEA PITESTI

FACULTATEA DE MECANICA SI TEHNOLOGIE

Specializarea: TCM 312
Disciplina: Proiectarea Produselor

Betoniera,

Indrumator : Student :

Tudor Madalin Stefan Adrian,

ANUL UNIVERSITAR : 2011-2012

 CUPRINS

CAPITOLUL I

Nevoia pe care o satisface produsul 3

Analiza functionala externa a sistemului 4
Definirea functiilor produsului 5

CAPITOLUL II

Determinarea ponderii functiilor 7

Dimensionarea tehnica a functiilor 9
Dimensionarea economică a funcţiilor produsuluia 10
Analiza sistemică a funcţiilor produsului 14

CAPITOLUL III

Definitivarea conceptiei preliminare 19

Materializarea conceptului 21
Conceptia detaliata 22

Bibliografie 24

2
 Capitolul I

Nevoia pe care o satisface produsul

Oamenii isi satisfac nevoile si dorintele cu produse. Un produs este orice lucru
care poate fi oferit pe o piata pentru a satisface o nevoie sau dorinta. Conceptul de
produs nu se reduce la obiectele fizice =>orice poate satisface o nevoie poate fi numit
produs. De obicei pentru produse se folosesc termenii de bunuri si servicii pentru a se
putea face diferenta intre produse tangibile (bunuri) si produse intangibile (servicii).
Produsul ales are rolul de a amesteca cimentul. Atunci cand cumpara acest
produs, consumatorul, urmareste ca acesta sa fie fiabil, sa fie usor de utilizat si in primul
rand sa nu aiba un cost ridicat.

Definirea nevoii pentru sistemul dat

Produsul se utilizeaza pentru amestecarea cimentului in vederea micsorarii

timpului de amestecare.
Produsul face parte din categoria sistemelor de amestecare.
Pentru a stabili nevoia pentru sistemul dat trebuie sa se raspunda la 3
intrebari:
1. Cui serveste sistemul?
2. Asupra cui actioneaza sistemul?
3. In ce scop exista sistemul?
Raspunsurile la aceste intrebari, in ordine sunt:
1. Omului (utilizatorul)
2. Actioneaza asupra cimentului (de amestecat)
3. Pentru a oferi un timp mai redus in amestecarea cimentului.

3
 Instrumentul pentru exprimarea nevoii:

Omul
(utilizatorul) Cimentul
Sistem (de amestecat)
de
amesteca
t

Pentru a reduce timpul in

amestecarea cimentului

Nevoia fundamentala se poate formula astfel:

Sistemul permite utilizatorului sa amestece cimentul intr-un timp foarte scurt.
Pentru validarea acestei nevoi se raspunde la urmatoarele intrebari:
 Pentru ce / in ce scop exista aceasta nevoie?
Pentru a amesteca cimentul in vederea reducerii timpului de amestecare.
 Ce o poate face sa dispara sau sa evolueze?
Daca se renunta la ciment(tencuiala),sau se schimba principiile de
amestecare.
Intrucat cimentul (tencuiala) nu va disparea, acesta necesita amestecare.Acest tip
de amestecare va ramane in continuare o varianta mai simpla si intr-un timp cat mai
scurt de realizare si de utilizat.

Analiza functionala externa a sistemului(betoniera)

Fazele de viata ale produsului

A. Fazele de viata legate de proiectarea si utilizarea sistemului:

a) Conceptia-alegerea solutiilor constructive.
b) Construirea produsului
c) Controlul produsului
d) Utilizarea produsului-exploatarea functiilor produsului
e) Repaos-perioadele de pauza intre utilizari
f) Scoaterea din uz
B. Fazele de viata in afara uitilizarii
f) Depozitare
g)Transport

4
 In afara utilizarii au fost retinute numai doua faze, acestea fiind considerate cele
mai importante.

Inventarierea elementelor de mediu si interfetele corespunzatoare

Aceasta inventariere se face pe fiecare faza de viata a sistemului. Elementele de

mediu si interfetele acestor elemente cu sistemul de iluminare, se prezinta in urmatorul
tabel:

Elemente Actiuni ale elementului de mediu

de mediu
Utilizator Actioneaza sistemul
Cuva Ajuta la realizarea functiei principale
Energie Ajuta la realizarea functiei principale
electrica
Ciment Sistemul amesteca cimentul(tencuiala)

Ambalaj Inglobeaza sistemul

Factorii de Ploaie, praf
mediu
Spatiu pentru Asigura echilibrul sistemului
depozitare
Sursa de Asigura punerea in functiune a produsului
energie

Definirea functiilor produsului

La definirea functiilor sistemului se urmaresc relatiile sistemului cu

elementele de mediu. Acest lucru se realizeaza pe fiecare faza de viata, folosind ca
instrument “caracatita”.
Se pleaca de la elementele de mediu stabilite anterior si interfetele
corespunzatoare cu sistemul. La stabilirea functiilor trebuie sa se inceapa cu faza
principala, faza care corespunde in acest caz celei de usurare a muncii umane(amestecul
cimentului). Ratiunea de a fi a sistemului este legata de necesitatea amestecarii
cimentului intr-un timp relativ scurt si cu un efort minim.

5
Functiile produsului:

 FP1 – functie principala,sa amestece cimentul intr-un timp scurt, fara un

efort mare din partea utilizatorului;
 FC1 – functie constrangere, sa permita folosirea unui anumit tip de cuva
(material,dimensiuni) rezistenta in timp;
 FC2 – functie constrangere, sa permita depozitarea in spatii restranse;
 FC3 – functie constrangere, sa permita utilizarea unui anumit tip de energie
electrica (2 faze sau trifazica);
 FC4 – functie constrangere, sa reziste la actiunile factorilor mediului
ambiant (umiditate, domeniu de temperatura, praf s.a.);
 FC5 – functie constrangere, sa permita o utilizare simpla, ergonomie (o
anumita forma si sisteme simple de actionare);
 FC6 – functie constrangere, sa permita transportul intr-un anumit tip de
ambalaj (de diferite forme si dimensiuni);
 FC7 – functie constrangere, sa existe o energie electrica suficienta pentru
functionarea in conditii normale a produsului (pentru a putea avea coditii
optime de functionare);

6
 Capitolul II

Determinarea ponderii functiilor

FP1 FC1 FC2 FC3 FC4 FC5 FC6 FC7 Total %
FP1 1 2 3 2 2 2 2 3 17 27
FC1 0 1 2 1 2 1 2 2 11 16
FC2 0 0 1 0 0 1 1 1 4 6
FC3 0 1 2 1 2 1 2 2 11 16
FC4 0 0 2 0 1 1 2 1 7 11
FC5 0 1 1 1 1 1 2 1 8 12
FC6 0 0 1 0 0 0 1 2 4 6
FC7 0 0 1 0 1 1 0 1 4 6
Total 66 100

Structurarea unei solutii imbunatatite pentru sistemul de energie

Metoda FAST pentru structurarea functiilor

Metoda care se poate utiliza pentru a structura functiile sistemului pentru cautarea
solutiei care raspunde cel mai bine la functiile de realizat este cea a arborelui functional.
Pentru aplicarea acesteia se pleaca de la nevoia de indeplinit si functiile care permit
realizarea acesteia. Aceasta metoda permite sa se stabileasca modul de realizare a
functiilor, fara sa se aiba in vedere solutiile. Se urmaresc in primul rand principiile si
numai in final solutiile, fapt ce permite sa se ajunga la cea mai buna solutie.
Cautarea solutiei se bazeaza pe structurarea functiilor. Structurarea functiilor consta
in a descompune functiile in subfunctii si a le organiza.
Instrumentul utilizat la structurarea functiilor este FAST (functional analysis
system technic). Metoda permite clasarea functiilor pe doua axe: (figura 6.)
- o axa a cauzelor (pentru ce si cum)
- o axa a trupului (cand)
Acest instrument permite, de asemenea, sa se verifice ca nicio functie nu a fost omisa.

7
 Pentru ce,
cum

nevoia
F1 F11 S1

F12

F1

Cand

Fig. 6.

Descompunerea se face nivel cu nivel. Se pleaca de la nevoie. Se descompune

nevoia in functii. In continuare se descompun functiile in subfunctii, punand intrebarea
cum se realizeaza functia respectiva. Se continua iteratiile pana se ajunge la
componentele sistemului.
Fiecare functie se descompune in 4, 5 functii maxim. In general 3, 4 nivele de
descompunere sunt suficiente. Este posibil sa existe subfunctii comune pentru doua
functii diferite.

Structurarea functiilor sistemului de energie

In structurarea functiilor se pleaca de la nevoie. In cazul sistemului de energie

nevoia este formulata astfel : sistemul permite utilizatorului sa foloseasca betoniera la o
sura de energie publica.
Functiile stabilite pentru sistem au fost :

 FP1 – functie principala,sa amestece cimentul intr-un timp redus, fara un efort
mare din partea utilizatorului;
 FC1 – functie constrangere, sa permita folosirea unui anumit tip de cuva
(material, dimensiuni) rezistenta in timp;
 FC2 – functie constrangere, sa permita depozitarea in spatii restranse;
 FC3 – functie constrangere, sa permita utilizarea unui anumit tip de energie
electrica (2 faze sau trifazica);

8
  FC4 – functie constrangere, sa reziste la actiunile factorilor mediului ambiant
(umiditate, domeniu de temperatura, praf s.a.);
 FC5 – functie constrangere, sa permita o utilizare simpla, ergonomie (o anumita
forma si sisteme simple de actionare);
 FC6 – functie constrangere, sa permita transportul intr-un anumit tip de ambalaj
(de diferite forme si dimensiuni);
 FC7 – functie constrangere, sa existe o energie electrica suficienta pentru
functionarea in conditii normale a produsului (pentru a putea avea conditii
optime de functionare);

Pe nivelul unu se situeaza nevoia. Pe nivelul doi se situeaza functia F1, de a

mentine piesa in echilibru pe reazeme. Pentru ce, cum ? Raspunsul la prima parte a
intrebarii este foarte simplu : pentru a putea fi usor de manevrat.
Amestecarea cimentului se poate face prin rotirea cuvei cu o anumita viteza
unghiulara. Marimea vitezei unghiulare a cuvei se impune.Sistemul trebuie sa realizeze
aceasta viteza unghiulara. Realizarea acestei viteze unghiulare presupune consumul de
curent electric. Curentul electric este furnizat de catre retea, si prin intermediul
produsului si cuvei, acesta este transformat in viteza unghiulara,ducand la realizarea
functiei principale a produsului.

Dimensionarea tehnica a functiilor:

Functii Dimensiunea tehnica

FP1- permite amestecarea cimentului -Viteza unghiulara realizata de produs,
pentru a amesteca cimentul intr-un timp
scurt, aceasta viteza este constanta
indiferent de compozitia ce trebuie
amestecata.
FC1- permite utilizarea unui anumit tip de -diametrul cuvei-standard
cuva -material-tabla
FC2- permite depozitarea in spatii -dimensiuni de gabarit reduse
restranse
FC3- permite utilizarea unui anumit tip de -tensiune 220≈240 v
curent electric
FC4- rezista la actiunile factorilor mediului -umiditate relativa 80% fara condens sau
ambiant vapori corozivi chimic
-temperatura: 0º-45º
FC5- permite o utilizare simpla, ergonomie -forma si dimensiuni reduse
-sistem de actionare :comutator electric +
variator de tensiune
9
 -greutate redusa: 12kg
FC6- permite transportul intr-un anumit tip -dimensiuni de gabarit (maxime)
de ambalaj
FC7- existenta unei surse de energie -intensitatea curentului electic sa fie
electrica, care sa permita o functionare in constanta pentru a permite o buna
conditii optime functionare a motorului electric

Dimensionarea economică a funcţiilor produsului

Dimensionarea economică reprezintă, conform principiului dublei dimensiuni, un

ansamblu de activităţi prin care se atribuie fiecărei funcţii o componentă sau o parte din
costul global al produsului, cost ce conţine toate cheltuielile necesare pentru realizarea
funcţiei respective. In concluzie, dimensionarea economică înseamnă a măsura prin
intermediul costurilor, cheltuielile necesare pentru materializarea funcţiilor unui produs.
Dimensionarea economică presupune pe de-o parte stabilirea costurilor pe funcţii,
iar pe de altă parte analiza acestor costuri. Dimensionarea economică este un proces
foarte complex pentru că, pe baza unor raţionamente constructiv-funcţionale,
tehnologice şi economice, permit rezolvarea strict particularizată a fiecărei situaţii de
analiză.
Repartiţia costurilor pe funcţii se face evidenţiindu-se următoarele elemente de
cost:
- costuri pentru material,
- costuri pentru manoperă şi regie, pentru fiecare reper, subansamblu şi în final
ansamblu general.
Pentru realizarea dimensionarii economice, deci a repartizarii costurilor pe functii,
pentru inceput trebuie realizata o identificare a subansamblelor si reperelor care compun
produsul analizat. De asemenea, se extrag din datele de contabilitate ale firmei
producatoare, cheltuielile pe reper, clasificate in cheltuieli materiale si cheltuieli cu
manopera si regia de fabricatie. In cazul produsului analizat in lucrare, betoniera, aceste
date sunt prezentate in tabelul 1.

Tabelul 1

Nr. Reperul Cheltuieli Cheltuieli cu manopera Total

Crt. materiale si regia de fabricatie
1 Motorul electric 270 130 400
2 Cuva si cadrul metalic 100 150 250

10
 3 Comutator 40 60 100
4 Variator de tensiune 80 120 200
5 Cablu electric 45 5 50
Total produs 535 465 1000

Pentru simplificarea analizei, din nomenclatorul de functii determinat in capitolul

anterior, au fost alese cele mai importante opt functii. Acestea, precum si nivelurile lor
de importanta sunt prezentate în tabelul 2.

FP1, a permite amestecarea cimentului;

FC1, a permite folosirea unui anumit tip de cuva;
FC2, a depozitarea in spatii restranse;
FC3, a permite utilizarea unui anumit tip de curent electric;
FC4, a rezista la actiunile factorilor mediului ambiant;
FC5, a permite o utilizare simpla;
FC6, a permite transportul intr-un anumit tip de ambalaj;
FC7, a exista o sursa de energie electrica care sa ofere o functionare optima a
produsului.

Tabel 2

Simbol Denumirea functiei Nivel de importanta

A permite amestecarea cimentului FP1 5

B permite folosirea unui anumit tip de cuva FC1 3

C depozitarea in spatii restranse FC2 1

D permite utilizarea unui anumit tip de curent 3
electric FC3
E rezista la actiunile factorilor mediului 2
ambiant FC4
F permite o utilizare simpla FC5 2
G permite transportul intr-un anumit tip de 1
ambalaj FC6
H exista o sursa de energie electrica care sa 1
ofere o functionare optima a produsului FC7
Total 18
Repartizarea costurilor materiale pe functii:

Repartizarea cheltuielilor materiale asupra funcţiilor pe care le asigură se face

proporţional cu nivelul de importanţă al acestora. Prin costul materialelor pentru o
anumită piesă componentă a produsului analizat, se înţelege costul semifabricatului.
11
 Pentru a determina costul materialelor corespunzător fiecărei funcţii în parte se
parcurg următoarele etape:
1. Se determină prin raţionament funcţiile în materializarea cărora intervine fiecare
piesă.
2. Pentru aceste funcţii se determină suma nivelurilor de importanţă ni.
3. Având în vedere costul material al reperului i, Cm i, se determină cheltuielile materiale
Cm i
pe nivel de importanţă, cu ajutorul formulei .
 ni
4. In funcţie de nivelul de importanţă al fiecărei funcţii, se pot repartiza proporţional,
cheltuielile materiale pe fiecare funcţie în parte.
Pentru exemplificare consideram reperul 1 “ Motor Electric ”
Reperul participa la realizarea functiilor A B D E F G H
Conform datelor din tabelul 2 pentru acest reper se considera un cost al
materialelor de 270 lei. Analizand nivelurile de importanta ale functiilor se constata ca
suma nivelurilor de importanta a celor 7 functii la care participa reperul “Motor electric“
este 17. Impartind cheltuielile materiale ale reperului ( 18 ) la suma nivelurilor de
importante (17) se obtin cheltuielile materiale pe nivel, respectiv 1.05883 lei. In
continuare tinand cont de nivelul de importanta al fiecarei functii se pot determina
costurile materiale corespunzotoare fiecarei functii, astfel:

- pentru functia A 1.05883 x 5 = 5.29415 lei

- pentru functia B 1.05883 x 3 = 3.17649 lei
- pentru functia D 1.05883 x 3 = 3.17649 lei
- pentru functia E 1.05883 x 2= 2.11766 lei
- pentru functia F 1.05883 x 2= 2.11766 lei
- pentru functia G 1.05883 x 1= 1.05883 lei
- pentru functia H 1.05883 x 1= 1.05883 lei
_____________________________________
Total = 270 lei

In mod asemănător se procedează şi cu celelalte repere care formează produsul

analizat, iar costurile materiale repartizate pe funcţii sunt date în tabelul de mai jos:

Tabel 3

Nr. Reperul Cheltuiel A B C D E F G H

Crt. i material
1 Motor Electric 270 5.30 3.18 - 3.18 2.12 2.12 1.06 1.06
2 Cuva si cadru 100 0.45 0.27 0.09 - 0.18 - - -

12
 metalic
3 Comutator 40 0.2 - - 0.12 - 0.08 - -
4 Variator de 80 0.4 - - 0.24 - 0.16 - -
tensiune
5 Cablu electric 45 - - - 45 - - - -
Total produs 535 6.35 3.45 0.09 48.5 2.30 2.36 1.06 1.06

Cheltuieli cu manopera si regia de fabricatie 

Repartizarea cheltuielilor cu manopera, cumulată cu cota parte din regia de

fabricaţie se realizează parcurgând următoarele etape:
1. Se repartizează aceste cheltuieli pe operaţiile care contribuie la execuţia
reperului respectiv (conform procesului tehnologic de execuţie al reperului);
2. Se stabilesc funcţiile în materializarea cărora intervin operaţiile respective,
printr-un raţionament logic legat de execuţia tehnologică a reperului. In cazul în care în
cursul acestei analize se descoperă operaţii inutile, care nu intervin în materializarea nici
uneia dintre funcţiile produsului, costul lor se trece separat, avându-se în vedere
eliminarea acestei operaţii ulterior.
4. Se stabileşte pentru fiecare operaţie, nivelul de importanţă al funcţiilor,
determinate de operaţia respectivă, după metodologia cunoscută;
5. Se repartizează costurile operaţiei respective, pe funcţii în raport cu nivelul de
importanta al acestora.
6. După parcurgerea acestor etape, se fac totalurile costurilor pe funcţii. Aceste
totaluri reprezintă dimensiunile economice ale funcţiilor şi vor fi utilizate în continuare
pentru analiza sistemică a funcţiilor produsului.
Pentru acelaşi reper al produsului ca şi în cazul repartizării cheltuielilor materiale,
în continuare se va exemplifica repartizarea cheltuielilor cu manopera, cumulata cu cota
parte din regia de fabricatie.

Tabelul 4

Nr. Reperul Cheltuieli A B C D E F G H

Crt. manopera
1 Motor electric 130 5.30 2.76 - 2.76 1.84 1.84 0.92 0.92
2 Cuva si cadru 150 0.68 0.4 0.136 - 0.27 - - -
metalic
3 Comutator 60 0.3 - - 0.18 - 0.12 - -
4 Variator de 120 0.6 - - 0.36 - 0.24 - -
tensiune
5 Cablu electric 5 - - - 0.5 - - - -
Total produs 465 6.88 3.16 1.056 3.8 2.11 2.2 0.92 0.92
13
In urma centralizarii rezultatelor privind cheltuielile materiale cat si cele cu manopera si
regia de fabricatie, va rezulta situatia prezentata in tabelul 5.

Tabelul 5

Reper Felul Total Functii

cheltuielii A B C D E F G H
Motor Material 270 - 4.15 1.38 4.15 2.76 2.76 1.38 1.38
Electric Manopera 130 - 2.76 0.92 2.76 1.84 1.84 0.92 0.92
Cuva si Material 100 0.45 0.27 0.09 - 0.18 - - -
cadrul Manopera 150 0.68 0.4 0.136 - 0.27 - - -
metalic
Comutator Material 40 0.2 - - 0.12 - 0.08 - -
Manopera 60 0.3 - - 0.18 - 0.12 - -
Variator Material 80 0.4 - - 0.24 - 0.16 - -
de Manopera 120 0.6 - - 0.36 - 0.24 - -
tensiune
Cablu Material 45 - - - 1 - - - -
electric Manopera 5 - - - 0.5 - - - -
Total Material 535 1.05 4.42 1.47 4.51 2.94 3 1.38 1.38
produs Manopera 465 1.58 3.16 1.056 3.8 2.11 2.2 0.92 0.92
Total 1000 2.63 7.58 1.526 8.31 5.05 5.2 2.3 2.3
Ponderea in costul 100 7.5 21.5 4.5 23.5 14.5 15.5 6.5 6.5
total
[%]

Analiza sistemică a funcţiilor produsului

Evaluarea critică a funcţiilor

Pe baza informaţiilor culese până la această fază, se poate realiza o analiză critică
a stării reale a produsului analizat.
Evaluarea funcţiilor implică cunoaşterea criteriilor necesare realizării corecte a
acesteia, criterii care se vor prezenta în continuare.

Criteriul dimensiunii economice

Principalul criteriu de evaluare şi apreciere a funcţiilor este cel al dimensiunii

economice, criteriu ce permite identificarea acelor funcţii ale căror soluţii de realizare
14
sunt prea costisitoare şi au o pondere prea mare în costul total al produsului. Acest lucru
se realizează pe baza principalelor tipuri de reprezentări grafice utilizate în I&AV, care
vor fi prezentate în continuare.
Pe baza criteriului dimensiunii economice, se pot întâlni următoarele situaţii
pentru funcţiile deficitare:
a) funcţii cu un cost prea mare în raport cu contribuţia lor;
b) funcţii cu costuri prea mari în raport cu alte funcţii ale produsului;
c) funcţii cu costuri prea mari în raport cu posibilităţile tehnologice de realizare.
Analiza rezultatelor dimensionării economice consideră rezultatele obţinute sub
formă de tabele sau relaţii greu de citit şi interpretat şi de aceea consideră că pentru
aprecierea pe considerente funcţionale, tehnice, inginereşti sunt foarte utile
reprezentările grafice ale acestor rezultate, care permit evidenţierea unor aspecte de
repartiţie, intervenţie sau preocupare în acţiunile viitoare.
În cadrul metodei I&AV se utilizează o serie de reprezentări grafice ce se vor
prezenta în continuare:

1. Histograma costurilor pe funcţii este o reprezentare grafică a costurilor

funcţiilor, cu evidenţierea distribuţiei pe componente (material, manoperă, regie),
în ordinea descrescătoare a valorilor absolute reieşite pentru costurile pe funcţii.

2. Diagrama Pareto evidenţiază în mod grafic legi de distribuţie care respectă legea lui
Pareto şi anume: “În cadrul unui proces, 20-30% din parametrii acestuia influenţează în
ansamblu procesul în procent de 70-80%”.
Reprezentarea grafică a raportului cost-funcţii se realizează astfel:
- pe abscisă se reprezintă funcţiile în ordinea descrescătoare a nivelurilor
respective;
- pe ordonată se reprezintă costurile cumulate în procente din costul total.
15
3.Diagrama de corelaţie “valoare de întrebuinţare-cost” (Vi-Cp) este o reprezentare ce
permite evidenţierea foarte rapidă a unor funcţii la care există o disproporţie între costul
pentru realizarea lor şi importanţa pe care acestea o au, disproporţie care se apreciază
prin valoarea ecartului.

Pentru construirea diagramei se calculează „ecartul” între ponderea în valoarea de

întrebuinţare şi ponderea în costuri, ca fiind diferenţa dintre aceste valori, diferenţă care
apoi se reprezintă grafic. In cazul în care diferenţa este pozitivă şi foarte mare avem de-a
face cu o subevaluare s a funcţiilor (Cp << VI) (cazul funcţiei B) ), iar în cazul în care
diferenţa este negativă şi foarte mare avem de-a face cu o supraevaluare S a funcţiilor
(Cp >> VI) (cazul funcţiilor A si E). In cazul în care această diferenţă nu este forte mare,

16
(cazul funcţiilor C, F, G, H), spunem că avem o bună corelaţie între ponderea funcţiilor
în costuri şi ponderea lor în valoarea de întrebuinţare a produsului.

Analiza grafică a funcţiilor produsului

Principiul de lucru în cadrul studiilor de I&AV este: cantitatea de muncă

consumată pentru materializarea funcţiei trebuie să corespundă, ca pondere din
cantitatea totală de muncă consumată, ponderii funcţiei respective din valoarea de
întrebuinţare. Astfel, se admite o identitate între ponderea fiecărei funcţii atât în valoarea
de întrebuinţare, cât şi în costurile de producţie.
Pentru verificarea practică a acestei identităţi se utilizează un alt tip de analiză,
prin care se realizează compararea ponderii costurilor funcţiilor în costul total al
produsului, cu ponderea acestora în valoarea de întrebuinţare generală a produsului. Ca
mijloc de analiză utilizăm o diagramă în care pe abscisă se trec ponderile funcţiilor în
valoarea de întrebuinţare a produsului şi pe ordonată ponderile costurilor funcţiilor în
cheltuielile totale.
Pentru compararea nivelului costurilor funcţiilor cu nivelul de importanţă al
funcţiilor în valoarea de întrebuinţare a produsului, s-a determinat ecuaţia dreptei de
regresie (1) corespunzătoare cazului în care costul funcţiile auxiliare nu a fost luat în
calculul funcţiilor subiective sau obiective pe care le determină.
Dreapta va avea ecuaţia:
(y) ax în care coeficientul dreptei a are valorea calculate cu ajutorul

formulei: a=

Ponderile funcţiilor în V.I. (Xi) şi ponderile în costuri (Yi) sunt prezentate centralizat în
tabelul de mai jos.

X1 6 Y1 6.684
X2 6 Y2 6.684
X3 7 Y3 7.798
X4 9 Y4 10.026
X5 16 Y5 17.82
X6 17 Y6 18.93
X7 18 Y7 20.052
X8 18 Y8 21.116

17
Pe baza acestor date s-a realizat şi reprezentarea grafică.

Identificarea şi clasificarea problemelor de rezolvat

Pe baza graficelor ridicate la punctul anterior, în această fază se stabilesc în mod

concret:
- funcţiile care trebuie eliminate (funcţiile inutile), respectiv cele care nu sunt cerute de
beneficiar;
- noile funcţii care vor fi create produsului (atunci când în urma analizei reiese faptul că
ar trebui să avem mai multe funcţii);
- corecturile care se stabilesc la unele dimensiuni tehnice, corespunzător cerinţelor
beneficiarului;
- căile de eliminare a disproporţiilor constate în faza precedentă în legătură cu ponderea
funcţiilor în valoarea produsului (funcţiile la care nu există concordanţă între ponderea
în valoarea de întrebuinţare şi ponderea în costuri).
In cazul în care din analiza realizată, se constată o foarte mare dispersie a
cerinţelor privind funcţiile produsului şi dimensiunile lor tehnice, se va lua în calcul
chiar reproiectarea totală a produsului respectiv.
Analizând graficele prezentate anterior se pot trage următoarele concluzii:
- funcţiile D (FC3) si B (FC1) sunt situate deasupra dreptei de referinţă, ceea ce
înseamnă că ponderea acesteia în costuri este mai mare decât ponderea în VI. Din acest
motiv şi aceasta funcţia ar trebui reanalizata.

18
- funcţiile A, C, E, F, G, H sunt situate sub dreapta de regresie ceea ce constituie un fapt
pozitiv (ponderea în costuri este mai mică decât ponderea în valoarea de întrebuinţare).
Prin recalcularea costurilor celorlalte funcţii, acestea pot să ajungă în imediata vecinătate
a dreptei de regresie.

Capitolul III

Definitivarea conceptiei preliminare

1.

19
2.

3.

20
 Materializarea conceptului

Aleg ca solutie constructive, solutia 1, deoarece indeplineste cel mai bine functiile
analizate mai sus,este cea mai practica solutie, atat din punct de vedere etic, cat si estetic
si ergonomic.

Desenul 3D al produsului ales

Produsul ales are urmatoarele proprietati mecanice:

Caracteristici tehnice Model

M160 M250 M350
Volumul cupei [l] 160 250 350
Volumul util 110 170 270
Motor electric      
Putere [kW] 0,75 1,1 1,5
Turatie [rot/min] 1500 1500 1500
Tensiune [V] 220 220 220
21
Conceptia componentelor detaliata

22
Comutator:

Variator:

23
Cablu electric:

24
25
Bibliografie

[1]. Curs si laborator proiectarea produselor, Daniel Anghel.

[2]. Niţu, Eduard, Managementul producţiei, Editura Universităţii din
Piteşti, 2002.
[3]. Ion Ungureanu, “Curs de analiza functionala”.

26